(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "PSB - Colectia Parinti si Scriitori Bisericesti"

SFINTUL VASILE CEL MARE 
S C R I E R I 



(c)\ «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICESTI* ft») 

A P A R E 

DIN 1NITIATIVA PATRIARHULUI 

IUSTIN 

SI SE CONTINUA SUB 1NDRUMAREA 
PREA FERICITULUI PARINTE 

T E O C T I S T 

PATRIARHL'L BISER1CII ORTODOXE ROMA.NE 




-c^e) 



Digitally signed by Apologeticum 

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca 

teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com 

Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document 

Location: Romania 

Date: 2005.08.10 15:14:32 +03W 



COMISIA DE EDITARE : 



Pr. DUMITRU SO ARE (pre$edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, 
Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. 
Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU 

ELIAN, | Pr. Prof. DUMITRU FECIORU | , Prof. IORGU IVAN, 
Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, 
ION CIUTACU (secrertar) 



pArinti $i scriitori biserice§ti 
12 



SR9^~ ^^©)S 

Y SFINTUL VASILE^ 
CEL MARE 





S CRIERI 
v~v^. PARTE A A TREIA ^-sfc~> 

DESPRE SFlNTUL DUH. 
CORESPONDENTA (EPISTOLE) 



CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA 
PREA FERICITULUI PARINTE 

TEOCTIST 

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 



TRADUCERE, INTRODUCERE, NOTE §1 INDICI DE 

Preot Prof. Dr. CONSTANTIN CORNIJESCU 
}i Preot Proi. Dr. TEODOR BODOGAE 




EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE 

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE 

BUCURESTI, 1988 



CUV I NT INAINTE 



Un nou volum din scrierile Sfintului Vasile eel Mare, talmacit in 
grai romanesc, Vede acum lumina tiparului in colectia «Parinti si 
scriitori bisericesti», imbogatind tezaurul teologiei si spiritualitatii 
noastre strabune cu inca doua nestemate patristice de mare pret : 
tratatul Despre Sfintul Duh si un manunchi de Epistole 
ale ilustrului arhipastor din Cezareea Capadociei. 

Cu cartea de fata ni se impartasesc darurile unei mosteniri unice, 
atit prin continutul cit si prin valoarea ei permanenta, a cSrei impor- 
tanta se situeaza intr-un context ce nu trebuie neglijat. Astazi crestinul 
dreptmaritor considers ca lucru firesc si lesne de infeles marturisirea 
credintei sale in Sfinta, dumnezeiasca si de viata facatoarea Treime : 
Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Dar citi din cei ce aduc marturie despre 
nnicul si adevSratul Dumnezeu Cel in Treime inchinat si slavit isi aduc 
aminte ca lnva|atura aceasta, ca si celelalte adevaruri de credin^a cres- 
tina, s-a lamurit cindva, cristalizindu-se definitiv in primele veacuri ale 
Bisericii, cu pre^ul multor framintari si jertfe. 

Asa s-a intimplat si cu invatatura despre Sfinta Treime, aflata 
implicit in Sfinta Scripture si primita nemijlocit, ca realitate duhovni- 
ceasca, de catre primii crestini. Aceasta invStatura, exprimata pe scurt 
in Simbolul de credinta de la Niceea, alcatuit de Sfintii Parinti ai pri- 
mului Sinod ecumenic (325), a fost rastaimacita de unii rauvoitori cu 
suflete pline de trufie, care, neintelegind Scripturile si neascultind de 
predania apostolica, au incercat sa dezbine unitatea de credinta a Bise- 
ricii. Asa se face ca inca din secolul al IV-lea — acel «secol de aur» 
al teologiei si vietii crestine — o seamS de rataciti de la adevarata 
credinta, care incercau sa patiunda taina dumnezeirii mai mult cu 
puterea gindirii omenesti decit cu lumina izvoarelor Descoperirii di- 
vine, au ajuns sa nege deofiintimea celor trei Ipostase divine — Tatal, 
Fiul si Sfintul Duh — , considerind ca intre Acestea ar exista deosebire 
de esentS si deci de cinstire. 



II TEOCTIST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 

Ingrijorat de primejdia raspindirii unor asemenea invataturi gresite, 
Sfintul Vasile eel Mare — care se bucura de nepieritoare cinstire in 
evlavia dreptcredinciosilor crestini, impreuna cu ceilalti mari dascali si 
ierarhi, contemporani lui, Sfintul Grigorie Teologul §1 Sfintul loan GurS 
de Aur — s-a ridicat cu sabia cuvintului impotriva ereticilor pnevmato- 
mahi, precum la vremea ^a se ridicase biruitor Sfintul Atanasie, «stilpul 
Ortodoxiei», impotriva arienilor. El a intocmit astfel vestitul tratat 
Despre Sfintul Dun, in care inf£tiseaza adevarurile f undamen- 
tale cu privire la cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, privita atit 
in esenta si actiunile ei in sinul dumnezeiril, cit si in iconomia lucririi 
sale in lume, in istoria mintuirii si in viata sufleteasca a credinciosu- 
lui. De-a lungul veacurilor, generatiile de crestini care au zSbovit 
asupra acestei lucrari au descoperit acolo cele mai inalte valori spi- 
ritual, puse in lumina prin lucrarea Duhului Sfint, «Domnul de viat^ 
facatoruI», care se oglindeste in slova inspirata a marelui parinte ca- 
padocian. Aceleasi valori le descoperim si noi astazi, adincindu-ne in 
cugetarea Sfintului Parinte, care ne dezvaluie adevarul ca Ortodoxia 
este o necontenita Cincizecime, o neincetata revarsare a Duhului Sfint 
peste intreaga faptura creata de Tatal si restaurata prin Fiul. 

Impreuna cu tratatul amintit, sint redate in acest volum, in 
dulcele nostru grai romanesc, si din E p i s t o 1 e 1 e Sfintului 
Vasile eel Mare, adevarate modele de elocinta, rezultate din adincul 
celor mai diferite preocupari ale vietii crestine, in care vasta cultura 
si inalta daruire literara a ilustrului parinte se impletesc in modul eel 
mai fericit cu zelul filocalic al iubirii de Dumnezeu si dorul des§virsirii 
sufletesti. Mai mult decit atit ; scrisorile vasiliene cuprind nu numai un 
bogat material de stiri referitoare la viata, lucrarea si profilul spiritual 
al autorului lor, ci si o nepretuita comoara de informatii privitoare la 
vremea sa, la contemporanii sai si indeosebi la istoria Bisericii Rasa- 
ritene din secolul al IV-lea. Astfel putem spune ca ele zidesc sufleteste, 
dar si invafa pe toti cei ce nazuiesc spre cercetarea izvoarelor curate 
ale cugetarii patristice. 



CUV1NT INAINT E ___ __v 

Epistolele Sfintului Vasile eel Mare alc&tuiesc laolaltS un 
adevarat univers de gindire si povatuiri, de care nu ne putem apropia 
decit cu respectul si veneratfa cea mai adfncd. Dlversitatea uimltoare a 
preocuparilor lor sta mSrturie grSitoare despre genial si bogata daruire 
a sfintului ierarh capadocian. Unele din ele sint imne de neintrecutS 
frumusete inchinate prieteniei si vietuirli in Hristos ; altele sint mesaje 
tnflacarate pentru sprijinirea celor aflatt in suferintl ; o seama de scrl- 
sori au continut canonic, urmirind *s5 indrepte anumite nereguli dis- 
ciplinare ; nu pufine sint epistolele cu caracter dogmatic, in care dreapta 
credint& este limpede formulate, spre a risipl invifaturile eretice ; la 
fel se inscriu scrisorile cu continut liturgic deosebit de valoros pentru 
istoria veche a cultului crestin, precum si o serie de epistole istorlce, 
caxe marturisesc framintarile si Izbindirile vietli crestine din acel 
secol de aur. 

Volumul de fata" — eel de al treilea si totodatS ultimul din princi- 
palele opere ale Sfintului Vasile eel Mare incluse in colectia «PSrintl 
si scriitori bisericesti» — aduce un important spor de prestigiu teologiei 
ft evlaviei romanesti, atit de receptive, dintru inceput, la cugetarea si 
hicrarea vasiliana. Poporul nostra se poate mfndri cu faptol c5 scrierile 
Sfintului Vasile, si indeosebi Liturghia sa si regulile monahale, au in- 
safletyt si au hrSnit de-a lungul veacurilor cele mat alese forme de 
annlfestare a spiritualitdtii romanesti. Alituri de folclorul religios al 
•trimosilor sau de vechile cartl de cult, cercetirtle rivnitoare ale pro- 
fesorilor de teologie din trecut si de astdzi au imbogStit necontenit * 
aostenirea vasilianS, care poate fi considerate astfel ca o permanent^ 
tfabojica a Ortodoxiei romanesti. 

Scrierile Sfintului Vasile eel Mare au preocupat, dupa cum se stie, 
cagetul multora din destoinicii nostri inaintasi in ogorul Biserlcii str5- 
Mme, fapt marturisit de o impresionantS salba de talmSciri ale acestora 

la limba romdnS, atit in vremurile mai vechi, cit si in cele noi. Nu 
iadstam aici asupra lor, deoarece bogSJia unor asemenea traduceri, 
exegeze si comentarii se afIS infa^isate intr-un volum special pe care 
■serica noastra I-a dedicat marelui dascSl la implinirea a 16 secole de 



IV TEOCT1ST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 

la savirsirea vietii sale pamintesti (Sfintul Vasile eel Mare. Inchinare 
la 1600 de ani de la savirsirea sa, tiparit cu binecuvintarea Prea 
Fericitului Parinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, colectia 
«Biblioteca teologica,» 3, Ed. Institutului Biblic si d;e Misiune, 
Bucuresti, 1980). 

Conslderam ca" aceasta noua traducere romaneasca a unor scrieri 
reprezentative din tezaurul teologlei patristice — datorata oslrdiei 
pSrintilor profesori Constantin Cornitescu si Tebdor Bodogae — con- 
firms valentele teologlei romanesti contemporane si totodata maturi- 
tatea duhovnlceasca a vle^i Bisericii noastre drefptmaritoare. 

Cti asemenea gindurl, binecuvlntSm aceasta noua podoaba a cul- 
turii teologice romanesti, dorind cititorilor volumului de fata mult spor 
si depline izbindiri in urmarea si trairea credintei noastre drept- 
miritoare. 

f TEOCTIST 

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 



La sarbStoarea Sfinjilor Trei Ierarhi : 

Vasile eel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvintatorul 

?i loan GurS de Aur — 30 ianuarie 1989. 



I NTRODUCERE 



1. 1MPREJURARILE In care a fost scris tratatul 

«DESPRE SFtNTUL DUH» 

Sinodul de la Nlceea (325) s-a intrunit pentru combaterea ereziei lui 
Arie, referitoare la Fiul, a doua persoana a Sfintei Treimi. Problema 
Stintului Duh nu se pusese mca, de aceea Sinodul a foimulat ciedinta 
in Sfintul Duh taia vreo precizare 1 . Precizarile s-au facut la al doilea Si- 
nod ecumenic, cind a iost combatutd erezia «pnevmatomahiloT», «a lup- 
tdtorilor impotriva Duhuluh 2 . 

Dot erezia pnevmatomahilor nu era strdind de Invdfatura lui Aiie 3 . 
Acesta afirma cd numai Tatdl este tiintd fdrd inceput si cu totul transcen- 
dentd, iar tot ceea ce existd in afaia Lui este creaturd, cu fire 
aparte de tiiea Sa 4 . Intre creaturi, Fiul define un loc deosebit, Hind 
creatura piin care Tatdl cieeazd. Desi si Arie poate ii considewt un 
pnevmatomah, el insd nu pune problema Sfintului Duh. Aceastd pro- 
blema o vor pune mai tirziu adepfii sdi 5 , arienii moderafi numifi si 

1. La Sinodul I ecumenic ~e include in simbol urmatoarea formula: Ka't etc t6 
'Ajio-t IlveOfxa. 

2. La Sinodul II ecumenic s-a facut adaosul : zb Kuptov, zb Cgjotcoion, zb i% too 
IlaTpoC exjropeoojisvov, zb XaXifcav 5ta t<5W ^pocflToiv. Ambele simboale la 'I. Kapjji^prjc, 
&o"Hiaii%a t.a\ co^SoXixa frusta fiji; 'Opfto565oo Ka8oXi%'ij<: 'Ex*.X'>)oiaC, 'ASijvai, p. 58 ?i 
77. 'I. KaXoYiipiJC, To xpiaSixov JipoSX^fJia xaza xov A' aiaiva, ©EaaaXovix?;, 1969, p. 370. 
G. Hahn, Bibliothek dei Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, 1962, p. 161. 

3. Sf. Atanasie, Ctttre Serapion, 1, 2, P. G. 26, 532 : «T<ov piv ouv 'Apstavtov ob% 
aXXoxpiov xi\ zouzo Ivfl-ufi^iJia. "Arca? fap apvoujxevot tov zou ©sou Xq^ov eioto-cwC zk auta 
tax %aza tou IT,iEup.aT0C 8oa9i)|ioosi>. 

4. Idem, Impotriva arienilor 1, 6, P.G. 26, 24 : «MefX£pttifisvai t^ tpuaet, %a\ ajtejevw- 
{livai, ■x.ai aXXtnptot, t.a\ h\s.izo"foi eiaiN aXXi]Xo>N at ouoiai too IlaxpbC ■x.ai too Tioo ■x.al 
zob 'Al'iou IIvsufjiaTOS xai tie autoC e^SeYlato avofioioi 7ta(ji7cav aXX^Xwv xaTc xe ooaiaiC ocat 
8o£nc etafv s7i'aEeipo\». 

5. Este indeobste cunoscut ca arienii s-au impartit in 3 grupari : prima grupare 
a fost a arienilor rigurosi, care nu acceptau ca Logosul este Dumnezeu, dar nici macar 
asemenea Lui (avojxoioc). De aceea, au si fost cunoscuti ca anomei. Marturisirea lor de 
credinta a fost aprobata in 357 si este cunoscuta ca «a doua formula de la Sirmium». 
A doua grupare este a arienilor moderate care acceptau ca Logosul este Dumnezeu 
avind o esenta asemenea cu Tatal (6[xotouoio<:). De aceea au fost cunoscuti ?i ca omo- 
iousieni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in 358 si a fost cunoscuta ca «a 
treia formula de la Sirmium». In sfirsit, a treia grupare era a arienilor propriu-zisi. Ei 
recunosteau ca Logosul este asemenea (ojjioioc) cu Tatal, dar nu voiau sS spuna in 
ce consta aceasta asemanare si respingeau atit termenul onoouato? cit si pe opoio-jatoc. 
Au fost cunoscuti ca homeeni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in anul 359 
si este cunoscuta ca «a patra formula de la Sirmium». 



SFINTUL VASILE CEL MARE 



omiousieni, adeptii lui Eustatiu de Sebasta 6 . Dacd acestia nu afirmau ca 
Arie ca. Fiul este o creatura, — ei afirmau ca Fiu.1 este o fiinta superi- 
oara cu o naturd asemandtoare celei a Tatalui 7 , — ■ despre SHntul Duh 
afirmau, impreuna cu anomeii, ca este o creatura 8 , un duh slujitor ase~ 
menea ingerilor 9 . 

Momentul crucial pentru izbucnirea noii erezii a fost ruperea comuni- 
unii dintre Sfintul Vasile si Eustatiu 10 . Pina in momentul ruperii co- 
muniunii, intre Sfintul Vasile si Eustatiu erau relatii de prietenie. Sfin- 
tul Vasile aflase ca Eustatiu profereazd o erezie, dar din cauza ca vedea 
In el pe organizatorul viejii monahale din Asia Mica si mai ales pentru 
ca voia cu once pret sd evite dezbindrile din Bisericd, a mentinut mult 
timp bunele legdturi cu acesta. El a redactat insd o epistold 11 , in care 
apdra divinitatea Sfintului Duh, cdrela, vrind sa-i dea autoritatea unei 
marturisiri de credintd, cerea sd. fie aprobatd cu pecetile lor de episcopii 
din Asia Mica. Eustatiu a fost printre primii care au iscdlit epistola. Mai 
tirziu insd a pus pe seama Sfintului Vasile o scrisoare cdtre Apolinarie si 
niste apocrife pentru a-i umbri reputafia. Atunci Sfintul Vasile a inteles 
ca Eustatiu nu-i este prieten, cd, din contrd, ii este dusman si «capetenia 
ereziei pnevmatomahe» n . In anul 376 Sfintul Vasile ii reprosa faptul de 
a fi naufragiat de la dreapta credintd 1S . 



6. Erezia nu capata amploare pina in anul 359 — 360. In acest moment, in Egipt, 
o grupare eretica, ce nu facea parte pina atunci din tabara arienilor, interpretind ale- 
goric (sau tropic, de unde adeptilor li se da si numele de tropici) afirmafiile Sfintilor 
Parinti referitoare la Sfintul Duh, sustine ca in Duhul Sfint trebuie sa se vada «un duh 
s!ujitor», care se deosebeste de ingeri doar dupa treapta (Sf. Atanasie, Scrisoarea I-a 
catre Serapion, I. P. G., 26, 532 a). Sfintul Atanasie lamureste lucrurile prin 4 scrisori 
doctrinale adresate lui Serapion, episcop de Tmuis, iar sinodul din Alexandria din 372 
da anatemei pe cei ce zic «ca Sfintul Duh este o creatura si ca este separat de sub- 
stanta lui Hristos» (Sf. Atanasie, Tomos catre Antiohieni, 3, P. G., 26, 800 a). 

7. Epifaniu, Ilavapiov 3, 1, P. G., 42, 337 : «IIvEU[jatofxaTou/o! ouxot' -ept xou Xptaxou 
t.akia'Z ex° U3t > ™ ITvE5(J.a x6 a^ftov SAatj^ijji.ouji, xxisxov auxo 6pi£6;j.evoi f.il oix ov ix xtjc 
&ei6x7]xo;». 

8. Ibidem, col. 12 : « 'Apsiavol xal 'ApEiojiaveTxai, oi x6v Tiov xou Oeou y-xiajia 
XT!a[xaxot». Vezi si Sf. Vasile eel Mare, Contra lui Eunomiu, 33, 1, P. G. 29, col. 649 b. 

9. Socrate, Istoria bisericeasca, II, 45, P. G. 67, 360 a, b. 

10. Loofs, Macedonius, in «Protest. Realencyclopedie», XII, 47. 

11. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 125, P.G. 32, 545. 

12. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 263, 3, P. G. 32, 980 b. 

13. Idem, Epistola 244, P. G. 32, 921 b. Pentru amanunte, in legatura cu raportul 
dintre Sf. Vasile si Eustatiu, a se vedea II. Xpijuxou, Elaa-yoi-fi; Etc k-ia-.o\az BaoiXeiou 
Jtpo" EuarsShoM, in colecjia «"EXXt;v£X Ilaxlpsx x^c 'ExxXijsia"*, OeasaXoMt'y.i), 1974, vol. 2, 
p. 60 §i urmatoarele. 



INTRODUCERE 



Dar atitudinea blindd aratatd de Sfintul Vasile inainte de ruperea 
comuniunii a fost gresit interpretatd atit de acesta, cit si de ortodocsii ri- 
gurosi. Eustapu s-a ardtat mai stdruitor in greseald, esuind in cele din 
urmd ca eretic, iar ortodocsii au crezut cd Sfintul Vasile sovaie in legdtu- 
rd cu persoana Sfintului Duh. Sfintul Grigorie de Nazianz 1-a informat cd 
la o adunare a prietenilor sai, unul dintre acestia ar fi afirmat cd pe cind 
invdtdtura Sfintului Vasile despre Tatdl si Fiul este corecta, sovaie si are 
rezerve in privinfa Sfintului Duh u . Aceleasi zvonuri au ajuns pina la 
Sfintul Atanasie ; calugdrii din Cezareea au expus bdnuiala lor Sfintului 
Atanasie prin intermediul unui confrate de-al lor pe nume Paladius. Atit 
Sfintul Grigorie de Nazianz cit si Sfintul Atanasie au analizat atitudinea 
Sfintului Vasile si au gdsit-o justd in imprejurdrile in care acesta isi 
desfdsura activitatea 15 . 

Data fiind aceastd situatie, Sfintul Vasile a gdsit cd este necesar sd 
rdspundd intr-un fel acuzafiilor ce i se aduceau. Ocazia i s-a dot la 7 sep- 
tembrie 374. tn aceastd zi, inconjurat de credinciosii din Cezareea si de 
horepiscopii din toate pdrtile provinciei, a serbat amintirea Sfintului 
Evpsihi. Era de fata, ca invitat al Sfintului Vasile, si Amfilohie, episco- 
pul de Iconiu, care intr-o vizitd anterioard ldsase aici o impresie deose- 
bitd 16 . S-a adus, mai intii, slavd Sfintei Treimi, printr-o doxologie de 
forma traditfonala : «Slavd Tatdlui prin Fiul in Sfintul Duh», iar dupd ci- 
tirea psalmilor a urmat o noud formula de mdrire a Sfintei Treimi, cin- 
tata de episcop cu tot poporul : «SIavd Tatdlui si Fiului si Sfintului 
Duh» 1J . La sfirsitul rugdciunii, unii dintre cei prezentf au acuzat pe Sfin- 
tul Vasile cd introduce inovatii in invdtdtura si cultul Bisericii, prin fap- 
tul cd pune pe aceeasi treaptd pe Duhul cu Fiul si cu Tatdl. 

Amfilohie, martor la calomniile lansate impotriva Sfintului Vasile 
de niste oameni suspecti «pentru a le fi folositor sau, daca raul este fard 
remediu, pentru a pune in sigurantd pe cei care il vizitau» ls , a cerut 
Sfintului Vasile sd alcdtuiascd o lucrare in care sd explice sensul prepo- 



14. Si. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, 8, P. G 37, 136 : «uTC09aivet (iev a(AuSp«J^ *ai 
olo'i axtafpatpet tov 'kofov, on Ttapflatdtexai hk ^v aXii8stav». 

15. Idem, Cuv'mtarea 43, 68, P. G 38, 78 : «Pnevmatomahii — spune Sf. Grigorie 
de Nazianz — abia a?teptau ca el sa spuria direct ca Sf. Duh este Dumnezeu, pentru 
ca sa-1 poata alunga (pe Vasile) din cetate si sa aiba in acesta un motiv pentru a 
ravasi intreaga Biserica». Vezi si Scrisoarea 58, P. G., 37, 113. 

16. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 176, 263 b ; P. G. 32, 653 b. 

17. Idem, Despre Slintul Duh I, 3 ; III, 3 d ; P. G. 32, 72 c. 

18. Ibidem. 



SFINTUL VASILE CEL MARE 



zifiilor de care se serveste pentru sldviiea Siintei Treimi. De altfel, Sfin- 
tul Vasile anunfase cu alte ocazii cd are intentia so. alcdtuiascd «largi 
expuneri» cu baza scripturisticd 19 in legatura cu divinitatea Sfintului 
Duh. 

Profitind de aceasta ocazie, sub pretext cd-si justified doxologia, 
scrie o impundtoare lucrare in care trateazd pe larg despre a treia per- 
soand a Sfintei Treimi 20 . 

Inceputd dupd sdrbdtoarea Siintului Evpsihi din anul 314, lucrarea 
este terminata in anul urmdtor. tntr-o scrisoare adresatd episcopului 
Amfilohie, la siirsitul anului 375, il anunfd pe acesta ca lucrarea pe care 
i-a sugerat-o este deja gata 21 . 

Lucrarea cuprinde 30 de capitole si in afard de primul $i de ultimul 
capitol, ce tin loc de introducere si incheiere (in capitolul I expune im- 
prejurarile in care a scris lucrarea, iar in capitolul XXX descrie incer- 
cdrile prin care trecea Biserica, asemdnindu-le cu o luptd navald), poate 
fi impdrfitd in trei parti. In prima parte (capitolele 2 — 5) expune si corn- 
bate sofismul ereticului Aetius dupd care lucrurile deosebite dupd fire 
sint in mod necesar deosebit enumerate in vorbire. Sau &lucrurile sub- 
numdrate (enumerate) sint in mod necesar deosebite dupd fire». Dupd 
acest ginditor, faptul ca Sfintul Pavel afirmd deseori cd «toate vin de la 
Tatdl, prin Fiu, in Sfintul Duh» (cf. I Cor. 8, 6) folosind expresii diferite 
pentru Tatdl, Fiul si Sfintul Duh, ar arata in acelasi timp deosebirea de 
naturd si inegalitatea ce existd intre persoanele Sfintei Treimi. Sfintul 
Vasile demonstreazd mai intii cd acest mod de gindire este preluat din 
cugetarea laicd (cap. 3), cd este necunoscut Siintei Scripturi (cap. 4), cd 
Sfinta Scripturd foloseste lard deosebire prepoziliile ex (din) ha (prin) 
$i sv (In), atunci cind vorbeste despre Tatdl, Fiul si Sfintul Duh (cap. 5) 

In partea a doua (cap. 6 — 8), trateazd despre Fiul, reafirmind egali- 
tatea Lui cu Tatdl (cap. 6), stabilitd in Sinodul I ecumenic, apoi demon' 
streazd cu texte scripturistice (cap. 7 — 8) cd prepoziliile folosite intr-un 
anumit context pentru a exprima lucrarea Tatdlui sint folosite in alt 
context pentru Fiul si invers. 

In sfirsit, in partea a treia, partea cea mai mare din lucrare (cap. 
9 — 29), expune, pe baza celor afirmate in Sfinta Scripturd si de Sfintii 
Parinfi, invdfatura corectd despre Sfintul Duh si combate afirmatiile 
celor ce-I negau divinitatea. 



19. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 105, 200 ,- P. G. 32, 513 b. 

20. Lucrarea se intituleaza Despre Slintul Duh si se afla in P. G. 32, col. 62 — 218. 

21. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 231, 354 d ; P. G. 32, 861 c. 



INTRODUCERE 9 

Tiebuie piecizat de la inceput cd Stintul Vasile, desi vrea sd de- 
monstreze divinitatea si egalitatea Duhului cu celelalte persoane ale 
Slintei Treimi, nu-I atribuie niciodatd apelativul de Dumnezeu. Nu 111- 
seamna cd se indoieste de aceasta Sfintul Vasile, dai n-o lace din mo- 
tive de «iconomie» pentru a nu supdra pe adversari si a-i lace sa res- 
pingd orice dialog si, mai ales, pentru a nu ii indepdrtat de ei de pe 
scena apdrdtorilor dreptei credinte. 

La 28 martie 364 Valens ocupa tronul imperial din Orient. Conver- 
tit la arianism, el fdcea peste tot jocul sectei. Episcopii care n-au iscdlit 
mdrturisirea de la Rimini au lost constrmsi sd facd acest lucru, iar in 
caz de refuz au lost exilafi. «Biserica este rdvdsitd», avea sa spund Siin- 
tul Vasile insusi, «se afld intr-un moment de naufragiu» 22 . Impdratul a 
voit sd-1 facd sa iscdleascd formulele ariene, dar a tost invins de epis- 
cop 23 . El a reusit sd Una scaunul timp de 4 ani, «fiind pentru unii zid pu- 
ternic si meterez, iar pentru alfii topor ce taie stinca si toe aruncat in 
spini, precum zice Scriptura» u . El era «singura scinteie a adevdrului, 
singura tdrie in mijlocul captivilor» 25 . 

A reusit acest lucru datoritd «iconomiei», iaptului de a folosi sau 
accepta iormule teologice, care nu aveau nimic eretic in ele si exprimau 
voalat, in mod indirect, adevdrul ortodox. El insusi spune acest lucru in 
doud din scrisorile sale : una adresatd preofilor din Tars pentru a-i asi- 
gura de ortodoxia unuia dintre ei, pe nume Chiriac, alta adresatd lui Chi- 
riac insusi. El dddea urmdtorul sfat, reieritor la atitudinea ce trebuia 
avutd fata de cei care se preocupau de problema Sfintului Duh : «Sd fie 
primifi in comuniune cei care aiirmd cd Stintul Duh nu este creaturd... 
si sd nu fie primip in comuniune cei ce sustin aceasta» 26 . 

Aceasta atitudine a fost just apreciata de corifeii Bisericii din vre- 
mea aceea. «Vasile — spunea Sfintul Atanasie eel Mare — este gloria 
Bisericii ; el se luptd vitejeste pentru adevdr si invatd pe cei ce au ne- 
voie de aceasta. El nu trebuie combdtut, ci mai degrabd trebuie sd ac- 



22. Idem, Epistola 82 ; III, 175. P. G 32, 460 a ; Vezi ?i Despre Slintul Duh, cap. 
30 ; III, 64 e, P. G. 32, 209 d. 

23. Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvlntarea 43, 47 ; 2, 52, P. G. 37, 83 $i 17 ; Sf. Va- 
sile eel Mare, Epistola 99, 193, P. G. 32, 497 b. 

24. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 32, 2, P. G, 37, 63. 

25. Idem, Epistola 58, P. G., 37, 116 c. 

26. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 113, III, 205, P. G. 32, 528 a; Idem, Epistola 114, 
III, 206 e, P. G. 32, 528 b. 



10 SFINTUL VASILE CEL MARE 

ceptdm buna lui intentie» 27 . Acelasi lucru avea sa-1 spuna si Sfintul 

Grigorie de Nazianz : «Nu este nici un rdu pentru noi sd stim ca Duhul 

este Dumnezeu, prin intermediul unor expresii echivalente (celoi orto- 
doxe).... ; rdu ar fi dacd ar fi scos din Biserica acela care exprimd in 

acest fel adevdrul» 2S . 

Atitudine asemdndtoare, ingdduitoare, adoptase de dragul unitdfii 
crestine si Sfintul Atanasie eel Mare fata de terminologia «omoiousiand» 
a lui Vasile de Ancira Z9 . Insd, cu o logicd de neintrecut, el lasa pe ad- 
versarii Duhului Sfint sd deducd si sd mdrturiseascd faptul ca este Dum- 
nezeu. 

2. iNVATATURA SFlNTULUI VASILE CEL MARE 
DESPRE SFINTUL DUH 

Principiu a tot ceea ce existd, inclusiv al Fiului si al Sfintului Duh, 
este Dumnezeu Tatal. Tatdl este nendscut, Fiul este nascut, iar Sfintul 
Duh este purees din Tatdl 30 . Dacd nasterea Fiului nu poate fi conceputd 
de firea omeneasca 31 , cu atit mai mult nu poate fi conceputd purcede- 
rea, care nu are analogie in cele pdmintesti 3Z . O imagine, dar si aceea 
destul de imperfecta a purcederii, crede Sfintul Vasile ca este modul in 
care iese din trup sutlul gurii. Dar, fine sd completeze ca «gura nu tre- 
buie infeleasd ca modular al lui Dumnezeu, nici Duhul ca o suflare ce 
se risipeste, ci gura trebuie inteleasd intr-un chip vrednic de Dumnezeu 
si Duhul ca o fiintd vie, datdtoare de sfin\.enie. In felul acesta este ex- 
primata comuniunea cu celelalte persoane si se pastreazd insondabil mo- 
dul provenience! sale» 3S . 



27. Sf. Atanasie eel Mare, Eplstola catie Paladiu, P. G. 26, 98. 

28. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, II, 50, P. G. 37, 113. 

29. Loofs, Leittaden zum Studium der Dogmengeschichte, p. 257 ; A. Harnack, 
Lehrbuch der Dogmengeschichte, vol. II, p. 261. 

30. Nicaieri Sf. Vasile nu afirma purcederea Sf. Duh si de la Fiul. Acest fapt 1-a 
subliniat la vremea sa Harnack, Dogmengeschichte 2, 295. Insa teologul Schermann, 
Die Gottheit des heiligen Geistes nach den griechischen Vatern des vierten Jahrhun- 
derts, in rev. «Strassburger theologische Studien», Freiburg 1901, p. 114, sustine ca 
Sf. Vasile afirma purcederea Sfintului Duh si de la Fiul. De aceeasi parere este si Bar- 
denhewer (Geschichte des altkirchlichen Literatur, Darmstadt, 1962, vol. 3, p. 161). 
Insa K. Holl ((Amphilochius von Iconium in seinem Verhaltnis zu. den grossen Kappa- 
doziern, Darmstadt, 1969, p. 168), analizind textele pe care Ie invoca Schermann, este 
de parere ca Sf. Vasile nu sustine ca Sf. Duh purcede si de la Fiul. 

31. Sf. Vasile, Impotriva lui Eunomiu, 2, 22 si 24 ; P. G. 29, 620 si 624. 

32. Idem, Despre credinfa 4, P. G 31, 688. Idem, Epistola 236, 1 ; P. G. 32, 877 ; 
Idem, Epistola 214, 3, P. G 32, 788. 

33. Idem, Despre Sfintul Duh, P. G, 32, col. 152. 



INTRODUCERE 1 1 

Nature! simpld, neperceptibild cu simturile trupului 34 , Duhul Sfint 
este cunoscut dupd lucrdrile Sale. Si cum sfera de activitate a Duhului 
este nelimitatd, variate sint si energiile Lui. Lucrarea Lui mcepe inainte 
de cieaiea lumii sensibile si poarta pecetea desdvirsirii. Desavirseste 
opera Tatdlui si a Fiului. Din Sfinta Scripturd reiese cu prisosinfa cd Du- 
hul nu este o creaturd si cd este creator 35 . El participd atit la crearea 
lumii vdzute, cit si a lumii nevdzute, a ingerilor, care, numai datoritd ha- 
rului Sdu capdtd o relativd desdvirsire chiar de la creatie 36 . Cu toate 
acestea, deosebirea dintre El si duhurile slujitoare nu este de grad, ci de 
esentd, este deosebirea dintre'mester si lucrarea miinilor lui. Stintul 
Dun viazd in intimitatea dumnezeirii, aldturi de Tatdl si de Fiul 37 , este 
egal cu Tatdl si cu Fiul 38 , are aceleasi insusiri, intre care se poate aminti 
faptul cd este preexistent fata de toate creaturile 39 , este pretutindenea 
prezent uo , stiinfa Sa nu are limite kl , lucrdrile Lui transpird desdvirsi- 
rea 42 si poarta pecetea divinitdtii. El este ddtdtorul vietii w , pronietorul, 



34. Sfintul Vasile tine sa precizeze si cu alta ocazie — combatind afirmatia lui 
Eunomiu, dupa care Dumnezeu poate fi cunoscut dupa natura Sa — ca Dumnezeu este 
inaccesibil dupa natura (ooaia), insa este accesibil dupa lucrari (evEp-fiat). Nici Insu- 
sirile ipostatice nu alcatuiesc <oi<sia et (atj -j-vwptJua-coi sjiidewpoufxeva ttj obaiq». Sf. Va- 
sile eel Mare, Impotriva lui Eunomiu 2, 28 ; P. G 29, 636—637 ; Idem, Epistola 38, 
4; P. G. 32, 332. 

35. Idem, Despre St. Dub. 18, P. G. 32, 152. Preotilor Bisericii din Tars, pentru a 
distinge pe credinciosii cu care vin Jn comuniune, Sf. Vasile le da un criteriu elemen- 
tar : «Acestia sa nu afirme ca Duhul este o creatura si sa refuze a fi in comuniune cu 
cei care sustin aceasta». Idem, Epistola 113 si 114, P. G., 32, 525 s. u. Iar in marturi- 
sirea de credinta pe care o iscaleste si Eustatiu revine aceasta idee insotita de noi 
precizari. «Se cade sa fie anatema cei ce zic ca Sfintul Duh este o creatura si nu numai 
acestia, ci si cei care gindesc asa, cei care nu marturisesc ca El este sfint prin na- 
tura, cum prin natura este sfint Tatal si Fiul ; cei care II indeparteaza de natura di- 
vina si fericita». Idem, Epistola 125, P. G. 32, 549 a, b. 

36. Idem, Despre Stintul Duh 16, P. G. 32, 140. 

37. Ibidem, 18, col. 152 s.a. 

38. Trimitindu-Si ucenicii la propovaduire, Mintuitorul le da porunca de a boteza 
omenirea «In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» (Malei 28, 19). De aci re- 
zulta ca «numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh ni s-au dat in acelasi chip. 
Relafia in care se afla Fiul fata de Tatal este aceeasi cu relatia Duhului fata de Fiul... 
Iar daca Duhul este pus pe acelasi plan cu Fiul si Fiul pe acelasi plan cu Tatal este 
clar ca si Duhul este pus pe acelasi plan cu Tatal». Ibidem, 17, P. G, 32, 148 ; Ibidem, 
10, P. G., 32, 112. 

39. Ibidem, 19, col. 156. 

40. Ibidem, 9, col. 108 : «Cind auzi cuvintul «duh» sa nu-ti inchipui o fiinta limi- 
tatS, supusa schimbarilor si transformarilor sau intru totul asemenea creaturilor, ci 
indreptindu-ti mintea catre cele superioare, este necesar sa te gindesti la o fiinta spi- 
rituals cu putere infinita, a carei existenta nu se masoara cu secole si cu ani». Vezi 
si col. 168—169. 

41. Ibidem, 16, col. 137. 

42. Ibidem, 9, col. 108. 

43. Ibidem, 24, col. 173. 



12 SFINTUL VASILE CEL MARE 

sfinfitorul si «lumina cea duhovniceasca» H , cea care se da oricarei pu- 
teri spirituale pentru aflarea adevdrului» 45 . 

Sfintul Duh este, aldturi de Tatdl si de Fiul, fauritorul mlntuirii noas- 
tre. Este prezent la toate actele iconomiei divine, de dinaintea si dupd 
intruparea Fiului : la binecuvintdrile patriarhilor, la darea legii, la fap- 
tele minunate ale lui Iisus * 6 . El readuce, aldturi de Fiul, din moarte la 
viafd, redd omului libertatea, frumusefea chipului divin din el si-1 face 
cetacean al cerului 47 . El va ii prezent si la judecata obsteascd, atunci 
clnd harul Sdu se va da ca rdsplatd si coroand celor drepfi 4S . tn prezent 
Duhul Stint acfioneazd In Bisericd pentru improprierea lucrdrii m'mtui- 
toaie sdvirsite de Mintuitorul Hristos. Aceastd impropriere se 'mcepe in 
momentul contactului cu apa botezului. Atunci se realizeaza atit omo- 
rirea omului celui vechi, a omului pdcatului, dar si renasterea acestuia 
prin harul Sfintului Duh 49 . Sfintul Duh se afld totdeauna in cei vrednici, 
fdra sd acfioneze totdeauna ; El acfioneaza atunci cind este nevoie si pe 
mdsura nevoii fiecaruia 50 . Familiar itatea cu El se capdtd prin indepdr- 
tarea patimilor •, patimile, intocmai ca un vdl, intunecd ochiul sufletului, 
indepartarea lor redd chipului lui Dumnezeu din om frumusefea dintru 
inceput, iar ochiului minfii claritate si pdtrundere 51 . Din comuniunea cu 
Duhul se realizeaza o transformare calitativd a sufletelor : sufletele nu 
smt doar luminate, ci devin ele insele surse de lumina pentru cei ce le 
stau lmprejur 5Z . 

Intr-un cuvint, Duhul Sfmt este Cei ce vegheazd ordinea in uni- 
vers 53 . El este principiul ordinii morale 5i si idrd El este imposibil sd 



44. Ibidem, 16, col. 136; Ibidem, 19, col. 156. 

45. Ibidem, 9, col. 108. 

46. Cine neaga ca actiunile intreprinse de Marele Dumnezeu $i Mintuitorul nostru 
Iisus Hristos, izvorite din bunatatea lui Dumnezeu in vederea mintuirii omului, s-au 
implinit prin harul Duhului ? Fie ca vrei sa cercetezi pe cele din trecut : binecuvinta- 
rile patriarhilor, ajutorul dat prin lege, tipurile, profetiile, bravurile in razboaie, minu- 
nile dreptilor, fie ca cercetezi dispozijiile referitoare la intruparea Domnului, toate 
au fost realizate prin Duhul... Apoi orice lucrare a Fiului se savirsea in prezenta 
Duhului... Nu L-a parasit nici dupa ce a inviat din morti». Ibidem, 19, col. 157. ^ 

47. «Faptul de a fi fost facut liber din rob, de a fi num'it fiu al lui Dumnezeu si a 
fi adus din moarte la viaja, de nimeni altul nu se poate realiza, decit de Cei care prin 
fire se afla in intimitatea lui Dumnezeu si nu este supus robiei. Caci, cum va putea 
eel strain sa aduca pe altii in intimitatea lui Dumnezeu ? $i cum va elibera pe altul 
eel ce insusi se afla sub jugul robiei ?». Ibidem, 12, col. 117. 

48. Ibidem, 16, col. 141. 

49. Ibidem, 16, col. 142 ; Ibidem, 19, col. 157. 

50. Ibidem, 26, col. 180 ; Ibidem, 9, col. 108. 

51. Ibidem, 9, col. 109; Ibidem, 22, col. 168. 

52. Ibidem, 9, col. 109; Ibidem, 21, col. 164—165. 

53. Ibidem, 16, col. 136 ; Ibidem, 19, col. 157. 

54. Ibidem, 16, col. 140. 



INTRODUCERE 13 

cunoasca cineva pe Dumnezeu 5S . Credinta in Tatal si in Fiul nu foloseste 
la nimic daca lipseste credinta In Duhul Sfint. Cel ce nu crede in Duhul 
nu crede nici in Fiul, nu crede nici in Tatal. «Pentru cd nimeni nu poate 
sd spund cd Hsus este Domnul, decit in Duhul Slint» (I Cor. 12, 3) 56 . 
Sfintul Vasile era deja mort pe cind se tinea Sinodul II ecumenic, 
dar opera sa nemuritoare, lormulatd in dogma, fdcea sd triumie credinta 
cea adevdratd. Drept multumire, pentru inegalabila sa opera, posteritatea 
avea sd-1 aseze in galeria «marilor dascali» si Ierarhi ai Bisericii. 



EDITH MAI IMPORTANTE ALE TEXTULUI : 

1. O prima editfe critica, dupa diferite manuscrise, a fost realizata de benedictinii 
din congregatia Sfintului Maur, sub conducerea lui Dom Gamier {-f 1725). A fost pu- 
blicata de Dom Maran (1730), cu titlul : Opera omnia Sancti Patris nostri Basilii Caesa- 
reae Cappadociae archiepiscopi. 

2. Textul a fost revizuit si publicat de C. F. H. Johnston, Insotit de note si de o 
scurta introducere, sub titlul : The book oi saint Basil the Great Bishop of Caesarea in 
Cappadocia on the Holy Spirit. A revised text with notes and introduction, Oxford, 
Clarendon Press, 1892. 

3. Textul benedictinilor a fost reimprimat de catre fratii Sinner si Jahn Gaume, 
Paris, 1839, apoi de 

4. J. P. Migne, In vol. 32 din Patrologia graeca. 

Traduceri: 

1. Benoit Pruche, Basile de Cesaree, Traite du Saint-Esprit, Introduction, traduc- 
tion et motes, in col. : «Sources chretiennes», Paris, 1945, vol. 17. La paginile 94 — 104 
da o lista bogata cu editiile critice ale textului si o lista bibliografica. 

2. M. Blum, Basilius von Caesarea, fiber den Heiligen Geist, 1967. 

3) 0eo8o>pou Zijarj, Bctii/UtoC 6 Meya?, Aofpaztxa, in vol. X al colecfiei "BXXijveC 
Ilaxepec xr(Z 'Ey/xATjaiaec, Oeaaa^oviXTj, 1974. 

4. Traduceri partiale ale textului gasim la : E. Amann, he dogme catholique dans 
les Peres de l'Eglise, Paris, 1922 ; Gross J„ La Divinisation du Chretien d'apres les 
Peres Grecs, Paris, 1938 ; St. Giet, Les idees et factions sociales du saint Basile, 
Paris, 1941 

5. Pentru traducerea textului in limba romana am folosit Iucrarile lui Teodor 
Zisis, Benoit Pruche si Migne, iar impartirea textului am facut-o dupa impartirea 
facuta in colectia Migne. Cuvintele din paranteze ne apartin. Le-am introdus pentru 
a da cursivitate textului. 



55. Ibidem, 26, col 185. 

56. O singura cale a cunoasterii lui Dumnezeu exista : «ora6 hbz n-veujiato?: 
ht><: Ttou E7tt tov eva IIaTEpa». Ibidem 26, col. 185; Ibidem, 18, col. 153. 



|4 Sf'tNTUl, VAS1LE CKL, MARK 

B IBLIO GH AFIE 

pentru partes introductlvfi 

1. A 1 1 a r d P., Saint Basile, in col. «Les Saints», Paris, 1920. 

2. C o n (j a r Y., La divinisation dans la tradition spirituelle de I'Orient, Vie spi- 
lituvlh, vol. -43, 1935. 

3. Grandsire, Nature et Hypostases divines en saint Basile, In col. «Recher- 
< lies de Science Religieuse», vol. 13, 1923. 

A. Lot-Borodin e, la doctrine de la deification dans l'Eglise grecque jus- 
qn'au X/-e siecle, in «Revue de l'histoire des Religions», 1932. 

5. Puech A., Histoire de la litterature grecque chretienne, Paris, vol. Ill, 1930. 

6. R i v i e r e J., Saint Basile, in col. *Moralistes chretiens», Paris, 1925. 

7. Schermann, Die Gottheit des Heiligen Geistes nach den griechischen Vo- 
ter n des vierten Jahrhunderten. Freiburg im Breisgau, 1901. 

8. Swete J., The Holy Spirit in the Ancient Church, Macmillan, London, 1912. 



DESPRE 
SPINTUL DUH 



INTRODUCERE, 

IN CARE (SE DEMONSTREAZA) 

CA ESTE NECESAR STUDIUL * 

CELOR MAI PUTIN INSEMNATE 

CAPITOLE ALE TEOLOGIEI 



(Col. 68). Am laudat zelul si dragostea de a cunoaste, o, frate Amfi- 
lohie, cap iubit §i mie mai scump decit orice, si m-am bucurat mult (va- 
zind) inclinarea catre studiu si agerimea mintii tale, care (te fac) sa 
socotesti necesar a nu lasa necercetat nici un cuvint din cele cite, in 
mod necesar, se rostesc, (vorbind) despre Dumnezeu. Pentru ca ai in- 
{eles bine indemnul Domnului (cuprins in cuvintele) : «Oricine cere 
primeste si oricine cauta gaseste» 2 , mi se pare ca prin straduinfa (ta) 
in a cere ai putea dispune sa comunice (ceea ce cunoaste) chiar si pe 
eel mai putin dispus (sa faca aceasta). Dar, ceea ce admir si mai mult 
la tine este faptul ca nu pui intrebari pentru a (ma) incerca, ci pentru 
a afla care este adevarul (in chestiunile controversate). Pentru ca sint 
destui 3 aceia care ne asculta acum cu curiozitate si ne intreaba cu sta- 
ruinta, dar este foarte greu sa afli un suflet domic (cu adevarat) sa cu- 
noasca, (un suflet) care sa caute adevarul, pentru a nu ramine in necu- 
noa?tere 4 . Asemenea cursei razboinicilor si capcanei vinatorilor cu mo- 
meala mestesugit ascunsa sint intrebarile celor (mai) multi ; acestia 
pun intrebari, nu pentru a trage vreun folos din ele, ci pentru ca, in 
cazul in care vor gasi ca raspunsurile nu concorda cu dorinta lor, sa 
para ca au un motiv intemeiat de cearta. 

Daca nesabuitul care intreaba este considerat in^elept 5 , de cita 
(prefuire) vom socoti vrednic pe ascultatorul intelept, pe care prof etui 
1-a comparat cu un sfetnic minunat ? 6 . Este drept sa dam toata cinstea 
si sa (ajutam) sa progreseze pe cei care impSrtasesc zelul si toate ne- 
vointele celui care se indreapta spre desavirsire. Pentru ca faptul de 
a nu trece 7 cu usurinta peste cuvintele cu continut teologic si a incerca 



1. Substantivul este la plural: studiile, cercetarile. 

2. Luca XI, 10. 

3. Mare abundenta. 

4. Pentru vindecarea ignorantei. 

5. «Nesabuitului care intreaba i se va socoti (aceasta drept) intelepciune», Prov. 
XVII, 28. 

6. Isaia III, 3. 

7. A asculta. 

2 — Sfintul Vasile eel Mare 



18 SFINTUL VASILE CEL MARE 

sa gaseasca sensul ascuns al fiecarei expresii si al fiecarui cuvint nu 
este (insusirea oamenilor) pu^in evlaviosi, ci a acelora care cunosc 
scopul chemarii noastre. Pentru cM am fost chemati s& ne asemSnam lui 
Dumnezeu pe cit este cu putinta firii umane. Asemanarea, insS, nu (se 
realizeaza) fara cunoastere, iar cunoasterea (este imposibila) fara inva- 
tatura. Baza 8 (oricarei) invataturi este discursul : parole (alcatuitoare) 
ale discursului sint cuvintele si expresiile. De aceea, nu este fara sens 
examinarea expresiilor. Ar putea afirma cineva ca, intrucit unele cu- 
vinte 9 sint mici, se cuvine a le trece cu vederea ,• dar, intrucit adeva- 
rul (se lasa) cu greu surprins, trebuie sa-1 cautam pretutindeni. Pentru 
ca, daca evlavia, intocmai ca si mestesugurile, creste prin mici adaugiri, 
nimic nu trebuie neglijat din cele care conduc la cunoastere ; daca ci- 
neva va trece cu vederea nojiunile elementare 10 (socotindu-le) ca fSra 
important, nu va ajunge niciodata la culmile intelepciunii. «Da» si «nu» 
sint doua expresii ,• deseori, insS, eel mai mare dintre bunuri, adevarul, 
si ultima expresie a rautatii, minciuna, sint redate prin aceste cuvinte 
mici. Dar ce spun acestea ? Cineva a fost socotit implinitor a toata cu- 
cernicia, facind numai semn cu capul, pentru a marturisi pe Hristos. 
Daca asa stau lucrurile, care dintre cuvintele (cu continut) teologic 
este atit de neinsemnat — exprimind el fie ceva bun, fie ceva rau — sa 
nu aiba mare influenta pozitivH sau negativa ? §i daca din lege nu va 
trece nici o iotS, nici o cirta 11 , cum vom fi in siguranta lasind la o parte 
fie si pe cele mai neinsemnate (cuvinte) ? Prin urmare, (cuvintele) pe 
care tu ne-ai cerut sa le lamurim sint in acelasi timp mici si mari ,- mici 
(in ceea ce) priveste extensiunea 12 pronuntarii ,• din acest punct de re- 
dere poate si de dispretuit ,• mari, insa, prin forta celor pe care le de- 
semneaza, — dupa chipul (grauntelui) de mustar, care, desi este eel mai 
mic dintre semintele copacilor, insa invrednicindu-se de ingrijirea ne- 
cesara si dezvoltindu-se puterea sadita in el, creste (copac) destul de 
inalt. Daca cineva ride vazind poliloghia noastra in legatura cu expre- 
siile, — pentru a vorbi ca ps'almistul 13 — , acela sa stie ca va culege ro- 
dul nefolositor al risului ; noi, insa, nu vom intrerupe cercetarea, cedind 
batjocurilor oamenilor, nici nu ne vom lasa infrinti de dispretul lor. 

Sint atit de departe a ma rusina de aceste (cuvinte) ca de niste (cu- 
vinte) neinsemnate, incit, daca as reusi sa surprind o infima parte a 
valorii lor, as socoti ca m-am invrednicit de (lucruri) extraordinare ; (a? 



8. Inceputul, principiul. 

9. Intrebari. 

10. Primele elemente, primele notiuni, probabil literele. 

11. Matei V, 18. 

12. Conciziunea, scurtimea. 

13. Ps. 118, 85. 



DESPRE SFlNTUL DUH 19 

sustine, in acelasi timp) ca folosul fratelui care cerceteaza impreuna cu 
noi, nu este mic. Deci, vazlnd ca este vorba de o mare lupta pentru 
cuvinte mici, nu evit truda in speranta c§ voi fi rasplatit. Sint convins 
ca aceasta dezbatere va fi fructuoasa pentru mine, iar pentru cei ce o 
ascultS aducatoare de folos netrecator. De aceea, cu ajutorul insusi al 
Duhului Sfint, s& zic asa, voi purcede numaidecit la explicare. Si daca 
vrei sa apuc drumul expunerii, ma voi referi pe scurt la originea con- 
troversei. 

Nu de mult, pe cind ma rugam cu poporul, slSvind pe Dumnezeu- 
Tatal in doua feluri : cind cu Fiul, impreunS cu Duhul Sfint, cind prin 
Fiul in Duhul Sfint, ne-au acuzat unii dintre cei de fata ca folosim cu- 
vinte straine si, in acelasi timp, contradictorii. Tu, mai ales pentru fo- 
losul acelora, — iar daca boala lor este fara remediu, pentru a feri pe cei 
cu care intretin relatii — , ai cerut sa fie formulata clar invatatura despre 
sensul acestor expresii. Se cuvine, deci, s5 vorbesc concis, pornind de 
la un fapt acceptat de toti. 

II 

Unde is; are punctul de plecaie preocuparea ereticilor in legatura 

cu expiesiile 

Minutiozitatea cu care acesti oameni cerceteaza silabele u si cu- 
vintele nu este intimplatoare, dupa cum s-ar putea crede, nici nu con- 
duce la un rau neglijabil ; ea ascunde un plan bine conturat si ascuns, 
(indreptat) impotriva dreptei credinte 1 3 . (Acestia) incearca sa demon- 
streze ca felul in care ne exprimam despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh 
este diferit, pentru ca din aceasta (demonstratie) sa scoata o dovada 
usoara a deosebirii dupa fire (a persoanelor). Asadar, folosesc un vechi 
sofism, inventat de Aetius 16 , seful acestei erezii, care a scris undeva 
in epistolele sale asa : «cele deosebite dupa fire sint numite diferit si 
invers : cele numite diferit sint deosebite dupa fire». In sprijinul afir- 
matiei sale invoca pe Apostolul (Pavel), care zice : «Unul este Dum- 
nezeu si Tata, de la Care sint toate si unul este Domnul Iisus Hristos, 
prin Care sint toate» 17 . Astfel, zice (Aetius), (raportul) in care se afla 
cuvintele intre ele va fi si (raportul) dintre firile desemnate de aceste 



14. In legatura cu puterea existenta In aceste silabe. 

15. Pietatii. 

16. Este vorba despre unul din corifeii sectei anomeene, gruparea cea mai radicals 
a arianismului. Aceasta grupare socotea pe Fiul absolut deosebit ( a\Sy.oio<:) de TatSl. 
Eunomiu era ucenicul lui Aetius. Sf. Vasile cunostea bine doctrina si sofismele acestei 
grupSri si o combatuse pe larg in cele trei carti *Contra lui Eunomiu* (P. G. 29, 
479—669). 

17. / Cor. VIII, 6. 



20 SFINTUL VASILE CEL MARE 

(cuvinte). Or, deosebite (fiind expresiile) «din Care» si «prin Care», deo- 
sebit este si Fiul de Tatal. De la aceasta ratacire provine si poliloghia 
acestor barbati in legatura cu cuvintele despre care este vorba. De 
aceea, ei atribuie lui Dumnezeu-Tatal, ca privilegiu deosebit, (expresia) 
«de la Care» ; lui Dumnezeu-Fiul, (expresia) «prin Care», iar Sfintului 
Duh, (expresia) «in Care» 18 . Suspln ca acest mod de folosire a expre- 
siilor 19 nu se schimba niciodata, pentru ca, dupa cum am zis, deosebirea 
expresiei presupune deosebirea firilor. Dar n-au putut sa ascunda (fap- 
tul) ca prin minutiozitatea (aratata in examinarea) cuvintelor nu fac alt- 
ceva decit sa sprijine doctrina lor eretica. Ei vor ca expresia «de la 
Care» sa desemneze pe creator, expresia «prin Care» sa desemneze pe 
colaborator sau instrumentul, iar expresia «in Care» sa desemneze 
timpul sau locul. (Fac astfel de afirmatii) pentru ca (Fiul), creatorul tu- 
turor, sa nu fie considerat cu nimic superior unui instrument, iar Duhul 
Sfint sa para ca nu ofera creaturilor (nimic altceva) decit spatiul si 
timpul. 

Ill 

Felul de a analiza cuvintele 20 imita logica 2I ce7or din afara 22 

(Col. 76). La aceasta ratacire i-a condus si imitarea logicii celor «din 
afara», care atribuiau expresiile «din care» si «prin care» lucrurilor de 
natura diferitS. Pentru ca, dupa socotinta acelora, expresia «din care» 
indica materia, pe cind expresia «prin care» desemneaza instrumentul 
sau, in general, pe eel ce asista. 

Dar, ce oare ne impiedica sa ne referim la intreaga invataturS si 
sa aratSm pe scurt indepartarea acestor barbati de adevar si dezacor- 
dul lor cu (filozofii) insisi ? Cei ce s-au preocupat de filozofia 
greaca 23 , cind explica natura cauzei in multe feluri si scot in eviden^a 
sensurile proprii, zic ca unele dintre cauze sint primare, altele secun- 
dare sau auxiliare, iar altele au sens de cauze necesare. Fiecareia dintre 
acestea ii rezerva o denumire specials, incit altfel este numit creatorul 



18. Pentru Tatal expresia IS ou, pentru Fiul hi' ou iar pentru Sfintul Duh sv <p. 

19. Pentru cuvintul «expresie» intrebuinteaza pe eel de «silaba». 

20. Expresia tntrebuintata de Sfintul Vasile este aceea de «tehnologia silabelor». 
Aceasta expresie mai este folosita si de Sf. Grigorie de Nisa (Contra lui Eunomiu, 
P. G. 54, 297 c — 337 a) si se pare ca ambii au preluat-o de la Teodoret de Cyr (P. G. 
83, 430 b). 

21. Cuvintul «intelepciune» are aici sensul de «logica». 

22. Prin expresia «cei din afara» se desemneaza de obicei, de catre Parintii ca- 
padocieni, Sfintul loan Gura de Aur, filozofii greci. Vorbind despre filozofia lor, o ca- 
racterizeaza ca «desarta» ( [xaxaiav tptXogo^iav ), spre deosebire de invatatura Sfintelor 
Scripturi pe care o socotesc tot filozofie, dar o caracterizeaza drept «adevarata filozo- 
fie» sau filozofia prin excelenta. 

23. Intelege filozofia greaca in contrast cu doctrina crestina, pe care o numeste 
«filozofia cea adevaratan sau simplu, «filozofie». 



DESPRE SFlNTUL DUH 21 

si altfel este numit ihstrumentul. Creatorului, socotesc ei, trebuie sa i 
se atribuie (expresia) «de catre care» 24 pentru ca, zic ei, de obicei se 
spune ca scaunul a fost facut «de» timplar. Instrumentului (trebuie sa i 
se atribuie expresia) «prin (cu) care» 25 , pentru cS, zic ei, se spune ca 
scaunul se lucreaza «cu» 26 toporul, «cu» burghiul si «cu» alte (instru- 
mente). In acelasi chip, ei socotesc ca expresia «din care» 27 revine ma- 
teriel, pentru ca (se spune ca) scaunul este «din» lemn ,• ca expresia 
«dupa care» 28 exprima planul sau modelul propus mesterului, pentru 
ca (se presupune) ca acesta, fie ca si-a planuit mai dinainte opera si 
apoi a transpus inchipuirea in fapta, fie privind un model a cautat sa-1 
imite. Expresia «pentru care» vor s-o raporteze la scop ; pentru ca, (se 
spune) ca «pentru» oameni a fost facut scaunul. Expresia «in care» 29 ar 
sugera spatiul sau timpul. Pentru ca (la intrebarea) : Cind s-a intimplat 
aceasta ? se raspunde : «ln» acest timp. $i unde ? «In» acest loc. Desi 
acestea (timpul si locul) nu adauga nimic la ceea ce s-a facut, totusi farS 
ele nu este posibil sa se faca nimic. Pentru ca cei care actioneaza au 
nevoie de loc si de timp. Aflind si admirind aceste invataturi in cugetarea 
greceasca 30 , (ereticii) le transpun in invatatura simplS a Scripturii 31 pe 
de o parte spre micsorarea Cuvintului lui Dumnezeu, pe de alta parte 
spre negarea Duhului Sfint. Ei n-au ezitat sh atribuie stapinului tuturor 
cuvintul rezervat de «cei din afara» instrumentelor neinsufletite si ser- 
vului umil, — inteleg (expresia) «prin care» — si nu se rusineaza (ei) 
crestinii sa atribuie stapinului lumii expresia (cuvenita) fierastr5ului sau 
ciocanului. 

IV 

Scriptuia folose^te iaia deosebire aceste expresii 

(Col. 77). Recunoastem, desigur, cS si Scrip tura 32 foloseste adesea 
aceste expresii. Zicem, insa, ca libertatea Sfintului Duh nu este aservita 
intru totul logicii 33 celor din afara, ca in fiecare imprejurare (Scriptura) 
acomodeaza" expresiile dupa nevoi. De exemplu, expresia «din (de la) 



.24. a<p' oo. 

25. St' oo. 

26. Am tradus prepozitia prin prepozitia «cu», prepozitie care indicS 
instrumentul. 

27. e6 ou. 

28. xa&' 6. 

29. es-'l . 

30. Cugetarea greceasca este numita de aceasta data «zadarnica» si «goala, tnse- 
latoare». 

31. A Duhului. 

32. Prin cuvintul adevSrului desemneaza Sf. Scriptura. 

33. Prin cuvintul «meschinarie», micime, caracterizeaza modul de gtndire al «ce- 
lor din afar5». 



22 SFlNTUL VASHJE CEL MARE 

care», in Scriptura nu se refera totdeauna la materie, — cum li se pare 
acelor (filozofi) — , ci, de obicei, se atribuie cauzei supreme. Ca in (afir- 
matiile) : «Unul este Dumnezeu, de la u Care sint toate» M si «Toate sint 
de la Dumnezeu» 36 . Alteori, insS, Scriptura foloseste aceasta expresie 
in legatura cu materia, ca (de exemplu) cind zice : «Sa faci corabie din 
iemne neputrezitoare» 37 , «Sa faci candelabru din aur curat» 38 , «primul 
om (f&cut) din pamint a fost pSmintesc» 39 , «din pamint ai fost facut tu 
ca si mine» 40 . 

Or, acestia, pentru a sustine deosebirea de natur3 41 , dupa cum am 
mai spus, au legiferat ca numai Tatalui se cuvine acest cuvint. (In rindul 
al doilea), preluind principiile teoriei lor de la cei din afara, nu-i ur- 
meazS pe acestia intru totul. 

Astfel, pe cind pe Fiul — urmind modului de gindire al acelora — 
il socotesc instrument, iar pe Duhul Sfint loc, — pentru c5, zic ei ca la 
aceasta concluzie duce afirmatia c3 creajia lumii s-a fScut «prin Fiul», 
«in Duhul» — , atribuind lui Dumnezeu-Tatal expresia «de la (din) care» 
nu mai urmeazS pe cei din afara, ci dau expresiei sensul apostolic, 
eel din spusa : «Voi de la El sinteti in Hristos Iisus» 42 si «Toate sint de 
la Dumnezeu» 43 . 

Prin urmare, care este concluzia acestei analize (a ereticilor) ? C3 
alta este firea cauzei, alta a instrumentului si alta a iocului. Ca atare, 
Fiul este deosebit de Tatal dup§ fire, pentru ca instrumentul se deose- 
beste de mester, iar Duhul se deosebeste (de Tatal si de Fiul) pentru ca 
locul si timpul se deosebesc fiintial de instrumente si de cei care le 
minuiesc. 

V 

Expresia «prin Care» (atribuita exclusiv Fiului de cdfre eretici) 
se foloseste (In Scripturd) si in legdturd cu Tat&l, iar expresia «din Care» 
(atribuita. exclusiv Tafflui) se foloseste si in legatura' cu Fiul si cu Duhul 

Acestea 44 sint (pSrerile.) acelora. Noi, insS, vom demonstra ceea ce 
ne-am propus : ca expresia «de la Care» nu se atribuie doar Tatalui, ca" 
Fiului nu I s-a rezervat expresia «prin Care» si ca Fiul n-a exclus pe 



34. Am tradus prepozitfa s% prin «de Ia», $i nu prin «din». 

35. I Cor. VIII, 6. 

36. 7 Gor. XI, 12. 

37. Fac. VI, 14. 

38. le?. XXV, 30. 

39. T Cor. XV, 47. 

40. lov XXXIII, 6. 

41. Intre persoanele Sflntei Treimi. 

42. / Cor. I, 30. 

43. / Cor. XI, 12. 

44. Cele expuse In capitolul precedent. 



DESPRE SFlNTUL DUH 23 

Duhul — asa cum sustin acestia — de la partasia expresiilor «din Care» 
si «prin Care» (col. 80). «Unul este Dumnezeu si TatS, de la Care Sint 
toate si unul este Iisus Hristos, prin Care (s-au facut) toate» 45 . Acestea 
nu sint cuvintele unuia care legifereaza, ci ale unuia care distinge 
ipostazele 46 . Apostolul se exprimS asa nu pentru a sublinia vreo diferenta 
de natura, ci pentru a face distinctS notiunea de Tata si Fiu. Ca expre- 
siile nu se opun unele altora, nici — cum se fntimpla in razboi cind se 
trece in tabara dusmana — nu combat naturile carora apartin, se vede 
si de acolo ca fericitul Pavel, zicind : «Toate (s-au facut) de El, prin El si 
in El» 47 , a atribuit acele trei expresii unuia si aceluiasi subiect. Ori- 
cine va cerceta cit de putin sensul frazei, de bunS seamS va zice ca acest 
(text) se refera la Domnul. Pentru cS, dupa ce Apostolul a citat din pro- 
fetia lui Isaia, textul «Cine a cunoscut gindul Domnului si cine a fost 
sfetnicul Lui ?» 48 , a adSugat : «de la El, prin El si in El (sint toate) » 49 . Ca 
acestea s-au spus profetului despre Dumnezeu Cuvintul, Creatorul in- 
tregii lumi, pot,i afla din cele ce urmeaza : «Cihe a m&surat apa cu 
pumnul, cerul cu palma §i tot p&mintul cu cSusul palmei ? Cine a pus 
muntii la cintar si vilcelele la cumpSna ? Cine a cunoscut gindul Domnu- 
lui si s-a facut sfetnicul Lui ?» 50 . 

Aici, cuvintul «cine» nu exprima imposibilul, ci raritatea, ca si in 
textul : «Cine se va ridica impreuna cu mine impotriva celor rai ?» 51 , 
«Cine este omul care doreste viafa ?» 52 si «Cine se va sui in muntele 
Domnului ?» ^ Acelasi este cazul si aici : Cine este eel care cunoaste 
gindul Domnului si este partas la vointa Lui ? «Pentru cfi TatSl iubeste 
pe Fiul si pe toate I le descopera» M . El (Fiul) este Cel care tine pamin- 
tul si-1 cuprinde cu palma, El este Cel care a infrumusetat $i a pus or- 
dine in toate, Cel care a pus echilibru in munti, mSsuri apelor si rin- 
duiala in toate cite exista in lume ; El cuprinde cerul cu o infima parte 



45. J Cor. VIII, 6. 

46. Se poate spune ca sensul termenului ipostas (u7t6ataat<:) s-a precizat de catre 
Sf. Vasile. La Sinodul I Ecumenic acest termen a fost folosit cu sensul de substanta. 
S-a spus despre Fiul ca nu este diferit de TatSl (e£ ex^pac tt%o<s%aom<; t] ouaiac), cS este 
de aceeasi natura ca si El. AceastS confuzie avea sa provoace multe tulburari. Sf. 
Vasile vine cu precizarea cS in Dumnezeu este o singurS natura in trei ipostase 
([xia oooia, tpeTc uTtoaxaoEi 1 : . El d5, deci, notiunii de moaxaaiz sensul de rcpoaaMtov sau 
persoanS. (Despre Slintul Duh, P. G. 32, col. 148, 149 b, 154 c; Omilia 24, P. G. 31, 
604 ; Epistola 210, P. G., 32, 776 c). 

47. Rom. XI, 36. 

48. Isaia XL, 13. 

49. Rom. XI, 34—36. 

50. Isaia XL, 12—13. 

51. Ps. XCIII, 16. 

52. Ps. XXXHI, 13. 

53. Ps. XXIII, 3. 

54. loan V, 20. 



24 SFtNTUL VASILB CEL MARS 

a puterii Sale, (parte) pe care cuvintul profetic, !n chip figurat, a nu- 
mit-o palma 55 , De aceea, in sensul propriu (al cuvintului) Apostolul a 
adaugat : «De la El, prin El si in El (sint) toate» 56 (col. 81). «De la El» 
pentru c& El este cauza celor ce exists, conform vointei lui Dumnezeu 
Tatal. «Prin El» pentru ca Lui I se datoreste conservarea tuturor ,- dupa 
ce le-a zidit pe toate, a adaugat fiecareia dintre cele f acute (insusirile 
necesare) pentru conservare. De aceea, cu o dorinta irezistibila si o dra- 
goste de negrait, catre El, Stapinul si DatStorul vietii, s-au indreptat 
toate, asa cum s-a scris : «Ochii tuturor privesc cu speranta catre 
Tine» 57 si iarasi : «Toate nadajduiesc in Tine» 58 , «deschizi Tu mina Ta 
Si orice vietuitoare se umple de bunavointa» 59 . 

DacS (adversarii no$tri) se impotrivesc acestei pareri a noastra, ce 
rationament vor aduce pentru a nu fi in contradicfie flagrante cu ei in- 
sisi ? Pentru ca daca nu sint de acord cS cele trei expresii se refers la 
Domnul (Hristos), este absolut necesar sa atribuie lui Dumnezeu-Tatal 
expresiile «de la El» (e$ aotoo) «prin El» (St'autoo) si «in El» (sv auTffi). 
Datorita acestui (rationament) teoria lor, in mod vadit, cade. Pentru ca 
Tatalui se atribuie nu numai expresia «de la Care» ( e$ autoS), ci si ex- 
presia «prin Care» (Si' o5). Daca aceasta 60 nu exprima nimic umilitor, de 
ce o atribuie Fiului in semn de inferioritate ? Daca in mod necesar ex- 
prima (acjiunea) de slujire, atunci sS ne raspunda : carui demnitar este 
sluga Dumnezeul slavei si Tatal lui Hristos ? In felul acesta, deci, acei 
(oameni) se anihileaza singuri, pe cind noi sintem tari in ambele cazuri. 
Caci daca se adevereste (pSrerea) cS (in textul respectiv) este vorba des- 
pre Fiul, (atunci) expresia «din Care» 61 va trebui atribuita Fiului ,• si daca 
staruie cineva sS raporteze Cuvintul profetului la Dumnezeu 62 va trebui 
sa acorde lui Dumnezeu (Tatal) si expresia «prin Care» (8t' oo), astfel 
incit fiecare dintre cele doua expresii 63 va avea aceeasi valoare, pentru 
ca (ambele) sint raportate in egala masura la Dumnezeu, la una si ace- 
easi persoana. Dar sa revenim la subiect. 

Scriind efesenilor, apostolul zice : «credinciosi adevarului, in dra- 
goste sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, 



55. Isaia XL, 12. 

56. Rom. XI, 36. 

57. Ps. CXXI, 15. 

58. Ps. CHI, 27. 

59. Ps. CXLIV, 16. 

60. Expresia «prin care». 

61. Expresia «i£ ou» am tradus-o uneori prin expresia «din care», alteori prin 
expresia «de la care». 

62. Aici, ca si in multe alte locuri, Intocmai ca si Apostolul Pavel, atribuie 
denumirea de Dumnezeu primei persoane a Sfintei Treimi. 

63. Se refera la expresia «e£». 



DESPRE SFlNTUL DUH _* 

Hristos. Din El, tot trupul, bine inchegat si strins legat, prin ceea ce da 
fiecare incheietura, isi primeste cresterea potrivit cu lucrarea fiecarei 
parti" 64 - lar in Epistola catre Coloseni a zis catre cei care nu cunosteau 
pe (Fiul) Unul-Nascut : «Cel ce se tine de Hristos, de Cel ce este Capul, 
— de la Care este tot trupul (col. 84) hranit si bine inchegat, cu ajutorul 
incheieturilor si legaturilor — , isi primeste cresterea pe care i-o da 
Dumnezeu» 65 . Ca Hristos este cap al Bisericii, am aflat din alta parte, 
(de acolo unde) apostolul zice : «$i pe El, cap 1-a pus in Biserica peste 
toate» 66 si «din plinatatea Lui noi toji am luat» 67 . Domnul insusi zice : 
«Din al Meu va lua si va va face cunoscut» 6S . 

Intr-un cuvint, multiple i se vor arata, celui ce cu rivna aduna (tex- 
tile respective), intrebuintarile (expresiei) «din care» (e£ oo). Pentru ca 
si Domnul zice : «Am simtit o putere iesind din Mine» 69 . De asemenea f 
am remarcat ca in multe locuri (expresia) «de la care» (kl ou) se refera 
la Duhul Sfint : «Cel ce seamana in Duhul, de la Duhul va secera viata 
vesnica» (zice Apostolul Pavel) 70 . «Din aceasta cunoastem ca este intru 
noi, de la Duhul care ni s-a dat» 71 , (zice) loan. «Cel conceput in ea 
este de la Duhul Sfint» 72 , (zice) ingerul. 9i Domnul zice : «cel nascut 
de la Duhul, Duh este» 73 . 

Asa stau lucrurile in aceasta chestiune. 

Se cuvine sa demonstram (acum) ca Scriptura foloseste expresia 
«prln care» (St' ou) in mod egal pentru Tatal si pentru Fiul si pentru 
Sfintul Duh. 

Pentru (ca se foloseste in legatura cu) Fiul este de prisos sa se aduca 
marturii, pentru ca sint cunoscute si de ele se face caz de catre adver- 
sary Noi insa demonstram ca (expresia) «prin care» s-a aplicat si Ta- 
talui : «Credincios este Dumnezeu prin Care ati fost chemati la parta- 
sia Fiului Sau», zice (Apostolul Pavel) 74 . Acelasi (Apostol zice) : «Pavel 
prin voia lui Dumnezeu, Apostol al lui Iisus Hristos» 75 . «Nu mai esti 
rob, ci fiu ; iar daca esti fiu, esti si mostenitor prin Dumnezeu» 76 . «Dupa 
cum Hristos a fost sculat din morti prin slava Tatalui» (asa si noi) 1 K 



64. H/es. IV, 15—16. 

65. Col. II, 19. 

66. Eies. I, 22. 

67. loan I, 16. 

68. loan XVI, 14. 

69. Luca VIII, 46 

70. Gal. VI, 8. 

71. / loan III, 24. 

72. Matei I, 20. 

73. loan III, 6. 

74. / Cor. I, 9. 

75. U Cor. I, 1. 

76. Gal. IV, 7. 

77. Rom. VI, 4. 



26 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

Isaia zice : «Vai voua, celor ce faceti planuri in aseuns, dar nu dupa 
(Zict) voia lui Dumnezeu» 78 . (In sprijinul afirmatiei) ca aceasta expresie 
se atribuie si Duhului se pot cita multe dovezi. «Noua, zice (Apostolul 
Pavel), ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfint» 79 . Si-n alta" parte : 
«Depozitul eel bun pastreaza-1 prin Duhul Sfint» 80 . Si iarasi : «Pentru ca 
unuia i se da prin Duhul darul in{elepciunii» 81 . 

Aceleasi lucruri avem de spus si in legSturS cu prepozitia «in» (iv), 
(anume) cS Scriptura a folosit-o si cind s-a referit la Tatal. De exemplu, 
in Vechiul Testament : «In Dumnezeu, zice (Psalmistul), vom capata pu- 
1ere» 82 . «In Tine ma voi lauda totdeauna» 83 . Si iarasi «In numele Tau 
an§ voi bucura» M . La Pavel : «ln Dumnezeu, zice, care a zidit toate» 85 , 
«Pavel, Silvan si Timotei (col. 85) Bisericii Tesalonicenilor, in Dumne- 
zeu Tatal» 8 *. Daca (stS) an voia lui Dumnezeu, voi putea'veni la voi 87 , 
«Lauda-te, zice, in Dumnezeu» 88 . $i cite (altele) pe care nu este usor 
nici a le enumera. Scopul nostru, insa, nu este de a face caz de multi- 
mea marturiilor (pe care le cunoastem), ci de a face dovada ca obser- 
vatiile lor nu sint corecte. Nu vom demonstra, — considerind ceva cu- 
noscut — , faptul ca aceasta expresie se foloseste si in legatura cu Fiul 
$i cu Duhul. Socotim, insa, necesar sa spunem ca pentru un ascultator 
ln^elept este suficienta combaterea spuselor lor din inversarea ra^iona- 
mentului. Anume, daca expresiile diferite indicS o deosebire de esenta 
— asa cum spun ei — , (atunci) identitatea expresiilor trebuie sa-i faca 
sa marturiseasca acum cu sfiala ca esenfa este identica. 

Cuvintele se folosesc unele in locul altora, nu numai cind se vor- 
foeste despre Dumnezeu, ci deseori (in vorbirea curenta) are loc o co- 
municare reciproca a sensurilor, cind o expresie ia locul alteia. De 
exemplu : «Am dobindit un om «prin» Dumnezeu» 89 , zice Adam, ceea 
ce echivaleaza cu «de la» Dumnezeu. In alt loc (se spune) : «Cite a po- 
runcit Moise lui Israil prjn porunca Domnului» 90 . $i altundeva : 
«Explicarea lor nu se face «prin» (ajutorul) lui Dumnezeu ?» 91 . Despre 



78. Isaia XXIX, 15. 

79. I Cot. II, 10. 

80. II Tim. I, 14. 

81. I Cor. XII, 8. 

82. Ps. CVII, 14. 

83. Ps. LXX, 6. 

84. Ps. LXXXVIII, 17. 

85. Efes. Ill, 9. 

86. II Tes. I, 1. 

87. Rom. I, 10. 

88. Rom. II, 17. 

89. Fac. IV, 1. 

90. Lev. VIII, 21. 

91. Fac. XL, 8. 



DESPRE SFtNTUL DUH 27 

vise vorbind Iosif cu cei aflati in temnitS cu el, in loc sa spuna «de la» 
Dumnezeu, a zis <(prin» Dumnezeu. Invers, Pavel foloseste prepozitia 
«din» in loc de «prin», cind zice : «Nascut din femeie» 9Z . Ca despre fe- 
meie se cade a spune cS s-a nascut «din» barbat, iar despre barbat ca (s-a 
nascut) «prin» femeie, acest lucru ni 1-a explicat clar in alta parte, in 
cele ce zice : «Dupa cum femeia este din barbat, la fel barbatul este 
«prin femeie» 93 . Aici insa, (Pavel), facind dovada ca expresiile se pot fo- 
losi diferit (decit se obisnuieste), corecteaza, in acelasi timp in treacat, 
greseala unora care socotesc ca trupul Domnului este spiritual. (Vrind) 
sa arate ca trupul purtator de Dumnezeu a fost alcatuit din framintatura 
omeneasca, a preferat termenul eel mai expresiv (pentru cS expresia 
«prin femeie» putea sa sugereze o riastere aparenta, pe cind expresia 
«din femeie» putea sa indice suficient partasia firii fiului la firea mamei). 
Nu se contrazice ; arata numai cit de usor se substituie prepozitiile 
unele altora. Prin urmare, cind si in (cazurile) in care, de obicei, se folo- 
seste expresia «prin care» s-a pus expresia «din care», ce ratiune — 
pentru ponegrirea dreptei credin^e exista sa facem distinctie intre cu- 
vinte ? 

VI 

Raspuns celor care afirmd ca Fiul nu este «cu Tatal» (peta too naxpo?) 
ci «dupd Tatal» (jiexa -cov Ilaxepa). In acelasi timp se expun dovezile 
in favoarea egalitdl'ri de cinstire 

(Col. 88). Nici la scuza ca din nestiinta (zic acestea) nu pot sa re- 
curgS, (daca se are in vedere) cu cit mestesug si cu cita rautate sustin 
discutia. Ei se minie, vadit, impotriva noastra, pentru ca preamarim pe 
(Fiul) Unul-Nascut, impreuna cu Tatal si pe Duhul Sfint nu-L separam 
de Fiul. De aceea, ne numesc introducatori de credin^e noi, inovatori, 
inventatori de cuvinte si cite nume din cele dezonorante nu ne dau ? 
Sintem atit de departe a ne supara de injuriile lor, incit dacS nu ne-ar 
aduce mihnire si neincetata durere vatamarea pe care si-o provoaca, 
as zice ca le datoram multumire pentru ocara, ca unora care ne aduc fe- 
ricirea. «Pentru c§», zice (Mintuitorul), «fericiti veti fi cind va vor ocari 
din cauza Mea» u . (Problemele) pentru care se tulbura sint acestea : 
«Fiul, zic ei, nu (trebuie cinstit) «cu Tatal», ci «dupa Tatal» ,• Tatalui I 
se cuvine marire «prin» El (adica prin Fiul), si nu «cu El». Pentru ca, pe 
cind expresia «cu El» exprima egalitatea de cinste, expresia «prin Care» 
sugereaza ideea de slujire. Nici Duhul, zic ei, nu trebuie pus (pe aceeasi 



92. Gal. IV, 4. 

93. I Cor. XI, 12. 

94. Matei V, 11. 



28 SFlNTUL VASIL.E CEL MARE 

treapta) cu Tatal si cu Fiul, ci sub Fiul si sub Tatal, riu pe acelasi plan, 
ci subordonat, nici connumarat, ci subnumarat, Cu astfel de cuvinte 
strica simplitatea si naturaletea credintei. Prin urmare, ce scuza pot sa 
aiba, (invocind) necunostinta, cei care, prin indiscretia lor, hu lasa nici 
pe altii in «necunostinta» ? 

Noi, mai intii, le vom pune aceasta intrebare : in ce sens zic ei ca 
Fiul este «dupa» Tatal ? Datorita faptului ca este posterior in timp sau 
datorita locului (pe care il ocupa) sau datorita virstei (care I se da) ? In 
privinta timpului, (socotim) ca nimeni nu este atit de fara minte, incit 
sS spuna cS Facatorul veacurilor este al doilea (in timp) pentru ca nici 
o perioada de timp nu se intercaleaza in legatura fireasca a Fiului cu 
Tatal. Dar nici dupa mintea oamenilor nu se poate spune ca Fiul este 
posterior Tatalui ; nu numai pentru ca sint conceputi totdeauna Im- 
preuna, ci si pentru ca cronologic se zic «al doilea» acele (fapte) care 
sint mai apropiate de prezent, si invers, se zic «primele» acelea care sint 
mai indepartate de prezent. De exemplu, cele intimplate pe timpul 
lui Noe sint anterioare celor intimplate in Sodoma, pentru ca sint inde- 
partate de prezent, si acestea (cele intimplate in Sodoma) sint poste- 
rioare acelora (din vremea lui Noe), pentru ca par cumva sa se apropie 
mai mult de prezent (col. 89). 

Or, a masura cineva existenta vietii care este mai presus de orice 
timp si de toate veacurile, cu distanta raportata la prezent, oare nu de- 
nota lipsa de evlavie si o mare lipsa de cugetare ? In felul in care se 
spune despre lucrurile facute si stricacioase, la fel (a spune) ca Dum- 
nezeu Tatal este superior lui Dumnezeu Fiul, Cel existent inainte de 
veci, (nu denota lipsa de cugetare) ? O atare superioritate a Tatalui este 
de neconceput si pentru motivul ca nici o minte nu poate merge mai 
departe de nasterea Domnului, pentru ca loan (referindu-se la aceasta) 
a limitat mintea noastrS la doua notiuni, atunci cind a zis : «La inceput 
a fost Cuvintul» 95 . Mintea nu poate sa mearga mai departe de notiunea 
«a fost», iar inchipuirea nu poate sa treaca de (notiunea) «inceput». Pen- 
tru ca, oricit de sus te vei lansa cu mintea, nu vei trece de notiunea «a 
fost». Si oricit te vei forta sa concepi existenta din vesnicie a Fiului, nu 
vei putea sa treci de «inceput». In felul acesta, deci, este lucru cucer- 
nic a gindi ca Fiul este deodata cu Tatal. 

Daca ei inteleg o coborire a Fiului fata de Tatal in sens local, asa 
incit Tatal sa stea deasupra si in continuare in jos sa fie Impins Fiul, 
sa marturiseasca acest lucru si noi vom tacea ; ca acest lucru este ab- 



95. loan I, 1. 



DESPKE SFINTUL DUH 29 

surd, se va vedea de la sine. Acestia, deci, nu atribuie Tatalui (calitatea) 
de a fi peste tot, — pe cind dupa socotinta celor ce cugeta sanatos, Dum- 
nezeu umple toate — , nu sint consecvenfi in ra^ionamentele lor, nici in 
acord cu profetul, care zice : «Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo ; 
dacS ma voi cobori in iad, Tu de fata esti» 96 , ei care atribuie separat 
Tatalui si Fiului (locul) de sus si de jos. Eu voi inceta a combate nesti- 
inta acelora care atribuie un loc (in spatiu) celor netrupesti ; razboiul si 
impotrivirea atit de nerusinata pe care o fac Scripturilor le vor fi insa 
temperate de textele : «$ezi de-a dreapta Mea» 97 si «a stat de-a dreapta 
maretiei lui Dumnezeu» 98 . «De-a dreapta» nu indica un loc de jos (dupa 
cum zic ei), ci un raport de egalitate ; si intrucit «dreapta» nu trebuie 
luata in sens corporal (pentru ca astfel ar trebui sa" existe la Dumnezeu 
?i o stinga), prin cuvinte care exprima cinstea de a fi asezat linga ci- 
neva, Scriptura exprima marea cinste (de care se bucura) Fiul. Le ra- 
mine, asadar, sa sus|ina (col. 92) ca prin aceasta expresie se indica o 
demnitate de ordin inferior. Sa afle, deci, ca «Hristos este puterea si in- 
telepciunea lui Dumnezeu» ", ca este «chipul lui Dumnezeu celui neva- 
zut» 10 °, si ca «pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal» 101 , imprimind in 
El toata fiinta Sa. (Ce trebuie) asadar sS spunem : ca aceste marturii, si 
cite altele se afla raspindite prin Sfinta Scriptura, sint umilitoare sau ca, 
asemenea unor proclamatii, fac cunoscute splendoarea Fiului unic si 
egalitatea slavei Sale cu a Tatalui ? Sa auda si pe Domnul insusi Care 
spune clar ca slava Sa este egala cu slava TatSlui, atunci cind zice : «Cel 
care M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal» 102 . Si acestea : «Cind Fiul va 
veni intru slava Tatalui» 103 ,• «Pentru ca sa cinsteasca pe Fiul, dupa cum 
cinstesc pe Tatal» 104 ; «Am contemplat slava Sa, ca pe slava Fiului unic 
al Tatalui» 105 ; «Dumnezeu Unul-Nascut care este in sinul Tatalui» 106 . 
Neluind in seama nimic dintre acestea, ii dau Fiului locul harazit dus- 
manilor. Pentru ca sinul parintesc este scaunul care se cuvine Fiului, pe 
cind locul de sub picioare revine celor care trebuie sa se smereasca. 



96. Ps. CXXXVIII, 8. 

97. Ps. CIX, 1. 

98. Evi. I, 3. 

99. / Cor. I, 24. 

100. Col. I, 15. 

101. loan VI, 27. 

102. Joan XIV, 9. 

103. Marcu VIII, 38. 

104. loan V, 25. 

105. loan I, 14. 

106. loan I, 18. 



30 SFINTUL VASILE CEL MARE 

Pentru ca avem sa ne ocupam si de alte (aspecte), am adus marturii 
numai in treacat ; tu, insa, culegind pe-ndelete dovezile, pofi sa cunosti 
bine inaltimea slavei si puterea nemasurata a Fiului. Totusi, nici aceste 
(marturii) nu sint fara important pentru un ascultator injelept, numai 
daca nu intelege «dreapta» si «sinul» in sens inferior si trupesc, incit 
sa limiteze pe Dumnezeu la un loc si sa-I atribuie forma, chip si pozitie 
corporala, (insusiri) care indeparteaza foarte mult de notlunea : (finrfa) 
simpla, infinite si necorporala. De altfel, aceasta interpretare inferioara 
ar afecta pe Fiul in mod egal ca si pe Tatal. Cel ce da o atare interpre- 
tare nu micsoreaza numai cinstea (data) Fiului, ci, pe deasupra, atrage 
asupra-si condamnarea pentru blasfemie impotriva lui Dumnezeu. Pen- 
tru ca toate cite ar indrazni (sa spuna) despre Fiul se atribuie, in mod 
necesar, Tatalui. Cel care, pentru a pune mai presus pe Tatal, ii atribuie 
un loc mai sus, iar despre Fiul zice ca sta mai jos, acesta, consecvent 
rationamentului sau, va accepta (pentru ambele persoane) caracteristi- 
cile corporale care urmeaza (de aici). Aces-tea sint inchipuiri de betivi 
si de nebuni. Corect este insa ca pe Cel unit (cu Tatal) dupa fire, slava 
si vrednicie, sa-L adore si sa-L slaveasca impreuna cu Tatal cei care au 
fost invatati de el ca : 

(Col. 93). «Cel ce nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal» 107 . 
Pentru ca, ce vom putea zice ? Ce justificare vom avea in vremea infrico- 
satorului si a toata lumea judet comun, daca, pe cind Domnul promite 
clar ca va veni intru slava Tatalui 108 , pe cind $tefan (afirma ca) L-a 
vazut pe Iisus stind de-a dreapta lui Dumnezeu 109 , pe cind Pavel martu- 
risind in Duh despre Hristos zice ca se afla de-a dreapta lui Dum- 
nezeu 110 , pe cind Tat&l zice : «$ezi de-a dreapta Mea» lU , iar Duhul da 
marturie ca a stat de-a dreapta majestatii lui Dumnezeu 112 , noi, pe Cel 
de aceeasi cinste ?i de acela§i tron (cu Tatal) II coborim din raportul de 
egalitate (la un rang inferior) ? Eu socotesc ca faptul de a sta sugereaza 
neschimbabilitatea firii. De aceea si Baruh, referindu-se la neschimbabi- 
litatea vietii lui Dumnezeu, a zis : «Tu ramii in veac, iar noi pierim in 
veac» 113 . Iar locul din dreapta indica egalitatea de vrednicie. Prin ur- 
mare, nu este nesabuit faptul de a lipsi pe Fiul de partSsia laudei, ca si 
cind s-ar cuveni sa fie asezat intr-un loc de mai mica cinste ? 



107. loan V, 23. 

108. Mate/ XVI, 27. 

109. Fapte VII, 55. 

110. Rom. VIII, 34. 

111. Ps. CIX, 1. 

112. Evr. VIII, 1. 

113. Bamh III, 3. 



DESPRE SFlNTUL DUH 3 J 

VII 

Cdtre cei care afirmd ca nu se cade sa se spuria despre Fiul 
«cu Care» ((xe$' oo)j, ci *piin Care» ((8i* w) 

A folosi expresia «icu care», zic ei, este ceva cu totul strain si ne- 
obisnuit, pe cind expresia «prin care» este foarte obisnuita in textul 
Scripturii si des folosita de catre frati. Deci, ce (vom raspunde) acestor 
(afirmatii) ? Ca fericite sint urechile care nu le-au auzit si inimile care 
s-au pastrat neranite de cuvintele acestora. Voua, insa\ celor care iubiti 
pe Hristos, va spun ca Biserica cunoaste ambele expresii si c& la nici una 
dintre ele nu renunta, pentru motivul c3 nu contrazice una pe cealalta. 
Cind contemplam mSrirea si stralucirea demnitatii (Fiului eel) Unuia- 
Nascut, zicem ca slava Sa este «cu Tatal» ,• cind avem in vedere bunurile 
pe care ni le-a dat sau aducerea (noastra) la Dumnezeu si familiaritatea 
cu El, marturisim ca acest har s-a facut lucrator in noi «prin El», si «in 
El» (in Hristos). Astfel, pe cind expresia «cu care» este proprie celor ce 
aduc lauda, expresia «prin care» este nimerita pentru cei care multu- 
mesc. Este minciuna si acea (afirmatie) ca expresia «cu care» nu este 
folosita de cei cu bunS credin^a pentru ca (to^i) aceia, de la sat sau oras f 
care pentru statornicia moravurilor au preferat noutatii marturia anti- 
chitatii si au pastrat nealterata tradifia pSrintilor, se folosesc de aceasta 
expresie. Insa acestia, care s-au saturat de cele obisnuite, care se ridica 
impotriva celor vechi ca (impotriva unor lucruri) invechite, acestia sint 
cei care accepta inovatiile (col. 96), dupS cum in materie de im- 
bracaminte, iubitorii de gateli prefera intotdeauna imbracamintea ex- 
centrica celei obisnuite. Poti, asadar, sa vezi ca (multi dintre) sateni 
inca si acum (folosesc) expresia in sensul vechi, pe cind la acesti come- 
dianti, dibaci in luptele de cuvinte, vorbele poarta stigmatul noii inte- 
lepciuni 114 . (In ceea ce ne priveste) ceea ce spuneau parintii nostri, spu- 
nem si noi, (anume) ca slava este comuna Tatalui si Fiului si de aceea 
aducem marire Tatalui «cu Fiul». Desigur, nu socotim suficient faptul 
(ca acest adevar asa a fost formulat) de tradi|ia parintilor ; (stim insa c8 
51 aceia au luat drept ghid sensul Scripturii, scotind principiile din m&r- 
turiile scripturistice pe care vi le-am expus putin raai inainte. Pentru ca 
strSlucirea (slavei) este conceputa impreunS cu slava, imaginea cu 
prototipul si Fiul totdeauna cu Tatal. Nici perindarea numelor, nici 
m£car firea lucrurilor nu admite departarea. 



114. Se refera la cngetarea eretica. 



32 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

VIII 

In cite sensuri (se foloseste) expiesia «piin care» f8t' ouj 
si cirid trebuie pieieiata expiesia «cu caie» (jj.efr' ou). In acelasi timp 
se expliea in ce sens Fiul «piimeste poiunca» si in ce sens «este trimis» 

Prin urmare, cind Apostolul multumeste lui Dumnezeu «prin IisUs 
Hristos» 115 si zice ca «prin El» a primit harul si apostolia de a aduce la 
ascultarea credintei toate neamurile, sau (atunci cind zice) ca «prin El» 
am fost introdusi in aceasta (stare de) har in care ne aflSm si de care 
sintem mindri 116 , prezinta binefacerile (lui Hristos) fata de noi, Care o 
data ne transmite bunuri de la Tatal, alta data ne conduce El insusi la 
Tatal. Cind spune «Prin Care am primit harul si apostolia» l17 , (Apostolul) 
arata de unde vine distribuirea bunurilor, iar cind spune : «Prin Care am 
fost introdusi» l18 , arata ca ridicarea la Dumnezeu si familiaritatea cu El 
s-a facut prin Hristos. Oare, marturisirea ca harul s-a facut lucrator in 
noi prin El echivaleaza cu o impu{mare a slavei (lui Hristos) ? Oare, nu 
este mai corect sa spunem ca enumerarea binefacerilor este un motiv de 
lauda ? De aceea am gasit ca Scriptura nu ne vorbeste despre Domnul 
(numindu-L) cu un singur nume, nici numai cu acele nume care vorbesc 
despre Dumnezeirea si marirea Sa. 

Uneori, referindu-se la (insusirile) caracteristice firii Sale (dum- 
nezeiesti), zice ca numele Fiului este mai presus de orice nume U9 , ca 
este Fiu adevarat, Dumnezeu Unul-Nascut, puterea lui Dumnezeu, Inte- 
lepciunea si Cuvintul. Alteori, avind in vedere multiplele forme (sub 
care ne-a daruit) harul, — (har) pe care-L daruieste in bunatatea si in- 
telepciunea Sa celor ce 1-1 cer, (Scriptura) 11 numeste cu foarte multe 
alte nume (col. 97) : cind II numeste pastor, imparat si doctor ; cind 
mire, cale, poarta, izvor, piine, secure si piatrS. Aceste (nume) nu se 
refera la firea Sa, ci, dupa cum am zis, la multiplele haruri pe care, din 
indurare fata de creaturile Sale le acorda celor care I le cer pentru di- 
ferite trebuinte. Pe de o parte, pe cei care au recurs la ocrotirea Lui 
si au reusit, suportind prigoane, sa transmits (credinta) ii numeste oi 
si se considera pastorul lor, — al acestora care asculta glasul Sau si 
nu iau in seamS invataturile straine («Pentru c§, zice, oile Mele as- 



115. .Rom. I, 18. 

116. Rom. V, 2. 

117. Rom. I, 5. 

118. Rom. V, 2. 

119. Filip. II, 9. 



BBSPRE SFINTUL DUH 33 

culta glasul Meu») 120 . Pe de alta parte, El este rege al celor care deja 
s-au ridicat (la cer) si au nevoie de ocrotirea legitimS. Este (numit) 
poarta pentru ca prin dreptarul poruncilor Sale conduce la fapte impor- 
tante si pentru ca ofera adapost sigur celor ce cauta, prin credinta in El, 
bunul cunoasterii 120a . De aceea, spune : «Daca intra cineva prin Mine, 
(acela) va intra si va iesi si pasune va afla» l21 . (Este numit) piatra 122 
pentru ca El este pentru credinciosi o fortareata puternicS, de nezdrun- 
dnat si mai puternica decit orice zid. De aceea, expresia «prin El» este 
preferabila si semnificativa atunci cind se vorbeste (despre Hristos) ca 
poarta isau cale. Ca Dumnezeu si ca Fiu, are slava «cu Tatal» ( jiexa 
Ilatpo?) si «impreuna cu Tatal» (abv ILrcpt). «Pentru cS in numele lui 
Iisus se va pleca tot genunchiul al celor ceresti si al celor de pe pa- 
mint si orice limba va marturisi ca Iisus Hristos este Domn intru slava 
lui Dumnezeu Tatal» l23 . De aceea, folosim ambele expresii ([ie&' oo si 
Ji* ou), printr-una facind cunoscuta demnitatea Sa, printr-alta, harul Sau 
(dat) noua. 

Dat fiind ca prin intermediul Sau (vine) tot ajutorul sufletelor, pen- 
tru fiecare solicitudine s-a gasit si o denumire specials. Cind sufletul 
curat, asemenea unei fecioare caste, fara pata, nici zbircitura, I se in- 
credinteaza, este numit mire. Cind primeste (acelasi suflet) vatamat de 
rSnile viclene ale diavolului si-1 vindeca de boala grea a pacatului, 
este numit doctor. Oare, astfel de solicitudine fata de noi (trebuie) sa 
ne duca cu mintea la ceva care umileste ? 

(Col. 100). Sau, din contra, (trebuie sa) provoace admiratie pentru 
puterea cea mare si-n acelasi timp pentru dragostea de oameni (aratata 
de) Mintuitorul, Care a acceptat sS Se faca partas al slabiciunilor noas- 
tre 124 §i a putut sa coboare (si sa ia asupra-?i) slabiciunile noastre. 

«Pentru ca cerul, pamintul, imensitatea mSrilor, vietatile marine si 
de pe uscat, plantele si astrele, aerul, anotimpurile si frumusetea uni- 
versului nu vadesc atit de mult puterea nemasurata a lui Dumnezeu, 
cit faptul ca Dumnezeu eel necuprins a putut, prin intermediul trupului, 



120. loan X, 27. 

120 a. Termenul «f^<oaic» a avut o larga circulatie in antichitate, iar curentele 
gnostice faceau mare caz de el. Sf. Vasile, care avea o vasta cultura, il cunoa?te $i-l 
folose$te insa cu alt sens decit eel pe care il avea pin5 atunci. P§ntru el^adavacala- 
cnnoa$tere (gnoza) se dqbindeste in Biserica, in cunoasterea invataturii Mintuitorului 
Hristos si prin implinirea poruncilor Sale. 

121. loan X, 9. 

122. / Cor. X, 4. 

123. Filip. II, 10—11. 

124. Tit III, 4 ; Evr. IV, 5. 

3 — Sflntul Vasile eel Mare 



34 SFlNTUL VASILE CEL, MARE 

sa infrunte moartea fara patimire pentru a ne darui nepatimirea» l25 . 
$i cind Apostolul zice ca : «in toate acestea noi biruim cu ajutorul Ce- 
lui care ne-a iubit» 126 , cu aceasta expresie nu face aluzie la vreo slu- 
jire umilitoare (a Fiului), ci la ajutorul pe care il da in virtutea pu- 
terii Sale. El, legind pe eel puternic (pe diavol), i-a smuls instrumen- 
tele 127 , (adica) pe noi, de care se folosea in orice fapta rea, ?i ne-a 
facut instrumente placute Stapinului, gata, prin vointa noastra libera, 
pentru orice fapta buna. 

Prin El am fost condusi la Tatal, am fost mutati din irnparatia in- 
tunericului in locul revenit sfinfilor, «in impSratia luminii» 128 . (Prin ur- 
mare), sa nu socotim iconomia Fiului l29 ca pe o slujire fortata, urmare 
a situatiei Lui de supus, ci ca pe o voita purtare de grija fata de crea- 
tura Sa, inspirata de bunatate si milostivire, conforma vointei lui Dum- 
nezeu-Tatal. Numai asa ne putem considera drept credinciosi, (in ma- 
sura) in care vedem reflectindu-se, in toate cele f Scute, puterea desa- 
vir$ita a Fiului $i nu separam niciodata (vointa Sa) de vointa Tatalui. 

La fel, cind Domnul este numit «cale» sa nu luam acest cuvint in 
sensul obisnuit, ci sa ne ridicam cu mintea la un sens mai inalt. Pentru 
ca prin cuvintul «cale» (trebuie) sa intelegem progresul catre desavir- 
sire, progres care se realizeaza continuu si ordonat, prin savirsirea fap- 
telor dreptatii $i prin iluminarea (venita) din cunoa§tere. In acest pro- 
ces dorim continuu pe cele ce ne stau inainte si tindem 13 ° catre cele 
care ne lipsesc, pina cind vom ajunge la sfir$itul fericit, la cunoa§te- 
rea lui Dumnezeu, pe care Domnul o daruieste celor care au crezut in 
El. Intr-adevar, Domnul nostru este calea ce buna, cea fara bifurcari 
ratacitoare, cea care duce la ceea ce prin excelenta este bun, la Tatal. 



125. Compara §i Omiliile la Ps. 44, 5 j I ; P. G. 29, 400 AB. Nepatimitor prin insa?i 
natura Sa, fiindca era Dumnezeu, Hristos a putut totusi, ca om, sa indure patimi 
si sa moara fara ca impasibilitatea Lui sS fie atinsa. Urmarea suferintelor Sale a 
fost readucerea omului la pesibilitatea realizarii menirii pentru care a fost creat. 
§i mai mult decit atit, s8 devina fiu al lui Dumnezeu. Aceasta idee fusese formulata 
cu putin timp Inainte de catre Sf. Atanasie eel Mare, care spunea : «Cuvtntul lui 
Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa se faca Dumnezeu» (Despre Intrupare 
54, P. G. 25, 192 b). 

Una dintre urmSrile IntrupSrii Fiului lui Dumnezeu asupra firit omenesti a fost 
aceea ca i-a dat «nepatimirea» (anafeia). Si acest termen era des folosit de cStre 
curentele filozofice, indeosebi de catre stoici. Cunoscindu-1 si folosindu-1, Sf. Vasile 
ii d5 un sens nou. Pentru el, axafeia nu inseamna total3 indiferenta fata de lume ; 
inseamna instrainare de patimi, de pacat, unirea cu Dumnezeu — Cel care prin fire 
nu este supus patimilor — , In ultima instants, tndumnezeirea. 

126. Rom. VIII, 37. 

127. Matef XII, 29. 

128. Col. I, 12. 

129. Prin oixovofua Pfirintii din sec. IV desemnau Intruparea Mintuitorului. 

130. Filip. Ill, 14. 



DESPBE SF1NTUL DUH 35 

«Pentru ca», zice, «nimeni nu vine la Tatal, decit numai prin Mine» l31 . 
Acesta, deci, este urcusul nostru catre Dumnezeu prin Fiul. 

In continuare, vom arata ce f-el de bunuri ne vin de la Tatal prin 
ajutorul Fiului. Pentru ca firea intreaga, atit cea vazuta cit si cea ne- 
vazuta, infrucit este creata, are nevoie (col. 101) de ajutorul divin pen- 
tru a subzista. Cuvintul creator, Dumnezeu Unul-Nascut acordS aju- 
torul sau fiecSruia dup3 nevoile sale si da daruri care, datoritS diversi- 
tajii celor miluiti, sint multe si de multe feluri. Pe cei care se afla in 
Intunericul necunostintei ii lumineaza, de aceea este lumina cea ade- 
varata. Judeca si, dupa valoarea faptelor, acorda" (fiecSruia) rasplata 
cuvenita ; de aceea, este judecator drept. «Pentru ca Tatal nu judeca 
pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului» l32 . Ridica din cadere pe 
cei care de la un inalt grad de viaja morala au alunecat in pScat. De 
aceea, este inviere 133 . Actioneaza in baza bunei Sale vointe si face to- 
tul prin (simpla) atingere a puterii Sale. Pastoreste, lumineaza, hranes- 
te, conduce, vindeca, inviaza. Aduce la existenta pe cele care nu exis- 
ta, iar pe cele create le conserva. Astfel, bunurile lui Dumnezeu ajung 
la noi prin Fiul, Care implineste cele de care are trebuinta fiecare, cu 
o iu$eala mai mare decit se poate spune. Pentru ca nici fulgerele, nici 
propagarea luminii in aer, nici clipirile precipitate ale ochilor, nici mis- 
earile cugetului nostru nu sint atit de repezi (ca lucrarea Fiului). Fie- 
care dintre acestea sint intrecute in repeziciune de lucrarea divina mai 
mult decit sint intrecute In miscare cele mai greoaie animale, — n-as 
spune de pasSri, de vinturi sau de miscarea astrelor — , ci de insusi gin- 
dul nostru. Pentru ca, de ce durata de timp poate avea nevoie Cei ce 
pe toate le tine cu puterea Sa 134 , Cei ce nu lucreaza in felul celor 
trupesti, nici nu are nevoie pentru a crea, de munca" manuala, iar cele 
create ll urmeaza fara sovaire ? DupS cum spune Iudit : «Tu ai gindit 
si toate cite ai gindit Ti s-au infatisat» 135 . Dar, pentru ca, datorita gran- 
doarei celor savirsite sa nu fim tentati a crede ca Domnul este f&ra 
principiu l36 , ce zice Cei ce este viata prin excelenta ? «Eu traiesc prin 
Tatal» 137 . (Cei ce) este puterea lui Dumnezeu ce zice? «Fiul nu poate 
sa faca nimic de la Sine» 138 . (Ce zice) Cei ce este ins&si intelepciunea ? 
•Porunca am primit ■ ce trebuie sa spun si sS vOTbesc» 139 . Prin toate 



131. loan XIV, 6. 

132. loan V, 22. 

133. loan XI, 25. 

134. «Cu cuvintul puterii Sale», Evr. I, 3. 

135. Iudit IX, 5—6. 

136. avapxo 1 :. Principiul Fiului este Tatal. 

137. Joan VI, 57. 

138. loan V, 19. 

139. loan XII, 49. 



36 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

.acestea ne conduce la cunoasterea TatSlui si li atribuie faptele minu- 
nate, pentru ca prin El sa cunoastem pe Tatal. Tatal nu trebuie con- 
siderat (ca atare), pornind de la o deosebire a lucrarilor, de la faptul 
,c& ar vadi o lucrare proprie si distincta (de a Fiului), «pentru ca toate 
cite vede pe Tatal facind, face si Fiul» 14 °, ci (este considerat Tata si) 
culege admiratia prin stralucirea celor savirsite, fiind laudat si slavit 
decei care II cunpsc ca Tata, 

(Col. 104). al Domnului nostru Iisus Hristos, — prin Care si pen- 
tru Care toate s-au facut 141 . De aceea, Domnul zice : «Toate ale Mele 
ale Tale sint» pentru a face din Tatal principiul celor create. «Si 
ale Tale ale Mele sint» 142 (pentru a ar§ta) ca mobilul creatiei 
li este inspirat de El, ca nu are nevoie de ajutor pentru a sa- 
virsi ceva, nici ca I ■ se incredinteaza aparte implinirea fiecarei lu- 
crari. Pentru cS un atare (rol) este (rolul) sclavului si nu cadreaza 
deloc cu demnitatea divinS. Incarcat de bunatStile parintesti, Cu- 
vintul, reflectind stralucirea Tatalui, toate le face asemenea Celui 
care L-a nSscut. Daca dup& esen^a este intru totul asemenea (Ta- 
talui), intru totul asemenea trebuie sa fie si in privinta puterii. (Per- 
soanelor) a caror putere este egalS, de buna seama; egala le este si 
lucrarea. Pentru ca Hristos «este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea 
lui Dumnezeu» 143 . Astfel, (zicind) : toate prin El s-au fScut si toate prin 
El si pentru El s-au zidit l44 , (credem cS pe cind savirseste ceva) El nu 
are rolul unui instrument, nici pe eel al unui supus, ci ca impline$te 
in mod constructiv voia Tatalui. 

Deci, cind zice : «Eu n-am vorbit de la Mine insumi», «Eu vorbesc 
asa cum Mi-a spus TatSl» 145 , «Cuvintul pe care il auziti nu este al 
Meu, ci al Celui ce M-a trimis» 146 si in alta parte : «Eu fac asa cum 
Mi-a poruncit Tatal» 147 , nu se foloseste de aceste expresii pentru ca 
ar fi lipsit de libertate sau initiativS, ci pentru a arata ca vointa Sa 
este totdeauna aceeasi cu a Tatalui. Prin urmare, sa nu luam asa-zisa 
poruncS drept un ordin emis verbal, ordin prin care se pune in vedere 
Fiului, ca unui supus, ceea ce trebuie sa facS, ci sa in^elegem (acest 
cuvint) intr-un mod vrednic de Dumnezeu, sa intelegem transmiterea 
voin^ei care atemporal porneste din Tatal si trece in Fiul, asemenea 
infSti§arii unui chip in oglinda. «Pentru ca Tatal iubeste pe Fiul si li 



140. loan V, 19. 

141. Evr. II, 10. 

142. loan XVII, 10. 

143. / Cor. I, 24. 

144. loan I, 3 j Col. I, 16. 

145. loan XII, 50. 

146. loan XIV, 24. 

147. loan XIV, 31. 



PESPRE SFINTUL DUH 37 

arata Lui toate» l58 . Incit toate cite sint ale Tatalui, sint ale Fiului, nu 
prin o posedare progresiva, ci deodata (Fiul) avindu-le. 

Daca printre oameni este posibil ca acela care si-a insusit o me- 
seiie si o stapineste bine printr-o practicare indelungata sa nu poata 
efectua uneori ceva singur, aplicind principiile stiintei pe care o poseda, 
trebuie (oare) sa credem ca si Fiul, Care este intelepciunea lui Dumnezeu, 
Creatorul a toata zidirea, Cel pururea desavirsit, inva|at fara a fi instruit, 
puterea lui Dumnezeu, in care sint ascunse toate comorile intelepciu- 
nii si ale cunoasterii 149 are nevore de supraveghere la fiecare lu- 
crare de un supraveghetor care sa-I defineasca felul si masura actiu- 
nilor ? De buna seama, in zadarnicia cugetelor tale, tu vei deschide si 
§coala 

(Col. 105) si pe unul il vei face sa stea in locul dascalului, iar pe 
altul sa stea in locul ucenicului neexperimentat, care incet-incet, prin 
acumularea de invataturi devine intelept si se desavirseste. (Pornind) 
de aici, daca vrei sa fii consecvent in rationamentele tale, vei gasi ca 
Fiul invaja totdeauna si ca niciodata nu poate sa ajunga la desavirsire, 
dat fiind ca intelepciunea Tatalui este infinita, iar la capatul infinitului 
nu se poate ajunge. Incit, eel ce nu socoteste ca Fiul are toate cali- 
tatile de la inceput, niciodata nu va socoti ca Fiul va ajunge la desa- 
virsire. Ma rusinez de josnicia gindurilor la care am ajuns urmind acest 
rationament. Deci, sa revenim la ideile mai inalte ale discursului. 

«Cel care M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal» 150 , desigur (n-a 
vazut) figura, nici forma (Tatalui), pentru ca natura divina este mai 
presus de orice compozitie ; a vazut, insa, bunatatea Lui, care tine de 
esenja Lui, esenfa care este asemenea si egala cu a Acestuia (a Fiului), 
mai mult chiar, este considerate identica in Tatal si in Fiul. Deci, ce 
inseamna : «S-a facut ascultator» ? 151 si «S-a dat pe Sine pentru noi 
toti» ? 152 (Vrea sa spuna) ca lucrarea mintuitoare porneste de la Tatal 
§i se realizeaza prin Fiul. Asculta si acestea : «Hristos ne-a rascumparat 
din blestemul legii» 153 si ca : «Inca pacatosi fiind noi, Hristos a murit 
pentru noi» 154 . la bine aminte la cuvintele Domnului : pe cind ne instru- 
ie§te in legaturS cu Tatal, se foloseste de termeni care inspira suve- 
ranitatea, ca atunci cind zice : «Vreau, curateste-te» l55 — si «Taci, in- 



148. loan V, 20. 

149. Col. II, 3. 

150. loan XIV, 19 

151. Filip. II, 8. 

152. Rom. VIII, 32. 

153. Gal. Ill, 13. 

154. Rom. V, 8. 

155. Matei VIII, 3. 



38 SFlNTUL VASILE CEL. MABE 

chide-ti gura» 156 , «Eu insa zic voua» 157 «demon mut si surd, Eu iti 
poruncesc» 158 si cite altele asemenea acestora. Pentru ca prin acestea 
sa cunoastem pe Stapinul si pe Creatorul nostru, iar prin acelea sa 
aflam pe Tatal Stapinului si Creatorului nostru. Astfel, de pretutindeni 
se adevereste cuvintul ca faptul de a crea Tatal prin intermediul Fiului 
nu face imperfecta lucrarea creatoare a Tatalui, nici nu micsoreaza (va- 
loarea) lucrarii Fiului ; (prin acest cuvint) se demonstreaza unitatea 
vointei (Lor), Prin urmare, expresia «prin care» ne vorbeste despre cauza 
primara si nu (este folosita) pentru desconsiderarea cauzei creatoare. 

IX 

(Col. 108). Sensurile denumirilor Stintului Duh, 
pe baza lnvatatuiiloi Scripturilor 

Este deja timpul sa examinam sensurile denumirilor Sfintului Duh, 
(denumiri) pe care le-am cules din Scripturi sau le-am mostenit din tra- 
ditia nescrisa a Parintilor. Mai intii, cine este acela care, auzind vor- 
bindu-se despre Sfintul Duh, nu este rascolit in cugetul sau si nu se 
ridica cu mintea la o fire superioarM ? Este numit Duhul lui Dumnezeu, 
«Duhul adevarului Care din Tatal purcede» l59 , «Duh drept» si «Duh 
conducator» 160 , insa numele Sau prin excelenta este Duhul Sfint. Acesta 
este numele (care se da fiintei) celei fara de trup, nemateriale si sim- 
ple. De aceea si Domnul pentru a inva^a pe (femeia) care socotea ca 
Dumnezeu trebuie adorat intr-un anume loc 161 , fiindca Cel netrupesc 
este nelimitat (in spatiu) zice : «Dumnezeu este Duh» 162 . 

Prin urmare, nu este posibil ca atunci cind auzi (cuvintul) Duhul 
sa-ti inchipui o fiin^a limitatS, supusS schimbarilor si transformarilor 
sau intru totul asemenea creaturilor, ci, indreptindu-ti mintea catre cele 
superioare, este necesar sa te gindesti la o fire spirituals, cu putere 
infinita, nelimitata (de spatiu), (a carei existenta) nu se mSsoara cu 
secole si ani, care abunda de bunatati. CStre El se indreapta toate cite 
au nevoie de sfin^enie, pe El II doresc toate cite au nevoie de virtute, 
ca si cind ar fi udate de sufletul Sau si ajutate in realizarea scopului 
pus in firea lor. Desavirsitor al altora, El nu duce lipsa de nimic. Tra- 
ieste nu pentru ca I-a daruit cineva viata, ci pentru ca El (insusi) este 
dStStorul vietii. 



156. Marcu IV, 3S. 

157. Matei V, 22. 

158. Marcu IX, 25. 

159. loan XV, 26. 

160. Ps. L, 12—14. 

161. Pe femeia samariteanca. 

162. loan IV, 24. 



DESPEE SFINTUL DUH 39 

Nu se desSvirseste treptat, ci este de la inceput desavirsit. RezidS" 
In Sine si se afla peste tot. Este cauza sfinteniei, lumina duhovniceasca 
ce da oricarei puteri spirituale un fel de iluminare pentru aflarea ade- 
varului. Este inaccesibil dupa natura si perceput doar dup& bunatate ; 
pe toate le umple cu puterea Sa, dar se comunica doar celor vrednici, 
$i acestora nu in aceeasi masura, ci imparte harul dupa credinta (fie- 
caruia). Este simplu dupS esenfa, dar variat dupa lucrari ; se afla in 
intregime in fiecare si in intregime se afla peste tot prezent. Se im- 
parte fara sa sufere ceva si se comunica in intregime, asemenea razei 
solare, 

(Col. 109). a carei lucrare, pe cind se pare c& este prezenta numai 
deasupra celui care se bucura de ea, straluceste deasupra uscatului si 
a marii, este amestecata cu aerul. La fel si Duhul, pe cind se afla in 
fiecare dintre primitori ca si cind ar fi singurul, imparte in continuare 
totreg harul Sau tuturor. Cele cite se ImpartSsesc (de Duhul) se bucura 
de harul Sau pe cit este cu putinja (firii lor), nu pe cit Acela poate (sa 
se impartaseascS). 

Unirea intima a Duhului cu sufletul (nu consta) intr-o apropiere 
in spajiu pentru ca, cum s-ar putea apropia eel trupesc de eel ne- 
trupesc ? — , ci in abtinerea de la pacate, care ulterior adaugate 
sufletului, datorita iubirii de trup, 1-au instrainat de intimitatea lui Dum- 
nezeu. Prin urmare, cind se va curSti cineva de rusinea pe care a con- 
tractat-o din rautate si va reveni la frumusetea fireascS si va reflecta 
prin curatire, ca intr-o oglinda imparateasca, vechiul chip, numai atunci 
va putea sa se apropie de Paraclet. 

Acesta insa stralucind, precum straluceste soarele inaintea ochiului 
curat, ii va arata acestuia in el insusi imaginea Celui nevazut. In fericita 
contemplare a chipului vei vedea frumusetea arhetipului. Prin Duhul 
inimile se inalja, cei neputinciosi slnt condusi de min&, cei ce sint pe 
calea virtutii se desavirsesc. Luminind pe cei care s-au curatit de orice 
pata, ii arata duhovnicesti, datorita comuniunii cu El. 'Si dupa cum (se 
intimpla cu) corpurile stralucitoare si cu cele transparente, cS atunci 
cind o raza cade peste ele devin mai stralucitoare si alta stralucire por- 
neste din ele, la fel se intimpla si cu sufletele purtatoare si iluminate de 
Duhul, ele insele devin duhovnicesti si rSspindesc altora harul. Urmare 
a acestui fapt este prevederea celor viitoare, tilcuirea tainelor, cunoas- 
terea celor ascunse, harismele, viata cereasca, convietuirea cu ingerii, 
bucuria fara margini, raminerea permanenta (in comuniunea) cu Dum- 
nezeu. Asadar, aceasta este conceptia noastra despre Duhul, pe care 
ne-am format-o din maretia si valoarea lucrSrilor Sale, dupa insesi cu- 



40 SFlNTUL VASILE CEL, MARE 

vintele Duhului. Este timpul sa venim la cei care ne contrazic si sa in- 
cercam a combate obiectiunile lor, pe care ni le prezinta in numele 
unei false cunoasteri. 

X 

Cdtre cei care zic cd nu. tiebuie sa aseiam pe Duhul Sfint 
In aceeasi ordine cu Tatal si cu Fiul 

Nu trebuie, zic ei, sa fie Duhul pus pe aceeasi treapta cu Tatal si 
cu Fiul, pentru ca se deosebeste (de Ei), 

(Col. 112) dupa natura (si Le) este inferior dupa vrednicie. Acestora 
este drept sS raspundem cu cuvintul apostolilor : «Se cuvine a ne supune 
mai degraba lui Dumnezeu decit oamenilor» 163 . Pentru ca, daca Domnul, 
la instituirea botezului mintuitor, a poruncit clar ucenicilor sa boteze 
toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh 164 , — 
fara s5 considere dezonoranta comuniunea (cu Duhul) — , zicind acestia 
ca nu trebuie sS fie pus Duhul pe aceeasi treapta cu Tatal si cu Fiul nu 
se opun vadit poruncii lui Dumnezeu ? Daca o astfel de asezare la un 
loc (a celor trei persoane) nu desemneaza — dupa cum spun ei — o 
comuniune si'o unitate, s& spuna ei cum trebuie inteleasfi aceasta 
(frazS) ? 

Ce alt mod mai adecvat au (pentru a desemna) unitatea ? In tot 
cazul, daca Domnul L-a pus la botez pe Duhul alaturi de Sine si de 
Tatal, sa nu ni se mai impute noua ca am facut aceasta. Pentru ca noi 
nu gindim si nu spunem ceva deosebit. Daca acolo (Duhul) este pus 
pe aceeasi treapta cu Tatal si cu Fiul, nimeni sa nu fie atit de nerusi- 
nat incit s5 sustina altceva si sa nu ne mai acuze daca urmam Scriptu- 
rilor. 

Dar, pregatirea razboiului impotriva noastra s-a terminat si gin- 
dul tuturor este indreptat spre noi, iar limbile birfitorilor aruncS aici 
sagetile lor cu mai multa violenta decit (au aruncat) atunci cu pietre 
in Stefan ucigasii lui Hristos. Dar sa nu uitam ca noi sintem doar pre- 
text pentru razboi si ca ei tintesc mai sus. Impotriva noastra, chipu- 
rile, pregatesc masinatiile si cursele si se indeamna reciproc sa dea 
min3 de ajutor, — pe masura experientei si puterii pe care o are fie- 
care. In realitate, insS, credinta este cea atacata, iar scopul comun al 
tuturor dusmanilor invStaturii celei sanatoase este de a clatina temelia 
dreptei credinte si de a distruge temelia ei si traditia apostolica. De 
aceea, ca niste pretinsi debitori recunoscatori, invoca dovezile scoase 
din Scripturi si resping mSrturia nescrisa a parintilor ca fara vreo va- 
loare. Dar noi nu vom ISsa sa fie ciuntit adevarul, nici nu vom trada, 



163. Fapte V, 29. 

164. Matei XXVIII, 19. 



DEgPRE SFINTUL DUH 4f 

din lactate, alianta cu el. Prin urmare, daca Domnul a ISsat ca adevax 
necesar pentru mintuire asezarea pe aceeasi treapta a Sfintului Duh cu 
Tatal, iar acestia, nefiind de aceeasi parere, (incearca) sa smulga pe 
(Duhul), sa-L separe si sa-L transpuna in ordinea firii slujitoare (a in- 
gerilor), nu inseamna ca dau mai multa important blasfemiei lor decit 
poruncii Stapinului ? 

(Col. 113). Ei bine, lasind la o parte cearta, sa cercetam impreuna 
(piesele) pe care le avem la indemina. 

Cum am devenit crestini ? Prin credinta, ar putea spune fiecare. 
In ce fel ne mintuim ? De buna seama, renaseindu-ne prin harul bote- 
zului. Altfel, de unde ? Deci, dupa ce am cunoscut mintuirea prin Ta- 
ta], Fiul si Sfintul Duh, sa parasim invatStura pe care am primit-o ? 

Vrednic de mari suspine ar fi faptul daca acum ne-am afla mai de- 
parte de mintuire decit atunci cind am crezut, daca pe cele pe care 
atunci le-am acceptat, acum le negam. Egala este paguba fie cS moare 
cineva fara sa fie botezat, fie ca accepta ceva care lipseste din tradi- 
tie. Cel ce nu pastreaza tot timpul si nu-si inconjoara toatS viata ca 
de o fortificatie sigur3 de marturisirea pe care am depus-o la intrarea 
in Biserica, — atunci cind abandonind idolii a venit la Dumnezeu eel 
viu — , acela se instraineaza de promisiunile facute lui Dumnezeu, con- 
trazicindu-si propria iscaliturS pe care a depus-o la botez, cind a mSrtu- 
risit credinta. Daca botezul inseamna inceputul vietii mele, iar prima din- 
tre zile este aceea a renasterii, este clar ca cuvintul eel mai de pret 
dintre toate este eel rostit (la primirea) harului infierii. Traditia, deci, 
care m-a condus la lumina si mi-a daruit cunoasterea lui Dumnezeu f 
— prin care am fost aratat fiu al lui Dumnezeu eu, eel care, din cauza 
pacatului, ii eram cindva dusman — , pe aceasta s-o tradez inselat de 
probabilitatile lor ? Imi doresc sa merg la Domnul cu aceasta marturi- 
sire, iar pe acestia ii indemn sS pastreze credinta nealterata (pina) in 
ziua (aratarii) lui Hristos, sS tina pe Duhul nedespartjt de Tatai si de 
Fiul, sa mentina in marturisirea credintei si in doxologie invatatura 
(subscrisa) la botez. 

XI 

Cei ce neaga pe Duhul slnt apostati 

Cui (au fost adresate) vaiurile ? Cui (ii este rezervata) intrista- 
rea ? Cui, incercarea si intunericul ? Cui, condamnarea vesnica" ? Nu 
apostatilor ? Nu celor care s-au lepadat de credinta ortodoxa ? $i care 
este dovada lepadSrii ? Nu este faptul ca au negat propriile marturi- 
siri ? Ce au marturisit si cind ? Ca cred in Tatal si in Fiul si in Sfin- 
tul Duh cind, — lep5dindu-se de diavol si de ingerii sai — , au spus 



42 SFINTUL VASILE CET. MARE 

acel cuvint mintuitor. Deci ce nume potrivit a fost dat acestora de cS- 
tre fiii luminii ? Nu sint ei numiti c&lcatori de lege pentru ca au tra- 
dat aliantele (pe care le-au incheiat in vederea) mintuirii lor ? 

(Col. 116) Deci, cum sa numesc pe eel ce neaga pe Dumnezeu? 
Cum (sa-1 numesc) pe eel ce neagS pe Hristos ? Cum, altfel, decit cal- 
c&tor de lege ? Iar celui care a negat pe Duhul ce nume vrei sa-i pun ? 
Nu (meritS) acelasi nume, ca unul care a incalcat (aliantele) incheiate 
cu Dumnezeu ? 

Prin urmare, daca m&rturisirea credintei in Duhul ne aduce feri- 
cirea rezervata" dreptcredinciosilor, iar tagaduirea ei atrage condam- 
narea pentru impietate, nu este ingrozitor faptul s§-L tagaduim acum, 
cind n-avem a ne teme de foe, sabie, cruce, biciuiri, roata, instrumente 
de torturS, ci pentru cS.am fost amSgiti de sofismele luptatorilor im- 
potriva Duhului ? Asigur pe oricare om care mSrturiseste pe Hristos, 
insa tSgSduieste pe Dumnezeu, c5 Hristos nu-i va folosi la nimic ? 
(asigur) pe eel care invocS. pe Dumnezeu, iar pe Fiul il tSgaduieste, ca 
zadarnica este credin^a lui ; (asigur) pe eel care lasS la o parte pe 
Duhul, cS va fi zadarnica' credinta lui in TatSl si in Fiul si ca nu poate 
s-o aibS pe aceasta daca" lipseste (credinta) fn Duhul. Pentru ca eel 
care nu crede in Fiul nu crede nici in Tatal. «Pentru ca nu poate sa 
spunS (cineva) ca Iisus este Domnul, decit in Duhul Sfint» 165 . $i «pe 
Dumnezeu nimeni nu L-a vSzut vreodata, afara de (Fiul) Unul-Nascut, 
Care se afl5 in sinurile TatSlui (si pe Care) noua ni L-a descoperit» 166 . 
Acesta 167 nu este capabil (sa aducS) nici cult adevarat. Pentru ca nu 
este posibil sa adore (cineva) pe Fiul decit numai in Duhul Sfint, nici 
nu este posibil sS invoce pe TatSl decit numai in Duhul infierii. 

XII 

Catie cei care zic ca este suficient sa. se boteze cineva 
nurhai (in numele) Domnului 

Pe nimeni sa nu-1 amSgeasca faptul ca Apostolul (Pavel), refe- 
rindu-se la botez, omite adesea numele Tatalui si al Sfintului Duh, si 
de aceea sa nu creada ca invocarea numelor este fara importan^a. El 
zice : «Citi in Hristos v-a|i botezat, in Hristos v-ati imbracat» l68 si 
«Ci\i in Hristos v-ati botezat, in moartea Lui v-ati botezat» 169 pentru 
ca marturisirea lui Hristos echivaleaza cu marturisirea intregii (Sfinte 



165. 7 Cor. XII, 3. 

166. loan I, 18. 

167. Cel ce neagS pe Duhul. 

168. Gal. Ill, 27. 

169. Rom. VI, 2. 



DESPRE SFlNTUL DUH 43 

Treimi) ,• (aceasta marturisire) indica si pe Dumnezeu, Care a uns, si 
pe Fiul, Care a fost uns, (dar) si pe Duhul, Care este ungerea, dupa 
cum am fost invajati de Petru in Faptele (Apostolilor) : «Pe Iisus din 
Nazaret pe Care Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfint» m . 

(Col. 117). De Isaia : «Duhul Domnului, cu care m-a uns (a venit) 
peste mine» ln . §i de> psalmist : «De aceea, Te-a uns pe Tine, Dumne- 
zeule, Dumnezeul TSu, cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe 
partasii T3i» 172 . Uneori InsS (Apostolul Pavel vorbind) despre botez, 
aminteste doar numele Duhului. «To{i ne-am botezat, zice, in Duhul 
si am devenit un trup» 173 . Acelasi sens il are si aKrmatia : «Voi ati fost 
botezati in Duhul Sfint» 174 . $i aceasta : «E1 vS va boteza in Duhul 
Sfint» 175 . Cu toate acestea, nu poate sustine cineva ca acel botez la 
care a fost invocat numai numele Duhului este desaVirsit. Pentru ca 
trebuie sa r5mina totdeauna intactS traditia care s-a dat odata cu ha- 
rul de via|a facator. Cel care a rascumpSrat din stricaciune viata 
noastra ne-a dat puterea renasterii, (putere) cuprinsS in mister, care 
aduce sufletelor mintuirea. Astfel, faptul de a indepSrta ceva sau de a 
adSuga ceva echivaleaza" cu pierderea vietii vesnice. Prin urmare, dacS la 
botez separarea Duhului de TatSl si de Fiul este periculoasS pentru eel 
ce executS botezul si vatamatoare pentru eel care-1 primeste, cum 
vom fi noi in sigurantS separind pe Duhul de TatSl si de Fiul ? Cre- 
dinta si botezul sint doua conditii ale mintuirii si sint legate, de ne- 
despartit, una de alta. Pe de o parte, credin^a se desavirseste prin 
botez ,• iar pe de alta parte, botezul se intemeiazS pe credinta; ambele 
sint depline (prin invocarea) acelorasi nume. Pentru ca dupa cum 
credem in Tatal si in Fiul si in Sfintul Duh, la fel ne si botezam in 
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Marturisirea precede 
credinta, care duce la mintuire, insa botezul, eel ce pecetluieste asen- 
timentul nostru, il urmeaza de aproape. 

XIII 

Explicarea motivului pentru care lngerii sint pu$i de catre Pavel 
alaturi de Tatal $i de Fiul 

Dar exista si alte (fiinte), zic (adverSarii nostri), care, desi con- 
numarate cu Tatal si cu Fiul, nu sint slSvite impreuna (cu Ei). De 
exemplu, Apostolul a amintit pe ingeri atunci cind, conjurind pe Ti- 



170. Fapte X, 38. 

171. Isaia LXI, 1 ; Luca IV, 18. 

172. Ps. XLIV, 9. 

173. I Cor. XII, 3. 

174. Fapte I, 5. 

175. Luca III, 16. 



44 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

motei a zis : «Te conjur inaintea lui Dumnezeu (Tatal) si a lui Iisus 
Hristos si a ingerilor Lui alesi» 176 . Pe acestia nici nu-i osebim de res- 
tul creaj;iei si nici nu acceptam sa fie connumarati impreuna cu Ta- 
tal si cu Fiul. Eu, desi (socotesc) ca rationamentul nu merita raspuns, 
dat fiind ca absurditatea lui poate fi constatata de oricine, voi spune 
numai cS inaintea unui judecator indulgent si blind, — gata sa accepte 
ca indreptatrte argumentele celor acuzati — , poate sa prezinte cineva 
ca martor pe confratele sau de robie. Insa faptul de a fi facut cineva 
liber din rob, faptul de a fi numit fiu al lui Dumnezeu si de a fi adus 
din moarte la viatS, de nimeni altul nu se poate (realiza), afar a de Cel 
care prin fire se aflS in intimitatea lui Dumnezeu si robiei nu este supus. 
(Col. 120). Caci cum va putea eel strain (de Dumnezeu) sS 
aduca pe altii in intimitatea lui Dumnezeu ? §i cum va elibera 
(pe altul) eel ce insusi se afla sub jugul robiei? Prin urmare, 
nu are acelasi sens amintirea Duhului si a ingerilor ? pe cind Du- 
hul (este amintit) ca Stapin al vietii, ingerii (suit amintiti) ca 
protectori ai celor ca si ei robi, ca martori credinciosi ai ade- 
varului. Pentru ca sfintii obisnuiesc sa comunice poruncile lui 
Dumnezeu in prezenta martorilor, asa cum rezulta din indem- 
nul lui Pavel catre Timotei : «Cele pe care le-ai primit de la mine, in 
prezenta multor martori, pe acestea incredinteaza-le la oameni cre- 
dinciosi» 177 . El cheama acum ca martori pe ingeri pentru c3 stie ca 
ingerii se vor afla alaturi de judecator, cind va veni intru slava Tata- 
lui ca sa judece lumea cu dreptate, asa cum spune (Evanghelistul) : «Pe 
eel care II va marturisi inaintea oamenilor, Fiul Omului il va marturisi 
inaintea ingerilor lui Dumnezeu» 178 . $i Pavel in alt loc : «Cind se va 
arata Domnul din eer (venind) cu ingerii» 179 . Pentru acest motiv, inca 
de aici, cheama ingerii ca martori, ca sa-si pregateasca dovezi incon- 
testabile pentru marele judet- $i nu numai el (Pavel), ci toti, in gene- 
ral, carora li s-a incredintat misiunea de predicatori, nu inceteaza nici 
un moment sa recurgS la martori. Ei invoca (drept martori) chiar si ce- 
rul si pamintul 18 ° pentru ca orice fapta se savirseste inlauntrul lor 
si, de aceea, la examinarea faptelor (acestea) vor fi alaturi de 
cei judecati, «C5ci va chema cerul si pamintul ca sa judece po- 
porul Sau», zice (Psalmistul) 1M . «Iau ca martori inaintea voastra 
cerul si pamintul» l82 ( zice Moise, trebuind sS transmits poporului 



176. / Tim. v, 21. 

177. // Tim. II, 2. 

178. Luca XII, 8—9. 

179. // Tes. I, 7. 

180. Prin cer intelege de obicei puterile spirituale. In cazul de fata, prin cei 
$i pamint Intelege spatiul In care omul i§i petrece viata. 

181. Ps. XLIX, 5. 

182. Deut. IV, 26. 



DESPRE SFINTUL DUH 45 

poruncile (lui Dumnezeu). Si atunci cind spune cintarea, (zice) : «Ia amin- 
te, cerule, si voi grSi. AscultS, pamintule, cuvintele gurii mele!» 183 . 
(Zice) Isaia : «Asculta, cerule, si pleaca ureehea ta, pamintule» m . 
Ieremia vorbeste chiar despre o incremenire a cerului la auzul cu- 
vintelor nelegiuite ale poporului : «Cerul s-a mirat de aceasta si s-a 
infiorat inca si mai mult, pentru c3 poporul Meu a savirsit doua pacate 
ingrozitoare» l85 . §i Apostolul, pentru ca stia ca ingerii au fost pu§i ca 
pedagogi si guvernatori ai oamenilor, i-a invocat ca martori. Cit pri- 
veste pe Isus (fiul) lui Navi, el a luat ca martor al cuvintelor sale o 
piatra. Cindva a fost luata de Iacob, ca martor (al cuvintelor sale), o gra.- 
mada de pietre J 86 . El zice : «Piatra (pe care o inalt) intre voi astazi, va 
fi marturie, 

(Col. 121). pina la sfirsitul zilelor, ori de cite ori vepl minti 
pe Domnul Dumnezeul nostru» 187 . Credea, probabil, c3 datoritS puterii 
lui Dumnezeu si pietrele vor grai impotriva calcatorilor de lege, daca 
nu, in mod sigur constiinfa fiecSruia va fi socata de avertisment. Prin 
urmare, ace$tia carora li s-a incredintat mintuirea sufletelor, oricare ar 
fi ei, pregatesc dovezi pe care sa le prezinte mai tirziu. Cit priveste pe 
Duhul, El a fost pus pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, nu dintr-o nece- 
sitate trecatoare, ci datorita comuniunii Sale firesti (cu Dumnezeu) : N-a 
fost impus (aci) de noi, (aci) a fost asezat de Domnul. 

XIV 

Raspuns la obiecpunea fed Duhul nu trebule pus pe aceeasi treapta cu 

celelalte doua. peisoane ale Slintei Treimi), pentru cd (se spune ca) unii 

(oameni) au fost botezati «in (numele) lui Moise» si au crezut in El. In 

acelasi timp se vorbeste despre reprezentdrile tipice m . 

Insa, zic ei, nici faptul ca ne botezam «in 189 (numele) Duhului Sfint» 
nu justified faptul de a-L pune pe aceeasi treapta cu Dumnezeu. Pentru 



183. Deut. XXXII, 1. 

184. Isaia I, 2. 

185. let. II, 12—13. 

186. Fac. XXXI, 47. 

187. Isus Navi XXIV, 27. 

188. Sf. Vasile vorbeste despre «typi» (tutcoi). «Tipii» sint persoane si eveni- 
mente din Vechiul Testament care au prefigurat persoane si evenimente din Noul 
Testament. Asa de exemplu, despre Adam se spune c& este «typ» al lui Hristos ; tre- 
cerea prin Marea Rosie este «typ» al botezului. $arpele confectionat din aramS de 
catre Moise, la porunca lui Dumnezeu, pentru a se uita la el cei muscati de serpii ve- 
ninosi in pustiu, pentru a se InsanStosi (Num. XXI, 6 — 9), a fost «typ» al rastignirii 
Mlntuitorului. O astfel de interpretare tipica a dat acestui episod lnsu$i Mintuitorul 
in convorbirea cu Nicodim. El a zis : «precum Moise a ridicat sarpele In pustiu, la fel 
se cade sS fie ridicat (pe cruce) Fiul Omului» (loan 3, 14). 

189. De data aceasta vorbeste despre prepozitia eic. 



40 ■rlNTUL VKKtt OBL MASK 

ctt uuii au fost botezatf In (numele) lui Molse, «In nor» si «In mare» 19 °. 
Do asemenea, se spune ca s-a crezut In oameni. «Ca a crezut po- 
porul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 191 . Atunci, zice (adversarul), 
de ce, (pornind) de la credintS si de la botez, preamaresti intr-atita pe 
Duhul Sfint si II pui raai presus de creatie, cind este atestat faptul ca 
credinta si botezul s-au facut si in (numele) oamenilor ? Deci, ce vom 
zice ? (Vom zice) ca credinta in Duhul (are aceeasi important^) ca si 
credinta in Tatal si in Fiul ; asemeni si botezul. Pe cind credinta in 
Moise si (botezul) in nor (au avut sensul) de umbra si tip. 

Intrucit cele divine se anunta prin (lucruri) mici si omenesti, (nu 
hiseamnS) ca natura lor, pe care deseori typii au prezentat-o acoperita 
do umbrS, este neglijabila. Pentru ca typul le descopera pe cele astep- 
tate si arata voalat viitorul, imitind adevarul. Astfel, Adam este typ al 
(lui Adam) eel viitor 192 , piatra (reprezinta) tipic pe Hristos 193 si apa 
(care a izvorit din piatra) este typul puterii de viata facatoare a Cuvin- 
tului. «CSci, zice, daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea» 194 . 
Mana este typul piinii celei vii, care s-a coborit din cer l95 , iar sarpele 
spinzurat pe stilp este tipul patimii mintuitoare care s-a sSvirsit pe 
cruce ; de aceea, (toti) citi priveau 

(Col. 122) celtre el (cu credinta) erau salvati 186 . Inca si cele 
rcferitoare la iesirea lui Israil au fost istorisite pentru c3 sint typ 
al mintuirii prin botez. Intiii nascuti ai israelitilor au fost salvati, 
ca si trupurile celor care se boteaza, pentru ca celor insemnati 
cu singele (mielului) li s-a dat har. Singele mielului era typ al 
singelui lui Hristos, iar intiii n&scuti erau typ al primului (om) creat ,• — 
fiindca acesta, in virtutea succesiunii, exista in mod necesar in noi, 
pcrpetuindu-se pina la sfirsit. De aceea, in Adam toti murim 197 si moar- 
tea a stSpinit pina la plinirea legii si pina la venirea lui Hristos. Intiii 
nfiscuti au fost pastrati de catre Dumnezeu pentru a nu fi atinsi de catre 
exterminator, ca semn ca noi, cei adusi la viat& prin Hristos, nu vom 
mai muri in Adam. Marea si norul au condus atunci la credinta, iar 
prin impresia (pe care o provocau) in acelasi timp preinchipuiau harul 
care avea sa vina. «Cine este intelept sa priceapa toate acestea» 198 . 



190. / Cor. X, 2. 

191. /e?. XIV, 31. 

192. Rom. V, 14. 

193. / Cor. X, 4. 

194. loan VII, 37. 

195. Deut. VIII, 3. 

196. Num. XXI, 3. 

197. I Cor. XV, 22. 

198. Ps. CVI, 43 ; Osea XIV, 10. 



DIBFWE arlMTUI. DUH A7 

Cum a preinchipuit marea botezul ? Prin faptul cS a separat (pe israe- 
lii) de faraon, dupa cum baia aceasta (separa) de tirania diavolului. 
Aceea ucidea in (valurile) ei pe dusman, in aceasta (baie) este ucisa 
dusmania noastra, cea catre Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a 
iesit nevatamat ; din apa (botezului) noi ne ridicam ca inviati din 
morti, mintuiti prin harul celui care ne-a chemat. Cit despre nor, el era 
o umbra a darului Duhului, (dar) care stinge flacara patimilor, prin 
omorirea madularelor. 

Adica ce ? Daca s-au botezat (aceia) in chip tainic in Moise, pentru 
aceasta harul botezului este neinsemnat ? In felul acesta nici unul din- 
tre elementele credintei noastre nu poate fi maret, daca depreciem da- 
torita typilor ceea ce este mSret in fiecare (dintre ele). Nici iubirea lui 
Dumnezeu fata de oameni, faptul ca pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat 
pentru mintuirea noastra nu este un gest mare si supranatural, pentru 
ca nici Avraam nu si-a crutat fiul. Nici patima Domnului nu este stra- 
lucita, pentru ca in locul lui Isaac, un berbec era typul ofrandei sacri- 
ficiale. Nici coborirea la iad nu este un fapt extraordinar, indata ce 
Iona timp de trei zile si tot atitea nopti a realizat mai dinainte typul 
mort.ii. La fel face si in legaturS cu botezul, eel care comparS adevarul 
cu umbra, cu typul celor desemnate prin el si incearca (invocind pe 
Moise si marea), sa denigreze Intreaga iconomie. Ce fel de iertare a pa- 
catelor si ce fel de reinnoire a vietii (a avut loc) in mare? 

(Col. 125). Ce harisma spirituals (s-a primit) prin Moise? Ce omo- 
rire a mortii (a avut loc) acolo ? Aceia n-au murit impreuna cu Hris- 
tos si de aceea nici n-au inviat impreuna cu El 199 . Nu purtau in ei chi- 
pul Celui ceresc 200 , nici moartea lui Iisus in trupul (lor). Nu s-au dez- 
t>racat de omul eel vechi si nu s-au imbracat in omul eel nou, reinnoit 
Spre cunostinta dupa chipul Celui care l-a creat. Deci, de ce compari 
botezurile, care au comun doar denumirea, pe cind deosebirea dintre 
ele este atit de mare, pe cit este (deosebirea) dintre vis si realitate si 
(aceea dintre) umbra si imagine si (obiectele) existente In realitate ? 

Dar si credinta in Moise nu infirma credinta in Duhul, ci, mai de- 
gfaba, afirma credinta in Dumnezeul tuturor. «Pentru ca, zice (Scrip- 
tura), a crezut poporul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 201 . Prin ur- 
mare, (aghiograful) a raportat (credinta poporului) la Dumnezeu si nu 
la Duhul si (Moise) a prefigurat pe Hristos si nu pe Duhul. Pentru ca„ 



199. Rom. VI, 8. 

200. / Cor. XV, 49. 

201. 7e?. XIV, 31. 



■I-INTUL VASItB CKL MAJRC 



In slujba legii fiind, a preinchipuit pe Mijlocitorul dintre Dumnezeu si 
oameni 208 . N-a preinchipuit Moise pe Duhul, pentru faptul ca a fost 
mijlocitor intre Dumnezeu si popor. Pentru ca legea s-a dat prin ingeri, 
in mina mijlocitorului, la dorinta poporului care zicea : «Vorbeste-ne tu 
?i sa nu ne vorbeasca Dumnezeu» ™ 3 . Prin urmare, credinta in el pre- 
figureazfi (credinta) in Domnul, Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, 
Cel care a zis : «Daca ati fi crezut in Moise, atf fi crezut si in Mine» 204 . 
Oare, pentru faptul ca a fost preinchipuita prin (credinta) in Moise, 
credinta in Domnul este un lucru mic ? Nu, nici daca s-a botezat cineva 
{crezind) in Moise, (nu este un motiv) sa minimalizam harul (primit) 
la botez de la Duhul Sfint. In plus, am de spus ca se obisnuieste in 
Scriptura sa se desemneze prin Moise Legea, ca in afirmatia : «Au pe 
Moise si pe profeti» 205 . De aceea, referindu-se la botezul legii (vechi), 
s-a zis ca (Israil) s-a botezat in Moise. Pentru ce, deci, acestia, care, 
sprijinindu-se pe umbra si pe typi si minimalizind (in felul acesta) ade- 
vfirul, socotesc de dispretuit speranta si darul bogat al lui Dumnezeu 
si MintuitorUlui nostru, Cel care reinnoieste tineretea noastra ca a 
vulturului ? Faptul de a ignora marea taina a mintuirii noastre (denota) 
intr-adevar minte de copil, de copil care are nevoie de lapte, pentru 
ca in baza unui principiu pedagogic, inainte de a ne exersa in dreapta 
credinta si inainte de a ajunge la desavirsire, (era normal sa) ni se dea 
elementele pe care le putem pricepe mai usor, pe masura cunostintei 
.(noastre). In felul acesta Guvernatorul vietii noastre ne conduce pro- 
<gresiv cStre marea lumina a adevarului, intocmai cum (progresiv sint 
obisnuiti cu lumina) ochii tinuti la intuneric. 

(Col. 128). Din grija fata de slabiciunea noastra si in virtutea ne- 
pfttrunsei Sale intelepciuni a facut sa vedem mai intii umbrele corpu- 
rilor, pentru ca, obisnuindu-ne, sa vedem soarele mai intii (reflectin- 
<lu-se) in apa, sa nu fim orbiti la vederea luminii celei adevarate. Exact 
In acelasi fel si Legea, care este umbra celor viitoare ** si prefigurarile 
profetilor care fac aluzie la adevar, au fost concepute pentru a exercita 
ochii duhovnicesti, pentru ca in felul acesta sa se faca usor trecerea la 
intelepciunea ascunsa in mister. Aceasta, deci, in legatura cu typii. Nu 
€Ste posibil sS staruim mai mult (asupra acestui aspect), fiindca in felul 
acesta, paranteza ar deveni mai mare decit ideea capitolului. 



202. I Tim. II, 5. 

203. ;e?. XX, 19. 

204. loan V, 46. 

205. luca XVI, 29 

206. V.vr. X, 1. 



DKHPM artNTUL DUH 



49 



XV 

Raspuns la obiecfiunea posibild : «Cd $i in apd ne botezam». 
In acela$i timp se vorbeste despre botez 

Ce sa mai adaugam la acestea ? Pentru ca sint buni sa formuleze 
(argumente) destructive. «$i in apa ne botezam, (zic ei), si de buna 
seama ca nu vom da mai multa cinste apei decit celorlalte creaturi, nici 
nu-i vom da cinstea pe care o dam Tatalui si Fiului». De genul acesta 
sint argumentele lor, (argumente) care se potrivesc (cu mintea) unor 
oameni miniosi, care, datorita faptului ca li s-a intunecat ratiunea de 
patima, nu cruta nimic pentru a se razboi cu eel care i-a suparat. Noi, 
insa, nu vom ezita sa vorbim si despre acestea. Pentru ca, daca nu stiu 
ceva, ii vom invata, iar daca vor sa savirseasca raul, nu le vom per- 
mite. Dar (sa revenim) la problema discutata pu{in mai sus. 

Iconomia lui Dumnezeu si Mintuitorului nostru in vederea mintuirii 
neamului omenesc consta in ridicarea (acestuia) din caderea (adusa de 
pacat) si readucerea lui din instrainarea adusa de neascultare, in (sta- 
rea) de intimitate cu Dumnezeu. Pentru aceasta s-a intrupat Hristos, (a 
dus) viata smerita, (a suferit) patimi, cruce, inmormintare si inviere, 
pentru ca, imitindu-L, omul mintuit sa recapete acea veche infiere. Prin 
Urmare, pentru desavirsirea vietii (spirituale), este necesara imitarea 
lui Hristos nu numai prin blindete, smerenie si marinimie, ci si prin 
moarte, 

(Col. 129), dupa cum spune Pavel, imitatorul lui Hristos : «M-am 
asemanat cu El prin moarte (cu speranta) ca voi ajunge la invierea din 
morti» 2Q7 . 

Cum, insa, imitam moartea Sa ? Prin faptul ca ne ingropam impre- 
una cu El prin botez 2Sia . Si cum ne ingropam ? $i care este folosul imi- 
tarii ? In primul rind, este necesar sa intrerupem felul de viata prece- 
dent. Acest lucru, insa, este imposibil daca nu ne nastem de sus, dupa 
spusa Domnului. Pentru ca renasterea, dupa cum spune si numele, este 
inceputul celei de a doua vieti. Prin urmare, inainte de a incepe cea de 
a doua (viata) se cuvine sa punem capat celei precedente. Caci, dupa 
cum — in cazul celor care se intrec (pe stadion in proba de) cursa du- 
bla — intre cele doua curse are loc o incetinire oarecare si o oprire, 
la fel si in cazul schimbarii celor (doua moduri) de viata intervine moar- 
tea, punind capat (faptelor) celor precedente si inceputul celor ce urmea- 
za. §i cum ne coborim la iad ? Imitind prin botez ingroparea lui Hristos, 
pentru ca trupurile celor care se boteaza sint ca ingropate in apS. Prin 

207. Filip. Ill, 10—11. 

208. Rom. VI, 4—5. 
4 — Sfintul Vasile eel Mare 



50 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

urmare, la botez (are loc) simbolic lepadarea de faptele trupului, dupa 
spusa Apostolului, care zice : «A{i fost taiati imprejur cu o taiere nefa- 
cuta de mina, (care consta) in dezbracarea de trupul pacatului ; cu taie- 
rea imprejur a lui Hristos, intrucit v-ati ingropat impreunS cu El in 
botez» 209 . Botezul este ca un medicament care curate§te sufletul de mur- 
daria pe care a contractat-o cugetind la cele ale trupului, asa cum s-a 
scris : «Spala-ma-vei si mai alb decit zapada voi fi» 210 . De aceea, nu ne 
imbaiem in felul iudeilor, dupa fiecare intinare, ci cunoa§tem un singur 
botez mintuitor. Pentru ca una este moartea (suferita de Fiul lui Dum- 
nezeu) pentru (mintuirea) lumii si una este invierea din morti, al carei 
typ este botezul. De aceea, Domnul, Iconomul vietii noastre, ne-a lasat 
ca testament botezul, care este typ al mortii si al vietii. Chipul mortii 
este apa (care ne acopera), iar arvuna vietii ne-o da Duhul. Socotesc ca 
prin aceasta s-a clarificat problema dezbatuta : de ce apa a fost legata 
de Duhul. Pentru ca botezul are de realizat doua scopuri : pe de o parte 
sa suprime trupul pacatului 211 — pentru a nu mai face roade vrednice 
de moarte — , pe de alta parte sa traiasca in (atmosfera) Duhului §i sa faca 
roade sfinte 212 . Apa reda imaginea mortii (prin faptul) ca prime^te (in 
ea), trupul ca intr-un mormint, iar Duhul trimite puterea de viata faca- 
toare, care ne reinnoie^te sufletele, (aducindu-le) din starea de moarte 
produsa de pacat, la viata cea dintru inceput. Aceasta, deci, inseamna a 
se naste cineva de sus, din apa si Duh ,• prin apa moare pentru pacat, 

(Col. 132) iar prin Duhul se renaste la o via^a noua. Prin trei afun- 
dari si tot atitea invocari se savirseste marea taina a botezului ,- in felul 
acesta se preinchipuie moartea, iar sufletele celor care se boteaza se 
lumineaza cu cunoasterea lui Dumnezeu. Incit, daca in apa exista vreun 
har, acesta nu se datoreste firii apei, ci prezen{ei Duhului. Pentru ca bo- 
tezul nu are ca scop indepartarea murdariei trupesti, ci consacrarea unei 
constiinte curate lui Dumnezeu. Pregatindu-ne, deci, pentru inviere, 
Domnul impune ca mod de viata pe eel evanghelic si ne indeamna la 
blindete, rabdare, curatie,' cumpatare, incit pe acele (virtuji) care in acel 
veac se implinesc in mod firesc, noi sa le realizam (in acest veac in mod) 
deliberat. Daca, insa, cineva, miniat, ar zice ca (viata propusa de) Evan- 
ghelie prefigureaza viata de dupa inviere, mi se pare ca nu greseste. Sa 
revenim, insa, la tema noastra. 

Prin intermediul Duhului Sfint (are loc) restabilirea in paradis, ri- 
dicarea in imparatia cerurilor, redobindirea infierii, indrazneala de a 
numi pe Dumnezeu-Tatal nostru, impartSsirea de harul lui Hristos, vie- 



209. Col. II, 11—12. 

210. Ps. L, 9. 

211. Rom. VI, 6. 

212. Rom. V, 22. 



DESPRE SFINTUL DUH 51 

tuirea ca fii ai luminii, partasia la slava vesnica si, intr-un cuvint, impar- 
tasirea de toate binecuvintarile in acest veac si in eel viitor. Astfel, bu- 
nurile promise noua, din care, prin credinta, asteptam sa ne infruptam, 
le vedem ca in oglinda, ca deja prezente 2l3 . $i daca arvuna este atit 
de mare, cit de mare va fi plata, si daca pirga este atit de mare, cit 
de mare va fi rodul intreg al (secerisului) ? 

Deosebirea dintre (botezul care da) harul Duhului si (simplul) botez 
in apa este cunoscuta si de acolo ca pe cind loan a botezat cu apa spre 
pocainta, Domnul nostra Iisus Hristos (a botezat) cu Duhul Sfint. Pentru 
ca, zice (loan) : «Eu va botez cu apa spre pocainta, insa Cel ce vine dupa 
mine este mai tare decit mine si incaltamintele Lui nu sint vrednic sa le 
tin ; Acesta va va boteza cu Duhul Sfint si cu foc» 214 . Prin botezul fo- 
cului, (loan intelege) incercarea de la judecata. Asa spune si Apostolul : 
«Focul va cerca (si va arata) cum este lucrarea fiecaruia». Si iarasi : 
«Caci ziua (aceea) o va arata descoperind-o prin foc» 215 . Deja unii, in 
luptele (sustinute) pentru dreapta credinta, intrucit au suportat moartea 
pentru Hristos, cu adevarat si nu prin imitare, n-au avut nevoie, pentru 
a se mintui, de simbolismul apei. Pentru ca au fost botezati in singele 
propriu. Spun (toate acestea) nu pentru a minimaliza (valoarea) bote- 
zuiui in apa, ci pentru a combate rationamentele celor care se ridica im- 
potriva Duhului, adica pe cei care 

(Col. 133) amesteca pe cele ce nu sint de amestecat si pun pe ace- 
la^i plan pe cele ce nu se comparS. 

XVI 

Duhul este nedespdrfit de Tatdl si de Fiul din orice punct de vedeie, 
atit la crearea lumii spirituale, cit si la mintuirea oamenilor 
si la judecata viitoaie 

Sa revenim, deci, la tema de la inceput : in ce fel Duhul este intru 
toate nedespartit si absolut nimic nu-L separa de Tatal si de Fiul. Scriind 
corintenilor, la locul (in care vorbeste) despre harisrna glosolaliei, 
(Apostolul Pavel) zice : «Daca toti profetiti si intra vreun necredincios 
san vreun neinitiat, (acela) este dat pe fata de catre toti, este cercetat 
de toti si cele ascunse ale inimii lui devin cunoscute si asa, cazind cu 
fa|a la pamint, se va inchina lui Dumnezeu si va spune ca Dumnezeu cu 
adevarat este cu voi» 216 . Deci, daca (pornind) de la profetie — care se 



213. / Petru III, 21. 

214. Mate/ III, 11. 

215. / Cor. Ill, 13. 

216. / Cor. XIV, 24—25. 



42 arlimrL vahh,* ckl, mark 

exercita ca har al Duhulul — recunoaste cinova ca In profeti se afia 
Dumnezeu, sfi ia aminte acestia, ce loc atribuie Duhului Sfint. Care din- 
tre cele doua alternative este mai justa ? Sa-L consideram Dumnezeu 
sau creaturS ? Dar, replica lui Petru adresata lui Safira : «De ce v-ati 
sfatuit s8 ispititi pe Duhul Sfint ? Nu atl mintit oamenilor, ci lui Dum- 
nezeu» 2l7 , oare nu arata ca pacatele (savirsite) impotriva Duhului Sfint 
sint considerate ca pacate (savirsite) impotriva lui Dumnezeu? De aci 
po(i afla c3 Duhul participa la orice actiune a Tatalui si a Fiului. Cind 
Dumnezeu imparte darurile iar Domnul slujirile, Duhul este de fata, 
hot&rlnd distribuirea harismelor, asa cum crede de cuviinta, dupa vred- 
nlcla fiecaruia. Pentru ca zice : «Exista diferite harisme, dar acelasi Duh 
(In toate). Si slujiri diferite, dar acelasi Domn (care le imparte), si dife- 
rite lucrari, dar acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti» 218 . Pe 
toate acestea le opereaza «unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia, dupa 
cum voieste» 219 . Desigur, pentru ca Apostolul a amintit aici mai intii 
de Duhul, in rindul al doilea de Fiul si in rindul al treilea de Dumnezeu 
si Tatai, nu trebuie sa-si hichipuie cineva ca ordinea s-a inversat. Pen- 
tru c3, pentru acest fel de a vorbi, Apostolul s-a inspirat din relatiile 
dintre noi. Atunci cind primim daruri, intilnim mai intii pe eel ce le 
distribuie, apoi ne ducem cu gindul la eel ce ne-a trimis (darul) si in 
cele din urma ne ridicam cu gindul la sursa si cauza bunurilor. 

(Col. 136). Ai putea deduce unitatea (de fiinta §i actiune) dintre Du- 
hul, Tatai si Fiul si de la creatie. Puterile curate si spirituale sint numite 
sfinte si sint (cu adevarat) sfinte pentru ca au obtinut sfintenia de la 
harul care li s-a dat de catre Duhul. S-a trecut sub tacere modul in care 
au fost create puterile ceresti ; eel ce a redactat crearea lumii ne-a 
descoperit numai ca Creatorul (s-a adresat) lor 2z0 . Tu, insa, care ai pu- 
tero, (pornind) de la cele vazute, sa ajungi cu mintea la cele nevazute, 
mflreste pe Creatorul, Care pe toate le-a facut, fie ele vazute, fie ne- 
vazute, fie incepatorii, fie puteri, fie tronuri, fie domnii 2 21 si oricare alte 
flrt rationale, care nu sint enumerate (aici). Socoteste drept cauza pri- 
mordiaia a existentei acestora pe Tatai, cauza creatoare pe Fiul si de- 
sHylrsitoare pe Duhul. Prin urmare, duhurile slujitoare exista prin voia 
Tatalui, au fost aduse la existenta prin lucrarea Fiului si s-au desavirsit 
prin prezenta Duhului. Iar desavirsirea ingerilor inseamna sfintenie §i 



217. Fapte V, 9, 4. 

218. I Cor. XII, 4—6. 

219. / Cor. XII, 11. 

220. Din acoasta fraza nu rezulta cu claritate cele propuse in propozitiunea pre- 
codcnlfi (iniilolcti do flints si actiune intre cele trei persoane). 

221. Col. I, 10. 



DKgPftK SFINTUL DUH 53 

rfiminere in sfintenie M2 . Nimeni s3 nu-?i inchipuie cS (sint obligat) sS 
zic fie ca sint trei principii 223 , fie cS accept ca lucrarea Fiului este ne- 
desavirsita. Pentru c3 Principiul celor ce exista este unul, Care creeaza 
prin Fiul si desavirseste prin Duhul. Lucrarea Tataiui — Care lucreaza 
totul in toate — nu este nedesSvirsita, nici lucrarea Fiului nu prezinta 
lipsuri, daca nu se desavirsesc de Duhul. Pentru ca Tatai putea sa cre- 
eze humai prin vointa, lipsindu-se de (concursul) Fiului ; insa a voit (sa 
creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, daca ac- 
tiona asemenea Tataiui, insa El a voit sa desavirseasca prin Duhul. «Ce- 
rurile s-au facut, (zice Psalmistul), cu Cuvintul Domnului si toate pu- 
terile ceresti, cu suflarea gurii Lui» 224 . Cuvintul nu trebuie inteles ca o 
anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o su- 
flare a gurii, provenita din caile respiratorii, ci Cuvintul trebuie inteles 
ca existind de la inceput cu Dumnezeu (Tatal), El insusi fiind Dumne- 
zeu, iar Duhul gurii lui Dumnezeu (trebuie) inteles ca fiind «Duhul 
adevarului, Care de la TatSl purcede» 2ZS . Asadar, sa intelegi ca exista 
trei (persoane) : Domnul care porunceste, Cuvintul care creeaza si Du- 
hul care intareste. Iar «intarire» ce altceva ar putea sa insemne, daca nu 
desavirsirea in sfintenie, nestramutarea si staruinta in bine ? Sfintenia 
nU (se capata) fara (ajutorul) Duhului. Puterile ingeresti nu sint prin fi- 
rea lor sfinte, 

(Col. 137) — altfel nu s-ar deosebi intru nimic de Sfintul Duh f lor 
li s-a dat sfintenia de la Duhul, pe masura vredniciei. Dupa cum caute- 
rul este conceput ca facind una cu focul — altceva fiind materia (din 
fcare este alcatuit) si altceva fiind focul — , la fel si in cazul puterilor in- 
geresti : esenta lor este duh aerian, daca exista (o asemenea esenta), sau 
foe imaterial, conform textului Scripturii : «Cel ce face pe ingerii Sai 
duhuri si pe slugile Sale para de foc» 226 ,• de aceea se si afia intr-un loc 
si se fac vazute, infatisindu-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe 
tind sfintenia este ceva exterior naturii lor si le-o aduce comuniunea 
cu Duhul. Pastreaza starea (la care au ajuns) prin staruinta in bine, 
(pentru ca desi) au libertate de alegere, nu se indeparteaza niciodata de 
adevaratul bine. Incit, daca suprimi cu mintea pe Duhul, s-au destramat 
eetele ingerilor, ierarhiile arhanghelilor au disparut, confuzia s-a aster- 



222. Un studiu in legStura cu sfintirea Ingerilor de catre Duhul, in conceptia Sf. 
Vasile a scris A. Heisig, Der Heilige Geist und die Heilligung der fingel in der Pneuma- 
tologie des Basilius von Caesarea, in rev. «Zeitschrift fur Katholische Theologiea, 87 
(1965), 257—308. 

223. Zice c5 exists trei «ipostase initiale», nu in sens subordinationist, ci in 
sensul c5 Tatal este principiul din care Fiul si Sfintul Duh isi au existenta. 

224. Ps. XXXII, 6. 

225. Joan XV, 26. 

226. Luca I, 26. 



54 WrtNTUL VAWtH! C«L MAHM 

nut peste tot, viata lor (devino) fHrSdolege, dczordonata si fflrfi seas. 
Old cum (pot) sfi spuna tngoril : «SlavS Intru cei de sus lui Dumne- 
zeu » ni , nofiind intSriti de Duhul ? «Pentru c& nimeni nu poate sa spuna 
ca Iisus oste Domn, declt numai in Duhul Sfint si nimeni, in Duhul lui 
Dumnezeu vorbind, nu anatematizeaza pe Iisus» 228 . Acest lucru ar face 
<•« duhurile s3 poata deveni rele si potrivnice (lui Dumnezeu) ; caderea 
primilor ingeri dovedeste spusa c8 puterile nevazute au libertate de a 
(i lege Intro virtute si rautate si de aceea au nevoie de ajutorul Duhului. 
Hu zic cfi §i Gavriil n-a putut sS prezica in alt chip pe cele viitoare 2z9 t 
declt datorita harismei profetiei (data lui) de Duhul. Pentru ca profetia 
(>.slc una dintre harismele pe care le distribuie Duhul. De cine a lost 
Inv&tcit (Gavriil), cSruia i s-a poruncit sa descopere lui (Daniil) — omul 
iubit do Dumnezeu — tainele viziunii 23 °, daca nu de Duhul Sfint ? 
Doscoporirea tainelor revine indeosebi Duhului, asa cum zice Scrip- 
tura : «Dumnozeu ne-a descoperit noua prin Duhul» 231 . Cum ar putea 
petroco viata fericita tronurile §i domniile, incepatoriile si puterile, daca 
nu ar vodea continuu fata Tatalui din ceruri ? Insa aceasta contemplare 
nu (so roalizoaza) fara (ajutorul) Duhului. Caci, dupa cum in timpul nop- 
tii, dac3 indepSrtezi lumina din casa ochii orbesc, puterile devin inerte, 
lucrurilo de valoare sint de nerecunoscut, iar aurul si argintul, din necu- 
nostinta, .sint cSlcato in picioare, 

(Col. 140) — la fel si in cazul celor rationale : este imposibil sa 
dainuiasca acea viata dupa lege fara (ajutorul) Duhului. Ordinea in ca- 
zarma nu se poate pastra cind comandantul lipseste, nici armonia in cor 
In lipsa dirijorului. Cum ar putea zice serafimii : «Sfint, Sfint, Sfint" 232 
dac3 n-ar fi fost invatati de Duhul de cite ori se cade sa rosteasca aceasta 
doxologio ? Prin urmare, fie ca toti ingerii II lauda pe Dumnezeu, fie ca 
1 1 laud a toate puterile Lui, (fac acest lucru) cu concursul Duhului. Daca 
mil $i mil de ingeri se afla de fata si zeci de mii de slujitori savirsesc 
Iroproijabil slujba lor, (fac aceasta) cu puterea Duhului. Este imposibil 
a fl mentinuta, fara purtarea de grija a Duhului, toata aceasta armOnie 
dp negrSit si mai presus de ceruri (atit) in slujba lui Dumnezeu, citsi 
fntr<* puterile cele mai presus de ceruri. Duhul este de fata la crearea 
(Ingerilor) — care nu se desavirsesc prin progres (moral), ci sint desa- 
vlr$iti chiar de la creare — si ofera harul Sau in vederea constituirii de- 
savlrsirii fiintei lor. 



227. Luca II, 14. 

228. / Cor. XII, 3. 
220. Ixwa I, 26. 
2M. Dnn. X, 10. 

231. I Cor. II, 10. 

232. Isnia VI, 3. 



OESPRK SrtNTUl, DUH 



Cine noayii ca actiunile Intreprinse de Marole Dumnezeu si Mintui- 
torul nostru Iisus Hristos, izvorite din bunStatea lui Dumnezeu, in ve- 
derea mintuirii omului, s-au implinit prin harul Duhului ? Fie ca cerce- 
tezi pe cele din trecut : binecuvintarile patriarhilor, ajutorul dat prin 
lege, typurile, profetiile, bravurile in razboaie, minunile dreptilor, fie 
c3 cercetezi dispozifiile referitoare la intruparea Domnului, (toate au fost 
realizate prin Duhul). In primul rind a fost prezent in insusi trupul Dom- 
nului, fiindu-I ungere si insotitor inseparabil, conform spuselor Scrip- 
turii : «Peste Cel care vei vedea pe Duhul coborind si raminind peste El, 
Acesta este Fiul Meu Cel iubit» 233 . $i : «Pe Iisus eel din Nazaret, pe 
Care L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfint» 234 . Apoi, orice lucrare (a Fiu- 
lui) se sSvirsea in prezenfa Duhului. Duhul era de fata chiar si cind 
i(Iisus) a fost ispitit de diavol. «Caci, zice (Scriptura), Iisus a fost condus 
de Duhul in pustiu, pentru a fi ispitit» 235 . Si cind a savirsit minuni (Du- 
hul) era de fata. «Pentru ca, zice, daca Eu scot demonii cu Duhul lui 
Dumnezeu...» 236 . Nu L-a parasit nici dupa ce a inviat din morti. Pentru 
ca, in lucrarea de reinnoire a omului, de a-i reda harul — pe care (il 
primise) din suflarea lui Dumnezeu, dar il pierduse — • Domnul, suflind 
peste ucenici, a zis : «Luati Duh Sfint. Carora veti ierta pacatele, 

(Col. 141) vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute» 237 . Or- 
ganizarea Bisericii nu se savirseste, in mod evident si incontestabil, prin 
Duhul ? «Pentru ca Acesta, zice (Scriptura), a dat Bisericii in primul rind 
apostoli, in al doilea rind profeti, in al treilea rind pe cei cu darul mi- 
nunilor, apoi pe cei cu darul tamaduirilor, al cirmuitorilor, binefacato- 
rilor si cu darul (vorbirii in diferite) limbi» 238 . Aceasta ordine a fost 
stabilita dupa darurile Duhului. 

Daca cerceteaza cineva cu atentie va gasi ca si la vremea asteptatei 
celei de a doua veniri a Domnului din cer Duhul Sfint nu va lipsi, asa 
cum socotesc unii. Din contra, va fi de fata si in ziua aratarii (Domnu- 
lui), cind fericitul si singurul Suveran va judeca lumea cu dreptate. Cine 
n-a auzit de bunurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei vrednici, 
incit sa nu stie ca coroana dreptilor, care se va da fiecaruia mai bogata 
si mai stralucitoare ■ — dupa actele de virtute savirsite — este harul Du- 
hului ? Pentru ca la Tatal, in atmosfera stralucitoare a (vietii) sfintilor, 



233. [oan I, 33 ; Luca III, 22. 

234. Fapte X, 38. 

235. Matei iV, 1. 

236. Matei XII, 28. 

237. loan XX, 22—23. 

238. I Cor. XII, 28. 



50 irtNTUL VABILK Ctl, MAHK 

«multe Ificasuri slnt» 239 , adlca diferite vrednicii. «Dup& cum o stea se 
deosobeste In strSlucire de o altS stea», la fel (se va Intlmpla) si la In- 
viorea mortilor 240 . Prin urmare, cei pecetluiti de Duhul Sfint 241 pentru 
ziua izbfivirii, care au pfistrat intactS pirga Duhului pe care au primit-o, 
ac ostia slnt cei care vor auzi : «Bine, slugS buna si credincioasa, peste 
putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune» 242 . Cit despre cei 
care au Intristat pe Duhul Sfint cu rautatea faptelor lor 243 , si despre cei 
rare n-au fructificat darul primit, de la ei se va lua harul primit si se 
va da altora, sau, dupa cum spune unul dintre evanghelisti, «vor fi taiati 
In dou8» 244 , Intelegindu-se prin taiere in doua instrSinarea in intregime 
do Duhul. Pentru c3 nici trupul nu se imparte, incit o parte sa fie predata 
ladulul, iar alta nu ,- acest lucru ar fi o poveste care nu cadreaza cu un 
judecator drept care, pe cind trupul intreg a pacatuit, il pedepseste doar 
jumState ; nici sufletul nu se taie in doua, dal fiind ca in intregime po- 
soda cugetul pSc&tos si in intregime colaboreaza cu trupul la savirsirea 
rflului. Tfiierea in douS fnseamna, dupS cum am spus, vesnica instra- 
inaro a sufletului de Duhul. Pentru ca acum, desi nu se amesteca cu cei 
novrednici, se pare totusi cS se afla in cei care au fost o data pecetluiti 
si astoapta Intoarcerea si mintuirea lor, insa atunci se va indeparta in 
introgime de sufletul celor care au pingarit harul Sau. 

(Col. 144). De aceea, (s-a zis) ca «nu poate sa laude cineva pe Dum- 
nozcu in iad, nici sa-si aminteasca de Dumnezeu dupa moarte» 245 , fiindca 
nu are ajutorul Duhului. Deci, cum este posibil sa gindeasca cineva ca 
Judecata (viitoare) se va savirsi fara (asistenta) Sfintului Duh, cind 
Scriptura spune ca El este premiul dreptilor, iar condamnarea pacato- 
silor va consta In faptul ca li se va lua si ceea ce li se pare ca au de la 
El ? Ins8, cea mai mare dovada a unitatii Duhului cu Tatai si cu Fiul (este 
spusa Scripturii), ca se afia in acel raport cu Dumnezeu in care se afia 
duhul nostru cu (fiinta) fiecaruia dintre noi. «Caci, cine dintre oameni 
$tlo cele (ascunse) ale omului, daca nu duhul din el ? La fel si cele 
(ascunse) ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, afara de Duhul din 
El» S4g . Acestea slnt suficiente in aceasta problema. 



239. loan XIV, 2. 

240. 1 Cor. XV, 41 — 42. 
211. Eles. I, 13—14. 

242. Matei XXV, 21. 

243. Este vorba despre cei care au recazut in pacat dupa primirea botezului 51 
ii-iiu fficut poc3inta nccesara. 

244. Matei XXIV, 51. 
24. r ). Ps. VI, 6. 

240. / Cor. II, 11. 



DKSPRK BFINTUL DUH 57 

XVII 

Ctitre cei care zic cd Duhul Stint nu trebuie connumdrat cu Tatdl 

pi cu Fiul, ci subnumdrat (Lor). In acela$i timp se aduc argumente 

pentiu connumdraiea (Duhului) cu Tatdl si cu Fiul 

Nu este lesne de inteles ce numesc ei subnumarare si in ce sens 
folosesc acest termen, insa toata lumea stie ca termenul a fost preluat 
din cugetarea profana. Sa cercetam daca are vreo tangenja cu cele de 
fata. Deci, zic acestia, priceputi in cele zadarnice, ca unele notiuni sint 
generale si au sens foarte larg, altele au sens specific si altele au sens 
si mai restrins. De exemplu, notiune generala este (cuvintul) fire : prin 
ea se exprima toate firile in mod egal, cele insufletite si cele neinsufle- 
tite. (Cuvintul) «animal» este>o notiune specifics si prin ea se exprima 
mai putine entitati decit prin prima. Cu sens si mai restrins decit no- 
tiunea «animal» este notiunea «om» si decit aceasta cea de «barbat» P 
apoi cea care priveste pe fiecare individ in parte, ca Petru, Pavel sau 
loan. 

Deci, nu cumva ei inteleg subnumararea ca pe o impartire a notiunii 
generale in entitati mai mici ? Nu pot sa cred ca au ajuns la atita ne- 
sabuire, incit sa-si inchipuie ca Dumnezeul universului este o notiune 
generala fara existenta (reala) si ipostas, pe care o concepem doar cu 
mintea, care se divide in notiuni cu sens mai restrins, iar aceasta sub- 
diviziune sa fie numita subnumarare. Nici nebunii n-ar putea sustine 
asa ceva. Pentru ca, pe linga faptul ca arata lipsa de evlavie, se opun 
propriei lor intentii. Pentru ca cele care se subdivid au aceeasi esenta 
cu cele din care au provenit. Insa, data fiind marea lor nebunie, se pare 
ca nu avem 

(Col. 145) argumente s-o combatem si astfel, cu nebunia lor, mi se 
pare ca ceva cistiga. Asa dupa cum corpurilor moi nu li se pot aplica 
lovituri puternice, pentru ca nu opun rezistenta, in acelasi fel nu pot 
fi combatute cu putere argumentele unor nesabuiti. Ar trebui, deci, sa 
trecem sub tacere impietatea lor ingrozitoare, insa iubirea fata de frati 
si perversitatea adversarilor nu ne lasa linistiti. 

Ce sustin ei ? Ascultati cuvintele fanfaronadei lor : «Noi sustinem 
ca trebuie connumarate cele de aceeasi cinste si subnumarate cele infe- 
rioare». $i ce inseamna afirmatia pe care o faceti ? Fiindca nu inteleg 
neobisnuita voastra intelepciune. Care din doua : aurul trebuie connu- 
marat aurului, iar plumbul, datorita faptului ca este un material mai ief- 
tin, nu trebuie connumarat, ci subnumarat aurului ? Atribuiti atita pu- 
tere numarului, incit sa ridice valoarea lucrurilor fara de pret, iar valoa- 
rea celor pretioase s-o coboare ? Pentru ca, de buna seama, si pe aur 



M HKINTU1, VAMIt.K Ct;l, MAHUi 

11 ve(i subnumflra pietrelor protloase, iar pietrele mai mlci si mai putiu 
stralm itoaro, la rindul lor, le voti subnumara celor mai mari si mai stra- 
lucitoare. Dar, la ce te po{i astepta s& spunS (acesti oamoni), care uu 
lac nimic altcova decit sfi spuria si sa auda" ciudatenii ? Sa fie num.'irati, 
(lc( i, cu sloicii si epicureii, contabilii impietatii ! Pentru ca, co fel de 
subnumararo a lucrurilor de mai putin pret poate exista fata de cele 
prolinase ? Cum va fi subnumarat obolul de arama stativului de aur ? 
»Nu zi( em, afirma ei, sa se compare doua monezi (diferite), ci doua nio- 
ac/i de acelasi fel». Deci, care dintre ele va fi subnumarata celeiialte 
indala cc slnt din acelasi material ? Daca numeri pe fiecare in parte, 
prin faptul cii le numeri la fel, le socotesti de aceeasi valoare, iar daca 
It* unosti numarindu-le impreuna, iara§i le faci egale. Daca (moneda) 
care a lost numSrata ca a doua va fi (socotita) ca enumerata, sta la in- 
demina celui ce numara sa inceapa numaratoarea de la (moneda de) 
arama. Dar sa lasam combaterea ignorantei lor si sa ne intoarcem la csle 
care edificii credinta. 

Prin urmare, sustineti ca Fiul (trebuie) sa fie subnumarat Tataiui si 
Duhul Fiului, sau limitati subnumararea doar la Duhul ? Pentru ca, daca 
si pe Fiul II subnumSrati, iarasi reinnoitji acea impietate (arianismul), (in- 
vatftlurile eronate ca) deosebirea de esenfa (dintre Tatal si Fiul), inferi- 
orilalea Fiului (fata de Tatal), nasterea nu din vesnicie (a Fiului) si, iti- 
tr-un cuvint, toate blasfemiile (emise) la adresa (Fiului) Unuia Nascut. 
Nu am intentia s& rSspund acum acestor (impietati), 

(Col. 148) mai ales ca ele au fost combatute, dupa puterile noastre, 
■de c&tre noi 247 . Insa, daca socotesc ca numai Duhul (trebuie) subnuma- 
rat, s& afle cS Duhul este invocat impreuna cu Fiul in acelasi fel in care 
Fiul este invocat impreuna cu Tatal. Pentru ca numele Tatalui si ai Fiu- 
lui si al Sfintului Duh ni s-a dat in acelasi chip. Relatia in care Fiul se 
aflfi fata d« Tatal este aceeasi cu relatia Duhului fata de Fiul, conform 
cuvlntului spus la botez. Iar daca Duhul este pus pe acelasi plan cu Fiul 
>i Fiul pe acelasi plan cu Tatal, este clar ca si Duhul este pus pe acelasi 
plan cu TatSl. Ce posibilitate mai ramine sa sustina cineva ca unul (tre- 
buie) connumarat, iar altul subnumarat, indata ce numele sint puse s pe 
acelasi plan ? Intr-un cuvint, ce lucru, fiind numarat, s-a indepartat de 
natura sa ? Nu cumva cele pe care le numaram nu ramin cum erau la in- 
ceput si nu cumva numarul nu se foloseste ca semn destinat sa faca cu- 
noscutS pluralitatea subiectelor ? Pentru ca, pe unele dintre corpuri le 
numaram, pe altele le masuram, iar pe altele le cintarim ,• pe cele a ca- 
ror nature este difuzS le masuram pentru a le percepe, pe cele distincte 
le numanim — afar8 de cele prea mici, pe care de asemeni le masu;am 



247. Intelccje. cele Trei cuvinte indrcptate impotriva lui Eunomiu. 



PWHK WrtNTDI, DUK ___ !HL 

-, iar pe cole groin le clnt&rim. Pentru cS am conceput semne pentru 
cunoasterea unei cantitati, nu inseamna" c& am si schimbat natura celor 
pe care le desemneazS. DupS cum pe cele pe care le cintarim (sa zicem 
asa) nu le subcintarim pe unele altora, chiar daca un (obiect) este de aur, 
iar altul este de cositor, nu subnumaram lucrurile masurabile, la fel 
nu trebuie sa le subnumaram pe cele numarabile. Or, daca nimic dintre 
acestea nu primeste sa fie submasurat cum sustin ei ca Duhul trebuie sa 
fie subnumarat ? Numai cei atinsi de maladii pagine socotesc ca cele 
inferioare dupa demnitate sau esenja trebuie sa fie subnumarate. 

XVIII 

Cum se pastreaza credinfa intr-un singm Dumnezeu, marturisind trei 
ipostase. In acela$i timp sint combatuti cei caie sustin ca Duhul 

(trebuie) subnumarat 

Transmitind (invatatura) despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh, Domnul 
nu s-a folosit de numere. El n-a zis : (Sa botezaji) in primul rind (in 
numele Tatalui), in al doilea rind (in numele Fiului) si in al treilea rind 
{in numele Sfintului Duh), nici in numele a unu, doi sau trei (Dumne- 
2ei), ci ne-a facut cunoscuta credin^a care duce la mintuire (folosin- 
du-se) de nume sfinte. Pentru ca credin^a este aceea care ne mintuieste, 
iar numarul a fost conceput ca semn care ne face cunoscuta totalitatea 
persoanelor. 

(Col. 149). Insa acestia, care de pretutindeni isi ingramadesc pa- 
gube, se folosesc impotriva credintei chiar si de puterea numarului. Pe 
cind nimic dintre celelalte nu se schimba prin adaugarea numarului, ei 
se tern sa se foloseascS de numar (cind vorbesc) despre Dumnezeu, ca nu 
cumva prin intermediul lui sa se intreaca masura cinstei datorate Para- 
cle'tului. Dar, o preainfeleptilor, cele de necuprins sint mai presus de 
orice numar ; evreii demult exprimau prin anumite semne numele eel 
de negrait al lui Dumnezeu si prin aceasta (fapta) aratau ca Dumnezeu 
este mai presus de orice (cuvint). Insa, daca trebuie sa si numaram, (se 
cuvine a fi aten{i) ca nu cumva prin aceasta sa pacatuim impotriva ade- 
•varului. De aceea, ori cinstim prin tacere pe cele de neqrait, ori ena- 
meram cu pietate pe cele sfinte. Unul este Dumnezeu si Tatal si Unul 
este Fiul Unul-iNascUt si Unul este Duhul Sfint. Pe fiecare dintre per- 
soane o enuntam separat ; si daca trebuie sa le connumaram, sa nu 
ajungem de la o (conceptie) gresita despre numarare la o conceptie 
politeista (despre Dumnezeu). 



00 ^ WrlNTUL VAIHUi CKI, make 

Pentru c& noi nu juim&ram (persoanele Sfintei Trelmi) In sensul cd 
pleclnd de la unitate ajungem la pluralitate, pentru ca nu zlcem unu, 
rioi si trei, nici primul, al doilea si al treilea. «CSci Eu slnt Dumnezeu 
primul si ultimul» 248 . De al doilea Dumnezeu n-am auzit pinS azi. Prin 
urmare, adorlnd pe Dumnezeu, din Dumnezeu, m5rturisim specificul 
lpostaselor si rSmlnem la credinta intr-un singur Dumnezeu ; conside- 
r&m cfi In Dumnezeu-Tatal si in Dumnezeu-Fiul exista acelasi chip, 
can* reflects imuabilitatea divinitatii. Fiul exista In Tatal si Tatal in 
Fiul, pentru c3 Acesta este la fel ca si Acela, iar Acela ca si Acesta, si 
In felul acesta cei doi slnt una, incit privite dupa specificul persoanelor, 
slnt una si una, insa dupa identitatea firii, cele doua sint una. Cum, 
deci, dac3 exista unul si unul, nu exista doi Dumnezei ? Pentru (moti- 
vul) c3 si chipului regelui se zice rege, dar nu (avem) doi regi. Nici 
puterea nu se scindeaza, nici slava nu se imparte. Si dupa cum autori- 
tatoa care ne stSpineste este una, (si nu mai multe), la fel si slava data 
nouS este una, si nu mai multe, pentru ca cinstea data chipului trece 
asupra prototipului. Deci, ceea ce aici prin imitare este chipul, aceasta 
oste acolo, dupa fire, Fiul. $i dupa cum in cele realizate de tehnica ase- 
nulnarea rezida In formS, la fel si in natura diving si simpla, unitatea 
rezida In participarea la divinitate. Unul este si Duhul Sfint, enun^at de 
asemeni separat, 

(Col. 152) dar unit cu Tatal eel unic prin Fiul eel unic, Care comple- 
teaza prea Sflnta si fericita Treime. In-timitatea Sa cu Tatal si Fiul o va- 
deste foarte clar faptul ca n-a fost riinduit printre creatuxi, ci aparte, pen- 
tru cfi El nu este o (creatura) dintre cele mai multe, ci unul (creator). 
Dupa cum Tatal este Unul si Fiul este Unul, la fel si Duhul Sfint Unul 
este. Prin urmare, atit de departe se gaseste fata de natura creata, pe 
clt de departe se afla Cel ce este unic fata de creaturile cele ce sint 
multe (la numSr) ,• este atit de unit cu Tatai si Fiul, pe clt de unita este 
celula de celuia. 

SI nu se vede numai de aici ca participa la firea (lui Dumnezeu), ci 
*i din faptul c3 se spune (despre El) ca este «din Dumnezeu» ,- nu dupa 
cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumne- 
zeu (ca Dumnezeu), nu prin nastere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. 
Desigur, gura (nu trebuie inteleasa) ca madular (al lui Dumnezeu), nici 
Duhul, ca o suflare ce se risipeste, ci gura (trebuie inteleasa) intr-un 
chip vrednic de Dumnezeu si Duhul ca fiinta vie, datatoare de sfinte- 
nle. In felul acesta se exprima intimitatea (cu celelalte persoane) si se 



248. Isaia XLIV, 6. 



DUPRE ■FtNTUL DOH 61 

p&streaza insondabil modul provenienfei (Sale) 249 . (Duhul) se mai zice 
si Duh al lui Hristos, pentru c& este legat fiintlal de El. «Daca cineva nu 
are Duhul lui Hristos, acesta nu este al lui Hristos» 25 °. De aceea, numai 
El II mareste pe Domnul dupS vrednicie. Pentru ca, zice (Domnul) : «E1, 
(Duhul), M5 va slavi» 251 , nu, dupa cum creatura, ci ca Duh al Adevaru- 
lui, facind sa" straluceasca" adevarul, si ca Duh al intelepciunii, descope- 
rind in mSretia Sa pe Hristos, Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu. II 
slSveste apoi ca Mingiietor, facind cunoscuta in El bunatatea Paracle- 
tului care L-a trimis 252 si in vrednicia Sa (facind sa straluceasca) stra- 
lucirea Celui din Care a provenit. 

Prin urmare, (exists doua feluri de slava) : cea naturala (care tine 
de natura lucrurilor), asa cum lumina este slava soarelui ; si cea din 
afara, cea voit data in cunostinta de cauza celor vrednici. (Cea din 
urma), la rindu-i, este de doua feluri, pentru ca zice (prof etui) : «fiul 
slaveste pe tatal sau si robul pe domnul sau» 253 . Slava adusa de rob 
este slava adusa (lui Dumnezeu) de create, pe cind — sa zic asa — cea 
familiala este adusS de Duhul. Fiindca, dupS cum (Domnul) a zis despre 
Sine : «Eu Te-am mSrit pe pSmint, lucrul pe care Mi 1-ai dat sa-1 fac, 
1-am savirsit» 254 , la fel a zis si despre Mingiietor : «Acela Ma va slavi 
si din al Meu va lua si vS va face cunoscut» 255 . Si dupa cum Fiul este 
slavit de TatSl, Care zice : «Te-am slavit si iarasi Te voi slSvi» 256 , la 
fel este slavit si Duhul, 

(Col. 153) in virtutea comuniunii (Sale) cu Tatal si cu Fiul si a mar- 
turiei Fiului Unuia-Nascut, Care zice : «Orice p&cat si blasfemie se 
va ierta voua, oamenilor, dar blasfemia (impotriva) Duhului nu se va 
ierta (voua)» 257 . 

Pe cind, ajutati de o putere iluminatoare, contemplam frumusetea 
lui Dumnezeu Celui nevazut si de la Acesta ne ridicam (cu ochii mintii) 
la spectacolul rapitor al arhetipului, Duhul cunoasterii este undeva de 



249. Singurul aspect al pnevmatologiei, pe care Sf. Vasile ni-1 discuta, este pur- 
cederea. Considerind purcederea un mister, a carei vaga asemanare este suflarea gurii, 
el continua traditia alexandrina. Vezi : Sf. Atanasie eel Mare, Epistola I catre Serapion, 
P; G., 26, 565 c — 580 b ; Epistola a IV-a catre Serapion, P. G. 26, 641 — 645 j Sf. Gri- 
gprie de Nazianz, Discursul 31, P. G. 36, 141 ab ; Didim eel Orb, Despre Treime 2, 1, 
P. G. 39, 438 c. 

250. Rom. VIII, 2. 

251. loan XVI, 14. 

252. Sf. Vasile il numeste si pe Mintuitorul Iisus Hristos Paraclet, avind in ve- 
dere textul de la loan XIV, 16: «Si Eu voi ruga pe TatSl si alt Paraclet va va trimite». 

253. Mai. I, 6. 

254. loan XVII, 4. 

255. loan XVI, 14. 

256. loan XII, 28. 

257. Mafef XII, 31. 



02 KrlNTUL VA1IUD CM< UAMK 

lata. EI da celor ce iubcsc adevrtrul puterea cle a contempla chipul, nu 
le arata din afara chipul, ci li conduce sa-1 cunoasca prin (intermediul 
vletii) in El. De aceea, clupd cum «nimeni nu cunoaste pe Tatai afara 
numai de Fiul» 25K , la fel «nimeni nu poate sa numeasca pe Iisus Domn 
dcclt in Duhul» 25fl . Pentru c8 nu s-a zis «prin Duhul», ci «in Duhul». 
«Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina in duh si adevSr trebuie sa 
I se inchine» 260 . S-a scris : «Intru lumina Ta vom vedea lumina» 26] , 
udicti in iluminarea Duhului (vom vedea) «Lumina cea adevarata, care 
iumincaza' pe tot omul care vine in lume» 262 . Astfel, «in El» se desco- 
pcra slava Unuia-Nascut si se face cunoscut Dumnezeu. 

Prin urmare, drumul cunoasterii lui Dumnezeu porneste de la Du- 
hul eel unul, (trece) prin Fiul eel unul (si ajunge) la Tatal eel unul. Si 
invers, bunatatea, sfintenia si demnitatea imparSteasca (pornesc) de la 
Tattil, (tree) prin Fiul eel unul si ajung la Duhul. In felul acesta sint re- 
cunoscute persoanele, iar doctrina pioasS, referitoare la unicitatea lui 
Dumnezeu, nu este atinsa. Acestia care introduc subnumararea prin fap- 
tul ca zic primul, al doilea si al treilea, se stie ca introduc in doctrina 
iftra prihanS a crestinilor ratacirea politeista. Pentru ca la nimic altceva 
nu conduce nelegiuirea subnumararii, decit la marturisirea unui prim, 
unui al doilea si unui al treilea Dumnezeu. Pentru noi este suficienta 
relatia intre persoane stabilita de Domnul, pe care eel ce o tulbura gre- 
seste la fel ca si necredinciosii. (Socotim) deci, ca s-a vorbit destul (in 
legfttura cu faptul) ca intru nimic nu este atinsa comuniunea dupa fire 
(a persoanelor) prin faptul subnumararii. Dar sa revenim la certaretul 
si infumuratul (eretic) si sa acceptam ca (lucrul) care vine al doilea 
dupd ceva se subnumara. Sa vedem ce rezulta din (acest) rationamenL 
«Primul om, zice Apostolul, (fiind facut) din pamint, era pamintesc ,• al 
doilea om, Domnul, era din cer» 263 . Iar in alt loc se spune : «Mai intii 
(apare) ceea ce este psihic si dupa aceea ceea ce este duhovnicesc ,- 
ceea ce este duhovnicesc urmeaza dupa ceea ce este psihic» 264 . Deci, 
daca eel de-al doilea se subnumara celui dintii iar eel subnumarat este 
Inferior celui fata de care se subnumara, atunci, dupS voi, omul duhov- 
nicesc este inferior celui psihic si eel ceresc este inferior celui pa- 
mintesc. 



258. Matei XI, 27. 

259. / Cor. XII, 3. 

260. loan IV, 24. 

261. Ps. XXXV, 10. 

262. loan I, 9. 

263. / Cor. XV, 47. 

264. I Cor. XV, 46. 



XIX 

Catre cei care zic cd Duhul nu trebuie sldvit 

«Fie, zice (adversarul), dar nu se cuvine (sa aducem) slava Duhu- 
lui si sa-L preamarim in cintari de lauda». De unde, deci, am putea sa 
scoatem dovezi in legatura cu vrednicia Duhului ■ — Care intrece orice 
minte — daca comuniunea (Lui) cu Tatal si cu Fiul n-a fost luata in 
considerate de catre acestia, in acest sens ? De buna seama, ne putem 
face o idee in legatura cu marepla Duhului si in legatura cu neintrecuta 
Lui putere luind aminte la semnificapia numelor, la maretia lucrarilor 
si la binefacerile Lui fat§ de noi si fata de intreaga lume. Este numit 
Duh (ca si Tatal si Fiul) in textele : «Duh este Dumnezeu» 265 si «Hris- 
tos, Domnul, este Duhul viejii noastre» 266 . Este numit «Sfint» si este 
fefint, dupa cum sfint este Tatal si sfint este Fiul. Daca pentru creatip 
sfintenia este ceva adaugat din afara, pentru Duhul sfintenia este un 
apanaj al firii Sale. El nu este sfintit, ci sfintitor. Este numit bun, pen- 
tru ca bun fiind Tatal, bun este Cel nascut din El. Bunatatea este esenfa 
Sa. Este denumit Cel fara ocolisuri, ca si Domnul Dumnezeu 267 , pentru 
ca adevarul si dreptatea este in Sine si nu se inclina intr-o parte sau 
dlta, in virtutea neschimbabilitatii firii Sale. Este numit Paraclet ca si; 
Fiul Unul-Nascut ; El insusi spune : «Voi ruga pe Tatal Meu si alt 
Paraclet va va trimite» 268 . Prin urmare, Duhul are nume comune cu 
Tatal si Fiul in virtutea participarii la aceeasi fire. Altfel, carui fapt (se- 
datoresc acestea) ? A fost numit apoi Duh stapinitor, Duh al adevarului 
§i al infelepciunii. «Duh divin este Cel care M-a creat» 269 . «Pe Veseleel, 
zice, i-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de intelepciune, de pricepere 
si de. stiinta» 270 . Deci, acestea sint numele Duhului, mari si suprafiresti 
si nu cuprind nici o exagerare. 

Iar lucrarile Lui care sint ? Manmea lor este imposibil de redat, iar 
multimea lor este imensa. Cum este posibil sa intelegem pe cele ce sint 
dincolo de timp ? Care erau lucrarile Lui mat inainte de crearea lumii 
rationale ? Cite sint binefacerile Sale fata de creatie ? Care va fi pu- 
terea Sa in veacurile care urmeazS ? A existat, a preexistat si a ooexis- 
tat cu Tatal si cu Fiul mai inainte de veci, incit, chiar daca vei concepe 
ceva (ca existind) dincolo de timp, vei gasi ca este posterior Duhului. 

265. loan IV, 24. 

266. Pllngerile lui leremia IV, 20. 

267. Ps. CXL, 16. 

268. Toan XIV, 16. 

269. Iov XXXIII, 4. 

270. Ie?. XXXI, 3. 



44 urtNTUt vaihi,k cm. make 

(Col. 157). Si dacfl te g!nde?ti la create, (vel vedea atuncl) c& pu- 
torile cerurilor (Ingerii) de Duhul au fost Intarite ; prin intarire se iu- 
telege statornicia in practicarea binelui. Prin urmare, intimitatea cu 
Dumnezeu, indiferenta fat& de rau si rSminerea in permanenta in feri- 
ciro (s-au dat) puterilor ingeresti de catre Duhul. Avea s& vina Hristos, 
Duhul i-a luat-o inainte. Are loc intruparea, Duhul este nedespSr^it. S-au 
savlr§it minuni, (s-au acordat) harismele vindecarilor, (toate s-au facut) 
prin Duhul Sfint. Demonii au fost alungati in (numele) Duhului lui Dum- 
nezeu. Cind diavolul a fost certat, Duhul era de fata. Izbavirea de pa- 
cate (s-a fScut) prin harul> Duhului. Caci «v-ati spalat si v-ati sfintit in 
numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Sfint» 271 . Apropierea 
•de Dumnezeu (s-a facut) prin Duhul, caci : «a trimis Dumnezeu pe Duhul 
Flului S3u in inimile noastre care striga : Ava, (adica Tata)» 272 . Inviere 
■din morti (se va sSvirsi) prin lucrarea Duhului. «Caci, (zice Psalmistul), 
voi trimite Duhul TSu si se vor zidi si vei innoi fata pamintului» 273 . Daca 
intologc cineva zidirea ca pe o reinsufletire a celor ce s-au descompus, 
oare nu oste mare lucrarea Duhului, Care se ingrijeste de viata noastra 
•de dup3 inviere si adapteaza sufletele noastre la acea viata spirituals ? 
Iar dacS se zice zidire, aducerea celor de-aici, care cazusera in pacat, 
la o stare mai buna, pentru ca asa obisnuieste sa o numeasca Scriptura 
prin Pavel, cind zice : «Daca cineva (traieste) in Hristos, este o zidire 
nouS» 274 , oare aceastS reinnoire si trecerea de la viata paminteasca la 
<:ea cereasca operate in noi de Duhul nu ne conduce sufletele la o mare 
admiratie (fata de El) ? De care din aceste doua (variante) sa ne temem ? 
Sfl nu-I atribuim o cinste mai mare decit I se cuvine sau mai degraba 
sft nu ne formam o conceptie umilitoare despre El, chiar daca ni se pare 
ca-I atribuim cele mai inalte calitati pe care le-a conceput mintea ome- 
neasca ? Acestea zice Domnul : «Coboara-te si mergi cu ei fara sovaire, 
flindca Eu i-am trimis» 275 . Sint cuvinte folosite cu sensul de «Acestea 
zice Duhul Sfint». Nu cumva sint acestea cuvintele unui umilit si infri- 
co^at ? «Osebiti-mi pe Saul si pe Barnaba pentru lucrul la care i-am 
chemat» 276 . Nu cumva asa vorbeste robul ? ?i Isaia (zice) : «Domnul m-a 
trimis si Duhul Sau». In legatura cu afirmatia : «a coborit Duhul (trimis) 
de Domnul 

(Col. 160) si i-a condus» 277 , sa nu consideri iarasi faptul de a con- 
duce ca pe o slujbS umilitoare, pentru ca Scriptura asigura ca acest 



271. I Cor. VI, 11. 

272. Gal. IV. 6. 

273. Ps. XIII, 30. 

274. II Cor. V, 17. 

275. Fapte X, 20. 

276. I'apte XIII, 2. 

277. Isala XL VIII, 26; LXIII, 14. 



DEiPHi) ■rtNTUT, DUH 05 

(fapt) este lucrul lui Dumnezeu. «Ai condus, zice, ca pe oi pe poporul 
t3u» 278 . Si : «Cel ce ai condus pe Iosif ca pe o oaie» 27fl . $i : «i-a condus 
(doar) cu speranfa si nu s-au temut» 280 . Astfel, cind auzi ca «(atunci) 
cind va veni Minglietorul, Acela vS va aminti si va va conduce la tot 
adevarul» 281 , sa intelegi actiunea de a conduce dupa cum ai fost invatat 
si sa nu-i alterezi sensul. 

«Dar, zice (adversarul), se roaga (lui Dumnezeu) pentru noi» 282 , in- 
cit, pe cit de inferior este eel ce se roaga fata de binefacatorul sau, tot 
pe atit este si Duhul fata de Dumnezeu, dupa vrednicie. Dar tu n-ai au- 
zit si despre (Fiul) Unul-Nascut ca sade de-a dreapta lui Dumnezeu si 
se roaga pentru noi ? 283 «Nu intristati pe Duhul Sfint» 284 . Ascultati ce 
zice Stefan, primul dintre martiri, pe cind mustra poporul de neascul- 
tare si nesupunere : «Voi totdeauna stati impotriva Duhului Sfint» 285 . 
Si Isaia : «Au miniat pe Duhul Sfint si le-a devenit dusman» 286 . $i in alt 
loc (al Scrip turii) : «Casa lui Iacob a miniat pe Duhul Domnului» 287 . Las 
in seama cititorilor sa aprecieze daca aceste (cuvinte) sugereazS (sau) 
nu o putere suveranS. Cind auzim (toate) acestea ce trebuie sS socotim : 
pS (Duhul) este instrument si supus, de aceeasi cinste cu creaturile si 
rob ca si noi, sau ca trebuie socotit de catre dreptcredinciosi drept 
foarte mare greseala chiar si faptul de a spune aceasta blasfemie ? Nu- 
mesti pe Duhul rob ?». Dar robul, zice Domnul, nu stie ce face domnul 
s3u 288 , pe cind «Duhul cunoaste pe cele ale lui Dumnezeu, dup5 cum 
cunoaste duhul omului, pe cele din om» 289 . 

XX 

Cdrre cei care zic cd Duhul (nu trebuie asezatj nici In rindul robilor, 
nici In rindul st&pinilor, ci In rindul celor liber i 

«(Duhul), zic ei, nu este nici rob, nici stapin, ci liber». O, ce nesim- 
tire, ce indrazneala (vadesc) cei ce afirma acestea ! Ce sS depling mai 
intii, prostia sau blasfemia ? Ei calca in picioare dogmele teologiei (fo- 
losindu-se) de exemple (scoase din realit&tile) omenesti si incearca sa 



278. Ps. LXXVI, 21. 

279. Ps. LXXIX. 

280. Pa. LXXVII, 53. 

261. loan XIV, 26 j XVI, 13 

282. Rom. VIII, 26. 

283. Rom. VIII, 34. 

284. Efes. IV, 30. 

285. Papte. VII, 51. 

286. Isaia LXIII, 10. 

287. Mih. II, 7. 

288. Joan XV, 15. 

289. / Cor. II, 11. 

S — Sflntul Vasile eel Mare 



.„ iFlNTUl, VAHUJ) CKh MARK 

00 

nplice nulurii divine (tnsuyiri dupa) obiceiul de aid — uncle demnitatile 
sint diferite — ffirS sa se gindeasca 1 cd intre oameni nimeni nu cste rob 
din fire. Pentru cfi, fie au fost dusi In robie cu forja, 

(Col. 161) ca prizonieri, fie au fost robiti datorita" sfirSciei, ca egip- 
tenii de c&tre Faraon, fie au ajuns robi ca urmare a unei dispozitii a pa- 
rintilor, (in virtutea careia) copiii rai au fost condamnati sa slujeasca 
celor cuminti si buni. Aceasta (hotarire) ar numi-o un judecator drept 
dl iaptelor nu condamnare, ci binefacere, intrucit, pentru eel lipsit de 
mlnte si pentru eel ce nu are in sine pe stapinul firesc (al actelor sale), 
este mai de folos sa devina proprietatea altuia ,• pentru ca fiind condus 
de ratfunea celui ce-1 stapineste, este asemenea unui car luat in seama 
de vizitiu si asemenea unei corabii care are cirmaci la cirma. Pentru 
m est motiv Iacob, prin binecuvintarea tatalui (sau a devenit) stapin al 
lui Esau, pentru ca fiul eel neintelept sa primeasca, chiar si impotriva vo- 
intei sale, binefacerile celui intelept, (sa fie condus), pentru ca mintea 
proprie nu-i este conductor 290 . «$i Canaan, copilul, a fost sortit sa 
lie sluga fratilor sai» 291 . (A devenit rob) pentru ca n-a fost invatat vir- 
tutea, dat fiindca" fatal sau Ham a fost fara minte. In felul acesta au 
ajuns unii sclavi. Liberi sint cei care au evitat saracia, razboiul si cei 
ce n-au avut nevoie de tutela altora. incit, chiar daca unul se zice sta- 
pin, iar altul sluga, (noi) toti, datorita cinstei egale cu care am fost 
Inzcstrati si faptului ca sintem posesiuni ale celui ce ne-a creat, sintem 
tnviirflsl de robie. Acolo (in cer) ce poti sa sustragi robiei ? Toate se 
pleaca lui Dumnezeu si Ii dau ca unui stapin cinstea cuvenita si slava 
ce Ii revine Creatorului. «Fiul slaveste pe tatal sau si robul pe stapinul 
siliM 292 . Dintre acestea doua, Dumnezeu pretinde neaparat una. «Pentru 
ca zice, dacS Eu sint Tata, unde este slava Mea ? §i daca sint Domn, 
unde este frica Mea ?» 293 . Desigur, viata ar fi mai nenorocita decit toate 
(celelalte), daca nu s-ar afla sub supravegherea Stapinului. Deci, pe cine 
numestl liber? Pe eel ce nu este condus, dar nici nu este capabil sa 
stfipineasca pe altul ? Printre creaturi nu exista o asemenea fiinta, iar a 
gindi cineva asa ceva in legatura cu Duhul, este — de buna seama — o 
impietate. Prin urmare, daca a fost creat, tre'buie socotit asemenea crea- 
turilor. «Pentru ca, zice (Psalmistul), toate (creaturile) sint slujitoare 
Tic.. 294 , iar daca este mai presus de cele create, este partas la domnie. 

290. Fac. XXVII, 29—40. 

291. Fac. IX, 25—27. 

292. Mai. I, 0. 
2(i:t. Mai. I, G. 

291. /»s. CXVIII, 91. 



PKfcPKIC WlNTUL 1WH g 7 



XXI 

Mdrturii (scoase) din Scripturd. (din care rezulta cd) 
Duhul este numit Domn 

(Col. 164). $i de ce trebuie sa ne luptam cu (argumente) de ordin 
inferior si sa obtinem victoria prin cuvint, cind putem sa demonstram 
ca stralucirea slavei (Duhului) este mai presus de orice cuvint, invocind 
(argumente) de ordin superior ? Desigur, daca ne vom referi la cele ce 
ne-a invatat Scriptura, fiecare dintre adversarii Duhului va vocifera cu 
violent^ si astupindu-si urechile va apuca pietre si ceea ce va gasi la in- 
demina si va arunca asupra noastra. Insa nu trebuie preferata adeva- 
rului siguranta personals. La Apostolul (Pavel) vom gasi (aceasta 
urare) : «Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dum- 
nezeu si sa va intareasca sa suportati necazuri pentru Hristos» 295 . 

Cine este Domnul care conduce la iubirea lui Dumnezeu si la rab- 
darea necazurilor pentru Hristos ? Sa raspunda cei ce fac din Duhul un 
rob. Pentru" ca daca s-ar fi referit la Dumnezeu-Tatal, de buna seama 
ca ar fi zis : Domnul sa va conduca la iubirea Sa. Iar daca s-ar fi referit 
la Fiul (ar fi zis) : Sa va conduca la rabdarea Lui. Sa cerceteze, deci, ce 
alta persoana este vrednica a fi cinstita cu numele de Domnul. Asemeni 
afcestuia se afla altundeva textul : «Domnul sa va faca sa cresteti tot 
mai mult in dragoste unii fata de altii, cum (facem) si noi fata de voi, 
sa va intareasca inimile neprihanite in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu 
$i'Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos impreuna cu 
toti sfintii Sai» 296 . Carui Domn se roaga sa intareasca inimile credin- 
ciosilor din Tesalonic, incit sa se prezinte ei curati si sfinti inaintea lui 
Dumnezeu si Tatal nostru la venirea Domnului ? Sa ne raspunda acestia, 
c,ar : e pun pe Duhul pe aceeasi treapta cu ingerii, care sint trimisi sa im- 
plineasca diferite slujbe. Insa nu au (ce sa raspunda). De aceea, sa asculte 
?i alt text in care Duhul este numit in mod clar «Domn». «Iar Domnul, 
zice (Apostolul), este Duh», si in continuare : «Ca de la Duhul, ca de la 
Domnub) 297 . §i pentru a nu lasa nici un pretext de contradictie, voi cita 
cuvintul insusi al Apostolului : «Pentru ca pina astazi aceeasi mahrama 
ramine neridicata cind se citeste Vechiul Testament, si numai in Hristos 
este data la o parte. Cind insa (cineva) se intoarce la Domnul, 

■■ (Col. 165) mahrama este data la o parte (pentru el). Iar Domnul este 
Duhul» ^ Ce sens are aceasta ? Ca eel ce staruie asupra sensului obis- 

■J95. II Tes. Ill, 5. 

296. / Tes. Ill, 12—13. 

297. II Cor. Ill, 17—18. 

298. // Cor. Ill, 14 $i 16—17. 



■FlNTUL VAitLB OIL MARC 



nult al literei (Vechiulul Testament) st se ocupa de dtspozitHle Juridice, 
se aseamana unui (om) care $l-a acoperit inima cu un val. Sufera aceasta 
pentru cfi nu stie c& odata cu venirea lui Hristos observarea ad-litteram 
a legii a fost abrogate, ca tipurile au devenit adevar. Lfimpile palesc in 
prezenta soarelui ; la fel si legea inceteaza si profetiile amutesc cind se 
aratft AdevSrul. Cel care a reusit sa pStrundS adincul sensului legii si, 
lndepartind ca pe un val obscuritatea ei, sa ajunga la cele tainice, a 
imitat pe Moise — care, pe cind vorbea cu Dumnezeu, isi scotea 
mahrama m — si a trecut de la literS la Duh. Astfel mahramei de pe fata 
lul Moise ii corespunde obscuritatea prescriptiilor legii, iar intoarcerii 
ia Domnul (ii corespunde) contemplarea duhovniceasca. Deci, acela care, 
pe cind citeste legea, nu se opreste la literS si vine catre Domnul (aici 
Domnul este numit Duh), devine asemenea lui Moise, care avea fata sla- 
vltS de cind i S-a aratat Dumnezeu. Caci dupa cum (lucrurile) aflate in 
preajma culorilor stralucitoare se coloreaza si ele de la coloritul care le 
scaldS, la fel si eel care priveste cu ochii curati catre Duhul — datorita 
slavei Aceluia — se transforms devenind mai luminos, pentru cS ade- 
vfirul Duhului ii lumineaza inima ca o lumina. Aceasta inseamna spusa 
«este transformat de slava Duhului (care devine) slava sa proprie» 30 °. 
(Aceasta slava) nu este putin&, ci este pe masura posibilitatilor celui lu- 
minat de Duhul. Nu te rusinezi, omule, de Apostolul care zice ca tem- 
plul lui Dumnezeu sintep: si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?» 301 . 
Oare a fost cinstita vreodata locuinta robului cu numele de templu ? 
Nu cumva cugeta ceea ce nu se cuvine cei ce socotesc Scriptura ca inspi- 
rata de Dumnezeu, pentru cS a fost compusa sub inspiratia Sfintului 

Duh? 

XXII 

Dovadil a comuniunii dupa fire a Duhului cu Tatal $i cu Fiul (scoasd) 
din laptul cd este la fel de greu (ca si Acestia) de contemplat 

Superioritatea firii Duhului iese in evidenfS nu numai din faptul ca 
are aceleasi denumiri si este partas la actiunile Tatalui si ale Fiului, ci 
si din faptul cS este la fel de greu de contemplat. Pentru ca, cele ce 
Domnul spune despre TatSl si despre Fiul, ca fiind mai presus de mintea 
omeneasca, aceleasi zice si despre Duhul. «PSrinte drepte, lumea nu 
Te-a cunoscut» 302 . Aici prin (cuvintul) «lume» nu intelege universul al- 
catuit din cer si pamint, ci vietuitoarele acestea trecatoare, care sint su- 

299. le?. XXXIV, 34 

300. II Cor. Ill, 18. 

301. I Cor. III. 16. 

302. loan XVII, 21. 



PMPW1 ■rlNTUL DUH gg 

puse la nesfir$ite transformer!. Vorbind despre Sine, (Domnul) zice : 
«Incfi putin si lumea nu MS va mai vedea, insS voi MS vedeti» m . Aici 
iar&si numeste «lume» pe cei care slnt atasati vietii materiale si tru- 
pesti, pe cei care accepts adevSrul numai (dacS il vad) cu ochii (lor 
trupesti). Acestia, datoritS necredinfei in inviere, nu aveau sS vadS cu 
ochii inimii pe Domnul nostru. Exact aceleasi (lucruri) a spus si despre 
Duhul : «Duhul adevSrului, zice, pe care lumea nu-L poate primi, pentru 
cfi nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi insa II cunoasteti pentru ca ra- 
mine la voi» 304 . 

Omul trupesc, fiindca nu are cugetul exersat cu contemplarea sau, 
mai degraba pentru ca este afundat ca in noroi in cugetari trupesti, nu 
pokte sS priveasca spre lumina spirituals a adevarului. De aceea, «lu- 
mea», adica oamenii robiti pornirilor trupesti, nu primesc harul Duhului, 
dupS cum ochiul bolnav (nu suporta) raza soarelui. Insa ucenicilor — de 
curatenia vietii carora Domnul insusi da marturie — le recunoaste deja 
de acum capacitatea de a contempla pe Duhul. «Pentru ca, zice, voi deja 
sinteti cura^i din cauza cuvintului pe care vi 1-am vorbit» s05 . «De aceea, 
lumea nu-L poate primi (pe Duhul) pentru ca nu-L vede. Voi, insS, Il 
cunoasteti, pentru ca locuieste intru voi» 306 . Acelasi lucru zice si Isaia : 
«Cel ce a intarit pamintul si cele de pe el, Cei ce da suflare poporului 
(ce trSieste) pe el si pe Duhul celor ce II dispretuiesc» m . Pentru c8 
cei care tree peste cele pamintesti si se ridica deasupra lor au fost so- 
cotiti vrednici de darul Sfintului Duh. Prin urmare, cum trebuie sa-L 
socotim si cum sa-L cinstim dupa cuviinta pe Cei pe Care lumea nu-L in- 
cape si numai sfintii II contempla, datorita curatiei inimii lor ? 

XXIII 

A enumera atributele Duhului Inseamna a-L sldvi 

Se crede ca fiecare dintre ingeri 308 se afla intr-un anume loc. Pen- 
tru cS ingerul care s-a prezentat lui Corneliu nu era in acelasi timp si 
linga Filip 309 , nici eel ce se intretinea cu Zaharia la jertfelnic 310 nu se 
afla in acelasi timp in cer, la locul sau. Din contra, despre Duhul se 
crede ca a lucrat simultan in Avacum si in Daniil 



303. Joan XIV, 19. 

304. loan XIV, 17. 

305. loan XV, 3. 

306. loan XIV, 17. 

307. Isaia XLII, 5. 

308. In cazul de fa{3 prin «celellate puteri» Intelege pe ingeri. 

309. Fapte VIII, 26 ; X, 3. 

310. Luca I, 11. 



70 SFINTUL VASILE CEL MARE 

(Col. 169) pe cind se afla in Babilon 311 , ca a fost alSturi de Ieremia 
la cascada 312 si cu Iezechiel la (riul) Chobar 313 . «Pentru ca Duhul Dom- 
nului a umplut lumea» 314 (zice infeleptul Solomon), iar psalmistul ex- 
clania : «Unde sa ma ascund de Duhul Tau si de fata Ta unde sa 
fug ?» 315 . $i profetul (adauga) : «Pentru ca Eu sint cu voi, zice Domnul, 
si Duhul Meu S-a salasluit in mijlocul vostru» 316 . Deci, pe Cel ce este 
pretutindeni si impreuna cu Dumnezeu, de ce natura se cuvine a-L so- 
coti ? (De natura Celui care) cuprinde toate sau (de natura celui care 
este) limitat la anumite locuri, asa cum am vazut ca este (natura) inge- 
rilor ? Cine ar putea sa spuna (aceasta) ? Prin urmare, pe Cel divin dupa 
fire, necuprins dupa marime si puternic in lucrari, sa nu-L preamarim ? 
Sa nu-L slavim ? Eu socotesc ca a-L slavi nu inseamna nimic altceva de- 
cit a enumera atributele Lui minunate. Incit, daca ne vor porunci 
sa nu amintim de bunurile primite de la El, in tot cazul, expunerea atri- 
butelor Lui echivaleaza cu cea mai mare slava. 

Pentru ca nici pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, 
nici pe Fiul Sau Unul-Nascut nu putem altfel sa-L slavim, decit numai 
enumerindu-Le, dupa puterea noastra, faptele minunate. 

XXIV 

Prin compararea cu creaturile carora H se aduce slava. se combate 
nesabuirea celor ce nu slavesc pe Duhul 

Apoi, orice om este incununat cu slava si cu cinste 317 , iar slava, 
cinste si pace se promite oricui face binele 318 . Exista si o slava aparte a 
lui Israil : «A lor, zice (Apostolul) este infierea, slava si inchinarea» 319 . 
Psalmistul vorbeste si despre o slava a sa (cind afirma) : «Cind slava 
mea iti va cinta» 320 si : «Ridica-te slava mea» 321 . Dupa Apostolul (Pavel) 
exista o slava a soarelui, a lunii si a stelelor 322 , iar (darea legii care s-a 
facut) slujitoare a condamnarii (a avut loc) in slava" 323 . Deci, atitea (fi- 



311. Dan. XIV, 33. 

312. lei. XX, 2. 

313. /ez. I, 1. 

314. Inf. Sol. I, 7. 

315. Ps. XL VIII, 7. 

316. Agheu II, 4—5. 

317. Ps. VIII, 6. 

318. Rom. II, 10. 

319. Rom. IX, 4. 

320. Ps. XXIX, 13. 

321. Ps. XVII, 2. 

322. I Cor. XV, 41. 

323. II Cor. Ill, 8. 



DESPRE SF1NTUL, DUH 71 

inte si lucruri) fiind slavite, tu vrei ca dintre toate numai Duhul sa nu 
fie slavit, cind (Apostolul) zice ca slujirea Duhului se face in slava? 
Pentru ce Duhul nu este vrednic a fi slavit, 

(Col. 172) cind, dupa Psalmist, mare este slava dreptului ? 324 Nu ti 
se pare ca prin aceste cuvinte te afli in situatia de a atrage asupra-ti 
pacatul care nu se iarta ? 325 Daca omul, care se mintuieste prin faptele 
dreptatii, slaveste inca si pe cei care se tern de Domnul, cu atit mai 
mult nu trebuie sa lipsim pe Duhul de slava ce I se cuvine. «Fie slavit, 
zic (adversarii), dar nu impreuna cu Tatal si cu Fiul». Si ce ratiune are 
faptul de a imagina alt loc pentru Duhul, indata ce au parasit pe eel 
rinduit de Domnul si sa-L lipsim de partasia la slava pe Cel care pretu- 
tindeni este unit cu divinitatea : la marturisirea credintei, la botezul iz- 
bavirii, la savirsirea minunilor, locuind in sfinti si (impartind) harismele 
celor ce I se supun ? 

Pentru ca absolut nici un dar nu ajunge la creaturi fara (ajutorul) 
Duhului, si nici macar un cuvint nu sint in stare sa spuna (Apostolii) 
cind se apara (in procesul care li se face) pentru Hristos, daca nu sint 
intariti de Duhul, dupa cum am fost invatatl in Evanghelie de Domnul 
Si Mintuitorul nostru 3Z6 . Nu stiu daca cineva (dintre cei care sint) partasi 
ai Duhului Sfint va fi de acord sa trecem cu vederea toate acestea si ui- 
tind partasia intru toate a (Duhului), sa-L separam de Tatal si de Fiul. 
Deci, unde sa-L rinduim ? Impreuna cu creaturile ? Dar, intreaga crea- 
tura (zice Scriptura) este sclava, pe cind Duhul elibereaza. «Pentru ca 
unde este Duhul Domnului acolo este libertatea» 327 . Desi as putea aduce 
multe (argumente) pentru a demonstra ca nu se cuvine a numara pe 
Duhul Sfint printre creaturi, voi amina pentru alta data aceasta discutie. 
Pentru ca, daca am aduce propriile noastre argumente si am combate 
(argumentele) invocate de adversari — dupa cum importanta problemei 
o impune — - va fi nevoie (sa tlnem) discursuri lungi, si extensiunea car- 
tii ar obosi pe cititori. De aceea, lasind aceasta problems (pentru o abor- 
dare ulterioara), sa revenim la cele de care ne preocupam. 

Sa examinSm pe fiecare in parte. (Duhul) este bun din fire, dupa 
cum si Tatal este bun si Fiul este bun. Creatura, din contra, participa 
la bunatate, alegind binele. (Duhul) cunoaste adincurile lui Dumne- 
zeu 328 , pe cind creatura cunoaste pe cele de negrait prin mijlocirea Du- 



324. Ps. XX, 6. 

325. Matei XII, 31. 

326. Matei X, 19—20; lAica XII, 11—12. 

327. II Cor. Ill, 17. 

328. J Cor. II, 10. 



72 ■rtNTOt. VA»It,B CHL MAHK 



hului. (Duhul) este creator al vietii. impreunfi cu Dumnezeu (Tatfil), Cel 
care po toate le insuflefeste, si cu Fiul, Care d& viata. «Cfici, zice 
(Apostolul), Cel ce a inviat pe Hristos din morti va insufleti §i trupurile 
noastre muritoare, 

(Col. 173) prin Duhul Sau, Care locuieste in voi» 329 . Iar (Domnul) 
zice : «Oile Mele ascultS glasul Meu si Eu le dau viata ve§nica» 330 . Dar 
si Duhul face viu, zice (in alta parte) M1 . $i (Pavel) zice din nou : «Duhul 
oste viata spre indreptarea (voastra)» 332 . $i Domnul mSrturise§te ca 
« Duhul este Cel care face viu si ca trupul nu foloseste la nimic» 333 . 
Deci, (avind in vedere toate acestea), cum o s3 socotim pe Duhul strain 
do puterea care da viata si sa-L rinduim intre creaturile care au nevoie 
do viata ? Cine este atit de rautacios, cine este atit de lipsit de darul 
ceresc §i de necunoscator al cuvintelor lui Dumnezeu, cine este atit 
do lipsit de sperantele vesnice incit sa puna pe aceeasi treapta pe Duhul 
cu creatura si sa-L desparta de divinitate ? 

«Noua, zice (adversarul), ni se da Duhul de catre Dumnezeu, ca dar. 
Or, de buna seamS, darului nu i se dau aceleasi onoruri ca Aceluia care 
a fdcut darul». Intr-adevar, Duhul este dar al lui Dumnezeu, insa este 
dar care da viata. «Pentru ca, zice (Apostolul), legea Duhului vietii ne-a 
eliborat» 334 . $i este dar care da putere : «Pentru ca (zice Mintuitorul) , 
veti lua putere cind va veni Duhul Sfint peste voi» 335 . Oare, pentru 
acest (motiv) trebuie dispretuit ? N-a daruit Dumnezeu si pe Fiul Sau ? 
(El, zice Apostolul Pavel), Care n-a crutat nici pe Fiul Sau, ci L-a da- 
ruit pentru noi toti, nu ne va darui impreuna cu El toate (bunurile) ?» S36 . 
Si in alt loc : «pentru ca sa cunoastem cele daruite n oua de Dumnezeu» 337 , 
intolegind prin aceasta taina intruparii. Nu au intrecut cei ce sustin 
acestea chiar si nerecunostinta iudeilor, luind marea bunatate (a lui 
Dumnezeu) drept motiv de blasfemie ? Ei dispretuiesc pe Duhul care ne 
dfl indrazneaia sa numim pe Dumnezeu Tatal nostra. Pentru ca, de 
acoea a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre care 
striga : Ava, adica Tata 338 , pentru ca sa devina glas al Duhului, glas al 
color care L-au primit. 



329. Rom. VIII, 11. 

330. loan X, 27—28. 

331. loan VI, 63. 

332. Rom. VIII, 10 

333. loan VI, 63. 

334. Rom. VIII, 2. 

335. Fapte I, 8. 

336. Rom. VIII, 32. 

337. J Cor. II, 12. 

338. Gal. IV, 6. 



OBIPflE ■rtNTUL DUH 73 

XXV 

Scriptura iolose$te prepozitia 339 ev (in) locul prepozitfei ouv 
(impreuna'). In acela$i timp (se demonstieazd) cd conjunctia xal ($i) 
are §i sensul prepozifiei ouv (impreund) 

Cum se face, zice (adversarul), ca Scriptura nu zice nicaieri ca Duhul 
este slavit impreuna cu Tatal si cu Fiul, ci, evitind cu grija sa spuna 
«impreuna cu Duhul», a preferat pretutindeni, ca mai adecvata in doxo- 
logii, expresia «in el» ? Eu insumi nu as zice ca prepozitia (ev) «in»- 
prezinta un sens care cinsteste mai putin ; din contra, daca este inje- 
leasa corect, ridica mintea la inaltime foarte mare. De altfel, am remar- 
cat ca este adesea folosita (in Scriptura) in locul prepozitiei (ouv) «im- 
preunS». Ca in (textul) : «Voi intra in casa Ta «in» olocauste» 340 , 

(Col. 176) in loc de «impreuna» cu olocauste. «$i i-a scos in argint 
si in aur» 341 r adica impreuna cu argint si cu aur. $i textul : «Nu vei iesi 
«in» puterile noastre» 342 , in loc de «impreuna cu» puterile noastre si mii 
de asemenea (texte). Insa, cu deosebita placere (as vrea) sa aflu de la 
noua injelepciune, in ce fel de doxologie a compus apostolul cu prepo- 
zitia (sv) «in» dupa regula pe care acestia acum o formuleaza ca (ve- 
nind) din Scriptura. Pentru ca nicaieri n-am aflat zicindu-se : «Tie (Ta- 
talui) se cuvine cinstea si marirea prin Fiul Tau Unul-Nascut, in Duhur 
Sfint> -, (formula) care le este mai familiara, sa zic asa, decit insasi respi- 
ratia. Pe fiecare dintre aceste (prepozitii) o putem gasi separat, dar nu 
pot fi aratate (toate) nicaieri in aceasta ordine. Daca (adversarii) arata 
minu|iozitate in (cercetarea documentelor) scrise, sa arate de unde au 
luat (ceea ce sustin). Iar daca accepta un obicei, nici pe noi sa nu ne 
impiedice (sa facem acelasi lucru). 

Noi folosim ambele expresii pentru ca ambele sint folosite de cStre 
credinciosi. Sintem convinsi ca prin ambele expresii se aduce aceeasi 
slava Duhului, iar cei care denatureaza adevarul sint adusi la t&cere 
mai degraba prin acest cuvint (inteleg prepozitia (o6v), careia acestia 
acum i se impotrivesc), luat in locul conjunctiei (xal) «si». Pentru ca 
este egal a zice : «Pavel si Silvan si Timotei» U3 si «Pavel, impreuna cu 
Silvan si cu Timofei», intrucit legatura numelor la fel se realizeaza 
prin ambele expresii. Deci, daca Domnul a zis : «Pe Tatal si pe Fiul si 
pe Sfintul Duh», iar eu as zice : «Pe Tatal si pe Fiul, impreuna cu Sfin- 



339. Pentru termenii conjunctfe, prepozitie $i particulS folose?te f3ra prea mult 
discernamint corespondentii din limba greaca : ouXXaS^. ofiu.aMr.vpaai':, piiaic. 

340. Ps. LXV, 13. * 

341. Ps. XIV, 37. 

342. Ps. XLIII, 10. 

343. / Tes. I, 1. 



74 BKtNTUL VAHII.K t'Kl„ MAHUi 

lu I l)uh», (aceasta insiHimiirt) eft am spus allceva, In ceea ce prive>U» 
pulema ? Pentru legarea numelor cu conjunctia «si» (avem) multe m.ir- 
lurii. «C<ici, zice (Pavel), haru! Domnului nostril Iisus Hristos si dra- 
uostea lui Dumnezeu si impurlasirea Sfintului Duh» ' M 'K Si in altS part" : 
<>\'t"i roy prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin dragostea Duhului» "'"'*. 
Deci, dac& in locul (conjunctiei) «si» ne-am folosit de prepozitia (<jov) 
«impreun&», ce diferenta am facut ? Eu nu vSd (deosebirea), afara nuaiai 
(Idea cineva, (urmlnd legilor) reci ale gramaticii, prefera conjunctia ca 
termen care sugereazfi o imitate mai strinsa si respinge prepozitia, ca 
ncavind aceeasi putere. Dar, daca ar trebui sa dam seama de acestea, 
poate c3 nu am avea nevoie de un discurs prea lung pentru a ne apara. 
(Col. 177). Acestia, insa, nu vorbesc (cu adevarat) despre vorbe, 
nici despre sensul acesteia sau al acelei expresii, ci despre lucruri care 
se deosebesc foarte mult ca putere si ca realitate. Din aceasta cauza, si 
pentru faptul ca credinciosii folosesc fara discernamint aceste vorbe, 
acestia incearca sa impuna pe unele, iar pe altele sa le indeparteze din 
Biserica. Eu, insa, desi cu cele cite am spus am aratat folosul (prepo- 
zitiei) (<n>v), voi arata si motivul pentru care parintii nostri, inca de tira- 
puriu, au folosit aceasta prepozitie. Pentru ca, in afara de faptul ca pra- 
pozitia (ouv) rastoarna cu aceeasi putere ca si conjunctia (xai) rataci- 
rea lui Sabelie 345a , stabileste ca si aceea deosebirea persoanelor, cum 
este cazul in textele : «Eu si Tatal vom veni» 346 si «Eu si Tatal una sin- 
tem» 347 ; pe deasupra atesta fara tagada comuniunea vesnica si unitatea 
ffira sfirsit (a persoanelor). Pentru ca, eel ce zice ca Fiul este «impreuna 
cu Tatal», a exprimat (doua lucruri) : deosebirea ipostaselor si comu- 
niunea lor. Acest lucru il poate vedea cineva si in (relatiile) omenesti. 
Conjunctia (xal) indica, oarecum, si comuniunea. De exemplu : «Pavel 
si Timotei au navigat catre Macedonia, iar Tihic si Onisim au fost tri- 
mi§i la Colose». Din aceste (afirmatii) reiese ca au savirsit acelasi lucru. 
InsS, dacS auzim ca au navigat impreuna si au fost trimisi impreuaa, 
slntom informati ca ei au implinit in colaborare actiunea. In felul acesta 
este nimicit Sabelie si odata cu el ereticii diametral opusi (lui). Inteleg 
pe cei care, prin intervale de timp, separa pe Fiul si pe Sfintul Duh de 
TaUil. Prepozitia (oov) se deosebeste de prepozitia (ev) prin faptul ca pe 
cind prepozitia (ouv) indica relatia de comuniune dintre cei care se afla 



344. II Cor. XIII, 13. 

345. Rom. XV, 30. 

345 a. Voind sa salveze cu orice pret realitatea si unitatea persoanelor Sfintet 
Tioimi, Sabelie a cazut in greseala de a afirma ca unul este Dumnezeu, care S-a' 
mnnllcstat In decursul timpuiui, mai intii ca Tata, apoi ca Fiu, apoi ca Dull SHnt. El 
tlni'ii unitatea firii, !ns5 desfiinla Treimea ipostaselor. 

346. loan XIV, 23. 

347. loan X, 30. 



dmprk sFlNTur. mm 



In comuniuno, ca do oxomplu, rolafia In caro so afla cei caro navighoaza 
im proline, locuiese impreuna sau (intr-un cuvint) sSvirsesc ceva in co- 
mun, prepozitia (ev) indica relatia dintre (oameni) si obiectul In care 
se afla atunci cind s-a'savirsit ceva. Cind auzim ca «navigheaza» si «lo- 
cuiosc» ne si gindim la corabie si la casS. In limbajul obisnuit, aceasta 
este deosebirea dintre aceste (prepozitii), dar ea poate fi gasita ca si mai 
mare de catre cei sirguinciosi. Eu insa nu am timp sa ma ocup de parti- 
cule. Deci, fiindcS s-a demonstrat ca prepozitia (oov)reda foarte semni- 
ficativ ideea de imitate, incheiati cu ea legamint, daca voiti, si incetati 
razboiul implacabil si penibil (dus) impotriva ei. Insa, cu toate ca pre- 
pozitia are un sens atit de semnificativ, daca 

(Col. 180) place cuiva sa lege numele si sa-L slaveasca pe Domnul 
folosind conjunctia (xai) dupa exemplul celor relatate in Evanghelia re- 
feritoare la botez : «Pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh», fie si asa ni- 
meni nu va face obiectii. Acestea fiind zise, daca vi se pare (necesar), 
hai sa depunem (armele). Dar, (ti-ai gasit) ; ar prefera sa li se taie limba 
decit sa accepte aceasta expresie. Prin urmare, aceasta este chestiunea 
care a dat nastere razboiului penibil si implacabil (dus) impotriva noas- 
trS. Ei zic : sa aducem marire lui Dumnezeu «in Duhul Sfint», iar nu «si 
Duhului» ; apoi, din tot sufletul, atribuie (prepozitiei) (sv) sens care umi- 
leste pe Duhul. De aceea, nu este fara importantS sa vorbesc mai pe larg 
despre aceasta. Cunoscind (argumentele) noastre, sint sigur cS vor 
respinge (prepozitia) ca trSdatoare, ca pe una care trece in tabSra celor 
care aduc slava Duhului. 

XXVI 

Diversele sensuri ale prepozitiei (ev) sint aplicabile si Duhului 

Cind am cercetat problema am ajuns la concluzia ca, desi prepozi- 
tia ev este mica si simpla, are multe si diverse sensuri. Cite sensuri se 
dau prepozitiei ev tot atitea se folosesc si in legatura cu Duhul. Se 
spune cS forma este «in materie», puterea «in» eel ce o primeste si obi- 
ceiul «in» eel care il are, si multe allele. Intrucit Sfintul Duh este pu- 
terea care desavirseste fiintele rationale, are rolul de «forma». Pentru 
c8 acela care nu mai traieste dupa trup, ci, condus de Duhul lui Dum- 
nezeu, devine al lui Dumnezeu si se face asemenea chipului Fiului lui 
Dumnezeu, se numeste duhovnicesc. Si ceea ce este la ochiul san&tos 
puterea de a vedea, acelasi lucru este lucrarea Duhului in sufletul curat. 
De aceea, Pavel ureaza" efesenilor ca ochii lor sa fie luminati cu Duhul 
Intelepciunii 348 . Si ceea ce este meseria pentru eel ce a deprins-o, 



348. Eies. I, 17—18. 



7fl ■ITINTUL VABILB C»L MAM 

aeelaji lucru este 9! harul Duhului pentru eel ce 1-a prlmit : este tot- 
dcauna prezent in el, chiar daca nu lucreazS continuu. Dupa cum me- 
srrla este detinuta virtual de meserias, (chiar daca n-o practice) si de- 
vine realitate atunci cind se actioneaza dupa legile ei, la fel si Duhul : 
exisla totdeauna in cei vrednici, insa lucreaza doar la nevoie (fScin- 
du-si vizibilci prezenta) prin profetii, vindecari sau alte lucrSri minu- 
nate, In felul in care sanatatea si c&ldura rezida in trup, in acelasi fel 
Duhul rezida in suflet ( nu ramine in cei care — datoritS instabilitatii 
caracterului lor — resping cu usurinta harul pe care 1-au primit, (in cei 
care) se aseamanS lui Saul 

(Col. 181) si celor 70 de batrini ai fiilor lui Israil, in afara de Eldad 
si Medad — pentru ca dintre toti numai in acestia se pare ca a ramas 
Duhul — si, intr-un cuvint (nu ramine) in oricare se aseamana aces- 
tora prin preferin^e. $i, dupa cum cuvintul se afla in suflet, sub forma 
de gind si este exprimat cu (ajutorul) limbii, sub aceeasi forma se afla 
si Duhul Sfint (in noi) cind striga in inimile noastre — de acord cu 
duhul nostru — «Ava, Parinte» 349 , cind vorbeste in locul nostru — asa 
cum s-a spus — ca : «Nu sinteti voi cei care vorbiti, ci Duhul Tatalui 
este Cei care vorbeste prin voi» 3S0 . Apoi, Duhul este conceput ca tota- 
litatu (care insumeaza) partile, in momentul impartirii harismelor. Pen- 
tru cii (noi) toti sintem madulare, unii altora, insa «avem harisme di- 
ferite, dupa harul lui Dumnezeu eel dat noua» S51 . De aceea, «Nu poate 
ochiul sS zica miinii :,n-am nevoie de tine, nici capul picioarelor : n-am 
nt'voie de voi» 352 . Toate membrele alcatuiesc impreuna trupul lui Hristos, 
In unitatea Duhului si isi trimit reciproc folosul (obtinut) din harisme. 
Pentru ; ca Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare dintre ele 
cum a voit. Membrele se ingrijesc de binele comun, dat fiind ca intre 
ele exists simpatie, in virtutea unitatii lor spirituale. De aceea : «daca 
suferS un madular, sufera toate madularele ; iar daca este slavit un 
modular, se bucura toate madularele» 353 . Si dupa cum partile se unesc 
intr-un tot, la fel si noi ca persoane sintem uniti in Duhul ; pentru ca 
noi toti, ca un singur trup, am fost botezati intr-un singur Duh. 

Desi curios, nu este mai pu'tin adevarat ca Duhul este numit adesea 
«loc» al celor care se sfintesc. Se va arata, insa, cS nici acest fel (de 
a vorbi) nu injoseste pe Duhul, ci din contra, ll cinsteste. Pentru ca 
deseori Scriptura — pentru mai multa claritate — desemneaza notiuni 
de ordin spiritual prin nume de lucruri. Am remarcat ca Psalmistul 



349. Rom. VIII, 15. 

350. Matei X, 20. 

351. Rom. XII, 5 — 6 ; / Cot. XII, 4—11. 

352. J Cor. XII, 12. 

353. / Cor. XII, 26. 



PMPHE ■FWTUL DUH 77 

zice despre Dumnezeu : «Fii mie apSrator, Dumnezeule, si loc de sca- 
pare ca s3 ma mintuiesti» 3M , iar despre Duhul zice (Scriptura) : «Iata 
loc ltngS mine si stai pe piatr8» 356 . (Prin cuvintul) «loc» ce altceva se 
infelege dacS nu contemplarea in Duhul, (stare) in care aflindu-se 
Moise, a putut sa vadS pe Dumnezeu, Care i se infatisa in masura in 
care putea fi cunoscut ? Acesta este locul propriu pentru o veritabila 
adorare. Zice (Scriptura) : «Ia seama sa nu aduci olocaustele tale in 
orice loc, ci in locul pe care il va alege Domnul Dumnezeul tau» 356 . 
Care este dec) olocaustul spiritual ? Este jertfa de lauda (adusa lui 
Dumnezeu) 357 . In care 

(Col. 184) (alt) loc o aducem ? In «locul» Duhului, asa cum spune 
Domnul : «Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si ade- 
var» 358 . Pe acest loc vazindu-1 Iacob, a zis : «Domnul se afla in acest 
loc» 359 . Duhul este cu adevarat locul sfintilor. Iar sfintii sint locul po- 
trivit pentru Duhul, pentru ca se ofera ca locuinta lui Dumnezeu si 
devin templul Lui. 

(De exemplu) : Dupa cum Pavel vorbeste «in» Hristos (cind zice) : 
«Inaintea lui Dumnezeu, in Hristos vorbim» 36 ° si Hristos (vorbeste) 
prin Pavel, asa cum Insusi indirect afirma : «Ori cautafi dovada ca 
Hristos vorbeste prin mine ?» 361 , la fel (Apostolul) vorbeste «in» Duhul 
despre taine, iar Duhul la rindul Sau vorbeste prin el 362 . 

Despre creaturi se spune de mai multe ori si in mai multe chipuri 
ca au pe Duhul in ele ; insS (vorbind) despre Tatal si despre Fiul, este 
mai cucernic a zice ca (Duhul) «coexista» cu ei, si nu ca «este in» ei. 
Intr-adevar, despre harul (primit) de la El, (har) care locuieste in cei 
vrednici si lucreaza (prin ei) cele ale Duhului, bine se spune ca se 
afla in cei care il primesc. Insa, atunci cind vorbim despre existenta 
cea mai inainte de veci si despre vietuirea fara incetare cu Fiul si cu 
Tatal, se cuvine (a folosi) verbe care exprimS unitatea Lor din veci. Or, 
despre (fiinte) care exista impreuna, nedespar^ite unele de altele, se 
spune la propriu ca coexista. Zicem, de exemplu, despre cSldura, ca 
exista in fierul inrosit, (dar si ca) coexista cu focul. (Zicem) despre sa- 
nState ca exista in trup, iar despre viata ca coexista cu sufletul. Astfel, 
acolo unde unitatea este proprie (lucrurilor si fiintelor), naturala si de 



354. Ps. XXX, 2. 

355. /e?. XXXIII, 21. 

356. Deut. XII, 13—14. 

357. Ps. XLIX, 14. 

358. loan IV, 21. 

359. Fac. XXVIII, 16. 

360. II Cor. II, 17. 

361. II Cor. XIII, 3 

362. / Cor. XIV, 2 §i XIV, 11. 



78 SFINTUL VASILE CEL MARE 

nedespartit, se foloseste mai corect prefixul oov (con), pentru ca suge- 
reaza ideea de unire inseparabila. Insa acolo unde harul Duhului poate 
sa vina, dar sa si dispara, pe buna dreptate se foloseste verbul «a 
exista in», chiar daca harul ramine uneori fara incetare in cei care 1-au 
primit, datorita statornicei lor inclinatii catre bine. Incit, atunci cind 
avem in vedere slava personals a Duhului, II consideram cu Tatal si 
cu Fiul, iar cind ne referim la harul care lucreaza in cei care 1-au pri- 
mit, zicem ca Duhul este in noi. Si doxologia pe care o aducem «in 
Duhul» nu da marturie despre slava Lui, ci despre slabiciunile noastre ,• 
(prin aceasta) aratam ca singuri nu sintem capablli nici lauda sa aducem, 
ca puterea noastra vine de la Duhul Sfint, de catre Care fiind intaritf, 
aducem mulpamirile noastre lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care 
le-am primit. (Fiecare dintre noi) primeste ajutorul Duhului, unul mai 
mult, altul mai putin, — pe masura curatirii de rautate — pentru a 
aduce jertfe de lauda lui Dumnezeu. lata, deci, un fel 

(Col. 185) de ,a aduce slava, cu cucernicie, «in Duhul», desi este 
foarte greu sa afirme cineva ca are in sine pe Duhul lui Dumnezeu si 
ca aduce slava, fiind intelepjit de harul Sau. .Cu toate acestea, Pavel 
foloseste expresia : «Socotesc ca si eu am pe Duhul lui Dumnezeu» 363 
si in alt loc (zice) : «DepozituLcel bun pastreaza-1 cu ajutorul Duhului 
Sfint care locuieste in noi» 364 . Si despre Daniil (s-a zis) ca : «Duhul 
lui Dumnezeu era in el» 3G5 . (Acest lucru se poate spune despre) oricine 
se aseamana acelor (oameni) dupa virtute. 

Al doilea sens, corect si acesta, este ca dupa cum in Fiul vedem pe 
Tatal, la fel in Duhul (vedem) pe Fiul. Inchinarea in Duh lumineaza 
mintea noastra. Acest lucru il deducem din cele ce a spus (Iisus) sama- 
rinencei 36 °. Aceasta, amagita de obiceiul locului, (credea) ca adorarea 
se cuvine a se face intr-un anumit loc ; Domnul a inva{at-o ca inchi- 
narea .trebuie sa se faca in Duh si adevar, int,elegind ca El este ade- 
varul. Adorind pe Fiul, adoram pe Cei ce este chipul lui Dumnezeu si 
Tatal ; adorind pe Duhul adoram pe Cei ce arata in Sine divinitatea Dom- 
nului. De aceea si in adorare Duhul Sfint este nedespartit de Tatal $i 
de Fiul. Si daca te afli in afara harului Duhului, nici nu vei adora cu 
adevarat ; iar daca te misti inlauntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa 
de Dumnezeu. Pentru ca este imposibil sa vada cineva chipul lui Dum- 
nezeu eel nevazut, fara iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului 
vedem stralucirea slavei lui Dumnezeu, adica pe Fiul, iar de la Fiul ne 
ridicam cu mintea la Tatal, a Carui imagine si pecete este Fiul. 



363. I Cor. VII, 40. 

364. II Tim. I, 14. 

365. Dan. V, II. 

366. loan IV, 24. 



DEEPRE SFINTUL DUH 79> 

XXVII 

Cum a inceput a se tolosi piepozifia ouv (con) §i care este sensul 
ei. In acelasi timp (se vorbeste) si despie legile nescrisc ale BisericiL. 

«Deci, pentru ce, zic ei, pe cind prepozifia lv (in) se potriveste in- 
deesebi Duhului si este in stare (sa exprime) toate sensurile pe care le 
poate avea, ati introdus aceasta prepozijie noua ?i ziceti (oov) «impreuna 
cu Duhul», si nu «in Duhul Sfint ?». Folositi un limbaj care nu este nici 
neoesar, nici aprobat de Biserici. Ca prepozijia «in» nu este atribuita 
(in Sfinta Scriptura) exclusiv Duhului Sfint si ca este atribuita in mod 
egal si Tatalui si Fiului, s-a spus mai inainte 367 . Socotesc ca s-a vorbit 
suiicient si despre faptul ca nu numai nu imputineaza ceva din slava 
Duhului, ci (din contra) ridica mintea celor ce nu sint in intregime 
pervertiti, la cea mai mare inaltime. 

(Col. 188). Ramine sa spunem cum a inceput (sa se foloseasca) pre- 
pozitia auv (impreuna), care sint sensurile ei si ca nu contravine celor 
relatate in Scriptura. 

Dintre dogmele pastrate in Biserica, pe unele le avem din invata- 
tura scrisa, iar pe altele le-am primit din traditia apostolilor. Ambeie 
(foir/.e de transmitere) au aceeasi putere pentru credinta. Si oricine are 
o initiere cit de mica in chestiunile bisericesti nu va ridica obiectii 
(impotriva acestei afirmatii). Fiindca, daca am incerca sa lasam la o 
parle obiceiurile (care n-au temei) scris, ca si cind n-ar avea mare in- 
serr.natate, am gresi, pagubind Evanghelia in cele esentiale. De exemplu,. 
ca sa amintesc de primul si eel mai obisnuit : ce temei scris au cei 
ca;e spera in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemneze 
cu semnul crucii ? Din ce scriere am invatat sa ne intoarcem spre ra- 
sarit in timpul rugaciunii ? Care dintre sfinti ne-a lasat in scris cu- 
vint- le epiclezei, (care se rostesc) in timpul sfintirii piinii (sfintei) Euha- 
ristii si al potirului binecuvintarii ? Nu ne multumim cu acele (cuvinte),, 
pe care le aminteste Apostolul sau Evanghelia (si de aceea) inainte si 
dup-:-. Euharistie zicem si altele, pentru ca stim din invatatura nescrisa 
ca au mare putere in savirsirea tainei. In virtutea caror scrieri bine- 
cuvintam apa botezului, untdelemnul ungerii,si pe eel care se boteaza ? 
Nu in virtutea traditiei (transmise) in mod tainic ? In care scriere avem 
terrei pentru ungerea cu untdelemn ? Obiceiul de a.afunda de trei ori 
pe omul (care se boteaza) de unde 11 avem ? Si celelalte obiceiuri le- 
gate de botez, cum este lepadarea de satan si de ingerii lui, in care 
scriere (isi au temeiul) ? Nu (provin toate acestea) din invatatura 
per'ntilor nostri pastrata in taina, 



367. Capitolul XV. 



.'80 SFINTUL VASILE CEL MARE 

(Col. 189) care bine au stiut cS prin tacere se pastreaza caracterul 
sacru al tainelor ? De altfel, cum era posibil sa fie exprimat in scris 
sensul acelora pe care nici sa le vada nu este permis celor neinitiati ? 
Oare ce a voit marele Moise cind a dispus sa nu fie accesibile tuturor 
toate (incaperile) templului ? 36S Celor intinati nu le-a permis sa intre nici 
jnacar in curtile templului. Acceptind pe cei curafi in primele curti, 
numai pe levifi i-a socotit vrednici sa aduca jertfe lui Dumnezeu 369 . Si 
dupa ce a rinduit ea sacrificiile, olocaustele si oricare alta slujba sa 
fie facuta de preoti, numai unuia dintre ei a permis sa intre in sanc- 
tuar 37 °, si nici acestuia totdeauna, ci intr-o zi a anului si la o anumita 
■ora, pentru ca inmarmurit de unicitatea si neobisnuinta (privelistei) sa 
contemple cu frica Sfinta Sfintelor 37x . Moise, in intelepciunea sa, stia 
bine ca usor disprejuieste cineva ceea ce este obisnuit si accesibil, pe 
cind ceea ce este departat si (constituie) o raritate este considerat in 
mod natural foarte insemnat. In acelasi fel, apostolii si paring, care au 
rinduit de la inceput cele ale Bisericii, au pastrat in taina si in tacere 
■caracterul sacru al tainelor. Altfel, inceteaza sa fie taina ceea ce cu 
usurinta poate fi aflat de oricine. Un fel de tacere este obscuritatea de 
■care se serveste Scriptura, prin care ingreuiaza intelegerea dogmelor 
in folosul cititorilor. Pentru acest motiv, pe cind (noi) toti privim spre 
rasarit in timpul rugaciunilor, pu^ini sint aceia care stiu ca (in felul 
•acesta) 

(Col. 192) cautSm spre vechea patrie, spre paradisul pe care 1-a 
sadit Dumnezeu in Eden, (care se afla) la rasarit 372 . Facem rugae iuni 
stind in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul. 
{Facem aceasta) nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie, 
in ziua invierii, de harul care ni s-a dat — de faptul ca am inviat im- 
preuna cu Hristos si cS trebuie sS privim catre cele de sus — ci si pen- 
tru cB. (aceasta zi) pare s& fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este 
inceputul zilelor (sapt3minii), nu a fost numita de Moise prima, ci una. 
«Pentru ca, zice (Scriptura), s-a facut seara si s-a facut dimineata (si 
a avut loc) o zi» 373 , ca si cum aceeasi zi avea sS aiba loc de mai multe 
ori. Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si (simbolizeaza) pe 
acea cu adevarat una si a opta zi, la care s-a referit PsalmistuI in 
unele suprascrieri ale psalmilor 374 ; este starea care se va arSta dupa 



368. Num. IV, 20. 

369. Num. XVIII, 21—22. 

370. Ie?. XXX, 10. 

371. Lev. XVI, 2. 

372. Fac. II, 8. 

373. Fac. I, 5. 

374. Ps. VI $i XI. 



DKSPRE SFlNTUt DT3H gj 

acest timp, ziua cea fara de sfirsit, care nu cunoaste seara nici a doua 
zi, acel veac netrecStor si fSra sfirsit. Prin urmare, Biserica isi In- 
vafa fiii sS se roage in aceastS zi stind in picioare, pentru ca prin con- 
tinua reamintire a vietii celei fSrS de sfirsit, sa nu neglijeze (s&-si pro- 
cure) merindele (necesare) in vederea mutarii (la alta viata). Viata vi- 
itoare, despre care credem ca va avea loc in veacul viitor, este simbo- 
lizata de toata (perioada) Cincizecimii. CSci acea zi una si prima, in- 
multita de sapte ori cu sapte, alcStuieste perioada de sapte saptamini 
sfinte ale Penticostarului. Incepind cu Duminica, se reia acel ciclu de 
50 de ori, sfirsind cu Duminica. In felul acesta (aceasta perioada) se 
aseamanS vesniciei, care, ca intr-o miscare ciclicS, incepe de la un 
punct si la acelasi punct ajunge. Biserica ne-a invatat ca in aceasta 
perioada sa facem rugaciuni stind in picioare, pentru ca sa ne ridicam 
cu mintea de la cele prezente la cele viitoare. Dupa fiecare ingenun- 
chere ne ridicam pentru a arata ca datorita pacatului am cazut la pa- 
mint, insa datorita iubirii de oameni a Celui care ne-a creat, am fost 
chemati in cer. 

(Col. 193). Nu-mi va ajunge o zi ca sa vorbesc despre invataturile 
nescrise ale Bisericii. Dar le las pe celelalte 375 . Prin urmare, cind exista 
atitea (invataturi) nescrise, care au atita insemnatate pentru credin- 
ta 376 , nu ne vor permite (sS folosim) un cuvint care ne-a venit de la 
Parinti, pe care noi 1-am gasit mentinindu-se in virtutea unui obicei 
quasi-natural, in Bisericile care pastreaza dreapta credinta, (un cuvint) a 
carui ratiune nu este mica si nu putin contribuie la intarirea credintei? 

S-a spus, deci, care este insemnatatea fiecareia (dintre cele doua) 
expresii. Se va spune acum in ce se potrivesc si in ce difera intre ele. 
iDeosebirea) nu merge pina la contrazicere si fiecare dintre ele con- 
tribuie, dupa specificul propriu, la intarirea credintei. Prepozitia ev 
se foloseste indeosebi cind se exprimS relatia dintre Duh si noi, iar pre- 
pozitia ouv, cind se exprima comuniunea Duhului cu Dumnezeu. De ace- 
ea, ne folosim de ambele expresii : de una, pentru a sublinia valoarea 
Duhului, de alta, pentru a afirma ca harul S§u (lucreaza) in noi. Astfel, 
aducem slava lui Dumnezeu «in Duhul» si «impreuna» cu Duhul. Ex- 
presia nu ne apartine ; ea este imprumutata din invatatura Domnului, 
care (pentru noi) este regula dupa care toate celelalte se reglemen- 
teaza. Am socotit necesar ca acela care este connumarat la botez tre- 
buie connumSrat si in credinta. Din marturisirea de credinta (f acuta la 
botez) am facut, oarecum, inceputul si mama doxologiei. Ce sa facem ? 
Sa ne invete acum sa nu (mai) botezam dupa cum am pomenit, sa nu 



375. Urmeaza un text confuz. 

376. Notiunea : «Credinta» este redatS prin cuvintele «taina piettittt». 

6 — SfSntul Vasile eel Mare 



■rorrub vamue oil mam 



crcdem dupa cum am marturlslt la botez sau sa nu slfivim dupa cum am 
crezut. Dar nu lnceteaza de a spune, Intr-o parte si-n alta, 

(Col. 196) eft slavirea celor doua persoane ale Sfintei Treimi «im- 
preuna cu Duhul» este fara temei si nescripturisticS si cite (altele) ase- 
menea. Deja s-a spus ca acelasi lucru este a zice : SlavS Tatalui si Fiu- 
lul si Sflntului Duh si (a zice) : Slava Tatalui §i Fiului impreunS cu 
Sflntul Duh. Desigur, nimeni nu poate sS steargS conjunctia «si», care 
provine din insasi gura Domnului, insa nimic nu ne impiedica sa ac- 
ceptam prepozitia care o echivaleaza, in legaUira cu care am aratat in 
cele precedente in ce se deosebeste si in ce se aseamSna cu conjunctia. 
Cuvintul nostru este adeverit si de apostolul, care foloseste fara deo- 
sobire pe fiecare dintre expresii. Uneori zice : «ln numele Domnului» ^ 7 r 
alteori, «Adunindu-va voi si duhul meu impreunS cu puterea Dom- 
nului Iisus» 378 , socotind (ca nu intervine) nici o diferentiere de sens 
clnd pentru legarea intre ele a substantivelor se foloseste conjunctia 
sau prepozitia. 

XXVIII 

Adversarii refuzd (sd spund) despie Duhul ceea ce Scriptura spune 
despre oameni, anume cd voi Impdratf Impreund cu Hristos 

Sa vedem daca vom afla vreo justificare la parintii nostri in 
legatura cu folosirea acestei (particule). Pentru ca, mai mult decit noi 
se afla sub invinuire cei care au inaugurat acest fel de a vorbi. Scriind 
corintenilor, Pavel zice: «Pe cind voi erati morti in pacat si in neta- 
iere imprejur, Dumnezeu v-a inviat, impreuna cu Hristos» 379 . Prin ur- 
mare, pe cind Dumnezeu a harazit la tot poporul si Bisericii (intregi) 
viata «Impreuna cu Hristos», Duhului (sa nu I se acorde) convietuirea 
«ImpreunS» cu Hristos? Nu este absurd sa spunem ca sfintii sint «im- 
preuna cu Hristos» — pentru ca Pavel zice ca plecind din trup merge 
la Domnul 380 si c5 dupS moarte este «impreun5 cu Hristos», 381 — , iaF 
acestia sa nu atribuie Duhului existenta impreuna cu Hristos nici citS 
se atribuie oamenilor ? Pavel se numeste pe sine colaborator al lui Dum- 
nezeu in lucrarea sa de raspindire a Evangheliei, iar daca numim cola- 
borator pe Duhul Sfint, prin care Evanghelia rodeste in toata zidirea 
de sub cer, sintem acuzati de impietate ? (Ei) cred ca viata celor care 
au nadajduit in Domnul a fost tainuita in Dumnezeu, «impreuna cu Hris- 
tos», iar cind Se va arata Hristos, viata noastrS, atunci si acestia se 



377. / Cor. VI, 11. 

378. I Cor. V, 4. 

379. Col. II, 13. 
3H0. II Cor. V, 8. 
881. Filip. I, 23. 



Btmrnm wiirrvb ouh 



83 



vor arSta cu El In slava 1 382 , InsS pe Duhul vietli, pe Cel care ne-a eli- 
berat de sub legea pScatului 383 , nu-L socotesc vrednic a fi impreuna 
cu Hristos, nici 

(Col. 197) in viata aceasta (in care traim cu El) in mod tainic, nici 
la aratarea slavei, de care noi asteptam sa se bucure sfintii. Noi sintem 
mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna cu Hristos, iar pe Duhul II dez- 
mostenim si II excludem de la comuniunea cu Dumnezeu si cu Hris- 
tosul Sau ? Pe cind Duhul «da marturie, impreuna cu duhul nostru, ca 
sintem fii ai lui Dumnezeu» 384 , noi nu marturisim in legatura cu comu- 
niunea lui cu Dumnezeu nici ceea ce am aflat de la Domnul. Culmea ra- 
tficirii, noi sperSm cS prin credinta in Hristos cea in Duhul vom invia 
Impreuna cu Hristos si vom sedea impreuna cu El in ceruri — dupa ce 
trupul nostru umil va fi transformat din psihic in duhovnicesc 385 — , iar 
despre Duhul nu zicem ca va fi slavit, nici ca va sta impreuna cu Hris- 
tos. Si nu acordam (nici unul dintre favoruri) de care credem a ne in- 
vrednici — conform promisiunii nemincinoase a Domnului — Duhului, 
socotind ca intrec vrednicia Lui. Tu speri ca dupa ce vei fi rapit in 
nori in intimpinarea Domnului s5 fii intotdeauna cu El, insa negi ca 
Duhul va fi impreunS cu Hristos ? 

Mi-este rusine sa adaug si pe celelalte : ca astepti sa fii slavit im- 
preuna cu Hristos — «pentru ca daca patimim impreuna cu El, vom fi 
si slavitj. impreunS cu El» s 86 — , dar nu slavesti impreuna cu Hristos pe 
Duhul sfinteniei, ca si cind n-ar fi vrednic nici macar de aceleasi ono- 
ruri pe care le primes-ti tu. Speri, pe de o parte, sa te impartasesti 
Impreuna cu Hristos, iar pe de altS parte insulti pe Duhul, rezervin- 
du-I rangul robului. Spun toate acestea nu pentru a arata ce slava li 
datoram Duhului, ci pentru a-i mustra pe cei care nu-I dau slava cu- 
venita si nu-L fac partas de aceeasi slavS cu Tatal si cu Fiul. Cine poate 
sS treaca cu vederea toate acestea farS sa suspine ? Chiar si pentru un 
copil este clar ca situatia aceasta este un preludiu pentru disparitia 
credintei, de care am fost preveniti 387 . Cele incontestabile sint puse 
la indoiala. Credem In Duhul, iar in marturisirile noastre de credinta 
li declaram rfizboi. Ne botezam (in numele Duhului), apoi II combatem. 
11 invocSm ca pe un autor al vietii, apoi 11 dispretuim ca pe un tova- 
?Ss de sclavie. Am fost hiv&tati (sS-L punem pe acelasi plan) cu Tatal 
si cu Fiul, dar II necinstim ca pe o creaturS. (Acesti oameni), care nu 



382. Col. Ill, 3^1. 

383. Rom. VIII, 2. 
384 Rom. VIII, 16. 

385. Filip. Ill, 26 ; I Cor. XV, 40. 

386. Rom. VIII, 17. 

387. Laca XVIII, 18. 



M ■IWTUL VAUTLt CM. MAKE 

stlu ce trebuie s& cearfi In rugSciuni 3M , dacfi sint pusi In situatia s& 
vorbeascfl despre Duhul, 

(Col. 200) se si socotesc In stare de aceasta si, In felul acesta, umi- 
losc pe Cel ce este mai presus de minte. Ar trebui sa depllngem sia- 
blclunea noastrS, faptul c3 nu putem sa exprimam In cuvinte multumi- 
rea pentru binefacerile primite. Pentru c3 (Duhul) depaseste orice min- 
te si aratS neputincioasS logica (umanS), care nu poate reda nici cea 
mai micfi parte a vredniciei Sale, dupa cuvintul (cartii) intitulata In- 
telepciunea : «Inaitati-L, zice, clt puteti, El este si mai sus ; Inmultiti-va 
pentru a-L 13uda ,• nu v5 lasati. (Cu toate acestea), la El nu veti putea 
ajunge» 389 . Desigur, voua (va revin) responsabilitati infricosatoare pen- 
tru astfel de cuvinte, voua care a{i auzit de la Dumnezeu — Care nu 
minte — c a blasfemia impotriva Duhului Sfint este de neiertat 390 . 

XXIX 

Enumerarea (oamenilor) iluftri ai Biseiicii, care au tolosit In scrierile 

lor particula ouv (impreuna) 

In legatura cu afirmatia ca slavirea (celor doua persoane) «impre- 
una cu Duhul» este nescripturistica si neatestata in operele Sfintilor 
Paring, spunem acestea : daca nimic din cele ce nu au baza scripturis- 
tica (nu este acceptat), nici aceasta (parere) sa nu fie acceptata, iar 
daca multe dintre obiceiuri 391 au prins la noi, fara a avea temei in 
Scriptura, cu acestea sa fie acceptat si acest (mod de a slavi). De altfel, 
socotesc ca faptul de a starui cineva in traditiile nescrise este apos- 
tolic. «Va laud — zice Apostolul — pentru ca totdeauna va aduceti 
aminte de mine si tineti traditiile asa cum vi le-am predat» 392 . Si a- 
ceasta : «Tineti traditiile pe care le-ati primit fie prin cuvint, fie prin epis- 
tolfi» 303 . Una dintre aceste traditii este si cea prezenta. Pe aceasta, cei 
care au formulat-o la inceput au predat-o, iar cu timpul folosirea ei 
s-a latit, si ea s-a inradacinat in Biserici. Oare, daca — intocmai ca la 
tribunal — din lipsa de dovezi scrise, v-am aduce o multime de martori, 
nu ne veti da dreptate ? Eu asa socotesc, pentru ca : «orice cuvint ade- 
verit de doi sau trei martori este adevarat» 394 . Daca vom arata ca 



388. Rom. VIII, 26. 

389. Inf. Is. Sirah XLIII, 34—35. 

390. Matey XII, 31 ; Marcu III, 29 j luca XII, 10. 

39). In limbajul clasic desemnau ceremoniile misteriilor de la Eleusis. Prin acest 
cuvint Sf. Vasile Intelege ritualul Sfintei Liturghii, al tainelor etc. 

392. 7 Cor. XI, 2. 

393. 11 Tes. II, 15. 

394. Dcut. XIX, 15 i Mate! XVIII, 16. 



DiaPHE WtWTUL DUH 8J 

timpul precedent pledeazS In favoarea noastrS, nu vS va pSrea cuminte 
sfl va convingefi cS nu trebuie sS ne facefi acest proces ? Pentru ca in- 
vfitSturile cele mai vechi au mai multe sanse a fi adevarate, vechimea 
le face mai venerabile, intocmai ca virsta Inaintata pe bStrini. Deci, 
v8 voi enumera pe apSrStorii expresiei — intre acestia, desi nu este 
amintit, socotiti si timpul — pentru c3 expresia n-a fost lansatS de noi. 
De unde (vine) ? Cu adevarat noi sintem (numai) de ieri, dupS cuvin- 
tul lui Iov 395 , In comparafie cu aceasta expresie, care exists de un timp 
atlt de indelungat. Eu insumi, daca" trebuie 

(Col. 201) sa amintesc si propria mea (marturie), pSstrez acest ter- 
inen ca pe o mostenire parinteasca. L-am preluat de la un barbat care 
a petrecut mult timp in slujba lui Dumnezeu, care m-a botezat si m-a 
promovat In serviciul Bisericii 396 . Cautind singur (sa aflu) care din- 
tre bSrbatii fericiti care de mult (s-au stins) a folosit acesti termeni, 
controversati acum, am gasit c3 multi, pe care faptul ca au trait cu 
mult inainte ii face demni de crezare, iar constiinciozitatea lor nu se 
aseamana (celei a oamenilor) de acum. Dintre acestia, unii (au folosit) 
prepozitia, altii conjunct, pentru a lega (numele persoanelor Sfintei 
Treimi) in doxologie. N-au socotit ca instituie prin aceasta vreo deo- 
sebire in sensul corect al bunei credinje. 

Renumitul Irineu, Clement Romanul, Dionisie Romanul si Dionisie 
Alexandrinul, lucru curios, in a doua epistola adresata omonimului sau, 
lntitulatS «Combatere si ap5rare», termina asa (voi insera insesi cu- 
yintele bSrbatului) : «$i noi, zice, de acord cu toti acestia, luind de la 
presbiterii de dinaintea noastra model si regula, (de credinta), intr-un 
glas cu ei aducem multumiri si incheiem epistola cu doxologia : «Lui 
J)umnezeu-Tatal si Fiului, Domnului nostra Iisus Hristos, impreunS cu 
Duhul Sfint fie slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin» 397 . Nimeni 
nu poate sa sustina ca aceste cuvinte sint un fals. DacS Sr fi zis : «in 
E?uhul» (asa cum sustin adversarii), n-ar fi trebuit sa staruie atit de 
njult ca a preluat aceasta (formula) ca model si regula (de credin|a) 
pentru ca expresia era obisnuita, pe cind prepozitia ouv avea nevoie de 
apfirare. Acelasi, pe la mijlocul epistolei, zice asa la adresa sabelieni- 
lor : «Daca prin faptul ca ipostasele sint trei, ei zic ca (in acest fel),le 
separam, ele sint trei chiar daca ei nu voiesc ; altfel, sa suprime com- 
plet Sfinta Treime» 398 . $i iarasi : «De aceea, dupa unitatea prea sfinta 
vine Treimea» 3 ". Dar si Clement (a spus aceasta) intr-un mod mai ar- 

395. Iov VIII, 9. 

396. Dianios al Cezareei. 

397. Clausula totius operis (fragm.), 6, P.L. V, 128 B. 

398. Circa medius operis (fragm.), 16, P.L. V, 128 A. 

399. Ac rursum (fragm.), 16, P.L. V, 128 B. 



■rtNTXJL VAiXLl 0»L MAM 

So 

hale : «Viu, zice, este Dumnezeu si Domnul Iisus Hristos si Duhul eel 
Sf!nt»» *°°. Sft ascultam cum aminteste de Duhul Sflnt In lucrarea sa in- 
dreptata impotriva ereziilor Irineu, care a trait aproape de vremurile 
apostolice : «Pe cei nelnfrlnati, zice, si pe cei lasaji prada poftelor lor, 
po cei care n-au nici un 

(Col. 204) fior al Sfintului Duh, pe bunS dreptate apostolul ii nu- 
mosto «trupesti» 401 . ?i in alt loc zice : «Apostolul a exelamat ca trupul 
nu poate sa mosteneasca ImpSrfttia cerurilor, pentru a nu ne instraina 
de Sflntul Duh si a nu pierde Imparatia cerurilor» «*. Acelora care soco- 
tesc pe Eusebiu al Cezareei demn de crezare pentru multa lm experi- 
enttt, noi le aratam ca foloseste aceiasi termeni In «Nedumeririle»> sale 
In legatura cu poligamia celor de demult. El Isi incepe lucrarea asa : 
«Noi am numit pe Dumnezeu Sflnt, iluminator al profetflor, prin Mm- 
tuitorul nostru Iisus Hristos impreuna cu Sfintul Duh» 403 . 

Inca si pe Origen in multe dintre discursurile sale la psalmi, 1-am 
gasit aduclnd slava (Tataiui si Fiului) «Impreuna cu Duhul Sfint», desi 
nu are totdeauna p&reri sanatoase despre Duhul. In multe locuri si el, 
cmotionat de puterea obisnuintei, s-a exprimat cu respect la adresa Du- 
hului. Acesta, in a sasea carte, mi se pare, a «Comentariilor la Evan- 
ghelia dupa Ioan», a declarat deschis ca Duhul trebuie adorat. El a sens, 
cuvlnt dupa cuvint, cele ce urmeaza : «CS baia in apa simbolizeaza 
purificarea sufletului de toata murdaria (provocate de rautate. Odata 
cu aceasta (botezul) devine principiu si izvor al harismelor pentru eel 
care, odata cu invocarea, recunoaste divinitatea Treimii celei adora- 
te,» **. 5i iarasi, in «Comentariile la epistola cStre romani», zice : «Pu- 
terile sfinte inteleg (taina) Unuia-Nascut si a divinitatii Duhului Sfint» 4 «». 
Astfel, cred, forta traditiei a impins deseori pe barbati sa contravina 
propriilor afirmatii. Dar nici (Iuliu) Africanul, istoriograful, n-a ignorat 
o astfel de doxologie. (Acest lucru) se vede din a cincea carte intitulata 
<«Prescurtarea timpurilor»> in care spune : «Caci noi, care stm Insemna- 
tatea acelor cuvinte si nu ignoram harul (primit) prin credmta, mulju- 
mim Tataiui, Celui care ne-a daruit noua, alor Sai, pe Mintuitorul tutu- 
ror si pe Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia (se cuvine) slava si ma- 
rirea Impreuna cu Sfintul Duh In veci» *» Se poate sa nu fie crezute 
celelalte (mftrturii). Daca slnt falsuri, rautatea cu greu poate fi desco- 

400. De Spirltu Sancto (fragm.), P.L. 1, 457 D. 

401 / Cor. Ill, 3 i irineu, Combatere, V, 8, 2 ; P.G. VII, 1142. 

402. Combatere, V, 9,3 ; P.G. VII, 1145-1146 A. 

403. Este vorba despre o lucrare pierduta a lm Eusebiu de Cezareea. 
404 P.G. XIV, 949, nota subliniara 83. 

405. Comcntar la Romani 6, 17 ; P.G. XIV, 257 A. 

406. P.O. X, 93 A. 



PMPM SrlWTUL DUH 87 

perita, pentru ca deosebirea constfi intr-o silabS. Cele pe care le-am 
expus pe larg scapa de aceasta uneltire. 

(Col. 205). Insa faptul care altadata, probabil, ar fi fost fara impor- 
tanja a fi amintit, il voi invoca acum ca argument valoros pentru ve- 
chimea lui, eu, eel acuzat de inovatie. Parintii nostri au crezut ca nu 
este bine sa primeasca in tacere lumina de seara, ci sa multumeasca 
lui Dumnezeu indata ce apare. Cine este parintele acelor cuvinte ale 
multumirii de seara, nu putem spune. Poporul rosteste (in acest imn) 
vechea formula si nimeni n-a crezut vreodata ca gresesc cei care zic : 
«Laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, Dumnezeu» 407 . Cine cu- 
noaste imnul lui Antinogen, pe care, intocmai unui cuvint de adio, 1-a 
lasat ucenieilor sai, pe cind mergea la moarte, moarte care avea sa fie 
prin foe, stie ce credeau martirii despre Duhul. Acestea ajung. 

Dar pe Grigorie eel Mare 408 si cuvintarile lui unde sa-1 punem ? 
Oare nu cu apostolii si cu profetii ? El a fost un barbat care a umblat 
In acelasi Duh ca si aceia, a calcat pe urmele sfintilor si a implinit cu 
exactitate in toata viafa sa morala evanghelica. Eu zic ca am fi ne- 
drepti daca nu am enumera acel suflet printre cei care se afla aproape 
de Dumnezeu, pe el, care a strSlucit in Biserica lui Dumnezeu ca o fa- 
clie. El avea o putere extraordinarS impotriva demonilor, datorita asis- 
tei4ei Duhului si primise un asa dar al cuvintului, pentru a aduce nea- 
murile la credinta, incit gasind numai 17 crestini (in orasul Constanti- 
nopol), a condus tot poporul de la sat si oras la cunoasterea lui Dum- 
nezeu. Acela a schimbat cursurile apelor — poruncindu-le in numele 
eel mare al lui Hristos — si a secat un lac, care era motiv de cearta 
pentru fra^ii lacomi. Prezicerile sale (referitoare) la cele viitoare erau 
de asa natura ca nu erau cu nimic mai prejos decit cele ale profetilor. 
S-ar lungi mult cuvintul daca am relata minunile (acestui) barbat, care, 
pentru abundenta harismelor cu care era daruit, era numit de insisi dus- 
manii Bisericii, al doilea Moise. Astfel, in tot ceea ce zicea si facea, 

(Col. 208) — prin harul (care i se daruise) — stralucea o lumina, 
semn al puterii ceresti, care il insotea in mod nevazut. Inca si acum, 
mare este admiratia localnicilor pentru el, iar amintirea lui, neintune- 
cata de timp, este proaspata si mereu vie in Biserici. Nici o fapta, nici 
un cuvint, nici o formula nu s-a adaugat Bisericii in afara de cele la- 
sate de el. Pentru acest motiv, multe dintre cele savirsite de el par 
sa fie incomplete pentru ca se savirsesc intr-un mod care cadra cu si- 
tuatia de demult. Cei care au condus prin succesiune Bisericile au refuzat 
sS adauge (vreo formula) inventatS dupS el. Or, una dintre (formulele) 



407. Este vorba despre imnul «Lumin5 lina». 

408. Este vorba despre Grigorie al Neocezareeii facatorul de minuni (213 — 270). 



88 irlNTUL VAIILB PEL MAM 

lui Grigorle este doxologia acum controversatfi, transmisa de la el si 
pAstratQ. In Bisericfi. Nu este nevoie de mare obosealS s& se deplaseze 
cincva $1 sfi se informeze despre aceasta. Discursurile pe care le-a 1S- 
sat aratfl c3 Firmilian al nostru (a avut) aceeasi credinta. Si renumitul 
Meletie — spun cei care i-au fost apropiaji — este de aceeasi parere 409 . 
Dar, do ce sa vorbim de trecut ? Si acum, In rasarit, singurul mijloc 
pentru crestini de a recunoaste pe cei de buna credinta este acest cu- 
vlnt, de care se folosesc ca de un criteriu. Dupa cum am fost informat 
do (un om) din Mesopotamia, cunoscator al limbii (locuitorilor) de acolo 
si bfirbat cu judecata sanatoasa, nu este posibil sa formuleze altfel do- 
xologia in limba locului ; chiar daca ar vrea (sa o formuleze altfel nu 
pot) si slnt obligati sa o formuleze folosind expresia (conjunctia) xai 
sau alti termeni echivalenti cu aceasta, conform unui vechi obicei. $i 
(noi), capadocienii, la fel spunem in limba populara, pentru ca Duhul a 
prevAzut Inca de la impartirea limbilor folosul (acestui) cuvint 410 . A- 
proape intreg apusul, de la Iliric pina la frontierele imperiului, sustine 
acest termen. 

Deci, pentru ce eu sint invinuit ca inovator de expresii noi, cind 
autori si aparatori ai termenului sint neamuri intregi, orase, un obicei 
foarte vechi $i barbati — stilpi ai Bisericii — care straiucesc prin pu- 
terea si cunoasterea (pe care le-a hSrazit-o) Duhul ? Pentru acest motiv 
s-a pus In miscare impotriva noastra" aceasta masa de razboinici. Toate 
orasele si satele sint pline de calomnii la adresa noastra. Desigur, (toate) 
acestea aduc tristete si durere celor care cauta pacea. Dar, pentru ca 
mari sint recompensele celor care indura suferinte pentru credinta 411 , 
ascuta-se sabia si toporul, foe mai puternic decit eel din Babilon sa fie 
aprins 412 si orice instrument de tortura sa fie pus in miscare 

(Col. 209) impotriva noastra. Pentru mine nimic nu este mai infri- 
co§fitor decit faptul de a nu se teme cineva de amenintarile pe care 
Domnul le-a rostit impotriva celor care defaima pe Duhul. Deci, cele 
cite s-au spus (constituie) pentru oamenii recunoscatori (de harul pri- 
mit) o dovada c3 acceptam termenul atit de iubit si de familiar sfintilor, 
adeverit de un obicei atit de indelungat — care isi are inceputul pe 
vremea cind a Inceput predica Evangheliei — si, ceea ce este mai im- 
portant, cu sens (plin) de pietate si sfintenie. In vederea marelui judet, 
ce ap3rare ne-am pregatit? (Apararea noastra) consta in faptul ca la 
slfivirea Duhului ne-a impins in primul rind cinstea (data Lui) de Dom- 
nul, care L-a pus pe aceeasi treapta cu Sine si cu Tatal (prin cuvintele) 



409. Meletie, episcop de Antiohia (361—381). 

410. Aluzie la Facere XI, 1—9. 

411. Bvr. X, 35—36. 

412. Dan. III. 



DMPHE irlWTUL DUH 89 

de la boloz 4l3 , apoi faptul c& El a condus pe fiecare dintre noi la cu- 
noasterea lui Dumnezeu, prinaceeasi mistagogie si, mai presus de orice, 
frica de amenintarile (Domnului), aroenintari care indeparteaza din min- 
tea noastrS orice gind umilitor. Insa adversarii ce vor spune ? Ce apa- 
rare (care sa-i absolve de pacatul) defaimarii vor aduce aceia care n-au 
respectat nici onorurile (aduse Duhului) de Domnul, nici nu s-au te- 
mut de amenintarile Sale ? Dar ei sint inca in masura sa-si hotarasca 
soarta si sa se pocaiasca. Cit despre mine, doresc ca bunul Dumnezeu 
sS ne daruiasca pacea Sa, care sa domneasca in inimile tuturor, incit 
acestia, care se infierbinta impotriva noastra si s-au rinduit in front 
puternic, sa fie retinuti de Duhul blindetii si al iubirii. Iar daca s-au 
Inrait cu totul si nu este posibil sa se linisteasca, atunci fie ca (Dum- 
nezeu) sa ne dea indelungS rabdare pentru a suporta (atacurile) lor. 
Pentru cei ce sint condamnati la moarte 414 nu este dureros a suferi 
pentru credinta ,• insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea. 
Pentru luptatori nu este atit de neplacut faptul de a fi raniti in lupta, 
cit acela de a nu fi admisi sa se lupte 415 . Sau, nu cumva, acesta este 
timpul tacerii eel prezis de inteleptul Solomon ? 416 . Pentru ca, intr-ade- 
var, (este de prisos) sa strigi in vint cind o furtuna asa de violenta a 
cuprins viata. Din cauza ei cugetarea tuturor celor ce au primit cu- 
vintul (evangheliei) a fost tulburata — intocmai cum ochiul (este je- 
nat) de praf — , urechile tuturor vuiesc de reprosuri grele si nemaiau- 
zite ; toate se clatina si sint in pericol sS cada. 

XXX 

Expunere a situafiei Bisericii 

Deci, cu ce vom asemui situatia prezentS ? 

(Col. 212) Seam&na\ intr-adevar, unui razboi naval, izbucnit intre 
marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni ,• imagineaza-^i, deci, 
acest tablou : flota (parjilor beligerante) porneste din ambele par^i la 
atac cu mult elan. Apropiindu-se corabiile una de alta, minia ajunge 
la culme si (barbatii) incep lupta. Presupune, daca vrei, ca in acelasi 
timp corabiile sint zdruncinate de o furtuna violenta si ca o intunecime 
densa, provocate de nori, invaluie totul, incit sa nu se mai poata face 
deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive nu mai 
pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Sa mai adaugam 
tabloului, pentru a-1 face mai viu, o mare agitata, o ploaie toren^iala 



413. Matei XXVII, 19. 

414. // Cor. I, 9. 

415. Este vorba despre luptele sportive. 

416. Eel. Ill, 7. 



SO ■«WTUL VAULB OIL MAM 

?i valurl r.dicate de furtuna. Apoi, un vlnt puternic, sufllnd din toate 
pfirtile, cfitre acela§i punct §i vasele ciocnindu-se (tntre ele). (In aceasta 
situate), inchipuie-fi c8 unii dintre luptStori trfideazS, trecind in cursul 
luptei In tabSra dusmana, altii incearca s& conduct vasele purtate de 
vlnturi, impotriva atacantilor, iar altii (cuprinsi) de revolta pe care le-a 
inspirat-o invidia fata de superiori si de dorinta de a fi fiecare stapin, 
sp ucid reciproc. Adauga acestora un zgomot confuz (provocat) de vin- 
turile care suierS, de ciocnirea corabiilor, de valurile care fierb si de 
tipetele luptatorilor, care profera tot felul de cuvinte din cauza celor 
ce suferS, incit sS nu se auda nici vocea comandantului, nici a cirma- 
ciului si peste tot sB. se astearna o dezordine si o confuzie infricosa- 
toare, multe greseli comitindu-se din cauza disperarii. Adauga acestora 
si o extraordinary boala a doxomaniei, incit, desi corabia se scufunda, 
cearta pentru intiietate sa mai preocupe inca pe pasageri. 

Treci acum de la imagine la prototipul insusi al rautatii. Fracti- 
unea ariana, separindu-se de Biserica lui Dumnezeu, nu parea mai de 
mult a fi singura grupare dusmana ? Ei bine, dupa o lunga si penibila 
•disputa, s-a pornit razboi deschis impotriva noastra, iar odata pornit, 
rfizboiul s-a lajit si a luat forme multiple, trezind in toti suspiciune 
§i ura neimp3catS. Aceasta agitate a Bisericilor nu este mai rea decit 
■orice furtuna pe mare ? 

(Col. 213). In timpul ei, orice limita pusa de paring este depasita 
si dogmele sint clatinate. (In aceasta disputa) se cutremura si se darima 
toate. Cazind unii asupra altora, sintem doboriti unii de altii. Chiar 
dacti dusmanul nu ajunge sa te loveasca, insotitorul (tau) te raneste. 
Chiar dac& (dusmanul) cade lovit, tovarasul (tau) de arme intervine. 
Sintem in comuniune unii cu altii, atita timp cit urim impreuna pe dus- 
mani. Dar, indatS ce dusmanii sint indepartati, ne si privim unii pe 
altii ca dusmani. Apoi, cine ar putea sa enumere mulfimea naufragi- 
ilor ? Unii se scufunda din (cauza) atacului dusmanilor, altii din (cauza) 
complotului secret al aliatilor, altii din (cauza) lipsei de experienfa a 
conducatorilor. Biserici intregi au pierit lovindu-se de momelile ereti- 
c.ilor ca de niste stinci si multi au naufragiat de la credinta, pentru ca 
preluind frinele (Bisericii) n-au inteles sa urmeze pe Mintuitorul pina 
la patima. Tulburarile pe care le provoaca conducatorii acestei lumi nu 
tulbura popoarele mai puternic decit orice furtuna ? 

Intr-adevar, un intuneric apasator si sumbru s-a asternut peste Bi- 
•sorici, pentru ca luminatorii lumii, pe care Dumnezeu i-a pus sa lumi- 
noze sufletele oamenilor, au fost indepartati. $i P e cni d ne temem ca 
totul va fi distrus, pofta de cearta ii face (pe sectari) sa nu perceapa 
nicest prricol. Pentru ca dau mai multa important^ nemultumirii per- 



PMPBi synrrot puh 9j 

sonalc declt (faptului cfi poate izbucni) un rSzboi general ,• dorinta de a 
stfipini peste adversari este pusa Inaintea folosului obstesc ; satisface- 
rea imediatS a egoismului este preferatS recompenselor care se vor da 
mai tirziu. De aceea, toti, f&ra" exceptie, fiecare cum poate, ridica miini 
ucigase impotriva aproapelui. Tipetele celor care se lupta intre ei, im- 
preuna cu un vuiet nedeslusit, (provocat) de amestecul zgomotelor ne- 
intrerupte, au umplut deja aproape toata Biserica, ducind la exagerari 
si la alterarea dreptei credinte. Pentru ca unii, confundind persoanelc 
^ajung) la iudaism, iar altii sustinind ca firile (spirituals si materials) 
se dusmanesc, sint condusi spre paginism. Nici Scriptura, de Dumnezeu 
inspirata, nu ajunge sa-i impace, nici traditiile apostolilor. Una este 
conditia pentru a le cistiga prietenia : sa li se vorbeasca magulitor. O 
nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmani. 
Asemanarea in greseala le da Increderea pentru participarea la rebc- 
liune mai mult decit orice fel de legamint. Teolog este oricine (vor- 
beste despre Dumnezeu), chiar daca are sufletul intinat de nenumarate 
pacate. De aceea, inovatorii au foarte multi partizani. De aceea, (per- 
soane) de sine hirotonite, 

(Col. 216) urmarind prin orice mijloc (posturile mari), isi impart 
conducerea Bisericilor, ignorind iconomia Duhului Sfint. $i, pe cind 
institutiile evanghelice sint in intregime ravasite, se observa o nedescri- 
sa alergare dupa putere ; fiecare dintre cei care vor sa ajunga la cirma 
Isi dS silinta s3 iasa in evidenja. DatoritS acestei iubiri de stapinire, 
o anarhie infricosatoare domneste si intre popoare. Recomandarile con- 
ducatorilor sint cu totul nefolositoare si farS rezultat, pentru ca fie- 
care socoteste ca nu mai este obligat sa dea ascultare cuiva, ca fiecare 
crede ca este chemat sS conduca pe al^ii. 

De aceea, am considerat ca este mai folositor a tacea decit a vorbi, 
pentru ca nu poate sS se auda cuvintul omului prin astfel de zgomote. 
Pentru ca, daca sint adevarate cuvintele Eclesiastului ca «in liniste se 
aud cuvintele inteleptilor» 4lT , este departe de a fi oportun ca in prezenta 
situatie sa vorbim despre acestea. Imi amintesc apoi si acel cuvint pro- 
fetic : «Cel intelept va tacea in acel timp, pentru ca timpul este rau» 418 . 
$i este rau, intr-adevar, acest timp, pentru ca unii pun piedici, aljii sar 
Imprejurul celui c3zut, altii aplaud§ si nu este eel ce intinde mina din 
compasiune celui care a ingenuncheat, desi dupa legea veche este con- 
damnabil si eel ce trece (indiferent) pe linga animalul dusmanului, ca- 
zut sub povara* 19 . Acum nu mai au valoare astfel (de principii). Din 



417. Bel. IX, 17. 

418. Amos V, 13. 

419. Ie?. XXIII, 5. 



03 irlNTUL VASILI CRL MARS 

ce cauzfl ? Pentru cfl lubirea s-a rficit peste tot si buna infelegere a 
dispfirut, iar armoniei i se lgnoreazfi chiar numele. Au dispSrut admo- 
ncstarlle, facute din iubire, nic&ieri nu exists inimfi crestinfi, nicaieri 
(nu se vars3) lacrimS de compStimire. Nu vine nimeni in ajutorul celui 
slab in credinta si atita urS s-a aprins intre cei de acelasi neam, incit 
fiecare se bucurS mai mult de nenorocirile aproapelui decit de suc- 
cesele proprii. Si, dupa cum in epidemiile de ciumS aceleasi (necazuri) 
suferS si cei care respects cu toata strasnicia regimul alimentar, pen- 
tru cfi se contamineazS prin contacul cu cei infectati de boala, la fel 
si acum (noi) toti sintem purtafi ca de o ciumS, de duhul de cearta care 
ne-a cuprins sufletele de zelul celor rai. De aceea, pe cmd judecatori 
neiertStori si cruzi stau (sa judece) pe cei ce gresesc, judecatori ne- 
drt?pti §i rSuvoitori stau sa judece faptele celor buni. DupS cit se pare, 
atit (de mult) s-a salasluit raul in noi, incit am devenit mai fara de 
minte decit animalele ,- pentru ca daca acelea fac impreuna cu cele de 
aceeasi ras& o turmS, noi purtSm razboiul eel mai nenorocit impotriva 
alor nostri. 

(Col. 217). Deci, pentru toate acestea trebuie sa tac, insa iubirea 
m-a atras de partea cealaltS, ea care nu caut5 folosul personal si pre- 
tinde (omului) sS invinga orice greutate (impusa) de timp si de impre- 
Jurfiri. Apoi, tinerii (aruncati in foe) in Babilon ne-au invStat ca, 
chiar dacS nimeni nu exista de partea bunei credinte, se cuvine sa ne 
facem datoria. Ei, din mijlocul flacarii, lSudau pe Dumnezeu fSra a lua 
In seamS multimea celor care dispretuiau adevarul — si trei fiind, se 
sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a infricosat multimea 
dusmanilor, ci, punindu-ne nSdejdea in ajutorul Duhului, am predicat 
adevSrul cu toata indrazneala. De altfel, ar fi eel mai rau lucru dintre 
toate ca, pe cind cei care defaima pe Duhul sa-si ia curajul a infrunta 
dreapta credintS cu atita usurinta, noi, cei ce avem un astfel de aparS- 
tor, sfi ne temem a sluji inv&tatura pe care am primit-o de la pfirinti 
pe cailea traditiei. 

Dispozitia noastra (in a expune adevarurile de credintS) a fost 
animatS de flacara iubirii tale neprefacute si de calmul caracte- 
rului tau, care garanteaza ca nu vor fi facute cunoscute multora 
cele scrise ; nu pentru cS acestea nu trebuie sa fie cunoscute, ci pen- 
tru ca marg&ritarele sS nu fie aruncate inaintea porcilor. 

Acestea am avut de spus in legatura cu aceasta tema. DacS \i se 
pare ca sint de ajuns, sa punem aici capat discutiilor. Daca ti se pare 
c:<1 lipseste ceva, n-am sa ma supSr daca te vei deda cu sirg cercetarii 
!>i prin intrebSri, fara duh de cearta, vei completa ceea ce trebuie cunos- 
rut. Domnul va da, fie prin mine, fie prin altii, implinirea celor ce lip- 
sc.se, prin cunoasterea pe care o da Duhul celor vrednici de darurile Sale. 



SFlNTUL, VASILE 
CEL MARE 

Scrisori 

TRADUCERE, STUDIU INTRODUCTIV, COMENTARII §1 INDICI 

PREOT PROF. T. BODOGAE 



STUDIU INTRODUCTIV 



Inainte de a fi avut tratate dogmatice, expuneri istorice ori colectii 
de predici, Biserica crestind a avut o literaturd de gen epistolar. Din 
eele 27 de carp ale Noului Testament 21 sint epistole. Prin ele slujitorii 
tdtaielor $i mirenii insisi isi desfdsurau activitatea ori isi exprimau pa- 
rerile, luminind pe semenii lor asupra tutuior problemelor ivite in de- 
cursul timpului. In conditiile de atunci diaconifa Febe, cdreia Sflntut 
Pavel ii incredintase in Coiint inminarea Epistolei catre Romani 1 in- 
deplinea aceeasi muncd de epistolat, muncd pe care peste 120 de ani o 
voi indeplini «robii lui Hiistos», prietenii martirilor din Lyon si Vienne, 
cind voi «intdri pe frafii lor» din Asia si Frigia cu istorishea in chip 
de epistold a suieiinteloi lor mucenicesti 2 . Tot gen epistolar a Imbr&cat 
$i in secolul HI literatura de felul «Exortafiei la martiriu», pe care ma- 
rele dascdl Origen o trimitea in anul 235 unor clerici s . 

Desigur, la redactarea acestor lucrdri autorii lor nu vor fi avut la 
dispozifie prea mult timp nici in portul Chenchrea, in veacul I, si nici 
m Alexandria veacului al TV-lea, unde Sfintul Atanasie se grdbea sd 
incheie, tot sub formd de epistold, «Viafa Sfintului Antonie», cind «se 
apropia vremea plutitului» *, iar din exilul sdu nici Sfintul loan Gurd de 
Aur nu va ti avut nici el prea mult timp sd slefuiascd stilul minunatelor 
sale «Scrisori catre OHmpia» 5 . In ce priveste via^a crestinilor din pdrtile 
Dundrii se stie ce importantd deosebitd prezinta stirile epistolare in le- 
g&tura cu moartea martiricd a Sfintului Sava eel inecat in Buzdu, despre 
care vom reproduce si noi citeva mdrturii documentare In cele ce 
uimeazd. 



1. Rom. 16, 1. 

2. TextuI ei In Actele martirice traduse de pr. prof. I. RSmureanH, ta «P. S. B.» 
11, Bucuresti, 1982, p. 61—72. 

3. Tradusa de pr. prof. C. Galerin In «P. S. B.» 8, pag. 351 — 395. A se vedea §1 
lucrarea lui Pierre Nautin : Lettres et ecrivains chrbtiens des W-e ei lll-e siecles, Pa- 
ris, 1961. 

4. Text In colectia Migne 26, 835, iar In romane?te de Stefan Bezdechi : Buc&tf 
alese din opera Sfintului Atanasie eel Mare, patriarhul Alexandiiei, Clu], 1925, p. 18. 

5. St. Jean Chrysostome, Lettres a Olympia, ed. A. M. Malingrey, oSources chre- 
tiennes» vol. 103, Paris, 1964. 



1X1 ■rlNTUL, vAitti.r. ckl mark 

Cu excep(la lui Isidor Pelusiotul e , si a lui Nil Sinaitul de la nici un 
alt scriitor bisericesc nu ni s-au pdstrat atltea epistole ca de la Silntul 
Vasiie eel Mare, pc care Je prezenfdm acum In traducere romdneascd. 
$i cu toate cd via/a lui s-a hint inainte de a ii Implinit nici mdcar 50 dc 
ani, asa cum *Istoria bisericeasca» a lui Eusebiu de Cezareea ne-a 
pdstrat aproape intreaga memoiia primelor tiei veacuri creatine, asa 
putem spune cd cele 366 (resp. 368) de epistole pdstrate sub numele 
Sflntului Vasiie n-au pereche In toatd literatura crestina piin mulpmea 
$t varietatea informatiilor piivitoare la viafa bisericeascd in general, la 
controversele dogmatice, morale, ascetice, canonice, dar si literare si 
culturale din acel timp. Personalitatea lui uriasd a lost primul factor 
care a contribuit la iormarea aproape a unui cult la adresa lui. Fratii sai 
Grigorie si Petru il numesc «cel mare» si «sfint» inca Hind in via/d 7 . 
Retorul Libaniu recunostea cd in redactarea scrisorilor Vasiie se ardta 
adeseori biruitor 8 . lmpdratul Valens si ministrii lui au trebuit sd dea 
lnapoi atunci cind 1-au amenintat cu exilul 9 , in aceeasi situate punin- 
du-se si guvernatorii, cind au indrdznit sd-i ceara socoteala in ce scop 
ridicd asezdminte filantropice 10 . 

Dar ceea ce a contribuit si mai mult la cresterea prestigiului deose- 
blt al Sflntului Vasiie pe tdrlmul literaturii epistolare a iost admiratia 
marelui sdu prieten Grigorie de Nazianz, care a si dispus sd se multiplice 
textul scrisorilor sale si sd tie prezentate ca *model al genului», incit 
nu va rrece poafe un veac de la moartea sa si un numdr insemnat din 
colectia epistolelor sale vor ii deja strinse in volum, care se va imbogdp 
r.u timpul. 

Desigur, cd, in vederea acestui scop, s-a vorbit, nu fdrd temei, de o 
reald influenfa a epistolografiei grecesti din epoca sofisticii tirzii asupra 
^criitorilor capadocieni. Semnificativd este In aceastd privinfd epistola 
51 a Sflntului Grigorie de Nazianz adresatd unui nepot al sdu, Nicobul, 
In care, imitlnd principiile retoricii unui Gorgias din dialogurile lui Pla- 
ton, recomanda un sen's cu fraze cit mai concise, cit mai dare si com- 
pute clt mai fermeedtor si mai elegant. Cdci, zicea el, «cea mai bund si 
mai reusitd epistola e cea care va putea convinge in acelasi timp atit pe 
omul simplu, cit si pe eel cult, fdrd sd mai fie nevoie de comentarii. Fru- 
musefea frazei nu o dau nici ornamentul si nici incdredtura podoabei, c; 



6. NumSrul scrisorilor pSstrate de la Isidor Pelusiotul (f 440) depase?te cifra de 
2000 M. Balancj: 'Ioi8o>po« 6 riiiXouaioTiic, Atena, 1922, p. 17. Ale Sflntului Nil Sinaitul 
tree peste 1050. Cayre : Patrologie, ed. Ill, Paris, 1938, vol. I, p. 496. 

7. Grcgorii Nysseni, Opera, vol. VIII, 2 : Epistulae, ed. G. Pasquali, Leiden, 1959, 
p. 45- -46 ; 85 i 88 — 89 } 91. 

8. Eplst. 338 (In accst volum) etc. 
!). Grig. Naz„ Oratio, 43. 

10. Epist. 94 (In acest volum). 



■CHUOWI 97 

felul In care folosesti o sentintd, o zicald, o glumd chiai, dar sd le stii 
doza In asa fel Inclt sd nu abuzezi alectlnd prin grosoldnie, prin risipd 
de vorbe ori prin aluzii prea provocatoare. Cea mai mare fmmusefe 
constd In aceea de a nu te Iduda cu ea» u . 

Or In privinta aceasta Sfintul Vasile s-a dovedit un maestm al ge- 
nului. tnsusi Grigorie, care a fost un poet si un scriitor genial, va declara 
lntr-o alta" epistola .- «Totdeauna am pus pe Vasile deasupra mea, cu 
toate cd el gindea cd lucrurile ar sta invers. Din respect fa/d de adevar 
totdeauna am pus scrisorile lui inainte, abia pe locul al doilea ldsind 
sd urmeze ale mele. Doresc sd fim mereu pusi unul llngd altul fdrd sd 
md dau pe mine drept pilda de cumpdtare si de condescend n . 

In ieul acesta, ca prim initiator al colectiei trebuie socotit Siintul 
Grigorie de Nazianz, acelasi care ne-a salvat si copierea si multiplica- 
rea textului *Filocaliei» (intocmit& de Sfinfii Vasile si Grigorie dupd 
operele lui Origen), atunci cmd a cerut episcopului Teodor din Tiana sd 
innoiasca textul acestei lucrdri care *se deteriorase» 1S . De altlel cititorul 
atent va putea surprinde si din textul mai multor epistole diierite cazuri 
clnd Insusi Sfintul Vasile a folosit tahigraii pentru copierea si rdspin- 
direa unora din scrierile sale, dar si cazuri clnd colaboratorii mai apro- 
piafi (asa cum a tost Amiilohiu de Iconium) i-au sugeiat compunerea 
unora din aceste scrieri (inclusiv din epistole), ba au lost cazuri clnd 
Insusi Sfintul Vasile a trimis spre consultare sau «recenzare» unele din 
epistolele sale. 

La inceput, colecfia intocmitd de Nicobul a cuprins, cum era si fi- 
resc, epistolele trimise de Vasile lui Grigorie de Nazianz, precum si ale 
unor rudenii ale sale. Dar e tot asa de posibil ca sd se fi incadrat aici si 
o serie intreagd din epistolele nesemnate, asa cum putem vedea destule 
din cele cuprinse intre numerele 291 — 360. Desigur, va fi jucat un rol 
deosebit in cresterea colectiei si contactul pe care Sfintul Vasile il va 
fi avut cu retorul Libaniu, probabil si cu Iulian Apostatul. In chipul 
acesta unii cercetdtori sint de pdrere cd incd nu va fi trecut un veac 
de la moartea ierarhului si colectia va fi si ajuns aproape de comple- 
tare. La nici 50 de ani dupd moartea Sflntului Vasile, 11 auzim pe Isidor 
Pelusiotul exprimindu-se despre el cu respect, numindu-1 «inspirat de 
Dumnezeu» u . Cei mai cunoscuti codici care confin epistolele marelui 
ierarh dateaza din sec. X — XII. Acestia contin Intre 200 — 300 epistole, 
deci majoritatea absolutd a epistolelor cunoscute azi 15 . 



11. Migne P. G. 37, 105. 

12. Migne P. G. 37, 109. 

13. Origen, Scrieri alese, vol. II, trad. T. Bodogae, In «P.S.B.», 7, 299. 

14. Isidor, Epistole I, 61. Citat dupS M. Balanos, op. cit, p. 50. 

15. Athous Vatopedi 72, Patmiacus 57, Barrocianus 121 si Marcianus 61. 

Sfintul Vasile eel Mare 



■rlNTUL VASILB CBL MARK 



Sd ddm si clteva mastre de cxprimare clcgantd si concisd de care a 
dat dovadd arhieplscopul Capadochlei, care explicit pe deplin iaima 
cpistolelor sale. 

Drept exemplu de concizie, lui Olimpiu, un bogdtas din Neoceza- 
reca, vechi prieten al ierarhului, dar cam lenes la scris, li adeseazd un 
scurt bilet In care-i spune In iarna lui 363—364 : «Dupd cum toate pro- 
dusele isi au un anotimp al lor : floiile primdvara, grinele vara si poa- 
melc toamna, tot asa un produs al iernii pot fi scrisorile» ie . Altuia ii 
trimite rlndurile urmdtoare : «Dacd existd un semn cd esti in viatd, acela 
cuvlntul. Cum s-ar putea crede cd mai esti pe pdmint dacd tu nu vor- 
bevti nicicind ? Pune capdt tdcerii, scrie-mi si aratd cd mai esti in 
viatd» ". 

Sau altcuiva : *Sa stii cd-mi e$ti drag, iatd U-o spun si in scris. Cd 
tu md urdsti, am Infeles-o din iaptul cd md freci sub tdcere. Scrie mdcar 
dc acum inainte, iar pe cei care te iubesc, iubeste-i si tu cu un condei r 
cu cerneald si cu o foitd de Mrtie» 18 . 

Alte modele de claritate : 

Unui episcop : «Dacd nu esti invitat, te plingi -, dacd esti invitat, nu 
rdspunzi la chemare. Ceea ce s-a intimplat acum, a doua oard, dove- 
deste cd de prima oard te-ai servit doar de un pretext ireal. In realitate 
n-ai ii venit nici dacd ai ii iost invitat. Drept aceea, rdspunde acum pe 
loc invitatiei pe care U-o iac si nu fi iardsi absurd, cdci stii cd o acuzatie 
noud dd tdrie dubld celei vechi, f&cind-o si mai neintemeiatd. Mereu 
3// cer sd md asculfi §i pe mine ; dacd pe mine nu md pofi vedea, ar ii cu 
dreptate sd nu treci cu vederea mdcar pe sfinfii martiri, cdci tocmai pen- 
tru slujba de pomenire a lor ai fost pus pe listd. Aratd-p, dar, bundvointa 
atit fafd de unii din noi, clt si fafd de ceilalfi ; dar dacd nici acest lucru 
nu-1i convine, atunci Hi binevoitor mdcar pentru cei mai venerabili, 
adicd iatd de martiri» 19 . 

iatd si o scrisoare plind de delicatefe si eleganfd, prin care tlndrul 
ascet Vasile ceartd pe la anul 360 pe acelasi Olimpiu, care-i mai idcea 
donatii in bani si in alimente : «Ce-ai de gind, minunate prietene ? De 
ce vrei sd-mi alungi din casd pe iubita-mi sdrdcie, mama supremei fi- 
lozoiii ? Cred cd dacd ar avea grai U-ar intenta un adevdrat proces de 
expulzare, spunindu-U : «Iatd, eu asa mi-am ales dinainte sd convietu- 
iesc cu Vasile pentru cd el admird nu numai pe Zenon iilozoful, care 

16. Eplst. 13. 

17. Eplst. 332. 

18. Epist. 330. 

19 Epist 282. Sfintul Vasile cauta sS popularizeze cultul unor martiri care au 
pflllmit chlnuri si moarte cu vreo 10 ani Inainte, pe vremea lui Iulian Apostatul. 



■CHMOM 



88 



dupd ce a pierdut total lntt-un nautragiu n-a scos din gurd nici un cu- 
vlnt greu, ci doar a exclamat : «Bravo, destinule, vdd cd tu md fad sd 
imbrac mantaua sdrdcdcioasd a iilozoiului I», ci si pe ucenicul sdu Cleant, 
care noaptea sdpa flntlni pentru ctyiva bdnufi, din care sd poatd trdi, dar 
9i ca sd-si plateascd ziua lecfiile de tilozofie. $i tot asa nu inceta deioc 
sA admire pe Diogene pentru iaptul cd fdcea orice numai sd nu pretindd 
de la viafd mai mult declt dd natura, incit intr-o zi a aruncat din mind 
cupa de lut, cdci invdtase de la un copil cd tot asa de bine se poate bca 
fi clnd te pleci sd-tf iei apd In cdusul palmelor. Iatd, dar, ce mustrdri si 
lnfruntdri fi-ar putea lace sora mea, sdrdcia, cu care md obisnuisem in 
casd si pe care ai alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai incdrcal 
tu. ?i ti-as mai putea spune vorbe si mai grele : dacd te mai prind pe 
aid am sd-ti dovedesc cd traiul ce 1-ai pus pind acum pe mine seamdna 
culuxul sicilienilor si cu pldcerile sibaritilor italieni» 20 . 

Desigur, nu toate epistolele sint scrise cu aceeasi cochetdrie. Multe 
din ele sint adevdrate tratate cu continut istoric, ascetic, moral, dogma- 
tic sau canonic. In aiard de ordinea cronologicd, in care ni le-au pre- 
zentat cdlugdrii maurini in secolul XVIII, ordine care a rdmas in mare 
aceeasi pind azi, s-a incercat de cdtre editorii si traducdtorii in greaca 
modernd 20 bis si o clasare a epistolelor dupd confinutul lor. E adevdrat 
cfi aceastd grupare nu e usor de intocmit si nici deplin eficientd, intrucit 
multe din epistole contin material diferit. Totusi, pentru a ne da seama 
in general de cuprinsul celor 366 de epistole pe care le prezentdm, e 
[ bine sd incercdm si noi o grupare similard. 

[ Pentru mediul familial si in general despre relafiile cu rudeniile 

f" kale Vasile nu ne-a ldsat, din pdcate, informant prea bogate. Vom amin- 

| li totusi cd in cele patru epistole mari cu numerele 204, 207, 210 si 

I iB23 se descrie intre altele foarte pe scurt atmosfera religioasa in care 

i a crescut ierarhul si iniluenta binefdcdtoare, pe care a exercitat-o asu- 

\ pta lui Sfinta Macrina cea Bdtrind. Mai amintim apoi, alte trei epistole, 

care ne infafiseazd un anumit aspect privitor la raporturile Sfintului 

Vasile cu unele din rudeniile sale. E vorba de intreita *fraudd» comisd 

de Grigorie (viitorul episcop de Nyssa) pentru a impdea pe iratele sau 

ajiins de curlnd arhiepiscop la Cezareea cu bdtrinul lor unchi, numit 

tot Grigorie, care-si avea scaunul de episcop undeva nu departe de 

metropola Capadochiei. Nu stim care a iost motivul supdrdrii dintre ei, 

poate invidia sau lipsa de condescend fafd de noul lor superior ori 



20. Epist. 4. 

20 bis. In colectia ^EXXrivec naxepec zi\<z ExxXriaiae : M. BaaiXstoo "Ep7a», 3 vo- 
lume, ingrljite de o echipa de cercetatori sub conducerea prof. P. Hristu si St. Sakkos, 
Tesalonic, 1972—1973. 



100 irlNTUL VA1ILB OIL MAM 

poate si o lipsd de tact din partea proaspdtulul arhlepiscop. Orlcum, ln- 
tre eplscopli sufraganl se va fi simtlt o opozifie oarecare fa\d de Vasile, 
mai ales dupd ce se dusese zvonul cd prin presiunile prefectului Modes- 
tos din anii 371 — 372 se auzise cd Sfintul Vasile va ii exilat. In aceastd 
situatie «naivul» {rate (Grigorie) pldsmuieste In trei rlnduri cite o scri- 
soare ca venind din partea unchiului si cerlnd Impdcarea lor. Ne putem 
lnchipui reacfia Slintului Vasile. «Cum sd atribui numai naivitafii tale 
asemenea tapte ?» li scrie el. «lnseldciunea a lost descoperitd abia in 
clipa clnd episcopul insusi mi-a spus cu gura lui cd. nu el a scris-o. Ce 
lei de minte slabd poate li aceea care dupd prima si a doua greseald, ii 
dd drumul tot necontrolat si la a treia ?». Dupd *sapuneala» aceasta, 
Sfintul totusi rdspunde, incheind scrisoarea adresatd fratelui Grigorie 21 , 
cd se duce bucuros la intilnire cu unchiul, cdruia (dupd ruperea ghetei), 
li scrie doua scrisori 2Z de condescendenfd de la superior la inferior, ex- 
primlndu-si bucuria impdcdrii («dacd pdcatele mele sint cauza celor in- 
tlmplate, tie ca din clipa aceasta sd inceteze amdrdciunea mea») •, iar in 
cealaltd epistold dupd ce «de curind» 1-a cercetat, il roagd «sd aibd grijd 
de el» ca o rudd apropiatd ce este. 

Despre relatii cu prietenul Grigorie de Nazianz ne vorbesc patru 
epistole : 2, 7, 14 si 11. Cronologic se pare cd cea dintii a fost redactatd 
cea de sub numdrul 14, in care ii aduce aminte prietenului de fdgdduinta 
tdcutd incd indatd dupd intoarcerea de la Atena cd i se va aldtura in 
viata de retragere de pe valea Irisului. Celebrd este in aceasta epistold 23 
descrierea locului unde s-a gindit sd-si gdseascd «asezarea pentru toata 
viata» u . In altd epistold iS , scrisd credem in preajma hirotonirii, Sfintul 
Vasile cerea prietenului sdu sd se «dedice cu totul apdrdrii adevdrului 
crestin». Era vremea cind el lucra la redactarea tratatului «Contra lui 
Eunomiu», prima sa scriere. Cea mai extinsd dintre epistolele adresate lui 
Grigorie este cea de sub numdrul 2, care e o adevdratd pravild sau in- 
dreptar spiritual al monahului, care cautd sd practice «filosofia inaltd» 
a slujirii integrale a lui Dumnezeu si a omului. Cu epistola 11 redactatd 
In anul 311 incep sd se desprindd deja marile frdmintdri de ordin spi- 
ritual si administrativ in care ierarhul nostru cere si mai energic prie- 
tenului sd nu dea ascultare bdtrinului episcop din Sebasta Armeniei, 
Eustatiu, care fusese si pentru Vasile unul din organizatorii monahismu- 
lul In Asia Mica, dar care alunecase acum spre orientdri ariene, si-i 
spune «lasd pe oamenii acestia in treaba lor si vino sd lucrdm impreund 



21. Epist. 58. 

22. Epist. 59 $i 60. 

23. Epist. 14. 

24. Epistola era scrisS prin anul 360, ctnd nu era inca nici preot. 

25. Epist. 7. 



■cmiom 101 

in lupta care ne asteaptd». Era epoca celei mai infocate persecutii re- 
gizate de regimul Impdratului Valens, care nu s-a rusinat sa Incarce pe 
o corabie pe 80 de episcopi care apdrau linia crezului ortodox de la 
Niceea si sd-i Inece In mare 26 . Erau anii cind pentru a fringe curajul 
marelui ierarh din Cezareea Capadochiei, care n-a vrut sd se piece noi- 
lor curente, i s-a dezmembrat in doua arhiepiscopia ca sd-i sldbeasca 
autoritatea, asa cum ne istorisesc multe din eplstolele Sfintului Vasile. 

Un mare numar de epistole au conjinut amical, de recomandare §i 
de interventie. A fost una din trdsdturile fundamentale ale caracterului 
s&u de mare pastor al Bisericii, un om de acfiune prin excelentd 27 , 
cceasta o dovedeste felul in care a stiut sa vorbeascd oamenilor si cum 
s-a priceput sd-i atragd spre initiative bune si mari. Asa cum a stiut fo- 
losi ca pufini altii si mostenirea culturii clasice, asa intilnim in eplsto- 
lele sale pagini neintrecute in care, ca si in asezdmintele sale filantro- 
pice, stia sd vind in ajutor unor nedreptdtfti sau unor nevoiasi, idrd s& 
figneascd pe unii si tdrd sd linguseascd pe altii. 

lata, de pildd, ce scria unui guvernator al Capadochiei! 28 
«Cind ti-am primit epistola am incercat un sentiment straniu : in 
clipa in care am pus mina pe ea aveam senzatia cd primesc un comu- 
nieat oticial si in timp ce desfdceam sigiliul de ceard ca sd citesc m-a 
apucat o teama ca si cum m-as ii asteptat la o sentinta de osindire, asa 
cum primeau spartanii in vremea veche». «Dupd ce am citit textul scri- 
sorii am inceput sd rid de-a binelea, nu numai pentru cd nu-mi trimiteal 
nimic periculos, dar si pentru cd am inceput sd-ti compar scrisoarea cu 
a unui al doilea Demostene», dupd care i-a cerut sa ia mdsuri impotriva 
imor rduidcdtori care au comis lurturi pe o mosie a lamiliei din satul 
Annisa. 

«De ce nu scrii ?» (intreabd in altd epistola pe soiistul Leontiu, fost 
coleg de scoala) 29 , cdci se stie doar cd «un sofist n-are alt lucru decit sd 
scrie ? Mai mult, pretextind cd {i-e lene sd pui mina sd scrii, nu tf se 
va cere nici sd scrii pentru cd un altul ifi poate lua locul la masa de 
scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba ta, pentru cd atunci cind ea 
nu vorbeste, va face acest lucru careva din cei apropiatf ai tdi. Iar dacd 
nimeni din ei nu-i de fata, atunci poti sta de vorbd cu tine insuti, dar in 
orice caz nu vei tdcea, cdci esti doar in acelasi timp si sofist si attic, 
dupd cum nici privighetorile nu mai tac din clipa in care primdvara le 



26. Socrate, Istoria bisericeasca, IV, 16. 

27. Epist. 74 — 76. P. Alland, Basile de Cezaree, in «Dictionnaire de Theologie 
Catholique» II, 444 — 445. 

28. Epist. 3. 

29. Epist. 20. 



102 ■I'INTUL VAIILB CBL MARE 

tot Jndeamnd sd cintc». «Dar acum sd vorbesc despre altceva. Ji-am 
trlmis o lucrare scrisd de mine lmpotrlva lui Eunomiu. Ai putea-o socoti 
drcpt incercare copildreascd, ori ceva mai serios declt asa, — vei ju- 
deca singur». Semnaleazd-mi ce observi in ea, «cdci mai ales prin aceea 
so deosebesc prietenii de lingusitori : unul vorbeste numai ce stie cd 
piace, pe clnd celdlalt nu ezitd sd spuna si cuvinte care supdrd». 

Felicitlnd altddatd pe un inalt dregdtor, cu ocazia intidrii lui in 
slujbd, Sflntul Vasile cere sd tie scutit de ddri un bdtrln care-si pier- 
dusc singuml lecior, rdmlnlnd acum cu grija de a hrdni si pe nepotul sdu 
In vhstd de abia citiva ani so . Se stie cd listele de ddri se revizuiau destul 
de des In Imperiul Bizantin. *Presupun, zice ierarhul, cd nu acest mic 
prune va ajunge sd facd parte din senatorii care vor propune stingerea 
ddrilor ori vor pldti solda militarilor si nici nu va fi nevoie ca tocmai 
perii albi ai acestui nenorocit mosneag sd He din nou necinstiti» (prin 
astiel de mdsuri nedrepte). 

Cdtre prefectul Modestos, eel care-1 amenintase in anul 371 cu exi- 
lul, Sflntul Vasile adreseaza in anul urmdtor urmdtoarele rinduri Sl : 
«dacd chiar mdrinimia Ta mi-a ingdduit sa-fi scriu, atunci te rog sd 
acorzi in duhul adevdratei iubiri de oameni izbdvirea acestei regiuni 
agricole nenorocite, reducind la o cotd acceptabild obligatiile pe care le 
au pentru Intretinerea armatei locuitorii din regiunea de granlld a mun- 
(ilor Taurus». 

Sau un alt fragment 3Z ; «A? vrea sd intreb pe cei care mereu siciie 
urechile Tale loiale : ce gresim noi fafd de cei mai mari dacd ne admi- 
nlstrdm noi bisericile ? Aducem vreun prejudiciu cuiva cind ridicdm 
Dumnezeului nostru cite un locas de rugdeiuni sau clnd ridicdm spitale 
si aziluri pentru strdinii sau pentru bolnavii care tree pe aici ? Sau cind 
facem locuinfe pentru infirmieri, pentru medici, addposturi pentru ani- 
malele de povard, atelierele pentru muncitori si tot ceea ce mintea ome- 
neascd a putut ndscoci pentru menfinerea unei vietf onorabile ?». 

Alteori intervine sd fie redus numdrul prea mare de cai sechestrali 
pentru muncile publice 3S . 

Prin clteva rinduri, Sfintul Vasile exprimd multumiri unei vdduve 
mai Instdrite pentru cd i-a impmmutat catlrii, folosifi probabil la lucrd- 
rile a.^ezdmintelor lilantropice 3i . Patrologul J. Quasten a constatat cd 



30. Epist. 84. 

31. Epist. 110. 

.12. Epist. 94, cStre Hie, guvernatorul Capadochiei. 
.13. Epist. 303. 
34. Epist. 296. 



BCRmoni 103 

din cele 366 eplstole 72 sint amlcale, iar 66 de iecomandare, deci un 
numdr apreciabil 35 . 

Un numdr de 18 epistole sint de consolare, de Imbarbatare 36 . Si cu- 
vintul de consolare se indreaptd nu numai In cazuri de pierdere fizicd 
sail deces al unui sof (de pildd cazul cu pierderea sopei lui Nectarie, vi- 
itorul arhiepiscop de Constantinopol, ep. 4), sau a unui copil, ci si de 
pierdere a unui pastor dintr-o comunitate oarecare. Asa avem cazurile 
relatate de epistolele 28 si 29, cu ocazia morfii episcopului Musonios din 
Neocezareea, respectiv Vasile de Ancira, apoi de epistola 62 pentru epis- 
copia de Parnasos, dar avem si de Imbdrbatare si chemare caldd spre 
unitate si simtfre ortodoxd, asa cum a iacut-o In epistolele 101, 134, 140, 
238, in care depllnge lipsa de unitate suileteascd in comunitdfi fruntase 
ca Alexandria (unde Sflntul Atanasie murise la 2 mai 373), ca Antiohia, 
unde schisma dura de aproape 40 de ani, Neocezareea si Nicopole, unde 
spiritul de rivalitate si partid a adus multd amaraciune In sufletul ma- 
relui ierarh, care, cu toatd sandtatea lui subrezitd, cduta sd adune, so. 
mingiie, sd ridice moralul tuturora. 

Nu i-au scdpat acestui neintrecut pastor atenfii si de genul celei 
amintite in epistola 206 in care mingiie pe episcopul Elpidiu, care-si 
pierduse un nepot, dar nici fapte ca acelea din epistolele 256 — 257, in 
care cautd sd mingiie pe niste cdlugdri prigoniti de arieni. 

Fara indoiald cd cea mai importantd categorie de epistole sint cele 
cu continut istoric-documentar in care trebuie sd Incadrdm numeroasele 
scrisori trimise Sfintului Eusebiu de Samosata, confidentul sau eel mai 
apropiat, cdruia ii adreseazd nu mai pufin de 22 epistole, apoi lui Me- 
letie de Antiohia cdruia ii adreseazd sase epistole, Amiilohiu de Iconium, 
poate eel mai apropiat colaborator nu numai pe tdrim strict bisericesc, 
dar si pe eel literar, cdtre care ni s-au pdstrat 11 epistole, Sfintului Ata- 
nasie al Alexandriei, cdruia i-a scris de 6 ori, Diodor din Tars cu 2 
epistole, Epifanie de Cipru cu o epistola, Asholiu de Tesalonic si 3m- 
preuna cu el credinciosii de la Dundre, cdrora le-a scris patru epistole, 
spre a nu uita multele epistole In legdturd cu episcopii si credinciosii 
din Armenia Mica si Pont, locul unde si-a petrecut el copildria, lata de 
Care se simfea toarte apropiat, dar cu care a si avut multe framintdri si 
amdrdciuni chiar din partea unor vechi colaboratori ai sai, cum a lost 



35. Quasten, Initiation aux Peres de l'Eglise, vol. Ill, Paris, 1963, p. 320. Cele 
amicale sint : 1, 3, 4, 7, 12—14, 17, 19—21, 27, 56—58, 63—64, 95, 118, 123—124, 132— 
135, 145, 149, 150—158, 162—165, 168, 172—176, 181, 184—186, 192—196, 198, 200—201, 
208—210, 232, 241, 252, 254—255, 259, 267—268, 271, 278, 282, 284, 285, 320, 332—334. 
Cele de recomandare si de interventie : 3, 15, 31—37, 72—78, 83—88, 96, 104, 108—112, 
137, 142—144, 177—180, 271, 273—276, 279—281, 303—319. 

36. Num. 5, 6, 28—29, 62, 101, 107, 139—140, 206, 227, 238, 256—257, 269, 300 
—302. 



104 SrlNTUL VAIII.IC ckl make 

Euscblu de Scbastu si chlar rudenla sa cplscopul Atarvios do Neoccza- 
rcca, in sflrslt cci mai depdrtall ca distantd si care s-au ardtat din pdcate 
dcstul de reel si de distanfi ; cplscopii din Italia si Galia, cdrora le-a ce- 
rut (In 7 epistole) concursul pentru a face /a/d asalturilor ariene si mai 
ales a lichida schisma din Antiohia care dura de atltea decenii din pd- 
cate si din vina lor, cdci n-au susfinut pe episcopul local (Meletie), ci 
pe un episcop apusean (Paulin). Cititorul e rugat sa. citeascd si sd reci- 
t cased acesie emofionante apeluri pentru revenirea la unitate si pace in 
Biserici, la care chiar si clnd scria unor simpli soldati 57 , studenti 38 , cu- 
noscutf, dintre ei mari dregatori, cum era comitele Terenfiu 39 , marele 
medic Eustafiu 40 , dar si calugdri si c&lugdrite 41 , v&duve 42 , agenti fis- 
call w , tuturora Sflntul Vasile cduta sa le presare in inimd, Intr-un veac 
In care discupile teologice ajunseserd o adevdratd pasiune, evlavie ade- 
v&ratd, pentru cd, dupd cum zice Jnfr-una din epistole, in Joe sa se rd- 
mlnd la *teologie», care trebuie sd insemneze preamdrirea lui Dumne- 
zcu, s-a translormat intr-o «tehnologie» u . Se stie cd nefiind stabilit incd, 
prin sinod, in{elesul clar al termenilor «usia» si «ipostasis», acum cind 
episcopul Apolinarie de Laodiceea insinua denaturarea doctrinei hristo- 
logice, care va hdminta mai tirziu intreg Rdsdritul crestin, iar rdtdcirea 
lui Eunomiu si a lui Macedoniu nu vedeau in Duhul Slint mai mult decit 
o fdpturd a lui Dumnezeu, strddania impresionantd a marelui Vasile, care 
in bundtatea lui preconiza reprimirea in comuniunea Bisericii chiar si a 
urienilor, care nu infelegeau toate implicafiile lui «omousios» doar sa 
declare cd primesc formula niceeand, va reusi totusi sd pregdteascd at- 
moslera de la sinodul II ecumenic desi atunci el nu va mai ii in viafd. 
Vor rdsuna neuitate cuvintele prin care se deplingea sifuafia neno- 
rocitd in care ajunsese Biserica : «ndpasta ratdcirii ariene nu se reduce 
acum doar la doud-trei biserici, ci-si intinde pustiirile ei de la granifele 
Iliriei si pind la Tebaida Egiptului. Trufia oamenilor, care nu mai cu- 
nosc frica de Dumnezeu, urcd in primele rinduri. Demnitatea preofeascd 
a dispdrut, lipsesc pdstorii care sd indrume cu infelepciune turma lui 
Hristos, in vreme ce vindtorii de mdriri folosesc banii bolnavilor... sub 
masca luptei pentru ortodoxie, mulU isi ascund dusmdniile personale... tn 
multe locuri mirenii fug sau sint fugdriti din biserici si, printre suspine 



37. Epist. 106. 

38. Epist. 276, 300. 

39. Epist. 99, 105, 214. 

40. Epist. 151, 189. 

41. Epist. 44—46, 52, 123, 154, 173, 295 etc. 

42. Epist. 10, 107, 174, 283 etc. 

43. Epist. 88, 142, 284, 285, 299, 312—313. 

44. Epist. 90, 2. 



■CIU1QH1 105 

si lacrimi, Inaltd alarH, pe clmp, sau In pustietdti, miinile IntrebQtoare 
cdtre Dumnezeu» * 5 . 

In astiel de vremuri de restriste, Siintul Vasile cautd si gdseste pri- 
lejuri sd intdreascd credinfa preotilor din comunitdfile rdmase idrd pas- 
tor, de multe ori chiar si a mirenilor insisi, imbdrbdtindu-i cu mflacarare 
cd ziua biruintei nu va intirzia. Asa se aude cuvintul din Nord pind in 
orasele de Iingd Mare 4fi , in Samosata, Berea, Chalchida si Edesa Siri- 
ei i7 , in Coloneea, Nicopole, Satala si alte orase din Armenia Mica si dirt 
Pont. «Con)ur pe orice om temdtor de Dumnezeu si care asteaptd ju- 
decata lui Dumnezeu sa nu se lase dus de invdtaturi strdine», zicea el 
intr-o epistold adresatd celor din Sozopole 48 . «Nu va inecafi la mal, mai 
sint doar citeva zile pind cind toate se vor indepdrta» * 9 , spunea el in 
alt loc. 

Pentru noi, romdnii, in aiard de «Scrisoarea Bisericii din Gotia cd- 
tre Biserica din Capadochia» , care vestea Marelui Vasile modul cum a 
patio-iit Siintul Sava de la Buzau, rdmin tot atit de mult grditoare cele 
patru epistole 50 care au in vedere stdrile de lucruri din Biserica stid- 
romdnd si prin care Siintul spunea : «Cind am vdzut pe atlet f = Siin- 
tul Sava), am tericit pe indrumdtorul lui, pentru cd a pregdtit pe multi 
a lupta pentru credin{d» 51 , cdci, mai adaugd el, «m-am imbogatit su- 
tleteste gustind cu bucurie cele scrise despre un martir luptdtor in pa- 
mint barbar» 52 peste Dundre. 

Ar trebui sa stdruim prea mult subliniind in chip deosebit impor- 
tant epistolelor la adincirea concepfiei lui moral-ascetice, la precizarea 
crezului sdu dogmatic ori la indrumdrile lui hotaritoare pe t&rlm litur- 
gic §i canonic. 

Cum spunea si in altd parte 53 «omul nu-i animal monastic». Chiar 
dacd a caldtorit peste mdri si fdri 54 , trdsdtura iundamentald a crezului 
sau ascetic se apropie totusi mai mult de monahismul sirian decit de eel 
egiptean, al lui Pahomie. Marturiseste el insusi acest lucru atunci cind 



45. Epist. 92, 2. 

46. Epist. 203. 

47. Epist. 219—222, 224. 

48. Epist. 261, 3. 

49. Epist. 243. 

50. Epist. 154, 155, 164, 165. 

51. Epist. 164. 

52. Epist. 165. 

53. Migne, P.L., 31, 917. 

54. Epist. 204, 6. 



100 MTtNTUL VASil.tt CKL MAflK 

recunoaste In Eustatlu de Scbasla pc primul sdu lndrumdtor M . Chinr 
si In tratatul sdu *Cdtre tineri» Sflntul Vasile preconiza o teologie a 
ascczel. De aceca, pe bund dreptate, s-a afirmat 56 cd Epistolele 2 si 22 
(.u multele lor citate biblice sint minunate incercdri de fundament are 
biblicd a vederilor lui ascetice. Tot asa ne 3/iva/d si alte epistole 57 . in 
schimb, fata de exagerdrile lui Eustafiu de Sebasta, care vedea in mo- 
nahlsm o via/d dusd numai in retragere eiemiticd si in rugdeiune (ma- 
sallunlsm), Sllntul Vasile recomandd munca si rugdeiunea, departe de 
llnia anahoreticd si legatd mai mult de viafa sociald 58 . 

Pentru viaja liturgicS de mare insemndtate sint cele relatate in- 
dcoscbi in doud din epistolele sale, in care se descrie rinduiala celor 
sapte laude si a cintdrii alternative, asa cum se obisnuia intr-o forma 
destul de avansatd pentru veacul al patrulea 59 . 

S-au bucurat de o apreciere rar intilnitd in istoria vietii duhovni- 
cesti : rinduielile canonice stabilite de Sfintul Vasile nu numai in cele 
trel *epistole canonice» m , care cuprind sub forma celor 92 canoane 
normele pedagogice si educative care au intrat in legislafia Bisericii 
Rds&ritene, bucurindu-se de o apreciere neintrecutd si intrate ca atare 
$i In viafa spiritualti a popoarelor ortodoxe ei , ci si multe alte epistole 
care prevdd norme morale si de drept de o raid disciplind. Merita sub- 
Hnlat Intre altele principiul ca epitimia sau canonul sd nu se dea dupd 
cantitate, ci dupd intenfia penitentului S2 . La fel se apreciazd concep- 
lla sa superioard despre post es . Patrologul J. Quasten enumerd nu mai 
putin de 41 de epistole confinind indrumdri canonice si moral- 
ascetice 64 . 



55. Eplst. 223, 2. 

56. J. Gribomont, Le monachisme au TV-e siecle, in «Studia Patristica», II. 

57. Eplst. 181, 116—117, 229. 

58. A se vedea J. Gribomont, Saint Basile, in «Theologie et la vie monastique», 
Paris, 1961, p. 109—110. 

59. Epist. 204, 207. 

60. Epist. 188, 199 si 217. 

61. Ralli-Potli, Sintagma slintelor ?/ dumnezeie$tilor canoane, vol. I, Atena, 1852 
(tn 1. greacft), Indreptarea Legii, editia Academiei R.S.R., Bucuresti, 1962. Pitra, Juris 
ecc/es. Graecorum historia et monumenta I, Roma, 1864. N. Milas, Canoanele Bise- 
rtcll Ortodoxe II, 2 p. 39 — 149 ; K. Bones, Cele trei epistole canonice ale Stintului Va- 
sile eel Mare, In «Byz. Zeitschrift», 1951, p. 62 — 78. I. Ivan, Opera canonica a Siintului 
Vasile eel Mare si importanfa ei pentru unitatea Bisericii crestine, in vol. *Sfintul 
Vasile eel Mare», Bucuresti, 1980, p. 355—377. 

62. Epist. 240. 

03. A se vedea can. 20. 

64. Epist. 2, 10—11, 14, 18, 22—26, 49—65, 83, 85, 97, 106, 112, 115, 116, 173, 
174, 182—183, 219, 220—222, 246, 249, 251, 277, 291—299, 366. 



■cmsom 107 

tn canonul 84 se spune la un moment dat : «Temlndu-ne de dreapta 
judecatd si avlnd mereu inaintea ochilor ziua cea intricosatd a ras- 
pldtirii Domnului, noi nu vrem sd pierim deodatd cu cei ce trdiesc in 
pdcate, drept aceea sd-i indrumdm pe tofi cei incredinfafi noua... sir- 
guindu-ne sd ne mlntuim sufletele», un adevdr pe care-1 repetd foaite 
adeseori in epistolele sale, care ne oferd astfel eel mai bogat material 
atit pentru cunoasterea vietfi lui, clt si a multor aspecte din viata spi- 
ritual a vremii. 

Dintre cele peste 20 de epistole cu continut dogmatic, — desi ele- 
mente de acest soi intllnim In mult mai multe din ele 65 — , amintim 
clteva pasaje mai semnificative. 

Epistola 9, datlnd din vremea retragerii la Annisa (anul 361 — 362), 
e adresatd unui vechi cunoscut cu numele Maxim Filosoful, cdruia ii 
face o expunere a felului in care s-a rdspindit erezia antitrinitard si 
anume din pricina neputintei episcopului Dionisie eel Mare al Alexan- 
driei (258 — 268) de a combate erezia lui Sabelios, care spunea cd in 
Stlnta Treime nu ar ii trei persoane, ci ar ii numai una, care odatd ar 
apdrea ca Tata, f= Creatorul), altd data ca Fiu f= Mintuitorul), iar alta 
data Duh Stint (= Siintitorul). Vrind sd combatd acest antitrinitarism 
modalist, Dionisie a trecut In extrema cealaltd, idcind, zice Siintul Va- 
sile, «ca un grddinar care vrind sd indrepteze un pom tindr crescut 
strimb il rdsuceste silit incit trece tocmai in sens contrar», idcind aluzie, 
desigur, la antitrinitarismul monarhic al lui Pavel de Samosata, care 
coniunda fiinfa cu persoanele. 

Epistola 52 e adresatd unor cdlugdrife care nu erau nici ele in clar 
cu deosebirea intre (Unfa si persoane, de aceea li se dau ldmuriri in le- 
gdturd cu termenul «deofiintd», insistind si asupra divinitdtii Duhului 
Sfint dupd formula urmatd si in trataul «Despre Duhul Sfint», ca noi 
*trebuie sd credem dupd cum ne-am botezat si sd ne botezam dupd 
cum credem», alirmind prin aceasta egalitatea iiintiald a celor trei per- 
soane treimice. 

Epistola 105 adresatd liicelor comitelui Terenfiu, care erau dia- 
conife rivnitoare in apdrarea credin\ei, vorbeste cam tot de aceleasi 
probleme. 

Despre dumnezeirea Duhului Sfint ne vorbeste Siintul Vasile in 
multe alte locuri, accentuind indeosebi faptul ca dacd n-ar fi in El pu- 



65. Intre ele amintim in chip deosebit cele de sub nr. 8 si 38, desi unii le atribuie 
fratelui sSu Grigorie. 



108 ■MNTUI, VA8I1.K CBL MARE 

tore dumnezelascd nu s-ar putea explica In general cresterea si dezvol- 
tarea Biscricli In lume 6<s . 

O importantd deosebitd prezintd epistola 125, care este o mdrturisire 
de credinfd semnatd de mai multf episcopi, intre ei si de Eustatiu de Se- 
bosta, vec/ii admirator al lui Arie si foarte nestatornic In ale credinfei, 
Intre altele sustinlnd cd Duhul Silnt ar ii numai fdpturd, nu Dumnezeu. 

Dar cele mai importante sint cele 4 epistole adresate Sfintului Amfi- 
lohiu de Iconium 67 , in care Sfintul Vasile rdspunde la o serie intreaga 
de Intrebdri de ordin apologetic, moral si dogmatic. Astfel : despre pu- 
terea de cunoastere a rafiunii omenesti, despre fiinta si energiile di- 
vine, despre fiinta si ipostas, despre cunoastere si credinfa, despre destin 
?i Providenfd, despre egalitatea iiintiala a persoanelor divine. 

Din atenpa deosebitd pe care o purta monahilor Sfintul Vasile tri- 
mite ascefilor de sub indrumarea sa 68 o lungti scrisoare in care le atrage 
atenjia sd nu se increadd in calomniile care circulau la adresa lui, e 
drept si din pricind cd nu propovaduiau cored credinfa despre deofiin- 
fltnea Fiului si a Duhului Sfint cu Tatdl, dar poate si mai mult din pri- 
cina intrigilor si a intereselor personale, incit au incercat sd introducd 
$1 doi spioni printre cdlugarii din asezdmintul Sfintului Vasile, care spoi 
au fost demascafi ca Hind o acfiune nedemnd a episcopului Eustatiu. 

O altd inscenare nedemnd a acestui Eustatiu este invinuirea adusd 
Sfintului Vasile cd ar intrefine relatii cu Apolinarie si ar susfine chiar 
Invdfdturi ale acestuia, intrucit ar exista si unele dovezi scrise pe care 
Eustafiu le-a si multiplicat, raspindindu-le printre cei prezenti la intru- 
niri I Amdrlt peste masurd, marele ierarh rdspunde mai intii intr-o lun- 
gd epistold adresatd direct lui 69 , dar in acelasi timp plingindu-se de 
*lipsa de bund credinfd» si de duplicitatea acestui om, revine in multe 
din epistole asupra acestor «relatii» care ar fi existat intre el si Apoli- 
narie. Mai tirziu, Sfintul Vasile a cerut sd se aducd de fafa dovada ori- 
ginald a scrisorii, care de fapt era numai o copie falsificatd. In al doilea 
rind, el recunoaste cd a scris acelui om inainte cu 20 — 25 de ani, dar 
numai o scrisoare confinind simple salutdri, fdrd sd fi susfinut vreodatd 



66. Epist. 113—114. 

67. Eplst. 233—236. 
60. Eplst. 226. 

69. Epist. 223. Istoricul Socrate (1st. bis. I, 3, 14) afirma ca unii spun ca Eustatie 
or fl nutorul AsceMcon-ului lui Vasile. N-am putut avea la IndeminS studiile lui 
J. Grlbnmont, Uistoire du texte des Ascetiques de Saint Basile, Louvain, 1953. 



•cwwom loo 

Vienna din *lnv&l&tuiile stricate» ale acestui eretic. Dai inscenaiea se 
vede cd a avut un ecou destul de puternic intre contempoiani, Inclt 
multf dintie corespondent!, episcopi, cdlug&ri, preofi ori simpli laid il 
Intreabd 70 . Iatd ce declaid el in sciisoarea c&tre pieotul Genethlios : 
«Niciodata pind acum nu m-a chemat nimeni vreme de atifia ani sd md 
Judece cd as fi suspnut asa ceva. N-am sen's, nu apiob astiel de rdtdciii 
(ca ale lui Apolinarie) si le anatematizez chiai, pentru cd el confundd 
jpostasele ca si Sabelios» 71 . 

In general, cum am mai amintit, Siintul Vasile a luat asupra sa, In- 
cepind cu anul mortfi Siintului Atanasie (2 mai 373), rolul de condu- 
ctor al apdrdtoriloi crezului ortodox stabilit la Niceea, incercind sd 
adune intr-un front unic toate grupdrile separate ale Bisericii. Din pd- 
cate, reacfiunea atingea etapa maxima de prigoand. Grigorie de Nyssa, 
fratele Siintului Vasile, urma sd fie si el arestat 72 . Unul din vechii apd- 
rdtori ai crezului niceean Marcel de Ancira a gresit, imbratisind pdreri 
upr opiate de ale lui Sabelios si Apolinarie. Epistolele 243 si 263 descriu 
ultimele incercdri disperate ale Sfintului Vasile catre papa Damasus si 
cdtre episcopii apuseni pentru a-i veni intr-ajutor. Sinodul de la Cizic din 
anul 376 agravase si mai mult situatia. Noroc cu precipitarea evenimen- 
telor, care au adus si moartea lui Valens, in anul 378, si care va in- 
semna rechemarea din exil a tuturor episcopilor in frunte cu Eusebiu de 
Samosata, cdruia Sfintul Vasile i-a asigurat si acolo, in Tracia, unde fu- 
sese surghiunit, trimiterea regulatd a corespondentei 7S . 

Peste toate amardciunile nu trebuie sd uitdm opera caritativS, spri- 
jinitd cu tot entuziasmul de Sfintul Vasile. Scrisorile 27 si 31 ne infor- 
meazd despre activitatea lui in timpul foametei din anul 368. Intr-o e- 
pistold el invitd pe Siintul Amtilohiu de Iconium sa-i viziteze azilul de 
sdraci n , iar din alte epistole 7S aflam cd si la fard horepiscopii sdi (epis- 
copii de la fad) organizaserd astfel de asezaminte de binefacere 76 . Astfel 
de lucrdri il ajutau pe stint sa-si uite accentele de mizantropie 77 sau de 
susceptibilitate exageratd de care dadea uneori dovadd, poate din pri- 



70. Epist. 129, 131, 224, 244, 263, 265. 

71. Eplst. 224. 

72. Epist. 100, 225, 237. 

73. Epist. 141, 223, 239, 268. 

74. Epist. 175. 

75. Epist. 162, 163, 164. 

76. Epist. 53, 54. 

77. Epist. 244. 



J JO ■rlNTUL VAilLlC C1L MAHK 

clua sdndtdtii lui gteu lncercate, dar desigur si din cauza nimicniciei con- 
tcmporanilor. 

De altiel va rdmine pentru de-a puturea strddania sa pilduitoare de 
ajuturarc, de apdrare si de ocrotire a intereselor tuturor celor ce-1 soli- 
citau. In aceastd categoiie se grupeazd cele mai multe din epistolele 
sale, pe care cititorul ar ti bine sa le aiba sub ochi in mod deosebit 
sprc a Intelege mai usor de ce acest siint ierarh a piimit inca de pe 
c.Uxd era In trup supranumele de «cel Mare». De aceea gdsim potrivit 
dc a Insira 7S chiar si numai cu numarul aceste epistole : 15, 32 — 33, 
35- -37, 73, 83—85, 88, 96, 104, 107—111, 142—143, 147—149, 177—180, 
273—276, 280—281, 284—299, 303, 305—309, 311—313, 315—319. 

JVu vom avea deplin rotunjitd personalitatea Sfintului Vasile dacd 
nu vom lua In atenta considerare munca sa de disciplinare a clerului si 
In general de imbundtdtire a moralitdtii tuturor credinciosilor incredin- 
tali lui spre pdstorire. Clasice au rdmas cuvintele lui prin care comba- 
te simonia : «Mi s-a umplut sufletul de durere atlind acest lucru care nu 
p&rea de crezut. Dacd dupd ce va primi scrisoarea mea va mai sdvirsi 
vreunul asemenea fapte, acela va trebui sa fie indepartat de la altar, cdu- 
tlndu-si loc altundeva» 79 . 

Ne putem Inchipui cum vor ii sunat in urechile multora cuvinte ca 
ucestea : «Mult ma intristeazd faptul cd de acum canoanele Pdrintilor 
au ajuns sd fie trecute cu vederea», scrie el horepiscopilor. «Sd curdpti 
In lntregime Biserica, scoflnd din sinul ei pe cei nevrednici, iar in viitor 
sd nu primitf decit pe cei vrednici» 80 . 

Cam atit am crezut necesar sd spicuim din multimea epistoleloi 
sale spre a intelege de ce au zis multi din cei care i-au apreciat scrisul 
cd epistolele formeazd «fdrd indoiald partea cea mai importantd a acti- 
vitdtii literare a Sfintului Vasile» 81 . 

Pentru cd, in fond, In ciuda «neindrdznelii $i timiditdtii tipice» 82 tie 
care vorbeste Intr-o scrisoare, oriclt de mult s-ar scrie despre viafa si 
opera acestui om, totusi ai impresia cd n-ai spus destul si cd mereu rd- 
min si altele care ar trebui spuse. 

Despre limba epistolelor Sfintului Vasile s-a scris cu elogii. Cu toate 
cd se InWnesc in scrisul sdu si unele expresii folate, unele din ele cu- 
prinzlnd expresii compuse din 2 — 4 cuvinte M sau unele provincialisme, 



78. Y. Courtonne, op. cit., I, XI— XII. 

79. Epist. 53. 

80. Epist. 54. 

81. M. Balanos, Patrologia, Atena, 1930, p. 30i. 
112. Rplst. 48. 

83. A so vodea, de pilda, In epistolele 40 §i 365 citeva speoimene de acest soi. 



■cmiowi in 

totusi *dintre toate operele corespondenta sa a fost cea mai ingrljitd. si 
prin urmarc si cea mai cltitd» 8 *. 

Pe llngd laudele pe care i le-au adus dintre contemporani Stintul 
Grigorie de Nazianz si marele retor Libaniu, amintim cele spuse de pa- 
triarhul Fotie 85 : «in toate sciieiile sale Vasile e excelent : abil in mi- 
nuirea stilului curat, clar si just, cu un cuvlnt demn de tribuna si de ca- 
tedra cea mai clasicd. Atunci cind e vorba de ordinea si de curdfia gin- 
durilor, el strdluceste in primul rind, nimeni nu-1 intrece : vrea sd con- 
vingd, e pldcut, sclipitor, stilul e curgdtor, spontan. In asa mdsurd con- 
vinge stilul. De aceea cine ar lua ca model predicile sau scrisorile lui, 
unul ca acela, In caz cd nu-i de tot ignorant, n-ar mai avea nevoie nici 
de Demostene, nici de Platon». Ceea ce-i mai important decit totul, cum 
Insusi declara, el nu scria ca sd afiseze, ci ca sd zideascd sufleteste 86 . 

Nu-i de mirare cd un polihistor ca Erasmus de Rotterdam il socotea 
eel mai mare cuvintdtor al antichitatii crestine 87 , iar un Cassiodor gdsea 
in scrisul lui cea mai reusitd incercare de reinviere a stilului antic atti- 
cizant 88 . Un contemporan de al nostru subliniazd si el cd «taina scri- 
sului lui a constat tocmai in faptul cd a imbrdcat adevdrul vesnic al 
crestinatdtii in haina frumoasd a limbajului clasic» 89 . £i totusi hotdrirea 
unanimd a crestinatdtii, care a ridicat pe vremea lui Alexie Comnenul 
(1081 — 1118) la treaptd de cinstire si de sfintenie deosebitd vrednicia 
Sfinfilor «Trei lerarhh, a tost laptul cd in ce-i privea pe el si-a pus 
*-toatd puterea pentru reclddirea Bisericii lui Dumnezeu», cum mdrtu- 
risea adeseori in epistolele sale. 

E drept cd in colecfia scrisorilor sale sint unele care au iost atri- 
buite altor scriitori. Totusi noi am tradus intreaga colecfie de 366 epis- 
iole, asa cum se alia ele in edipa Migne si in cea publicatd de Yves 
Com tonne, semnalind, desigur, in locul respectiv care dintre epistole au 
iost socotite neautentice sau apocriie. Iatd, dupa o publicafie recentd 90 ,. 



84. A. Pueck, Histoire de la litterature giecque chretienne, Paris, III (Par, 1930). 

85. Fotie, Biblioteca, cod 141 si 143, Migne, P. L., 103, 310, 420—421. 

86. Epist. 135. Daca exista si destule pagini cu perioade lungi de fraze retorice,. 
in schimb nu i se poate tagadui sinceritatea si buna credinia. 

87. In pref. ed. din Basel a scrierilor sale. 

88. Institutiones, Migne, P. L., 70, 1110. 

89. St. Papadopulos, Mersul gindirii teologice a Si. Vasile, In «Mitrop. Ardealu- 
lui», 1979. 

,90. P. F. Fedwick, A Commentary of Gregory ot Nyssa on the 38-th Letter of 
Basil of Caesareea, in «Orientalia Christiana Periodica», Roma, 1978, pag. 32. Acest 
autor numara 368 de epistole atribuite Sfintului Vasile, intre ele aflindu-se si una 
scrisa pe papirus. 

Intrucit nu-i usor sa deduci unde se ioloseau in epistole formele pluralului de 
politete si eel maiestativ am cautat o formula intermediara, mai apropiatS cititorului 
de azi. Altfel era greu sS alegi intre trei astfel de termeni folositi intr-o singura- 
epistoia (cf. ep. 143). 



112 ■flNTUL VATLIC CtL MAHB 

llsta acestor eplstole : 8, 10, 16, 39—45; 47, 50, 81, 166—167, 169-171, 
189, 197, 2 ; 321 , 347—360, 365—368 si probabil 46. 

Multumind Bunului Dumnezeu pentru bucuria de a putea prezenta 
cltitorilor nostri cuvlntul atlt de ziditor al scrierilor marelui ierarh din 
Cezareea Capadochiej, rog din toatd inima pe acest mare stint sa-mi He 
Impreund rug&tor c&tre Cel de Sus pentru eventualele neajunsuri ale 
unei lucrdri atlt de grele, iar Prealericitului nostiu Patriarh Teoctist ii 
adrcsez cu acest prile) Intregul men omagiu de giatitudine pentru posi- 
bilitatea de a putea evoca in limbajul lui duhul de mare indrumdtor 
si de mare dascdl al celui care a fost Sfintul Vasile eel Mare. 



BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 

Editil 

1. Venefj'a 1499, sub ingrijirea cunoscutului umanist Aldo Manutius (se publicau 
doar 44 epistole, intre ele si cele 22 din corespondenta cu Libaniu). 

2. Hagenau (Alsacia) 1528, editor Vincent Obsopocus (cuprinde 59 epistole si 59 
ale Sf. Grig. Naz.). 

3. Basel, 1552 (reeditate Venetia 1536 si aceeasi Basel 1551) ingrijita de Ieronim 
Frobcnlus si cu prefata de Erasmus de Roterdam (cuprindea 99 epistole). 

4. Paris 1618 (reed. 1638), Ingrijita de Frontou le Due si CI. Morel, cuprindea 214 
«plstole cunoscute anterior sub numele Sf. Vasile si Grig, de Nazianz, la care se adauga 
«lte 214 ale Sf. Vasile. Textul epistolelor a fost confruntat si cu clteva variante manu- 
scrise. In 1679 apare la Paris sub Ingrijirea lui Fr. Combefis o editie si mai ingrijita. 

5. Paris 1729 — 1730 sub ingrijirea calugSrilor benedictini din ordinul Sf. Maur 
jmaurlnt) J. Gamier si Pr. Maran, care publics de altfel IntreagS opera Sfintului Va- 
sile In trei volume (corespondenta se aflS in volumul HI). Textul a fost controlat 
dupi 9 variante manuscrise si constituie o opera intr-adevar meritorie. Au fost pu- 
bllcate 365 de epistole in text paralel grec-latin si cu multe note critice. Pina ast3zi 
■a rlmas In mare parte neschimbat5 cronologia epistolelor in trei mari grupe : 

1) lnainte de episcopat (1 — 46). 

2) din timpul episcopatului (47 — 291). 

3) cu data necunoscuta si unele dubioase (292 — 366). 

Editla maurina a fost reeditata numai cu text latin la Venetia, 1750 — 1751, la 
Bergamo In 1793 si la Paris 1835 — 1840. Cu text grec-latin a mai fost reeditata editia 
maurinS In 1839 la Paris de L. de Sinner, iar in 1857 de colectia Migne, Patrologia 
graeca, vol. 32, col. 219 — 1114, care a mai sporit cu una num3rul epistolelor (366). 

6. In veacul nostru s-a exprimat adeseori dorinta de a se reedita o editie critica 
a epistolelor Sfintului Vasile. S-a realizat acest lucru prin reeditarea unora dintre 
epistole, iar pentru toata colectia notam trei editii : 

a) Yves Courtonne, Saint Basile, Lettres, 3 volume, Paris, 1957, 1961, 1966. 



■CKWOIU . | [tlP 

b) R. Y. Di'IcrrarUMc. Gurio, Saint Basil, the Letters, 4 volume Londra — Cam- 
bridge (Mass.), ] MO 19.03. 

c) 'EXXtjvjc llatifn": tijc 'ExxXijaiac : M, BooiXefovi, "Ep-ja I — III, ed. P. Hristu— 
St. Sakkos, V. Psevtoga si T. Zisis, Tesalonic, 1972—1973 (cu traducere paralela In 
greaca modern3). 

Traduceri 

1. Germane: Basilius, samiliche Werke, Kempten, 1838 — 1842. 

Basilius, samtliche Werke t ausgewdhlte Briefe (97) hrg. V. Grone, Kempten, 1881. 
.•■•- Bibliothek der Kirchenvater, 46, 4: A. Stegman, Kempten, 1925. W. D. Hauschield, 
Stuttgart, 1973. 

2. Engleze : B. Jackson, A. Select Library 0/ Nlcene and Post-Nicene Fathers oi 
the Christian Church, ed. P. Scheff and H. Wace, Buffalo and New York, 1866—1900. 
Reeditata in «Grand Rapids», 1952, etc. ser. 2, vol. 8 (1895), p. 109—327; R. Deferrari, 
op. cit., A. C. Way, in «The Fathers of the Church», ed. R. J. Deferrari, New York, 
J947, 13 (1951), 28 (1955). 

3. Franceze : Yves Courtonne, Lettres, 3 vol., Paris, 1957—1966. 

Studii* 

^mand, Dom David, Essai d'une histoire critique des editions generates grecques et 

greco-latines de St. Basile, Louvain, 1940 — 1946. 
Balanos, M. S„ Patrologia, Atena, 1930 (In 1. greac3). 

Bardenhewer, O., Geschichte der altkirchlicher Literatur, vol. Ill, Freiburg, 1923. 
fiessieres M., La tradition manuscrite de la correspondance de St. Basile, Oxford, 1923. 
Bodogae, T., Corespondenta Stintului Vasile eel Mare si str&dania sa pentru unitatea 

Bisericii crestine, in volumul «Sfintul Vasile eel Mare», inchinare la 1600 de 

ani de la savirsirea sa, 1980. 
Bonis, K., Cele rref epistole canonice ale Si. Vasile c&tre Amtilohiu, in «Byzantinische 

Zeitschrift», 1951, Munchen, p. 62—78 (in 1. greacS). 
•Cavallin, A., Studien zu den Brief en des hi. Basilius, Lund, 1944. 
Coman, L Gh., Patrologia, Bucure$ti, 1956. 
Courtonne, Y., Saint Basile et l'Hellenisme, Paris, 1934. 
DrSseke, J., Apolinarius von Laodiceea, Leipzig, 1892. 
Jsmst. v., Basilius des Grossen Verkehr mit den Occidentalen, in «Zeitschrift fur 

Kirchengeschichtei), 10/1896, p. 626—664. 
Fialon, E., Etude historique et litteraire sur St. Basile, Paris, 1869. 
■Gribomont, J., Le monachisme au IV-e siecle en Asie Mineure de Gangres au messa- 

linisme, in «Studia Patristica», II, Berlin, 1957. 
Hristou, P., Vasile eel Mare, Epistole, in seria «Parintii greci ai Bisericii», vol. 1 — 3, 

Tesalonic, 1972—1973 (in 1. greaca). 
Laube, A., De litterarum Libanii et Basilii commercio, Breslau, 1913. 
Loofs, F., Eustatius von Sebaste und die Chronologie der Basiliusbrieie, Halle, 1898. 



* N-avem pretentla de a prezenta o informatie bibliografica completa. In co- 
mentariile fiecarei epistole am mai indicat deseori unele date bibliografice necesare. 
Aid amintim doar citeva scrieri mai cunoscute. A se vedea si bibliografia mai bogata 
la volumul prim al «Scrierilor» Sfintului Vasile. 
8 — Sfintul Vasile eel Mare 



114 SFINTU1, VASILE CEL MARE 

Maas, P., Der Brielwechsel zwischen Basilius und Libanius, In «Sitzungsberichte der 

preuss. Akademie d.W., Phil. hist. Klausse», Berlin, 1912. 
Martin, V., Essai sur les Iettres de St. Basile Ie Grand, Nantes, 1865. 
Melcher, R., Der achte Brief des Basilius ein Werfc des Evagrius Ponticus, Munster, 

i. W., 1923. 
Quasten, J., Initiation aux Peres de I'Egllse, III, Paris, 1963. 

Rudberg, S. Y., Etudes sur la tradition manuscrite de St. Basile, Upsala, 1953. 
Seeck, O., Die Brieie Libanius zeitlich geordnet, in «T. U.», 30 (Leipzig, 1906), p. 30 — 

34; 468—471. 
Stmtul Vasile eel Mare, jnchinare la 1600 de ani de la sdvlrs/rea sa, Bucuresti, 1980 

(cu 20 de studii diferite). 
Siintul Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (329 — 379), traducere de Iosif, Mi- 

tropolit Primat, Bucuresti, 1898. 
Truecker, B., Politische und sozial-geschichtliche Studien zu den Basiliusbrielen, 

Bonn, 1961. 
Volker, H., Basilius, Epistel 366 und Clemens AJexandrinus, In rev. «Vigiliae christia- 

nae», Leiden, 1953, p. 23—26. 



I 

SCRISORI DATlND INAINTE DE EPISCOPAT 



EPISTOLA 1 
C5tre Eustatfu Filozoful 1 
Scrisa prin anal 356 



Imi pierdusem deja nadejdea din pricina nedrept&filor sortii, datoritS 
carora a aparut mereu cite o piedica in calea intilnirii noastre, dar, in- 
tr-un chip minunat, tu mi-ai redat entuziasmul si m-ai mingiiat prin 
scrisoarea trimisa. Ajunsesem aproape sa ma intreb daca nu cumva e 
drept ceea ce spun adeseori cei mai multi oameni, ca exista o necesitate 
si un destin care dirijeaza treburile noastre, atit cele marunte, clt si cele 
mai importante, si ca noi oamenii nu sintem stapini pe nimic. Or, in caz 
ca lucrurile nu stau chiar asa, atunci nu cumva un noroc oarecare rin- 
duieste parca toata viaja omului ? Vei intelege mai bine si rostul acestor 
ginduri, cind vei afla pricinile care m-au adus aici. 

PSrasisem Atena disprejuind starile de lucrurl de acolo din pricina 
renumelui ce-1 aveai ca filozof. Am trecut in graba, prin orasul asezat 
pe malurile Helespontului 2 , asa cum nici un Odiseu n-a facut-o ca sa 
scape de cintecele fermecate ale sirenelor 3 . $i Asia Mica mi-a stirnit 
muJta admiratie, eram insS grSbit s-ajung In metropola acestei provincii *. 
Deindata ce am ajuns acasa te-am cautat ca pe tot ce aveam mai de pret, 
dar nu te-am putut gSsi, pentru c3 mi s-au ivit multe si variate piedici. 
CSci se vede c-a fost un destin necrutator sa ma imbolnavesc, iar din pri- 



1. Filozof pagin admirat de Sf. Vasile atit de mult, incit chiar $i dupa intoarcerea 
-a din calatoriile pe la loca^urile mtn5stire5ti din Orient, dorea sa-1 revada. J. Gribo- 
mont {Eustafiu de Sebasta ?i c&l&toiiile tin&iului Vasile din Cezareea, in «Revue d'hist. 
eccles., 1959) identifies pe acest Eustatiu cu viitorul episcop de Sebasta, cu care va avea 
destule conflicte, dar cu care se va imp3ca pin8 la urm5. De la el a luat unele su- 
gestii in privinta vietii monahale, dar a si combatut orientarea ingusta si potrivnica 
societatii acestuia. 

2. Constantinopol. 

3. Od/seea, M 158. 

4. Cezareea Capadochiei. 



116 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

cina aceasta sa stau departe de tine, si astfel sa nu pot veni impreuna cu 
tine, cind a fost vorba sa pleci prin„Orient, iar cind, in sfirsit, dupS ne- 
numSrate oboseli, am ajuns in Siria, s-a intimplat sa nu mS pot intilni 
cu filozoful meu, care plecase intre timp in Egipt. Si iarasi am fost ne- 
voit sa pomesc la drum, de astSdata spre Egipt, cum zice poetul 5 , «un 
drum lung si greu», dar nici aici n-am gSsit pe cine cautam. 

Atit de nefericit ma simteam in dorinta mea, incit imi venea ori sa 
apuc drumul spre Persia si sa ma afund in cautarea ta cit mai departe 
cu putinja «prin tinuturile barbarilor» (caci de buna seama ca si pina 
acolo ajunsesesi, atit de mare era rautatea diavolului) ori, daca nu, sa 
ramin aici, in tara lui Alexandru, ceea ce s-a si intimplat. De altfel se 
pare ca daca as fi renuntat sa te caut, asa cum se tine mielul credincios 
de pastorul lui, tu te-ai fi incumetat sa treci pina si dincolo de padurea 
Nyssei din India 6 , iar daca s-ar fi gfisit pe pfimint vreun colt mai inde- 
pSrtat, tu te-ai fi rStScit si pina" acolo ? 7 Dar de ce atitea vorbe ? 

Ca sa incheiem, acum cind si tu traiesti in aceeasi \ar& cu mine, se 
vede ca nu mi-a fost dat sS ma reintilnesc cu tine, fiind impiedicat de 
indelungate suferinte. $i daca si de acum inainte aceste boli vor fi tot 
atit de grele, atunci nici macar iarna nu voi putea sa reintilnesc pe 
intelepciunea Ta. Nu sint oare toate acestea niste ispravi ale destinului, 
cum te'exprimai tu insuti ? Nu sint ele un fel de fatalitate ? Astfel de 
nepotriviri n-au intrecut oare pina si legendele poetilor privitoare la 
Tantal ? 8 . Dar, cum spuneam mai adineauri, acum ma simt mai bine dato- 
rita epistolei Tale si de acum nici nu mai stSrui in vechile mele pareri. 
Eu spun ca trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu atunci cind ne 
face partasi la bunatatile Sale, dar nu trebuie sa ne suparam nici cind 
El nu ni le daruieste indata. Asa si noi, in caz ca ingaduie sa ne reintilnim 
unul cu altul, sa vedem in acest lucru Binele eel mai mare 9 , precum si 
placerea cea mai aleasa, dar daca El aminS reintilnirea noastra, atunci 
sa suferim aceasta durere cu blindete si rabdare pentru ca fara indoiala 
ca. El rinduieste treburile mult mai bine decit am putea s-o facem noi 
insine. 

5. Odiseea, D 483. : 

. , . ■ 6. Ora?, in Pakistanul de azi, socotit de cei vechi patria lui Dionisos. 

7. Fictiune literara folosita de Sf. Vasile spre a arata dorul sau dupS viata mo- 
nal^ala. 

8. Dupa mitologia greaca, rege al Frigiei, osindit la foame si sete vesnicS pentru 
yina de a-si fi servit propriul sau flu la un ospat, dat zeilor. 

9. Frumoasa incheiere cu referire la Binele eel mai mare dupa ce a inceput amin- 
tind de credinta in destin. Regret ca n-am putut avea la indemlna studiul lui X, Gri- 
bomont, Eustathe le Philosophe et les voyages du jeune Basile de Cesaree, in «Rev. 
d'hist. eccl.», 1959, p. 115— 124. 



scr*sori jilt 

EPISTOLA 2 
Catre prietenul Grigorie (de Nazianz) 1 

(din timpul retragerii 360—361) 

I 

Ji-am recuposcut scrisoarea asa cum recunosti indata pe copiii 
prietenilor, a caror infatisare- seamana leit cu aceea a parinpllor lor. Intr- 
adevar, tine de felul tau tipic de judecatfi afirmatja faeuta inainte de a 
sti'ceva despre modul in care vietUim si sintem organizati aici, anume 
ca friimusetea acestui peisaj 2 n-ar putea fi unimbold serios, in stare 
sa-ti pfovoace o astfel de stare sufleteasca, incit sS doresti s3 vii aici 
cu noi. Se vede ca in socotelile tale toate cele pSminte?ti sint nimic in 
comparatie cu fericirea fagaduita de Evanghelie. 

Mi-e rusine oarecum si mie sa descriu cu amanuntul ceea ce fac 
ziua §i noaptea in aceste locuri retrase. E drept ca am parasit viata de 
ora§, socotind-o prilej pentru tot felul de rautati. Dar pe mine insumi 
n-am reusit inca sa ma depasesc. Dimpotriva, am ajuns asemenea celor 
ce ealatoresc pe. mare, care, din pricina neobisnuintei in ale navigatiei, 
devin nelinistiti, simtind cS-i apuca raul de mare, sint prost dispusi din 
prjcina leganarii corabiei, yazindu'se zgudui^i cind dintr-o parte cind 
din.alta, iar atunci cind urea intr-o barca ori intr-o luntre ii apuca raul 
si ameteala, pentru ca greata §i crizele de ficat i-au insotit peste tot. 

Cam printr-o astfel de stare sufleteasca tree si eu, intrucit pretutin- 
deni port inca incuibate in mine patimi, care continuii ma tulbura, asa 
ca din toata aceasta schimnicie si retragere in singuratate inca n-am 
dobindit aproape nimic deosebit 3 . 

In orice caz, din cite af trebui sa facem si prin care ne-am putea in- 
vfednici sS pSsim pe urmele Celui Care ne-a aratat calea mintuirii, 
atunci cind ne-a zis «Oricine vrea sa vina dupa Mine, acela sa se lepede 
de sine, sa-si ia crucea sa si sa-'Mi urmeze Mie» 4 , cele mai importante 
sint urmStoarele. 

II 

Mai intii sintem datori s3 ne pastram lini$tea cugetului, care e ca 
un ochi. Dup5 cum ochiul, care se roteste incontinuu, cind intr-o parte, 

1, Poate tocmai fiindca se deosebeau profund In temperament- $i atitudini, cei doi 
mari pSrinti s-au lubit $i s-au iatregit, iar ptna la ufma au format un cuplu Ideal, nu 
numai pe bancile universitatii din Atena, ci si mai tirziu, In viata. 

2. Annisi, actuala Sunisa, la marginea Neo-Cezareii, la 8 — 10 stadii de satul Ibora, 
pe malul riului Iris. 

3. Sincer si modest, Sfintul Vasile vrea sa cistige pe Grigorie si printr-o sustinuta 
iroriie. 

4. Matei 16, 24. 



IH »rlWTUL VASILB OBt. MA— 

ctnd tntr-alta, odat& tn sus, altftdatfi In Jos, nu e In stare sft vad4 llm- 
pede ce se aflS !n fata lui, ci trebuie mai IntH sfi-si fixeze privlrea spre 
obiectul pe care vrem sS-1 cercetSm, tot asa nici mintea omului nu-i in 
stare s8 vadfi limpede adevSrul atunci ctnd ea este asaltata de nesfir$ite 
griji lumesti. Pe eel care incS nu-i unit prin legStura cSsStoriei 5 il tul- 
burS adeseori furia patimilor, pofte greu de potolit si tot felul de do- 
rinte trupesti primejdioase, pe cits vreme pe eel care trSie$te in leg&- 
turi familialS 11 iau in primire alte soiuri de griji ; daca" n-are copii, 
le va duce dorul ,• dacS are, II nelinistesc grijile pentru cresterea lor, 
pentru supravegherea sotiei, pentru gospodarirea familiei, pentru con- 
trolul asupra slugilor, piefderile la contracte, certurile cu vecinii, nepla- 
cerile de la tribunale ,• frica de faliment in comerf ; munca pinS la ex- 
tenuare in agricultural 

Fiecare zi posomor&ste sufletul cu cite o supSrare noua, pe cind 
noptile, care preiau ingrijorarile zilelor, amagesc si mai mult cugetele 
cu nftlucirile lor. Fa^a de toate acestea exists numai o singura scapare : 
s8 te desparti cu totul de grijile lumesti. Dar despSrtlrea de lume nu in- 
seamnfi pur si simplu plecare trupeasca din mijlocul ei, ci rupere sufle- 
teascS de poftele trupesti in asa masura\ incit sa nu simti dorul de a tr5i 
In oras, de a avea casS, avere, prieteni, proprietate personals, mijloace 
proprii de trai, pofta de a face comerf, de a aparea la intruniri publice, 
de a nu te mai dori dupa" InvStSturi omenesti, in schimb sa" fii gata sS 
primesti in inima indrumSri izvorite din invafatura dumnezeiasca. $i o 
astfel de pregatire a inimii insemneaza tocmai dezv&tul de obisnuintele 
rele, care pusesera pina atunci stapinire pe ea. Nici pe tSblita de ceara 
nu poti scrie daca n-ai sters de pe ea ceea ce a fost scris acolo inainte, 
dar nici in suflet nu se pot intipari invataturile dumnezeiesti daca nu 
s-au scos din el mai intii prejudecatile obisnuinjei. De aceea, in vederea 
acestui scop, retragerea noastrS aici, in singuratate, ne este de eel mai 
mare folos, pentru ca" potoleste patimile, dind prilej mintii s8 le stir- 
poasca cu totul din suflet. Caci, dupa cum fiarele imblinzite sint usor 
dfl «taplnlt dacfi le aratam iubire, tot asa si dorintele puternice, cum sint 
poftele, mlniile, temerile si mihnirile, aceste rele care invenineaza su- 
fletul, pot fl potollte prin viata traita in liniste, in loc sa le ati|am, sa 
le aprindem mai tare prin tulburare neincetata, si astfel le biruim mai 
usor prin puterea mintii. Cu o conditie : sS fie locul macar asa cum este 



5. Desigur, SfintuI Vasllc nu condamnS casatoria. Aici se are in vedere ruperea 
di> iiduhul lumii», care Intr-un fcl e normativa pentru toti crestinii, nu numai pentru 
moiuilil 



■citiaoiii 



lie 



al nostru de aicl, rupt de orice contact cu lumea, Inch asceza continua 
sfi nu fie intreruptfi prin nimic exterior 6 . 

Deprinderea evlaviei hraneste sufletul cu gindiri ceresti. $i ce lucru 
poate fi mai fericit decit sa imiti, aici pe pamint, cetele ingerilor, care 
mlneca la rugaciune inca din revarsatul zorilor si preamaresc pe Facu- 
torul lumii in laude si in cintece, iar dupa ce soarele a ajuns sa stralu- 
ceasca pornesc la munca insotind astfel pe om pretutindeni in rugae iuni, 
punind in munca imnuri de laudS, asa cum ai da gust mincarurilor 
atunci cind pui in ele sare si mirodenii ? Caci mingiierea imnurilor no 
revarsa in suflet intr-adevar o stare de adinca seninatate si voiosie. 

Asadar linistea este inceputul curatlrii 7 . Cind ai liniste sufleteasca 
atunci nici limba nu mai discuta despre lucruri omenesti, nici ochii nu 
se mai rasucesc sa surprinda culorile frumoase ori simetria organisme- 
lor trupesti, dupa cum nici auzul nu tulbura puterea sufletului prin 
ascultarea cintecelor compuse anume ca sa placa, sau prin vorbe ale 
oamenilor usuratici sau infumurati, lucruri care se stie ca au putore 
deosebita de a slabanogi trezvia sufleteasca. Caci mintea care nu se Im- 
prastie si n-o ia razna prin simturi spre lucruri omenesti se intoarce 
acasa si se ridica prin puterile sale ca sa cugete la cele dumnezeiesti. 
$i cu cit e mai patrunsa si mai luminata de acea frumusete, cu atita isi 
uita parca si de cele trecatoare si nu mai da prea mult pe hrana, nici nu 
se ingrijoreaza de imbracaminte, ci, libera de griji pamintesti, isi in- 
dreapta intreaga rivna spre dobindirea bunatatilor celor vesnice, ne- 
voindu-se numai dupa intelepciune si bSrbatie, dupa dreptate si cumpa- 
tare 8 , precum si dupa celelalte virtuti care izvorasc din acestea si care 
dau apoi putinta crestinului sa-si indeplineasca toate datoriile vietii. 

Ill 

Dar calea de capetenie pentru descoperirea adevarului mintuitor 
este cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru ca in ele ni s-au transmis atit 
poruncile privitoare la faptele noastre, cit si vietile fericitilor barbati, 
care stau in fa|a noastra, vrednice de a fi imitate ca niste icoane vii 



6. In fond, sflntul Vasile nu predica fuga.de lume, de societate, ci In primu 
rtnd ancorarea In activism. Cf. R. Truecker, Politische u. sozialgeschichtliche Studio; 
zu der Basiliusbrieten (Diss. Frankfurt, 1960), Bonn, 1961. Dem. Savramis, Theologk 
und Gesellschatt, Miinchen, 1971. 

7. ' rouxfet — revenirea In sine (eTtavEijxi si casautiv) vor fi doi piloni de baza In spi 
ritualitatea rSs3riteana vreme de peste 1000 de ani, culminlnd cu isihasmul. 

8. E vorba de virtutile cardinale, cf. P. S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea si'm 
tului Vasile, In volumul «Sfintul Vasile eel Mare.», Bucuresti, 1980, p. 105 s.u. 



120'. __ SFlNTUL VASILE CtiL MaM? 

ale vietuirii in Dumnezeu. $i astfel> in orice parte sirrite fiecare cre$- 
tin ca-i lipseste ceva, aici isi afla, ca intr-o farmacie de dbste, leacul 
potrivit pentru boala lui, bineinteles daca va fi hotarit sa-si urmeze 
modelul. 

De pildS, daca indr^geste cineva f ecibria, citeste adeseori istoria 
lui 1 iOsif 9 , invatind din faptele lui cum sa se pSstreze curat, si anume 
mr numai sa se infrineze de la plScerile trupesti* ci $i cum sa stSruiasca 
mai mult in virtute. Barbatia o poate invata de la Iov, care nu numai 
cind via^a i s-a schimbat cu totul, incit intr-o clipita din b6gat a ajuns 
sarac si din tata a multi copii S3 nu mai aibS nici unul, a rSttas neclintit, 
pastrindu-^i tot timpul neincovoiata credinta sufletului sau, ci n-a cirtit 
de minie nici atunci cind prietenii veniji sa-1 mingiie 1-au luat in ris si 
i-.au sporit prin aceasta si mai mult durerea. $i iara§i, daca chibzuieste 
cineva cum ar fi cu putin^a ca in acelasi timp sa fie si blind si marini- 
mos, incit §i de minie sa se foloseascS prin blindete ca de o unealta im- 
potriva rautatii oamenilor, atunci va afla pe David curajos in faptele 
lui razboinice, dar blind §i stapinit in raspunsurile fata de dusmam. Tot 
asa a fost si Moise, care cu grea minie si-a ridicat intreaga lui staturS 
impbtriva tuturor celor care au pacStuit fa^a de Dumnezeu, dar cind a 
fost vorba de invinuirile care i s-au adus, el a rabdat toate cu senina- 
tate sufleteasca. $i peste tot, asa cum pictorii, care zugravesc icoanele 
dupa model, isi indreapta incontinuu privirile spre original, ca sa-i poata 
prinde aidoma trasaturile, tot asa si eel ce vrea sB. se desSvirseascS in 
toate felurile trebuie sa priveasca la vie^ile acestor sfinti ca la niste 
icoa'ne vii si lucrStoare si sa-si ihsuseasca bunatatile lor, urmindu-le 
intocmai. 

IV 

Dar si rugaciunile, care insotesc citirile biblice, fac sufletul mai in- 
tinerit si mai imbunatatit, pe masura ce acesta se simte mai plin de dorul 
dupa Dumnezeu. Caci rugaciunea cu adevarat buna este aceea care face 
sa se infiripeze in suflet o concepjie clara despre Dumnezeu, iar salas- 
luirea lui Dumnezeu in noi consta tocmai in a avea pe Dumnezeu temei- 
nicit in gind. Numai atunci devenim temple ale Duhului, cind gindirea 
statorniea la El nu se mai lasS intrerupta de grijile pamintesti si cind 
cugetul nu se lasS tulburat de patimi trecatoare. Cel ce iubeste pe Dum- 
nezeu lasa totul de-o parte si se retrage in el, alurigind orice patima 
care-1 atita spre necumpatare si savirsind fapte care due la virtute. 



9. Istoria lui Iosif, asa cum ne-o descriu imnele '51 sinaxarul Saptaminii Patimilor 
e foarte apropiata de cugetarea Sf. Vasile. 



seateoHi . „ .. . _ iH 

Si mai intii de toate trebuie sa ne straduim sa nu folosim cuvintele 
in chip neintelept, sa nu punem, intrebari in chip, artagos, nici sa raspun- 
dem, necuviincios, sa nu intrerupem pe om cind acesta povesteste ceva 
fplosi.tor, nici sa nu intervenim fortat peste altii; cu un cuvint, sa pas- 
tram .mdsura atit la vorbe, cit si la ascultare. Sa nu ne fie rusine sa ne 
ma,i cultivam, dar nici sa nu tinem invatatura numai pentru noi, fiind 
invidiosi cind si altii ar vrea sa invete, asemanindu-ne cu femeile 
desfrinate, care prezinta pe copiii altora ca §i cum ar fi ai lor, ci sa re- 
cunpastem deschis cine este parintele cuvintelor respective. Sa alegem si 
e intonatie naturals in vorbire, care sS nu puna in situate neplacuta pe 
eel mai slab de ureche, dar nici sa nu-1 supere prin graire prea tare, sa 
ne examinam mai intii in noi insine ce avem de spus si abia dupa aceea 
sa ne exprimam. Sa nu fim morocanosi in discutii, ci atragatori in vor- 
bje, dar sa nu cautam sa folosim un anume grai usuratic, ci sa pastram 
farmecul povetelor binevoitoare. Chiar si cind sintem. siliti sa mustram f 
de fjecare data sa ne ferim de a fi grosolani, pentru ca numai daca ai 
dat dovada mai intii tu insuti ca esti modest si smerit, numai atunci te 
vei putea apropia usor de eel care are nevoie de indreptare. Caci ade- 
seori ne este de folos acest fel de pedepsire intrebuintat de proorocul 
caie atunci cind a gresit n-a pronunjat el insusi sentinja la condamna- 
re 10 , ci a facut apel la o alta persoana, pe care a facut-o ca judecator al 
propriului sau pacat, pronuntind dinainte pedeapsa care ar fi cazut pe 
el, ca sa nu-1 mai poata acuza acum cineva care 1-ar fi confundat. 

VI 

Unui suflet smerit si retras ii sta bine o privire serioasa si indrep- 
tata numai spre pamint, o tinuta mai putin pretentioasa, o frizura nu 
pre.a ingrijitS, o imbracaminte mai ponosita, incit ceea ce se vede la 
cei ce tin doliu sa apara la noi ca ceva nesilit. Rasa sa fie strinsa usor 
cu o Centura pe corp, briul sa nu stea deasupra coapselor, pentru a nu 
asemana pe calugar femeilor, dar nici sa nu fie prea liber incit haina sa 
apara incretita, caci aceasta ar fi semn de molesire. Nici umbletul sa nu 
fie prea taraganat, ca si cum ar da dovada de slabanogire a sufletului, 
dar : nici sa nu fie prea grabit sau prea pompos, ceea ce ar tr§da o rasco- 
litoaje agitatie launtrica. Rostul imbracamintei este unul singur, acela 



10. II Reg! 12, 1—14. 



122 WXNTUL VABIUK CMU MAKI 

— — —-—'■- ■ — -■ 1 - ■ - ' ii .... . r 

do a acoperi trupul dupi necesltate, atlt iarna clt §i vara, dar la hainc 
nu trebuie cflutate nici culori Inflorite, nici tesSturi fine si moi, pentru 
eft dacfi ar umbla cineva neapfirat dupS haine si culori deschise ar da 
pe fata dorul dupa infrumusetare, ca femeile care, de dragul modei, isi 
boiesc obrajii si pSrul cu sulemeneaia straina. Dar si grosimea tesaturii 
trebuie s& fie de asa fel incit sa nu trebuiasca sa mai fie luata peste 
■on Inc3 o a doua imbracaminte pentru a tine mai cald celui ce o poarta. 
In acelasi timp si inc&ltamintea trebuie sa fie din material ieftin, dar 
lucrata In asa fel Incit sa corespunda Intru totul necesitatii. 

Desigur, daca in privinta imbracamintei se cade sa ne marginim la 
strlctul necesar, tot astfel si cind e vorba de hrana, e de ajuns pentru 
fntretinere piinea, iar pentru sete, apa, pe linga care se va adauga con- 
sumarea diferitelor legume pentru mentinerea vigorii trupesti, in md- 
sura In care sint necesare. La masa nu trebuie sa se vada ca mincam cu 
lacomie, ci s3 pSstram tot timpul stapinire de sine, seninatate si cum- 
p8tare in toate, nel3sind nici atunci cugetul sa rataceasca departe de 
Dumnezeu, ci si din prilejul gustfirii alimentelor si din felul in care e 
alcdtuit organismul, pe care il hranim, sa facem prilej de preamSrire a 
lui Dumnezeu, intrucit pina si din multele soiuri de bucate lasate pen- 
tru intretinerea trupului omenesc se poate vedea cS ele au fost lasate 
de Ziditorul tuturor lucrurilor. Inainte de a ne aseza la masa, se cade 
sa InSltam sufletul catre Dumnezeu rugindu-L sa ne invredniceasca de 
darurile Lui atit in prezent, cit si pentru cele ce ne rezerva pentru 
vlitor. Dup3 prinz trebuie sa ridicam iarasi cugetele spre Dumnezeu spre 
a-I multumi pentru toate darurile primite si spre a-I implora bunatatea 
pentru cele pe care ni le-a fagaduit. Trebuie sa se rinduiasca pentru 
masa o anumita or3, aceeasi in fiecare zi, din 24 ore ale zilei ; numai 
oceasta ora s8 fie inchinata grijii de trup, pe cind pe celelalte ascetul 
sfl le daruiasca nevointelor duhovnicesti. 

Somnurile s5 fie si ele usoare si scurte, in consonants cu hrana mai 
usoarS care s-a consumat, ba vor exista si intreruperi, din cind in cind, 
pentru a se ocupa sufletul cu marile probleme ale mintuirii. Pentru ca 
lBsarea in grija unui somn greu, atunci cind toate madularele sint isto- 
vite de oboseaia si cind usor pot cadea prada nalucirilor celor mai ne- 
bunatice, duce pe cei adormiti in felul acesta la moarte zilnica. Ceea ce 
cste rdsaritul soarelui pentru ceilalti oameni, aceea este miezul noptii 
pentru coi se nevoiesc in evlavie, caci atunci acea liniste nocturna odih- 
neste sufletul in chip deosebit, pentru ca atunci nici ochii, nici urechile 



■CWUOHt 123 

rtu transmit In inim4 auditii primejdioase, ci cugetul intreg comunicS 
numai cu Dumnezeu, iar imbunatatfndu-se pe sine prin aducerea aminte 
de pacatele sSvirsite si fixlndu-si reguli pentru ocolirea r&ului, cere de 
la Dumnezeu ajutor pentru ducerea la indeplinire a hotSririlor luate ". 



EPISTOLA 3 
Catre Candidian 1 

ScrisS pe la anul 360 

Cind ti-am primit epistola am incercat un sentiment straniu : in clipa 
in care am pus mina pe ea am avut senzafia ca< primesc un comunicat 
oficial, iar in timp ce desfaceam sigiliul de ceara, ca sa citesc, m-a apu- 
cat o teama ca si cum ar fi trebuit sa ma astept la o sentinta de osin- 
dire 2 , asa cum primeau spartanii in vremea veche. DupS ce am dat insa 
la o parte pielea din jurul sulului si am citit textul scrisorii pina la ca- 
pSt, am inceput sa rid de-a binelea, nu numai pentru ca nu-mi trimi- 
teai nimdc periculos, dar si pentru ca am inceput sa-ti compar scrisoa- 
rea cu a unui al doilea Demostene. Caci acel mare orator, cu toate ca or- 
ganiza o adevarata orchestra de dansatori si flautisti, totusi nu mai voia 
sS fie numit Demostene, ci doar un dirijor oarecare 3 . Or, in calitatea Ta 
de guvernator, Tu, conduci pe mai multe zeci de mii de supusi decit or- 
chestra aceluia. §i iata nu mi-ai scris sub forma de poruncS, ci intr-un 
mod cu totul familiar, dar, in acelasi timp, n-ai uitat deloc nici de 
rivna pentru bunele exprimari ca un fel de Platon 4 care, in «Republica» 
lui, cere ca si atunci cind treburile sint amenintate de furtuna si de 
grinding, sa ne pastram sufletul linistit si adapostit ca dupa un zid de 



11. S. Y. Rudberg a studiat (Etudes sur la tradition manuscrite de saint Basilc, 
Upsala, 1953) aceasta epistol5 pe baza a 123 de variante manuscrise, socotind-o ca 
una din. cele mai complete scrieri ale sale In privinta conceptiei lui ascetice $i morale. 
Partial, aceasta epistolS e cuprinsa si in «Vechile rfndueli ale viefii mdnahala», {dupa 
«ditia rusa a episcopului Teofan, aparuta la Moscova in 1892), editura manastirii 
Dobrusa, 1929, pag. 243—248. 

1. Candidian era guvernator al Capadochiei. Ca atare a cunoscut si pe Sf. Gri- 
gorie de Nazianz (Migne, P.G. 37, 36 — 41). 

2. S%utaXr] era initial «un bat de o anumita grosime, care servea spartanilor sa 
asigure secretul unor mesaje publice, ca sentintele sau ordinele trimise de efori 
generalilor plecati in expedite. Acesta putea fi citit numai dupa ce era infasurat pe 
un bi{ de aceeasi dimensiune. Cuvintul i<scital» a ajuns sa insemne insu$i mesajul tri- 
tnis». (Enciclopedia civilizatiei grecesti, in romaneste de Ioana si Sorin Stati, Bucuresti, 
1970, p. 482—483). 

3. Horegul, 6 Xoplf^. era dirijorul, care conducea si instruia pe cheltuiala pro- 
prie corul, care insotea sub forma unei «opinii publice» desfasurarea unei actiuni tea- 
trale. Enciclop. civiliz. gr, p. 281. 

4. Platon, Republica, partea Hl-a, 496 D. (Bd. Noica-Crejia, p. 291—293). 



j24 arlNTUt, vash.k cki Mawi 

Jnt/irlro, nelflslndu-l prada 1 nlci unei patimi, eel putih atit cit ne stfi ! fie- 
rfiruia tn putere. Astfel de lspravi slnt cele mai mari si mai minunate 
pentru oamenii capabili, desi daca le judeci dupa viata pe care o due, 
(>1p nu sint in sine ceva chiar atit de iesit din comun. Acum insa asculta 
u n caz cu adevarat exlraordinar, care era sa dea peste mine. 

Un om de nimic, din cei care traiesc pe mosia noastra de la Annisa, 
dupa ce a auzit ca ne-a murit omul de serviciu, fara sa spuna ca ar fi 
avut vreun contract si fara sa fi venit sa ma caute, dar si fara sa se fi 
plins pentru ceva de mine, fara sa-mi fi cerut ceva din ceea ce si asa 
aveam de gind sa-i fac parte — si fara sa ma fi amenintat ca-si 
luce dreptate daca nu i s-ar fi dat nimic, — la un moment dat in- 
so{indu-se cu inca vreo citiva, tot asa de nebunatici ca el, a atacat casa 
si a inceput sa snopeasca in batai pe femeile care purtau grija acolo de 
gospodaria noastra si, dupa ce au fortat intrarile, au luat tot ce au ga- 
sit, insusindu-si nu numai oe credea el ca ar constitui partea lui, ci a 
indemnat si pe ceilalti sa fure si ei tot ce voiau. Fata de toate acestea, 
ca sa nu fim lasa^i in ultimul hal de parasire si pentru ca sa nu aparem 
in fata tuturor ca am ajuns prada oricui, dovedeste-ti, Te rog, intere- 
sul ce ni 1-ai aratat totdeauna in toate imprejurarile. Numai atunci cred 
ca ^m putea scapa de griji daca am fi luati sub energica, Ta purtare de 
grijti. Am fi multumiti daca numitului i s-ar da o pedeapsa, si anume 
sa lie arestat de autoritatile comunale si sa fie osindit si trimis pentru 
o vreme oarecare in temnita. Asta n-ar constitui numai o mica satis- 
factie pentru cite am patimit, ci ar constitui si un fel de invatatura pen- 
tru viitor. 

EPISTOLA 4 
Catre Olimpiu 1 
Scrisa intre anii 360—361 

Ce-ai de gind, minunate prietene ? De ce-mi alungi din casa pe' iii- 
bita-mi saracie, mama supremei filozofii ? Cred ca daca ar avea grai 
ti-ar intenta un adevarat proces cu expulzare nedreapta, spunindu-t.i : 
«Iatcl eu asa mi-am ales dinainte sa convietuiesc impreuna cu Vasile, 
perttru ca el admira nu numai pe Zenon Filozoful 2 , care dupa ce a pier- 
dul totul intr-un naufragiu, n-a scos din gura nici un cuvint greu, ci 

1. Olimpiu era om instarit, care trimitea donatii in bani $i alimente pentru a 
sprljlni «oxpcrienta ascetilor», a tinerilor Vasile §i Grigorie. Vasile il dojene?te blind. 

2. Naufragiul lui Zenon (336 — 263 i.d.Hr.), intemeietorul stoicismului, pare a fi 
tost un tupt real, zice comentatorul lui. Diogene Laertios, Despre vie}Ue ?j doctrinele 
lilosolilor Iriid. niilmus, comentarii Ar. Frenkian, Bucure?ti, 1963, pag. 330 ?i 657. 



WW" 123 

a exclamal doar : «JJravo tlestinule, v3d ca tu mil faci sa imbrac man- 
taua sSracacioasa a filozofului !» 3 , ci si pe ucenicul sau Cleant, care 
noaptea sSpa fintini pentru citiva banuti, din care sa poatd si trSi, dar 
$i sa-si plateasca ziua leetiile de filozofie *. $i tot asa nu inceta deloc 
sa. admire pe Diogene 5 , pentru faptul ca facea orice numai sa nu pre- 
Unda de la via^a mai mult decit ii dadea natura, incit a aruncat din 

, punS cupa de lirt, caci invatase de la un copil ca tot asa de bine se 
poate bea si atunci cind te pleci sa-\i iei apa in.causul palmelor». 

■ lata, dar, ce fel de mustrari si de infruntari ti-ar putea. face sora 
nxea, saracia, cu care ma obisnuisem. in cas>a si pe care ai alungat-o 
acum prin bucatele cu care m-ai incarcat tu. $i t>as mai putea spune 
vprbe si mai grele : «Daca te mai prind pe-aici am sa-ti dovedesc ca 
traiul ce 1-ai dus pina acum seamana cu luxul sicilienilor si cu placerile 
Sibaritilor italieni 6 . $i pentru aceasta sa §tii ca am sa ma razbun cum 
numai eu stiu ! » 

, Cam atita despre saracia mea. Incolo, m-am bucurat auzind ca ai 
Inceput deja sa faci un tratament. Doresc sa-si faca efectul, caci, in fond, 
ceea ce ar prinde mai bine sufletului tau curat ar fi tocmai un organism 

, pentru care nu ar trebui sa-ti mai faci nici o ingrijorare. 



EPISTOLA 5 
Scrisoare de mingiiere 
1 adresata lui Nectarle 

Scrisa pe la 359 

N-au trecut nici trei zile de cind am auzit despre nenorocirea ire- 
parabila care a dat peste tine, dar am stat inca la indoiala, pentru ca 
eel care mi-a transmis aceastS stire trista nu-mi putea da amanunte de- 
spre felul cum s-au intimplat lucrurile, iar pentru ca nu eram dispus sa 
admit ceea ce nici n-as fi crezut ca poate fi adevarat, am asteptat pina 
ce am primit o epistola de la episcopul locului, care mi-a eonfirmat in- 



3) TpiPiiviov era mantaua groasa (mai scurta decit ifiittov). Era haina tipica a lui 
Socrate si a filozofilor. Cf. Benseler — Schenkl, Griech.-deutsch. Vorterbuch, Leipzig- 
Berlin, 1911 s.v. 

"4. Despre Cleante, sapStorul de fintini, D. Laertios, art. cit., VII, V, p. 373 si 
despre felul cum a baut Diogene apa, ibid. p. 304. 

5. Filozof cinic, contemporan cu Alexandru Macedon. 
>i 6. Orasul Siberis a fost intemeiat in sec. VIII i.d.Hr. pe tarmul vestic al golfului 
rarent de ni$te colonisti greci. Din pricina fertilitatii solului cetatenii orasului trSiau 
In lux ?i desfrlu, cf. Enciclqp. civijiz. gr., 504. 

1. Admirator; a} Sf. Vasile, Nectarie pare a fi una si aceeasi persoana cu viitorul 
arhiepiscop al Cohstantinopolului (381 — 397). P. Hristu, art. cit., Ill, p. 442—443. 



126 SFINTUX, VASH.E CEL MAKE 

grozitoarea veste. Ce nevoie ar miai fi sa-Ji spun cit de mult m-a indu- 
rerat si cite lacrimi am varsat pentru asta ? Caci intr-adevar, cine ar 
putea avea asa o inima de piatra ca sa-si iasa din fire in asa masura 
incit sS treaca peste astfel de loviituri cu indiferenta, ori sa treaca prin 
astfel de imprejurari cu total& nepasare ? Mostenitorul unei case stra- 
lucite, reazemul familiei, nadejdea patriei, vlastarul umor paring evla- 
viosi, care a fost rodul atitor rugaciuni, a plecat, fiind rSpit din bra- 
tele tataiui sau, in floarea virstei sale. Ce inima, de-ar fi ea tare ca dia- 
mantul, n-ar inmuia-o de tot? Drept aceea, nu-i de mirare ca aceasta 
pierdere m-a atins in chipul eel mai profund si pe mine, care m-am 
apropiat de tine din toatS inima incS de la inceput atit de mult, incit 
bucuriile si durerile tale erau si bucuriile si durerile mele. Pe cit se 
parea pina acum ca prea putin te-au incercat necazurile, acum dintr-o 
data, prin pizma diavolului, ti-a disparut toatS tragerea de inima si toata 
voiosia din casS, iar in locul lor am bagat de seama ca toate s-au im- 
bracat in negru. De aceea, chiar dac§ am vrea sa plingem pentru cele 
intimplate si sa IScrimSm, tot nu ne-ar ajunge via^a intreaga, ba nici 
daca toti cunoscutii nostri ar plinge impreuna cu noi, tot n-ar fi in 
stare sa egaleze cu tristetea lor aceasta suferinja. $i chiar valurile riu- 
rilor de s-ar transforma in lacrimi, nici ele n-ar putea sS plinga indeajuns 
durerea pe care am incercat-o 2 . 

Dar daca am vrea acum sa punem in lumina darul pe care Dum- 
nezeu ni 1-a pus in inimi, adica acea judecatS inteleapta, care e in 
stare sa pastreze in sufletele noastre masura adevarata, atit in clipele 
de fericire, cit si in cele de intristare, ea ne va aduce mereu aminte 
de cite am vazut si de cite am auzit, vom intelege ca aceasta viafa e 
mai mult durere si neputin^a. Cu toate acestea, cei ce credem in Hris- 
tos nu trebuie sa ne intristam pentru cei ce mor, ca si cei ce n-au na- 
dejdea in inviere 3 , caci numai prin rabdare indelunga vom dobindi 
mari cununi de m3rire in preajma Celui Care s-a luptat si se lupta 
inca impreuna cu noi, incit numai daca vom ingadui acestui cuget la- 
untric sa ne sopteasca fara incetare acest adevar al nostru, poate ca 
numai atunci vom putea afla o alinare cit de mica. 

Drept aceea, Te rog ca pe un bun luptator ce esti sa primesti cu 
cuget impacat si cu tarie aceasta lovitura grea si sa nu ingenunchezi, 
lasindu-te coplesit de intristare, lSsindu-^i sufletul napadit de ea. SS 
fii convins ca, chiar daca motivele celor rinduite de Dumnezeu nu le 



2. Procedeu literar folosit adeseori de scriitorii capadochieni adSpati la scolile 
culturii greco-romane, hlperbola sau folosirea de expresii exagerate spre a impresiona, 
e adeseori tntilnitS mai ales In «Pasiunile epice ale aghiografiei din sec. IV». N. Dele- 
haye, Les passions des martyrs et les genres litt<kraires, Paris, 1921, p. 237 §.u. 

3. / Tes. 4, 13. 



■cmtoai ' Ijy 

pm-epem, totusi rSsplfitile care ni se rlriduiesc de cfitre Cel Intelept, 
Care ne iubeste, le vom gusta odata si odata, chiar dac8 pinS atunci 
vom avea si de rSbdat multe dureri. Pentru cS El stie ce si cum sS rin- 
duiascd fiecfiruia din ceea ce-i este de folos si pentru cS ne rinduieste 
dincolo de moarte rasplSti mai mari decit cele pe care le-am avea aid. 
CSci, intr-adevSr, exista unele cauze neintelese de noi oamendi ; de ce 
anume unii pleaca de aici mai devreme, pe cind altii sint lasaft sa se 
chinuie timp mai indelungat in aceasta viata fSra de dureri ? De aceea 
pentru toate trebuie sa preamarim iubirea Lui de oameni si sa nu ne 
pierdem nadejdea, aducindu-ne aminte de acea adinca si vestitS vorbS 
rostita de marele luptator care a fost Iov, cind a vazut la o cina cum 
i s-au prapadit cei zece copii si cind a zis : «Domnul a dat, Domnul a 
luat, fie numele Domnului binecuvintat» 4 . Sa savirsim si in viata 
noastra aceasta minune. Poate ca aceasta-i si plata Dreptului Ju- 
decator pentru cei care se fac vrednici de astfel de isprSvi. Sa zici, 
dar : «N-am pierdut pe fiul nostru, ci 1-am daruit Celui ce ni 1-a dat. 
Viata lui nu s-a nimicit, ci a fost schimbata cu una mai buna. Nu 1-a 
astupat glia pe dragul nostru baiat, ci 1-a primit cerul in lacasurile lui. 
Sa mai avem putina rabdare si ne vom regasi iarasi cu eel dorit. Nu-i 
prea lunga vremea despartirii, pentru ca in viata aceasta to^i sintem 
pe drum si toti ne grabim spre salasul nostru al fiecaruia, pe care unul 
1-a apreciat mai devreme, altul e acuma pe drum, iar un altul se gra- 
beste si el, dar pina la sfirsit toti vom ajunge in el. Si chiar daca el 
si-a ispravit drumul mai repede, asteapta acelasi salas» 5 . 

Numai de ne-am asemana si noi cu acest fiu al nostru in curatenia 
virtutii, incit sa ne invrednicim si noi de o odihna atit de fericita pe cit 
de nevinovata e si viata pruncilor care petrec cu Hristos ! 

EPISTOIA 6 
Catre sotia lui Nectarie 
ScrisS intre anii 360—364 

I 

Ma gindisem sa nu rup tacerea in fata decentei Tale, socotind ca f 
intocmai ca la un ochi inflamat, cea mai usoara atingere provoaca iri- 
tare, tot asa si in sufletul lovit de adinca mihnire, cuvintul, oricit ar in- 
cerca el sS aducS vreo mingiiere, s-ar putea ca oricum s§ provc-ace tul- 
burare cind intervine in astfel de clipe zbuciumate. Dar pentru ca mi-am 

4. Iov, 1, 21. Acelaji citat ?i In epist. nr. 2. 

5. Plutarh, Eticele 113 C 



J28 SFlNTUL VASILE CEL JH^RB 

dat seama ^ca e vorba de o femeie cre§.tina l , educatS in cele sfiate 
inca de multa vreme, si care a trecut prin multe in viata, n-,am 
crezut c-ar fi bine sa lipsesc de la datoria mea. Stiu ce-i in suf letul ma- 
melor si, mai ales cind mi-aduc aminte de purtarile dumitale bune-^i 
blinde fata de toata lumea, imi inchipui cit de mare trebuie sa fie sufe- 
rinta pentru pierderea recenta. Ai pierdut un fiu pe care-1 fericeau .toate 
mamele cit timp a trait, fiu cum si-ar fi dorit sa fie si copiii lor, iar .cind 
el a murit au plins cu toatele, ca si cind si-ar fi ingropat propriul loreo- 
pil. Moartea lui a ranit inima a doua patrii, a noastra, a celor din.Ga- 
padochia, si a celor din Cilicia 2 . Deodata cu el.s-a si stins un neam mare 
$i vestit, s-a prabusit parca cu temelie cu tot. .:.;••:. 

O! Ce fatala isprava ai facut, diavole 3 , ce groaznica nenorocire ai 
adus ! O! tu pamintule ! ce te-a facut sa ingSdui o astfel de patimjre ? 
Cred ca si soarele s-ar fi ingrozit, daca ar fi avut simtire, de o asa pri- 
veliste trista. Si ce-ar putea spune eel care ar exprima durerile, pe-care 
deznadejdea unui astfel de suflet ar incerca s-.o spunS? 

II ;..;■ 

Dar, dupa cum am inva^at din Evanghelie, nimic din cite se intimpla 
nu-i sa nu fi fost cuprins in purtarea de grija a Providentei, pentru ca 
nici o vrabie nu piere farS stirea Tatalui ceresc 4 , incit tot ce se intim- 
pla e dupa voia Celui Ce ne-a pazit. Caci voii lui Dumnezeu cine-i poate 
4Sta impotrivS ? Sa privim, dar, cu intelegere tot ce se intimplS, pentru 
ca daca ne-am ridica impotriva celor rinduite de sus n-am aduce nici 
o indreptare celor intimplate, iar pe deasupra ne mai pierdem si pe noi 
insine. Sa nU ne ridicam, dar, impotriva dreptei judecati a lui Dumnezeu, 
pentru ca sintem cu mult mai nestiutori decit ca sS controlam judecatile 
cele negraite ale Lui. Acum ai bunul prilej de a lua ca pilda de rab- 
dare soarta mucenicilor. Mama Macabeilor a stiut de moartea ce- 
lor sapte fii ai ei 5 , dar n-a plins, nici n-a varsat singe nedemn, ci prin 
rugaciunile ei de mulpamire c&tre Dumnezeu, in ceasul in care i-a va- 
zut desfacindu-se de legSturile trupului prin foe, prin sabie si prin chi- 
nuri cumplite, a ajuns bine placuta lui Dumnezeu, iar in fata oameni- 
lor a ramas neuitata. Mare e suferinta, marturisesc si eu, dar mari sint 
si raspiat,ile pe care le dobindesc de la Domnul cei ce le sufer§. 



1. Desi tonul acestei epistole intitulate «cea de mingtiere» difera de al celei an-, 
terioare, totusi e cald, impresionant. P; Hristu, (art, cit. II, 349) crede ca sotia lui Hec- 
tarie ar fi fost originara din Cezareea $i ca Sf. Vasile va fi cunoscut pe ambii soti:de; 
,1a Constantinopol, unde Nectarie ar fi fost retor. 

2. Patria lui Nectarie. . ■ • ■ 1 1 ■ ■ 

3. Fac. 2, 17. 

4. Mafei 10, 29. i 

5. II Mac. 7, 1, 20. 



SCBISORI f29 

Din clips in care ai ajuns mama si ti-ai vazut copilul §i I-ai multu- 
mit lui Dumnezeu, cred ca n-ai uitat tofusi ca el e muritor si ca ai adus 
pe lume tot un muritor, Iar in cazul acesta, ce-ti pare asa de straniu ca a 
incetat din viaja un muritor ? Vei zice : m-a intristat ca acest lucru s-a 
intimplat prea devreme. Pare necunoscut ceea ce nu-i binevenit si asta 
pentru ca nu stim sa distingem ceea ce e in folosul sufletelor noastre §i 
nici nu putem sS hotarim termene fixe in viaja omeneasca. Arunca-U 
ochii pretutindeni in jur, unde locuie$ti, si vei intelege ca toate cele 
vazute sint muritoare, ca toate sint supuse stricaciunii. Priveste cerul 
de deasupra Ta ; odata §i odata §i el va disparea. Uita-te la soare : nici 
el nu va ramine in veci. Toate stelele, toate vietatile uscatului §i ale 
marilor, toate minunatiile de pe lume, pamintul insu§i, toate sint pieri- 
toare, de la o vreme nici una nu va mai exista. Cugetarea la toate aces- 
tea sa aduca asadar o mingiiere pentru tot ce s-a intimplat la voi ! Nu 
masura durerea in ea insasi, pentru ca atunci iti va parea cu neputinta 
de indurat, ci doar daca o pui in cintar alaturi de toate celelalte lucruri 
omenesti, abia atunci vei gasi si in ea vreo mingiiere si, rriai presus de 
toate acestea, ti-as spune un lucru si mai important : cru^a intristarea 
so^ului tau, mingiiati-va unul pe altul ! Nu ingreuia peste masura su- 
ferin^a, macinindu-te la nesfirsit in tinguire ! In genere nu cred ca exista 
motiv care sa ne poata mingiia deplin, dar tot asa cred ca la o intristare 
cum este cea de fata ne trebuie si rugaciune. 

Doresc, deci, ca Insusi Domnul aprOpiindu-Se de inima Ta sa-ti 
aprinda cu putere negraita o lumina in suflet spre ginduri mai bune si 
spre a regasi din launtrul tau izvoarele mingiierii. 

EPISTOLA 7 
Catre prietenul sau Grigorie (de Nazianz) 

ScrisS intre anii 360—363 

N-am uitat niciodata, mai ales cind scriam unui om luminat ca 
tine 1 , ca pina si cea mai precisa definitie e mult mai neputincioasa decit 



1. La ezitarea repetata a Sfintului Grigorie Teologul de a se hotari intr-un fel 
sau altul, arareori a formulat Sfintul Vasile argumente mai hotaritoare ca in aceasta 
scurta epistola. Era epoca in care i$i arata influenta sa primejdioasa erezia lui Eu- 
nomie, care voia s5 refaca intreg sistemul argumentarilor ariene In denaturarea inva- 
taturii despre deofiintimea persoanelor Sfintei Treimi. Daca si a?a — zice Sf. Vasile 
— omul nu poate cunoaste adincul tainelor, din pricina saraciei cuvintelor, atunci ma- 
car putinul cit il putem face, sd-1 tacem. Asa s-a nascut prima lucrare a Sf. Vasile, tra- 
tatul Contra lui Eunomie, pe care-1 va completa apoi fratele sau, Sf. Grigorie de Nyssa. 
Stia el, Sf. Vasile, de ce era nevoie s3 mobilizeze gindirea si condeiul neintrecut al 
prietenului sau : «iti pun la inima, asa cum te-am rugat si altadata., sa te dedici cu 
totul aparSrii adevarului crestin». Si stim cit de salvaloare vor fi cele cinci cuvintari 
teologice ale Sfintului Grigorie de Nazianz. 

9 — Sfintul Vasile eel Mare 



130 irlNTUL VAULB CBL MAM 

gindirea celui ce vorbeste si declt curiozitatea celui ce cugetS. Aceasta 
pentru cS, in mod firesc, cuvlntul nu poate fi In stare s& redea toata 
adincimea ideilor. §d atunci, daca puterea noastrS de glndire e slabfi, 
tar si mai neajutorata declt ea e puterea de exprimare a limbii, oare la 
ce altceva va trebui sa ne asteptSm de pe urma spuselor noastre, decft 
ia scuza cS sintem prea sSraci tn cuvinte ? Desigur, insa, cS acest lucru 
n-ar putea constitui o pricina pentru care sS ne putem opri vreodata de 
a mai cerceta si intreba, caci ar fi o adevarata tradare daca nu ne-am 
sili sa punem la indemina tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu raspun- 
surile teologice cele mai potrivite. Dar fie ca aceste indrumari sint 
clestul de clare, fie ca mai au nevoie de lamuriri, ele mai pot fi totusi 
imbunatatite, atunci cind imprejurarile o cer. Deocamdata iti pun la 
Inima, asa cum ite-am mai rugat si altadata : sa te dedici cu totul apa- 
rarii adevarului crestin si, cu avintul pe care Dumnezeu ti 1-a sadit in 
cuget, sa ajufi la consolidarea pozitiei corecte a invataturii, caci nu tre- 
buie sa ne marginim doar la aceste obiective, fara a mai nadajdui spre 
nimic altceva, caci fiind si asa cu mult mai slabi decit s-ar crede, mai 
multa primejdie aducem invataturii crestine prin slabiciunea cuvintului 
nostru, decit adaugind mult prea putina noastra vigoare pentru apa- 
rarea adevarului. 

EPISTOLA 8 

Catre locuitorii din Cezareea, pentru 
a-si justifica retragerea 1 

I 

M-am intrebat adeseori cu ce v-am putut supara si cum v-ati putul 
lHsa biruiti de smerenia mea, un om atit de mic si de neinsemnat, care 
poate ca n-are nimic placut, in sfirsit, de ce m-ati indemnat, facind amin- 
tlre de patria mea si de prietenie, ca si cum v-ati fi silit in dragoste 
pSrinteasca sa ma aduceti la voi, pe mine, un Uransfug oarecare. Cit 
m8 priveste, eu recunosc ca sint un transfug, fapt pe care nu 1-as putea 
tftgftdui, dar pricina o veti afla indata daca vreti. Am ramas atunci 
foarte mirat de un lucru neprevazut, asemeni celor ramasi incremeniti 
pe neasteptate de niste zvonuri neasteptate, asa incit nu mi-am mai 



1. Epistola de fata e cuprinsa numai in codicele Parisinus Supp. gr. 1020 din sec. 
XI. Adresantii nu pot fi locuitorii Cezareii. Nici stilul nu pare a fi al Sfintului Va- 
silo. De aceea multi cercetatori o atribuie lui Evagrie Ponticul. R. Melcher, Dei achte 
Brlcl des Basilius eln WerJc des Evagrius Ponticus, Miinster, 1923. Totusi indeosebi 
pnsajole privind apararea divinitatii Duhului SfSnt sint tratate in mod similar si ia 
mMc oplstole ale Sf. Vasile. 



■cnuoni 131 

putut stfiplni gtndurile ?1 am luat-o la s&natoasa, adSpostindu-ma 
undeva departe de vol, dar de la o vreme parca" mi s-a furisat in suflet 
un dor dupS invSt&turile cele dumnezeiesti si dupfi filozofia lor. CSci 
mfi intrebam : cum mi-as putea stSpini pacatul care saia$luieste in mine ? 
cum mi-a? putea cistiga si eu un Laban 2 care sa mS ocroteasca de pri- 
goana lui Esau 2 si sa ma deprinda in cea mai inalta filozofie ? Dar in- 
trucit, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am atins pe cit a fost cu putinta 
acest scop, prin faptul ca am gasit acest «vas ales» 4 si aceasta fintina 
adinca, vreau sa spun pe Grigorie 5 , gura lui Dumnezeu, mai lasat>mi 
putina vreme, va cer si va rog, nu pentru ca as fi indr3git viata de prin 
drase, (cad nu uit ca prin asemenea obisnuinte prinde in cursa eel rau 
pe oameni), ci pentru ca ma gindesc ca intilnirea cu cei sfinti este de 
eel mai mare folos. Din vorbirea, cit de modesta, despre sfintele inva- 
taturi si din ascultarea lor cit mai deasa ne putem obisnui cit mai mult 
cu contemplarea, de care nu stiu cum m-as putea lipsi. Dupa parerea 
mea iata cum stau lucrurile : 

II 

Dar, o ! dumnezeiestii mei si prea iubitii mei, paziti-va de pSstorii 
filistenilor 6 , ca nu cumva fara sa bagati de seama sa va astupe izvoa- 
rele si sa va tulbure curatia cunostintelor privitoare la credinta ! lata 
ce pun ei mereu la inima : sa nu luminal cu ajutorul dumnezeie?tilor 
Scriptura sufletele cele plapinde si sa nu strimbati adevarul cu aju- 
torul intelepciunii din afam ! Cel care introduce in credinta noastra 
notiuni de felul lui «nenascut» si «nascut» 7 si care invata dogmaitizind 
ca Cel din veci a fost o vreme cind El nu exista, ca Acela care exista prin 
firea Lui si e mereu Tata, ca Duhul Sfint nu-i vesnic 8 , unul ca acela 
nu-i oare un fel de filistean? Eu iubesc prea mult oile Patriarhului 
vostru 9 , pentru ca sa bea din apa curata ce tisneste spre viata de 
veci 10 si sa nu-si atraga asupra lor vestirea proorocului : «Pe Mine, 
Izvorul apei celei vii, M-au parasit si si-au sapat fintini sparte, care nu 
pot tine ap3» li , atunci cind trebuiau sa recunoasca cum ca Tatal e Dum- 
nezeu, Fiul e Dumnezeu si Duhul Sfint e Dumnezeu, dupa cum ne-au 

2. Unchiul lui Iacob. 

3. Acest frate al lui Iacob il urmarea pe acesta pentru ca reusise sa-i ia dreptul 
de Sntii nascut. 

4. Fapte 9, 15. 

5. Grigorie de Nazianz. 

6. Popor dusman al evreilor. 

7. TemS frecventa in scrierile Sf. Vasile, mai ales in tratatul Contra lui Eunomie. 

8. Teme curente in lupta anti-arianj . 

9. Aluzie la Hristos, Pastoral cel bun (loan 10, 11). 

10. loan 4, 19 ; let. 2, 13. 

11. Ier. 2, 13. 



132 SFINTUL VASILE CEL MARE 

invatat dumnezeiestile cuvinte si cei care au scos din ele cea mai inalta 
intelepciune. Iar celor care ne arunea in fata invinuirea ca ne-am in- 
ehinat la trei dumnezei sa li se spuna asa : noi recunoastem numai un 
singur Dumnezeu, j dar, pe El nu-L intelegem numeric, ci dupa fire. 
Intr-adevar, tot ceea ce se spune despre unul ca numSr, acela nu-i nimic 
in realitate si nici simplu de la nafurS, pe cind Dumnezeu e recunoscut de 
toti ca simplu si necompus. Asadar, Dumnezeu nu-i unul ca numar. 
Iar ceea ce spun, asa este. Spun, de pilda, ca lumea este numericeste 
numai una, dar nu una priri fire, dupa cum nici simpla nu este, intr-un 
fel eel pupln, Intr-adevar, noi o impartim dupa elementele care o cpm^ 
pun, in fier, apa, aer si pamint. La rindul sau si despre om se spune ca-i 
Unul numericeste. Caci zicem adeseori «un om». Dar, intr-un anumit.fel, 
acest om nu-i ,ceva simplu, intrucit e format din trup si din suflert. Tot 
asa ,si despre inger vom spune c5-i unul ca numar,, dar prin firea luiel 
nu-i nici unul si nici simplu, intrucit ne reprezentam ippstasul inge- 
rului ca fiind o fiinta insotita de sfintenie. . :,,,-,.-, 

Or, daca nimic din ceea ce este unul ca numar, nu-i unul prin fire, 
si daca ceea ce este unul prin fire si, simplu nu-i unul ca numar, si daca 
zicem ca Dumnezeu e unul prin fire, atunci cum ne pot ei atribui nu- 
marul pe 'cita vreme noi il excludem cu totul diti aceasta fericita si 
spirituals natura ? Intr-adevar, numarul tine de cantitate si cantitatea 
e adaos la firea corporala. Or noi am crezut dintotdeauna ca Domiiul 
este Creatorul triipurilOr. Tocmai de aceea orice numar designeiaza 
lucruri a caror soarta este sa aiba o fire materiala si delimitata ,• faptul 
cS ceva este unic e o caracteristica a substantei simple si de neinteles. 
Asadar, eel care admite cS Fiul lui Dumnezeu sau Duhul Sfint 'sint nu- 
mar ori creatura, unul ca acela introduce in ei, fara sa vrea, o fire ma- 
teriala si delimitata. Si numesc «delimitata» nu numai firea cuprinsa 
intr-un anumit spatiu, ci si pe cea inteleasa de prestiinta Celui care 
trebuia sa-1 aduca pe om din nimic la viata, lucru care pbate fi u$or de 
inteles chiar $i prin stiinta. Deci orice fiintS sfinta, care are o fire de- 
limitata si are o sfintenie dobindita, poate fi banuita ca ar putea inciina 
spre rau. Insa Fiul si Duhul Sfint sint Ei Insisi izvor de sfintenie, prin 
care orice fSptura'cugetatoare se poate sfinti pe masura virtutii sale 12 . 

Ill 

Or, potrivit invataturii celei drepte, noi nu spunem nici ca Fiul se 
aseamana cu Tatal 13 , nici ca nu se aseamana, caci atit primul cit si eel 

12. A se vedea A. Grillmeier, L6 Christ dans la tradition chretienne, Paris,. 1965, 
p. 330 si urm. . 

13. Se cunosc variantele ereziei ariene : omiusieni, omei, anomei. A se vedea 
Istoria bisericeasca universala, I, p. 234 si urm. 



SCRISOBI 133 

de-al doilea din acesti termeni sint deopotriva" de imposibili. Intr-adevar 
ndtiunile «asemanator» ori «neasemanator» se atribuie unor cali- 
tati. Recunosclnd identitatea naturii, noi admitem deofiintimea, si pen- 
tru Dumnezeire nu admitem ideea de compus pentru ca Cel Care, dupa 
fiirita, este Dumnezeu si Ta^a, a nascut pe Cel Care, dupa fiinta, este 
Etamnezeu si Fiu. Acest f apt este cel cafe ne ingaduie sa evidentiem 
cansubstantialitatea sau deofiintimea. Intr-adevar, Cel Care, potrivit Sub- 
stantei sau fiintei Sale, este Dumnezeu, Acela este deofiintS cu Cel Care, 
dupa fiinta, este Dumnezeu, intruclt si omul e numit uneori dumne- 
ieu, de pilda: «Eu am zis : Dumnezei sinteti» l4 . Chiar si demonul este 
Dtiriiit dumnezeu, de pilda : «caci toti dumnezeii neamurilor sint 
idoli» 15 . Insa aceia sint numiti asa priritr-un favor, pe chid acestia, 
printr-o minciuna. Singur Dumnezeu este Dumnezeu dupa fiinta sail 
dupa substanta. Iar cind spun «singur» subliniez tocmai fiinta lui Dum- 
nezeu, substanfa cea sfinta si necreata. Intr-adevar cuvintul «singur» 
semai foloseste si in legatura cu un om oarecare si in legatura cu firea 
luata in chip absolut si in general. Despre un om oarecare, cum am 
spune.de pilda, despre P.avel, care «a fost rapit singur pina la al treilea 
cer si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i slobod omului a le grain 16 . 
Despre fire in general, asa cum a spus Pavel : «Omul ca iarba» n . Aici 
du se are in vedere un anume om, ci firea omeneasca in general. Caci, 
Intr-adevar, orice om e trecator si muritor. Tot asa credem ca au fosl 
rostite tot in legatura cu firea: «Cel Care Singur are nemurirea» ^ 8 si 
•Unuia infeleptului Dumnezeu» l9 sau «Nimenea nu este bun decit unul 
Dumnezeu». Intr-adevar, cuvintul «singur» denota acelasi lucru ca si 
«eu singur» 20 . Si «E1 singur este Cel ce intinde cerurile» 2l . La fel «sa 
te temi de Domnul Dumnezeul tau si numai Lui sa-I slujesti» 22 si «nu 
este Dumnezeu in afara de Mine» 23 . Cuvintele «unul» si «singur» sint 
spuse de Dumnezeu in Scriptura nu pentru a-L deosebi de Fiul ori de 
Duhul Sfint, ci impotriva celor care nu sint dumnezei si care nu sint 
numiti asa decit in chip mincinos. De pilda : «si au lepadat de la ei pe 
dumnezeii cei straini si au inceput s5 slujeasca numai Domnului» 24 . Si 
•au indepartat fiii lui Israel baalii si astartele si au inceput sa slu- 



14. Ps. 81, 6. 

15. Ps. 95, 5. 

16. // Cor. 12, 2—4. 

17. Ps. 102, 15. 

18. J Tim. 6, 16. 

19. Rom. 16, 27. 

20. Luca 18, 19. 

21. /ov 9, 8. 

22. Deut. 6, 13. 

23. Deut. 30, 2. 

24. Jud. 10, 16. 



|34 IrtNTUL VAlILt CM. M*M 

Jeascfi numai Domnuilul» «. $i larasi, Pavel : «caci desi sint unli numlti 
dumnezei, fie in aer, fie pe pamint, totusi pentru noi este un singur 
Dumnezeu, Tatai, din Care sint toate, prin Care stot toate» 26 . 

Dar noi ne intrebam aici de ce, dupa ce a zis «un singur Dumne- 
zeu", nu s-a multumit cu acest cuvint (noi am spus ca expresia 
«singur» §i cuvintul «unul» atunci cind e vorba de Dumnezeu, arata 
nature) si de ce a adaugat cuvintul «Tatal», specificind si «Hristos» ? Eu 
banuiesc ca Pavel, vasul alegerii, a crezut ca nu era destul sa vesteasca 
numai ca Fiul este Dumnezeu si Duhul Sfint este Dumnezeu, ceea ce a 
aratat prin expresia «un Dumnezeu», daca nu arata prin adaosul «Tatal 
de la Care vin toate», daca n-ar fi designalt prin mentiunea Domnului, 
Cuvintul, Cel prin Care sint toate si daca prin adaosul «Iisus Hristos» 
n-ar fi descoperit Intruparea, daca n-ar fi pus sub ochi patima si daca 
n-ar fi aratat cu claritate infierea. Or expresiile «Iisus Hristos» ne des- 
coperS tocmai astfel de idei. De aceea, inainte de patima, Domnul a re- 
fuzat ca sa fie anunfat ca Iisus Hristos si obliga pe ucenici sa nu spuna 
nimanui ca Bl este tocmai Iisus Hristos 27 . Jntr-adevar, dupa ce si-a 
tmplinit misiunea, adica dupa invierea din morti si dupS inSltarea la ce- 
ruri, abia atunci i s-a propus sa dea ucenicilor incredintarea ca El este 
cu adevarat Iisus Hristos. Aicesta-i intelesul pasajului urmator : «sa Te 
cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Hristos pe Care 
L-ai trimis» 28 . $i tot a?a de la acelasi apostol : «credeti in Dumnezeu, 
credeti si in Mine» 29 . Pretutindeni cugetul nostru e asigurat prin Duhul 
Sfint, ca nu cumva mergind spre o realitate, sa N ne indepartam de cea- 
lalta, ca dedicindu-ne teologiei sa nu dispretuim planul dumnezeiesc al 
mintuirii §i pentru ca, in neincrederea noastrfii sa nu ajungem la 
nelegiuire. 

IV 

Cuvintele Dumnezeiestii Scripturi, pe care dusmanii le minuiesc, 
deformindu-le dupa cugetul lor propriu, si pe care ni le pun in circa 
spre pierderea mSririi Fiului Cel Unul-Nascut, sa le examinSm in ace- 
lasi fel si, dupa putintele noastre, sa le explicam intelesul. $i mai intii 
sa ne legam de expresia «Eu viez pentru Tatal» 30 . «lntr-adevar acest 
cuvint e una din sagetile trimise spre cer de cei care se slujesc de ea 

25. J Regi 7, 4. 

26. / Cor. 8, 5—6. 

27. Mate/ 16, 20. 

28. loan, 17, 3. 

29. loan 14, 1. 

30. loan 6, 57. 



■cwuowi 133 

Intr-un chip nevrednic. Dar aid textul nu are in vedere viata de dina- 
inte de veci, dupa cum cred eu (dintre toate fiintele care sint vii din 
pricina altcuiva, nimeni nu poate fi viu prin el insusi, dupa cum eel 
care a fost incalzit de altul nu poate fi el caldura insS§i ; or Domnul 
nostru a zis : «Eu sint viaja») 31 , ci aceasta viata care s-a petrecut in 
trup si in acest timp pe care L-a trait din pricina Tataiui. Intr-adevar 
prin vointa Lui a venit sa Se salasluiasca in viata oamenilor ; si n-a 
zis : «Eu am trait din cauza Taitalui», ci «Eu traiesc din cauza Tataiui», 
cu specifiearea ca actiunea se petrece la timpul prezent. S-ar putea 
parea ca ar vrea sa vorbeasca si despre viafa pe care o traieste Hristos 
avind in sine cuvintul lui Dumnezeu. 

Iar ca acest lucru vrea sa ni-1 spuna, vom arata in cele ce urmeaza. 
«$i eel ce Ma maninca pe Mine va trai prin Mine» 32 . Intr-adevar noi 
mincam Trupul Sau si bem Singele Sau facindu-ne participant (prin 
Intrupare si viata sensibila) ai Cuvintului si ai Intelepciunii. El a numit 
«trup» si «singe» itoata petrecerea Lui tainica si a descoperit invata- 
tura alcatuita din cunostinte practice, fireste si teologice, care hraneste 
In acelasi timp sufletul, pregatindu-1 inca de pe acum la contemplarea 
realitatii. Probabil ca acest lucru il descopera textul. 

V 

Dar iarasi i«Tatal este mai mare deciit Mine» 33 . Fapturile cele 
nerecunoscatoare, neamurile diavolului, s-au servit si de acest text. Or, 
eu cred cu tarie ca chiar aceste cuvinte arata ca Fiul e deofiinta cu 
Tatai. Intr-adevar oomparatiile stiu cS se fac din capul locului, intre 
lucruri de aceeasi natura. Zicem, de pildS, despre un inger ca e mai 
mare decit alt inger, un om mai drepit decit alt om, o pasare mai rapida 
decit alta pasare. Daca, deci, comparatiile se fac intre lucruri din 
aceeasi specie si daca prin comparatie Tatai a fost mai mare decit Fiul, 
atunci Fiul e deofiinta cu Tatai. 

Dar poate ca mai e si alta idee ascunsa in acest text. Ce mirare ar 
fi daca s-ar recunoaste ca Tatai e mai mare decit El, din moment ce 
El e Fhi si S-a facut trup, intrucit a fost vazut inferior ingerilor ca 
mSrire si oamenilor oa infatisare ? «Mic9oratu-L-ai, spune Scriptura, pe 
Dinsul cu putin fata de ingeri» 34 . Si iarasi : «pe Cel ce, scurta vreme, 
a fost pus mai prejos de ingeri» 35 . Si apoi «si L-am vazut pe El si n-avea 



31. loan 11, 25. 

32. loan 6, 57. 

33. loan 14, 28 

34. Ps. 8, 6. 

35. Evr. 2, 9. 



130 



BFtNTUl. VAilLE dt MAM! 



nlrl chip, nici frumusete chipul Lui necinstit si mai sf!r?it dcclt 
al tuturor oamenilor» 30 . El a rSbdat toate Injosirile din pricina marii 
I.ui bunStSti fat** de lucrarea Sa, pentru ca sa gaseascS oaia pierdutS si 
s-o mintuiasca, sS insanatoseze si sS mintuiasca pe omul coborit de la 
Jcrnsalim la Ierihon si care din pricina aceasta a cSzut intre tilhari 37 . 
Nu cumva ereticul 11 va invinui si in leg&turS cu leagSnul, prin care 
atunci cind inc& nu se slujea de puterea mintii era hrSnit de Cuvintul si-L 
vt\ oslndi oare din cauza sSrSciei pentru ca Fiul teslarului n-a avut nici 
mncar bucuria sa aiba un pat ? Acesta-i motivul ca Fiul e mai mic decit 
Tatai ! El a murit pentru tine ca s& te mintuiasca din pierzania mortii 
si sS te facS sS ai parte de o viata cereasca. Aceasta-i ca si cum ai in- 
vinui pe un doctor pentru cS se apleacS spre suferintele bolnavilor luind 
parte la mirosul greu al bolii, spre a vindeca pe cei incercati de 
suferinte. 

VI 

Din pricina ta El nu cunoaste nici ceasul si nici ziua judecatii si: 
totusi nimic nu scapa adevaratei Intelepciuni, caci toate au fost facute 
prin Ea. De altfel niciodata n-a fost om care sa stie tot ce a facut. Numai 
cii El rinduieste in felul acesta lucrurile, din pricina neputinciosiei tale,. 
pentru ca aceia care au gresit sa nu cada in deznadejde din pricina 
scurlimii sorocului, ca si cum n-ar mai ramine timp pentru cainta si, 
pentru ca si cei care due lupta grea impotriva puterii dusmane sa nu 
piece de la locul lor din pricina lungimii timpului. De altfel nu-i cruta 
nici pe unii, nici pe altii prin ignoran|a sa pref acuta : pentru unii 
prescurteaza sorocul din cauza luptei lui viteze, pe cind altuia ii re- 
zervS un prilej de pocainta din pricina pacatelor lui. Oricum, dupa ce 
S-a socotit in Evanghelii cu cei care nu stiu 38 , din cauza — cum am 
zis — a siabiciunii numarului mare, in Faptele Apostolilor, ca si emm 
El ar sta de vorba cu cei desavirsiti, zice facind exceptie cu El insusi : 
«nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in sta- 
pinirea Sa» 39 . Asadar sa admitem ca aceste vorbe, pe temeiul atacului 
de mai inainte, ar fi fost un raspuns cam prea scurt. De aceea trebuie 
cercetatS cea mai inalta insemnare a acestui text si batut la poarta 
sliintei ca sa vad in ce chip as putea trezi pe stapinul casei, care sa 
dea piini duhovnicesti celor care le cer, pentru ca pe prieteni si p» 
i rati ne grfibim sa-i ospatam. 

36. Isaia 53, 2—3 (ed. 1914). r 

37. luca 10, 30—34. 

38. Marcu 13, 32. 

39. Fuptc 1, 7. 



■crt»»o?» iy> 

VII 

Sfintii ucenici ai Mintuitorului dupa ce au ajuns pina dincolo de 
contemplare, alita cit e ea cu putinta la oameni, si dupa ce au fost 
curatHi prin cuvintul lui Hristos, urmaresc sfirsitul si sint nerabdatori 
sS cunoascS fericirea din urmS, ceea ce Insusi Domnul nostru a spus,. 
ca. nici ingerii si nici El nu stiu. El numeste «zi» intelegerea deplina si 
exacts a planurilor lui Dumnezeu, iar «ceas» numeste contemplarea a 
ceea ce este singur si unic, a cSrui stiinta o atribuie numai singur Ta- 
tglui. Presupun deci ca Dumnezeu aceea a zis ca stie ce, de fapt, exists,, 
si apeea nu stie, ce nici nu exista. Intr-adevar, Dumnezeu a zis ca drep- 
tatea si intelepciunea o cunoaste, pentru ca, prin natura Sa, El este in- 
susi dreptatea si intelepciunea, in schimb spune ca nu cunoaste nedrep- 
tatea si rautatea, caci El, Dumnezeu Cel Care ne-a creat nu este nici 
nedreptate si nici rautate. Daca, deci, se spune despre Dumnezeu ca 
stie despre Sine ca este ceea ce de fapt este, precum si ca nu stie ceea 
ce nu este, si daca Domnul nostru nu este — potrivit ideii de intrupare 
si unui invatamint cit de sumar — ultimul bine ce s-ar putea dori, 
atunci Domnul nostru nu cunoaste sfirsitul si nici fericirea cea mai de 
pe urma. Caci se spune : «nici ingerii nu stiu» 40 , adica nici contem- 
plarea care este in ei, nici temeiurile slujirii lor nu sint ultimul bine ce 
s-ar putea dori. Intr-adevar, cunoasterea acestor lucruri este grosolana 
in., comparatie cu cea fata catre fata. «Singur Tatal stie», ni se 
spune, pentru ca El e sfirsitul si extrema dorinta. Cind nu mai cunoas- 
tern pe Dumnezeu ca prin oglinda ori in ghicitura 41 , ci cind ne vom im- 
partasi din El direct si fara intermediar, atunci si noi vom ajunge la 
ultima tinta. Dar Domnul nostru inca este sfirsitul si extrema fericire 
potrivit conceptului despre Cuvint. Caci ce zice Evanghelia ? «Si Eu 
il voi invia in ziua cea de apoi» 42 . 

El numeste «inviere» trecerea de la cunoasterea materiala la cea 
nemateriala, iar «ziua cea de apoi», cunoasterea dupa care nu mai este 
alta. Atunci cugetul nostru e imboldit si ridicat la o inaltime fericita, 
cind contempleaza singura si unica fericire a Cuvintului. Insfi intrucit 
cugetarea noastra, care se ingrosase prin lipirea ei de pamint, care-i 
amestecata cu noroi si nepuitincioasa de a se stabili pe o cunoastere di- 
rects, din aceasta pricina, fiind dusa parca de mina de frumusetile in- 
rudite ale trupului sau f se orienteaza dupa lucrarile Creatorului si de 
acum invata sa sesizeze cauzele dupa efecte pentru ca — fiind de acum 
crescut putin cit de putin — sa aiba cindva puterea de a se apropia, 

40. Marcu 13, 32. 

41. J Cor. 13, 12. 

42. loan 6, 40. 



|38 irlNTUL VAUI.E CEL MAWB 

direct chiar de DumnezeJre. Cred ca" in acest inteles a fost rostit acel 
cuvinit «Tat8I mai mare dec.it Mine este» 43 precum si «nu este al Meu 
■a da, ci se va da cSrora s-a pregStit de cStre Tatai Meu» 44 . Intr-adevar 
$i aici avem o mutare pe oare Hristos o face din imp3rStia Lui spre Cel 
Care e Dumnezeu si Tata pentru ca e pirga, iar nu sfirsit, dupa o in- 
vfitaturfi mai sumarS, cum am spus si mai inainte, si care a fost spuslt 
ca din partea noastra, iar nu ca din partea Fiului lui Dumnezeu insusi. 
$i ca sfi dovedeascS cum c& asa stau lucrurile, la intrebarea apostoli- 
lor din Fapte «Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, im- 
ipftrfitia lui Israel ?», le raspunde : «nu este al vostru a sti anii sau vre- 
murile pe care Tatai le-a pus intru stapinirea Sa» 45 , cu alte cuvinte nu 
celor care s-au legat de trup si de singe le e data cunoasterea unei 
■astfel de imparatii. O asitfel de contemplare Tatai a pus-o in stapinirea 
Sa proprie, prin «Stapinire» intelegind pe cei aflati sub puterea Lui, iar 
«proprii» pe cei in care necunoasterea lucrurilor inferioare n-are nici o 
parte. Cit despre «anii si vremurile» sa nu ti le inchipui prea sensibil, 
ci ca pe niste intervale de cunoastere aduse de soarele eel intelegator. 
Dar trebuie sa ducem pina la capat aceasta rugaciune a Stapinului. 
CSci in realitate Iisus este Cel Care s-a rugat : «da-le si lor sa fie una, 
dupfi cum Tu, P&rirute, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi 
s8 fie una» 46 . Initrucit Dumnezeu este unul, daca vine in fiecare, atunci 
face din toti unul singur, atunci numarul piere prin sosirea unitatii. In 
clt m8 priveste, m-am apropiat de acest text ca un al doilea Esau. Da, 
daca" cineva poate vorbi mai bine sau daca poate sa raspunda mai cres- 
tineste la o astfel de intrebare, sa spunS si sa raspunda, si Domnul il 
va rfispiati in locul meu. Eu nu stiu ce-i invidia, pentru ca nu prin do- 
rinta de rivalitate, nici prin marire desarta am venit la acest examen al 
■cuvintelor inspirate, ci din dorinta de a fi folositor fra^ilor, pentru ca sa 
nu d3m impresia ca vasele de pamint, care cuprind comoara lui Dum- 
nezeu, ar fi c3zut pe mina unor oameni cu inima de piatra, ni§ite ne- 
tfiia{i Imprejur, care se intr-armeaza doar cu o injelepciune nebuna. 

VIII 

Mai mult, potrivit Pildelor inteleptului Solomon, cuvintul a luat 
Inceput dupa cum sta scris : «Domnul M-a zidit la inceputul lucrarilor 
Lui» 47 . Mai e numit inceput al cailo-r evanghelice, care ne due spre 
lmparatia cerurilor, nu prin niste creaituri dupa fiinta, ci face drum 

43. loan 14, 28. 

44. Matei 20, 23. 

45. Fapte 1, &— 7. 
4(5. loan 17, 21. 
47. Pilde 8, 22. 



■OWMOWI uw 

dupa" planul dumnezelesc, cfici cuvintele «a fi fost fficut» sau «a fi fost 
creat» au acelasi In^eles. El a fost menit s& fie cale, us3, p&stor, inger, 
oaie, mare preot si apostol : toate aceste numiri sint date dupa" o anu- 
mita" considerate sau dupS alta. Si ce ar mai putea spune ereticul in 
legatur3 cu Dumnezeul Cel nesupus si care «S-a facut pScat pentru noi» ? 
Caci intr-adevar asa scrie : «iar cind toate vor fi supuse Lui, atunci si 
Fiul insusi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate» 48 . Nu te temi de 
Dumnezeu, omule, ca din pricina ta El e numit «nesupus» ? Isi insu- 
seste supunerea si din opozitia fata de virtute e numit El insusi ne- 
supus. Tot in acest infeles a grait intr-o zi, pe cind era prigonit : «Saule, 
Saule, pentru ce Ma prigonesti ?» 49 pe vremea cind acesta alerga spre 
Damasc cu gindul sa ducS lega^i pe ucenicii lui Hristos. Ba se mai nu- 
meste si gol, daca vreunul dintre fra^i e gol : «gol am fost si M-ati 
imbracat» 50 . Cind cineva e in temnita, Se socoate El insusi intemnita't, 
cSci El S-a incarcat cu neputintele noastre si a purtat slabiciunile noas- 
tre. Iar una din aceste slabiciuni este neascultarea : si pe ea a luat-o 
asupra Lui. De aceea greut5t.ile care s-au ivit, Mintuitorul Si le insu- 
seste, ia asupra Lui suferintele noastre in virtutea acestei comunitati 
prin care petrece cu noi. 

IX 

Dar si vorbele «Fiul nu poate sa faca nimdc de la Sine» 51 dusmanii 
Dpmnului le iau ca sa incurce mintile celor care ii asculta. Dupa pa- 
rerea mea si acest text ne da sa in^elegem tocmai faptul ca Fiul este de 
aceeasi Fiinta cu Tatal. Si de fapt, daca fiecare faptura cugetStoare 
poate face ceva prin ea insasi pentru ca are libertatea sa se decida 
pentru mai rau ori pentru mai bine, pe cind Fiul nu poate face asa ceva, 
insemneaza ca El nu-i faptura. Or daca nu-i faptura, urmeaza ca-i deo- 
fiinta cu Tatal. Mai mult, nici o faptura nu poate face tot ce vrea. Or 
Fiul a facut tot ce a vrut in cer si pe pamint, asadar Fiul nu-i o fap- 
tura. Si mai mult, toate fapturile ori sint alcatuite cu ajutorul contra- 
riilor, ori sint in stare sa primeasca aceste contrarii. Or, Fiul e drepta- 
tea insasi si e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatura, iar daca nu-i una 
dintre acelea, atunci e deofiin^a cu Tatal. 

X 

Acest examen al textelor propuse, pe care 1-am facut, este destul 
cind luam in considerare puterile noastre. Ca sa nu mai initirziem, s8 

48. I Cor. 15, 28. 

49. Fapte 9, 4. 

50. Matei 25, 36. 

51. loan 5, 29. 



140 SrlNTUL VABH.K Cth MAKE 

ne tntoarcem cuvlntul spre fed care se impotrivesc Duhului Sfint, cal sS 
ml§coram In ei orice glnd trufas care se ridica impotriva cunoasterii 
lul Dumnezeu. Tu zici c:a Duhul Sfint e o creatura. Dar orice creaturS 
f» roabd a Creatorului ei. Scripture spune : «toate sint slujitoare T ie » 52 - 
lar daca e roaba, ea are si o sfintenie cistigata si tot ce are o sfintenie 
cistigata si tot eel ce are o sfintenie cistigata e susceptibil de o incli- 
nare spre rciu. Or Duhul Sfint care e sfint prin fiinta Lui e numit «izvor 
do sfintenie». Asadar, El nu-i o creatura, caci era deofiinta cu Dum- 
nozeu. Si spune-mi cum poti tu numi rob pe Cel Care prin Botez te 
scapft din robie ? Caci zice Scriptura : «Legea duhului vietii in Hristbs 
Ilsus m-a eliberat de legea pacatului» 53 . De aceea tu nu vei mai in- 
drfizni sa zici cS Fiinta Lui e supusa schimbarii, daca te uiti la natura 
puterii potrivnice, care a cazut ca un fulger din cer si a cazut de la 
viafa cea adevarata pentru ca avusese numai o sfintenie cistigata, a?a 
incit schimbarea a venit de la sine, ca un semn rau. De aceea atunci 
cind s-a prabusit din unitate si si-a pierdut vrednicia de inger fiinta lui 
.s-a schirabat in diavol, pentru ca se stinsese si starea lui primordiala 
si fericita si se aprinsese in el aceasta putere vrajmasa. 

Iar daca mai zice ca Duhul Sfint e creatura, prin aceasta vrea sa 
ne dea sS intelegem ca firea Lui e marginita. Dar atunci cum ar mai sta 
In picioare acest cuvint : «Duhul lui Dumnezeu umple lumea» M §i altul 
«Unde ma voi duce de la Duhul Tau $i de la fata Ta unde voi fugi ?» 55 
Dar se pare cS el nici nu mai recunoaste ceea ce e simplu dupa firea 
sa. Or, daca Duhul Sfint nu-i simplu, atunci e alcatuit din fiint& si din 
sfintenie. Cea ce se prezinta in felul acesta aceea e compus. Si atunci 
cinp va fi atit de nebun sa spuna ca Duhul Sfint e compus si nu e 
deofiinta cu Tatal si cu Fiul tocmai din pricina acestei simplitati ? 

Daca in acest cuvint ni se cere sa ne indreptam, sa inaintam spre 
probleme mai importante si sa ni se ceara sa le discutam, atunci sa pri- 
vim de acum cit se poate mai mult spre puterea dumnezeiasca a Du- 
hului Sfint. In Sfinta ScripturS am aflat trei creatiuni anumite : una si cea 
dintti e aducerea din nefiinta la fiinta,- a doua e schimbarea din mai 
rfiu in mai bine, iar a treia este invierea din morti. Or, in aceste crea- 
tiuni mereu vei afla pe Duhul Sfint colaborator al Tatalui si al Fiului. 
Ce zice David despre ceruri, cind acestea au fost chemate la viata ? «Cu 
cuvintul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata pu- 



. r )2. Ps. 118, 91. 

M. Rom. 8, 2. 

M. Inf. Sol. 1, 7. 

. r ). r ,. Ps. 138. 7. 



qcmfow; _ Ul^ 

terea lor» M . Iar omul se $tie c& a fost creat din nou prin Botez : «daca 
este cineva In Hristos, este fSpturS nou8» ". Si : «mergind invStati toate 
neamurile, botezindu-le In numele TatSlui si al Fiului si al Sfintului 
Duh» 58 . Vezi, asadar, cS §i aici Duhul Sfint e de fata impreuna cu Tatal 
$i cu Fiul. 

$i ce vei mai spune despre invierea din morti, odata ce noi vom fi 
disparut §i ne vom fi intors in pamintul din care am fost luati ? Caci 
«pamint» sintem numiti §i in el vom merge, intrucit «va trimite Duhul 
Sau §i se vor zidi si va innoi fata pamintului» 59 . Iar ceea ce Pavel a 
numit inviere, David a numit innoire. Sa ascultam din nou pe eel care 
a fost rapit pina la al treilea cer. Ce zice el? «Voi sinteti templu al 
Duhului Sfiot, Care este in voi» 60 . Insa orice templu este templu al lui 
Dumnezeu, iar daca noi sintem templu al Duhului Sfint, urmeaza ca Du- 
hiil Sfint este Dumnezeu. Intr-adevar, «Ziditorul a toate este Dumne- 
zeu» 61 . Or, daca sintem templu al Duhului Sfint pe motivul ca" Lui ne 
inchinam si salasluieste in noi, vom recunoaste ca El e Dumnezeu. «Dom- 
nului Dumnezeului tau sa te inchirii si Lui singur sa-I slujesti» 62 . Iar 
daca nu admitem cuvintul «Dumnezeu», atunci sa ne invete ce vrea sa 
insemneze acest cuvint. El s-a numit Dumnezeu tocmai pentru ca El a 
asezat si pentru ca vede de toate Iucrurile. Or, daca e numit Dumnezeu 
pentru ca a a§ezat $i prive§te spre toate Iucrurile si dacS Duhul cunoaste 
tot ce teste de la Dumnezeu, dupa cum si duhul care este in noi, cu- 
noaste ce e al nostru, atunci Duhul Sfint e Dumnezeu. Mai mult, daca 
«Sabra Duhului este cuvintul lui Dumnezeu» 63 , atunci urmeaza ca Duhul 
Sfiht este Dumnezeu. Intr-adevar, sabia se tine de Cel dupa care e numii 
§i cuvintul. Iar daca e numit si «dreapta Tatalui», «dreapta Domnului m-a 
inaltat, dreapta Domnului a facut putere» M si «Mina Ta cea dreapta, 
Doamne, pe vrajmasi i-a sfarimat» 65 si daca Duhul Sfint e degetul lui 
Dumnezeu, potrivit cuvintului : «iar daca Eu cu degetul lui Dumnezeu 
scot pe demoni» M sau, ceea ce scrie in alta Evanghelie, «Eu cu Duhul 
lui Dumnezeu scot pe demoni» 67 , atunci Duhul Sfint este de aceeasi 
fiinta cu Tatal si cu Fiul. 



56. Ps. 32, 6. 

57. // Cor. 5, 17. 

58. Matei 28, 19. 

59. Ps. 103, 31. 

60. I Cor. 6, 19. 

61. Evr. 3, 4. 

62. Matei 4, 10. 

63. Etes. 6, 17. 

64. Ps. 117, 16. 

65. Ies. 15, 6. 

66. Luca 11, 20. 

67. Matei 12, 28. 



142 WIWTUL VA«n,K CEL MAH8 

EPISTOLA 9 
CStre Maxim Filozoful 

361/362 
I 

Intr-adevSr cuvintele sint un fel de icoane ale sufletului. Asa te-am 
rocunoscut si pe tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscind, cum se spune, 
loul dup3 ghiare 1 , si m-am bucurat cind am aflat ca nu te arati cu le- 
ncvie fatS de «cel dintii si eel mai mare din bunuri : iubirea fa{a de 
Dumnezeu si iubirea fata de aproapele» 2 . Ca semn al celei de-a doua, 
socot prietenia ce mi-o ara^i, iar pentru cea dintii, rivna pe care o ai 
pentru dobindirea cunostintei celei dumnezeiesti. Ca totul se cuprinde 
in aceste doua feluri de iubiri e un lucru cunoscut de orice ucenic al lui 
Hristos. 

II 

Scrierile lui Dionisie 3 , pe care le cauti, au ajuns pina la noi si inca 
in numSr mare ; in schimb, acum nu le am la dispozitie, de aceea n-am 
putut sa ti le trimit. Cit despre mine, iata ce cred despre ele : nu toate 
scrierile acestui barbat sint de admirat, iar unele sint de-a dreptul de 
condamnat. Aceasta. nelegiuire care se raspindeste acum pretutindeni, 
cu alte cuvinte cea a neasemanarii, este, dupa cit pot sti, cea dintii 
care a pus in oameni semintele acestei faimoase nelegiuiri a anomeilor. 
Iar pricina raspindirii ei cred ca nu sta atit in ratacirea cugetfirii, cit 
mai ales in dorin^a hotaritS cu care Dionisie a vrut sa combats pe Sa- 
beliu *. Pe el 1-as compara cu un gradinar care vrea sa indrepte un pom 
tinSr crescut strimb si pe care-1 rasuceste in mod silit in partea opusa, 
dar rasucindu-1 prea tare, pomul se indeparteaza de cresterea lui fi- 
roasca si creste in sens contrar. Cam asa ceva cred ca s-a intimplat si 
cu acest om : in lupta sa necrutatoare, pe care a dus-o impotriva Iibi- 
anului Sabeliu, Dionisie s-a dus fara voie in raul opus tocmai din dorul 
exagerat de a-1 cinsti mai mult. I-ar fi fost destul sa arate ca Tatal si 
Fiul nu sint o singurS persoana si in felul acesta ar fi cistigat biruinta 
impotriva blasfemiatorului ; dar acest om, vrind sa cistige o biruinta si 



1. Lucian de Samosata, Hermotim sail Despre secfe, 34. 

2. Mate! 22, 38. 

3. Elcv al lui Origcn, Dionisie eel Mare a fost arhiepiscop al Alexandriei intre 
(inii 248—264. 

4. Sabeliu, erotic antitrinitar notoriu, care confunda persoanele Treimii. 



■cnmoRi ~ 143 

mai stralucitoare $1 mai deplinS, nu admite numai o deosebire Intre 
ipostase, ci si o diferenta de substanfa, de grade in putere si o inega- 
litate de mSrire. $i astfel, in urma acestei greseli, el a ajuns s& schimbe 
un rau cu alt rau, indepfirtindu-se de justetea credintei. $i tot din pri- 
cina aceasta el se contrazice adeseori in scrierile sale : o data InlSturS 
termenul «deofiinta», din pricina celui care-1 folosise in chip gresit, ca 
sfi arate ca nu accepts trei ipostase, alta data il admite, atunci cind 
scrie omonimului 5 sau, luindu-i apararea. Mai mult, chiar si cind e vorba 
de Duhul Sfint, el a evitat expresiile care se potrivesc foarte putin unui 
oro care traieste dupa Duh si prin care a privat Divinitatea de o cinstire 
care I se cuvine, coborind-O intru citva si punind-O in rindul fapturilor 
create si menite doar slujirii. Acesta-i asadar omul. 

Ill . 

Cit despre mine, daca ar trebui sa-mi spun si eu parerea, accept 
expresia «asemanator ca fiin|a» daca se pun inaintea lor si cuvintele 
«cu totul», daca e injeleasa ca «de o fiinta», desigur in intelesul sanatos 
al acestei expresii «de o fiint3». Asa au cugetat si Parintii de la Niceea 
atunci cind, numind pe Fiul Cel Unul-Nascut «Lumina din lumina, Dum- 
nezeu adevarat din Dumfiezeu adevarat» si recunoscindu-I si alte in- 
susiri de acest fel, la urma I-au adaugat si expresia «de o fiinta». DupS 
cum nu-i cu putinta ca cineva sa-si inchipuie c-ar exista vreo deosebire 
intre lumina si lumina, intre adevar si adevar, tot asa nu se poate con- 
cepe deosebire intre fiinta Celui Unul-Nascut si intre cea a Tatalui, din 
Care S-a nascut. Daca intelege cineva lucrurile in acest fel, atunci si eu 
accept expresia asa cum am spus. Dar daca nu intelege sa lege cuvintul 
«cu totul» de «asemanator ca fiintS», cum au procedat si cei din Con- 
stantinopol 6 , atunci ma indoiesc asupra acestei expresii, intrucit socot 
ca prin ea se micsoreaza marirea care trebuie recunoscuta Fiului Cel 
Unul-Nascut. $i de fapt noi obisnuim sa intrebuintam adeseori terme- 
nul «asemanator» chiar si pentru imaginile mai putin c}are si mai in- 
departate de originalele lor. Or eu folosesc cuvintul «de o fiint&» toc- 
mai pentru cS prin el nu se mai poate ajunge la vreun inteles banuilor 
sau inselator. Dar de ce nu vrei sa ne faci o vizita Tu insuti, dragul 
meu, pentru ca sa stam de vorba personal despre aceste lucruri si sa 
nu lasam pe seama unor litere neinsufletite lucruri de o valoare atit 



5. Dionisie al Romei (258 — 268), care Inca scrisese impotriva lui Sabeliu. 

6. E vorba de sinodul din 360 condus de partida omeilor, care sustfneau doai 
o «asemanare» generala a persoanelor treimice. 



144 SKlNTUl, V AW IMC CKL MAR* 

1 " I 

de mare, cu atit mai mult cu cit nici nu m-am hotfirlt sfi fac cunosr.ute 
ta public aceste pfireri ale mele ? Dar s& nu-mi spui si Tu ceea c:f».L,-a 
spus §i Diogene lui Alexandru eel Mare 7 , cS adic& tot atit de departe e 
drumul de la Tine pfna" aid, cit si de aici pina la Tine ! Pentru cS din pri- 
cina suferintei putin lipseste ca sa nu fiu tinut mereu in acelasi loc, ca 
si cum a? fi un copac Jinut de radacinile lui, ca sa nu mai spun si 
aceea cS socot cS trairea retrasS este una din cele mai mari binefac.eri. 
In schimb tu, dupa cit mi se spune, esti sanatos, si ca unul care ai ajuns 
sa fii si un fel de cetacean al lumii intregi, dreptatea ar impune cai Tu 
sa vii aici, asa cum te-ai duce tocmai in tara ta. $i daca intr-adevar un 
om activ ca tine e familiarizat cu popoarele si cu orasele, unde-ti arati 
prin pilda proprie faptele care indeamna la virtute, in schimb pentru 
■contemplare si pentru lucrari duhovnicesti, prin care ne legam de Dum- 
nozeu, gindeste cit de pretios ajutor ne este linistea ! Or in retragerea 
noastrS, noi cultivam tocmai aceasta bogata si nesfirsita liniste 8 , de- 
■sigur in unire cu Cel care ne-a harazit-o, cu DumnezeU. $i daca trebuie 
neapdrat s5 ne aratam cit mai respectuosi fa^a de cei mai mari si sa fi'm 
•dispretuiti ca unii care sintem aplecati pina la pamlnt, scrie-ne eel pu- 
4in Tu si alte scrisori, ca prin aceasta ne faci si mai mare bucurie. 



EPISTOLA 10 
Unei Vaduve 

Scrisa in timpul retragerH 

IatS ce siretlic folosesc cei care vor sa prinda porumbei : dupa ce 
au prins unul, il imblinzesc pina intr-atita, incit pasarea vine si se'asa- 
zfi in palma omului si se hraneste de acolo. Atunci i se ung aripile cu 
ulel bine mirositor si apoi i se da drumul sa zboare liber spre stolul 
celorlalti porumbei. Buna mireasma a acestui ulei face intreg acest Sstol 
sfllbatic proprietate a stapinului porumbelului celui imblinzit, intrucit 
se lasS si ele atrase de eel care miroase bine si astfel intra si ele in 
rolivie. 

De ce' credeti ca mi-am inceput scrisoarea tocmai cu acesta istori- 
oflra ? Pentru cS prinzind pe fiul tau Dionisie, eel numit altadata D'io- 
mido ] , si ungindu-i cu parfum dumnezeiesc aripile sufletului lui 1-am 



7. Diogene Laertios, Viata. 

8. P. Hristu, (op. cit., Ill, 376) identifies credem, gre?it, pe acest Maxim Filozoful 
in Mtixim Cinirul, prieten al Sf. Vasile si al ST. Grigorie Teologul, dar care a iiwat 
un rol funest tn viata Sf. loan Hrisostomul. 

1. Cuiiosiut erou din ciclul troian, rege tn Argos. 



■CHUOKI • |£ji 

trimis cuviosioi Tale, pentru ca si Tu sS-{i iei zborul si s& ajungi la 
cuibul pe care 1-a pregfitit eel despre care tl-am vorbit. DacS voi ajunge 
sS vfid aceste lucruri atita vreme cit mai shit inc3 in viata, daca-mi va 
fi dat s3 Te vad pe cuviosia Ta inaitata-intr-o viata si mai imbunatatita, 
atunci as ramine profund indatorat Bunului Dumnezeu pentru astfel de 
binefaceri 2 . 

EPISTOLA 11 
FSra adresa, unui prieten 

Scrisa in retragere 

Dupa ce am petrecut cu darul lui Dumnezeu ziua cea sfinta, im- 
preuna cu fiii nostri, si am praznuit o adevarata sarbatoare inchinata 
Domnului, in semn de coplesitoare dragoste fata de El, i-am trimis 
mai departe, deplin sanatosi — Ilustritatii Tale, rugind pe Iubitorul de 
oameni Dumnezeu, sa le harazeasca un inger de pace, ocrotitor si in- 
sotitor de drum si sa Te gaseasca deplin sanatos si intr-o stare de pace 
desavirsita, asa mcit ori unde Te vei afla, slujind Domnului si aducin- 
du-I multumiri, sa ne bucuri cita vreme vom mai fi in lumea aceasta 
prin cele ce ne vor fi date sa le auzim despre Tine. 

$i dacS Bunul Dumnezeu ifi va ajuta sa scapi cit mai repede de 
Ingrijorarile prin care treci acum, Te rog sa nu socotesti altceva mai pre- 
tios decit petrecerea Ta la noi. Pentru ca nu cred ca vei gasi oameni 
care sS-ti arate atita dragoste si atita pretuire ca noi. Drept aceea in 
timpul cit dureaza aceasta despartire invredniceste-ne de mingiierea 
scrisorilor Tale la orice prilej care ti se iveste 1 . 



2. O alta fictiune literara, prin care autorul ?tia ?i sa mingiie si sa sugereze cu 
finete retragerea spre monahism sau spre opera de caritate. 

Editorul epistolelor Sflntului Grigorie de Nyssa, G. Pasquali (Gregorii Nysseni 
Epistulae, editio altera, in colectia «Gregorii Nysseni», Opera, vol. VIII, pars II, 
Leiden, 1959) observa ca acelasi text este intilnit si in epistola 21 a Sf. Grigorie de 
Nyssa, adresat5 lui Avlavios, de aceea contests paternitatea Sflntului Vasile asupra 
acestei epistole (p. LXVIII — LXX si pag. 73). Avlavios pare a fi fost sofist (Gr. Naz. 
Epist. 233), hirotonit mai tirziu episcop de Niceea. Varianta din Grigorie de Nyssa 
are Diogene in loc de Dionisie. A se vedea si I. Opelt (Die duftgesalbte Taube ah 
Lockvogel, in «Jahrbuch fur Antike und Christentum», Munster, W. 1958, p. 109—111), 
care tagaduieste si el paternitatea Sflntului Vasile asupra acestei epistole. 

1. IncS un model de atragere discrete spre stradaniile calugaresti. Sf. Vasile a 
gfizduit la min3stire pentru citeva zile pe fiii unui prieten (in scrisoare ii numeste 
«fiil nostri»), iar acum invitS pe tatal lor sa treaca pe la minastire. P. von der Muehli, 
(Basilius u. der letzte Brief Epikurs, in «Museum Helveticum», 1955, 47 — 49) aflS ca 
Inceputul epist. 11 aminteste pe Epicur. 
10 - Sfintul Vasile eel Mare 



j40 ■riNTUL VAtlLB OIL MAKE 

EPISTOLA 12 

Citre Olimpiu 1 
(362—364) 

ScrlsS tntre anii 362—364 

Daca pina nu demult abia-mi scriai cite ceva, acum vad ca nu mai 
scrii deloc, cSci zgircenia ta la scris pare a face asa de mare progres, 
Inclt cu timpul pare a se transforma Intr-un mutism deplin. Intoarce-te 
mai bine la obiceiurile dinainte §i nu-fi voi mai reprosa nici dacS-mi scrii 
laconic, cum faceau spartanii. Dimpotriva, oricit de scurte ar fi scriso- 
rile ce-mi vei trimite, ele vor fi m&rturia unei mari afectiuni, pe care o 
voi pre|ui in mod deosebit, numai s5-mi scrii. 



EPISTOLA 13 
Catre Olimpiu 
ScrlsS in vremea retragerii la Annisa, prin a. 361 

Dup3 cum toate prpdusele isi au un anotimp al lor : florile prima- 
vara, grinele vara si poamele toamna, tot asa un fel de produs al iernii 
pot fi scrisorile 1 . 

EPISTOLA 14 
Catre prietenul Grigorie (de Nazianz) 
Scrisa In anul 360 



Fratele meu Grigorie imi scrisese de multa vreme ca vrea sa ma 
viziteze 1 , adaugind cS si tu ai fi luat aceeasi hotarire, dar stiindu-te 
greu de convins, ca unul care deseori m-am in§elat si fiind, pe drept si 
peste masura de ocupat, n-am mai putut sa te astept, caci a trebuit s& ma 
due In Pont, unde, intr-o bun& zi, daca Dumnezeu va vrea-o, voi pune 
cap&t drumetiilor mele. Caci dup5 ce cu mare greutate a trebuit sa re- 



1. Acelasi Olimpiu, care coplesise altadata pe Si, Vasile cu daruri (Epist. 4), 
era acum ocupat peste m3sura cu agricultura. El ii va ramine ata^at suflete§te ?i 
mai tirziu, intereslndu-se mereu de activitatea Sfintului (cf. Epist. 131, 211), care, cu 
o dcosebita atentie, stia s3-l tin3 apropiat de sufletul lui. 

1. Epistola nr. 13 este poate cea mai scurta din cite ne-a lasat Sfintul Vasile. 

1 . E vorba de Grigorie de Nyssa. 



•CKWom 14^' 

nunfla de$artele speranfe pe care mi le pusesem In tine, Sau, ca sS pre- 
cizez si mai mult, dupfi ce am renuntat la visuri (cfici am admis pe eel 
care a spus ca sperantele sint visuri ale oamenilor treji), am plecat In 
Pont, ca sS-mi fac o asezare potrivitS pentru toata" viata 3 . Acolo mi-a 
aiatat Dumnezeu un loc care se potriveste cu felul meu de viata, ajun- 
ghid astfel sa vSd in realitate in fa{a ochilor mei ceea ce de multe Ori 
ma obisnuisem sa plSnuiesc in gind in clipele de ragaz si de odihna. 

■ H 

Elista acolo un munte inalt, acoperit de o padure deasa si udat in 
partea nordica de ape racoroase si limpezi. La poalele lui se intinde o 
cimpie lina, adSpatS continuu de apele care se preling diii munte. O 
pSdtire, care a crescut parca de la sine jur imprejurul acestei cimpii, 
bogyta in arbori variafi si de toate speciile, inebnjufa cimpia ca un zid. 
Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer lauda 8 , parca mai mult decit 
pe 'c'elelalte, pentru frumusetea ei, nu se pdate compara cu'acest loc. 
Dar putin lipseste acestui loc ca sa fie cu adevarat ca o insula, pentru 
ca din toate partile este marginit. Caci de-o parte si de alta se cas'c3 
doua prapastii adinci, iar in fa{a un torent mare de apa tisneste dintr-o 
stinca, formind apoi el insusi un zid continuu si greu de trecut. Muntele 
se intinde de-a lungul celei de-a patra laturi, impreunindu-se cu alte 
doua prapastii prin niste stinci inasive in forma de semiluna, neinga- 
duind astfel trecerea nici din spate. Exists, asadar, b siiigura intrare, 
acolo unde ne-am facut salasul. Propriu-zis, locuinta noastra e in spate, 
intr-un alt defileu de care se sprijina coama principals a unui masiv 
muntos, de unde poti avea in fata toata intinderea cimpiei si dc unde 
poti vedea chiar si valurile rhiletului care o inconjoara. Cred ca nici 
privelistea fermecatoare pe care ^ar oferi-o fluviul Strymon 4 , cind il 
privesti pe la Amfipolis, nu te' incinta mai mult decit aceasta, caci prin 
cursul lui lenes, Strymonul se baltuieste, ajungind chiar sa nu mai se- 
mene cu un fluviu, pe cind acest riu al nostru, avind curgerea cea mai 
rapida din cite cunosc, se rostogoleste ca un sSlbatic din pricina stin- 
cilOr eare-1 gituiesc, incit, la un moment dat, se aruncS furtunos intr-o 



2. Dezamagit ca ?i episcopul Dianios al Cezareii Capadochiei semnase o formulS 
ariana, Sfintul Vasile (care intre tiinp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, 
In Pont. Aici fag5duiser3 cei doi Grigorle (de Nyssa si de Nazianz) c3 vor veni 5i el. 
Fostul coleg de la Atena ti declarase in scris (Epist. 53 Migne, P. G. 37, 102) cS va 
ImbrStisa aceeasi viata de retragere minSstireasca. Dar el tot amina acest pas. Uneorl 
propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prapastie de llng5 Nazianz. Sf. Vasile descria 
cu erituziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsa' si In Vechile rln- 
dueii ale vietii monahale, ManSstirea Dobru^a, 1929, p. 242. 

3. Homer, Odiseea, I, 51. 

4. Strymon (— Struma) izvorS?te din masivul Vitosa de llngS Sofia si se varsS 
In golful Orfani din Marea Egee. 



*&_ 



■rtNTUL VA1IMC CBL MAltB 



adlncS bulboana, fapt care nu numai cfi produce o priveli?te exceptio- 
nal de plftcutti atit pentru mine clt si pentru orice privitor, dar in acelasi 
limp §i satura din destul pe toji din jur prin multimea nesf irsita de pesti 
care seadun3 in viltorile lui. 

SS-ti mai pomenesc si de vazduhul inmiresmat al {inutului si de 
aorul rScoros de pe valea riului ? Sint destui care rSmin fermecati de 
multimea florilor ori de ciripitul incint&tor al pSsarelelor. Eu insa n-am 
vreme s3 ma gindesc la asa ceva. Admiratia cea mai mare, pe care a? 
putea-o aduce locurilor acestora, este aceea ca fiind in stare sa ofere 
tot felul de bunuri folositoare vietii, locurile acestea ne dau roadele 
cele mai plScute din cite pot exista, si anume : linistea, aceasta nu nu- 
mai pentru c& aici esti departe de zgomotul oraselor, ci mai ales pentru 
ca ele nu lasa pe nici un calStor sS treacS pe aici, in afara de cei care 
vin si ne ajuta la vinat. CSci sa nu uit ! in afara de alte bunatati, tinutul 
acesta este si foarte bogat in animale salbatice, nu atit in lupi sau ursi 
— Doamne fereste ! — cit mai ales in cirezi intregi de cerbi si caprioare, 
$au iepuri, care-si afla aici din destul hrana, si tot felul de alte asemenea 
animale 5 . 

Intelegi, dar, in ce primejdie ar fi cazut prostul de mine, daca as fi 
acceptat sS schimb acest loc cu Tiberina, care-i una din vagaunile si 
prapastiile 6 cele mai adinci ale lumii. 

S3, nu iei in nume de rau ca abia apuc sa ajung in acele minunate 
tinuturi ale Pontului ! Dupa ce a aflat insulele Echinadelor Ionice nici 
Alcmeon nu si-a mai continuat drumetiile 7 . 



EPISTOLA 15 

Catre Arcadie, 
Comitele vistieriei imparatesti 1 

ScrisS in anul 360 

Dindu-mi prilej de a scrie Ilustritatii Tale, m-am bucurat de un ser- 
viciu mai mare decit eel pe care 1-au primit cetatenii metropolei noastre. 

5. §tim $i din Via\a stinlei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 18—21) ca 
hrana clstigata aici se facea (ca si pe vremea bunicilor lor) prin vinatoare. 

6. Acolo, linga Arianz, pe proprietatea lui, invitase Sf. Grigorie de Nazianz pe 
Vaslle, spre a trSi in retragere. 

7. Alcmeon din Argos a fost urmarit de furii pentru ca a omorit pe tatal sau 
la tndemnul mamei sale, dupa cum ne spune tragedia Cei $apte contra Tebei. 

1. «tncepind de la Constantin eel Mare, conducerea sectarului financiar al im- 
p8ratiel bizantine era in mina asa numitului «comes rerum privatarum» (aceasta bine- 
Intck's raportat la procesul de centralizare crescinda a puterii impfiratului, G. Ostro- 
yosski, GcschicMe des byz. Staates, Munchen, 1963, art. cit., p. 31). In felul acesta 
liiti-lcycni lonul curtcnitor al acestei epistole. 



iortHom 141 

Cfici bunStatea Ta, de pe urma cSreia el au prlmit de la mine aceastS 
scrisoare, le-a fost evidenfiata Inc8 Inainte ca eu sS Va fi scris, dato- 
rita blindetei cu care ne-afi obi$nuit si pe care firea a s&dit-o in atitti- 
dinea Ilustritatii Tale fata de totl. 

Cit despre mine, eu am socotit a fi de eel mai mare folos prilejul de 
a putea saluta in Tine o cinste nemaiintilnita, de aceea rugam pe Bunul 
Dumnezeu sa inaintezi cit mai mult in a le fi pe plac, ca straiucirea care 
te inconjoara sa sporeasca si sa creasca in asa fel, incit si noi sa ra- 
minem fermecati de ea si sa gustam si noi din bucuria celor miluiti. In 
sfirsit, sa primim cindva pe cei care tl-au inminat scrisoarea, preama- 
rind si ei aiaturi de toti oamenii bunatatea Ta, fara sa uitam vreodata 
ca mijlocirea mea pe linga cinstea Ta nemaivazuta nu le-a fost nici lor 
f3ra folos. 



EPISTOLA 16 
Impotriva ereticului Eunomiu 1 

Cel care afirma ca cunoasterea lucrurilor e posibiia, va fi urmat 
bficum o anumita cale pentru a-si indruma ciigetarea spre cunoasterea 
acestor realitati, si numai dupa ce se va fi deprins sa patrundS in adin- 
fcime toate lucrurile de mica important^, abia atunci se va fi putut 
ridica pina la aceasta imaginatie comprehensiva care e mai presus decit 
orice judecata. 

Sa spuna, deci, eel care se lauda ca a priceput stiinta ultimelor rea- 
litatir sa ne explice cum e alcatuita fiinta celei mai mici dintre viet.ui- 
tbarele pe care le vedem cu ochiul liber, sa ne spuna, asadar, cum e al- 
catuita fiinta unei furnici, daca viata ei se mentine prin rasuflare si prin 
respirare, daca trupsorul sau e divizat prin oase, daca pe ramificatiile 
ei sint fixati nervi si ligamente, daca pozitia nervilor e dictata de un 
invelis de mu$chi si de glande ,- daca maduva se intinde impreuna cu 
articulatiile spatelui incepind din crestetul capului si pina la coada ; 
daca prin invelisul membranei nervoase da ea putere motrica membra- 
nelor care se misca ,• daca exista si in furnica ficat, iar deasupra lui un 
vas cu bila ; daca exista rinichi si inima, artere, vene, pielite, pereti ; 
daca e animal ori daca are peri, daca merge pe un singur picior ori 
daca are picioare in forma de degete ; cit timp traieste si in ce chip se 
inmulteste, cit timp dureaza gestatia puiului, de ce nu toate furnjcile 

1. Aici n-avem propriu-zis o epistola, ci e capitolul X din tratatul St. Grigorie de 
Nyssa Contra lui Eunomie, Migne, P.G. XIV, 828. Nu se ?tie cum a putut intra acest 
capitol al Sf. Grigorie intre manuscrisele cuprinzind textul epistolelor Sf. Vasile. 



IS. 



■rttfTUL VAIILI CBL 



umbla pe Jos si nu toate au arlpi, de ce unele fac parte din vletuitoarele 
care umblfi pe jos, pe clnd altele zboarfi prin vflzduh. Cel care se laudft 
cA ar cunoaste toate sfi ne explice mai Intli firea furnicii si abia dupS 
aceea s& discute despre natura puterii dumnezeiesti, care depfiseste 
orice intelegere. Dar dacS tu n-ai inteles nici m&car alcStuirea unei biete 
furnici, cum te potf l&uda cS pofi cuprinde in mintea ta puterea cea 
netnteleasS a lui Dumnezeu ? 



EPISTOLA 17 
Catre Origen * 
Scrisa tntre anil 361—363 

Chiar numai auzindu-ti cuvintele, retore Origen, ma farmed, iar 
clnd Iti citesc si scrisul, trezesti in sufletul meu bucurii si mai vii. Multe 
multumiri trebuie sfi aduc Bunultii Diimnezeu, Care n-a ingaduit sa se 
intunece adevSrul crestin in urma JtradSrii venjte oarecum chiar din 
cercurile cele mai inalte ale Imperiului, si Care, prin mijlocirea scrie- 
rilor tale, a apSrat deplin invStatura cea adevarata. Aceia intr-adevar, 
oa niste cucute, niste maselarite, ori ca alte buruieni otravitoare, dupS 
ce au inflorit, in scurta vreme.se vor vesteji, pe cind Tie drept rasplatS 
pentru cuvintul rostit iti va harazi Domnul ca numele LuisS inflore;ascS 
si sS r5minS tot timpul proaspat. ,Drept aceea, sa rinduiasca Dumnezeu 
fericire deplina casei Tale si sa reverse binecuvintarea Lui asupra co- 
piilor copiilor TSi ! Iar pentru acesti prunci, stralucitoare mostre ale bu- 
niWtii Tale, care mi-au facut totdeauna multci placere si pe care i-am 
imbrStisat cu drag, ma voi ruga ca Domnul sa reverse asupra lor tot 
ceea ce pSrintele lor insusi cere in rugaciunile lui. 



EPISTOLA 18 
CStre Macarie si loan * 

Scrlsi sub Iulian (361—363) 

Pentru tSrani truda plugSriei nu-i ceva nou, dupS cum nici pentru 
marinari furtuna nu-i ceva neasteptat, tot asa nici pentru negustori, su- 



1. Retor si prleten cu Sf. Vasile, acest Origen a apSrat In scris pe crestini, ImbSr- 
bittndu-i pe vremea lui Iulian Apostatul. Pentru aceasta Sflntul Vasile 11 feliciti si-i 
blnecuvintS stradaniile. 

1. Nu $tim din alts parte cine au fost aceste doua persoane. Unii cred ca au 
ficut parte dintre monahl. Un lucru este sigur, el au fost prigoniti pe vremea Im- 
piratulul Iulian Apostatul pentru credinta lor. Sf. Vasile li incurajeazS In credinta lor. 



■cw»om m 

dorile verii nu-s ceva nemailntllnit si desigur nici pentru cei ce au ales 
sfi tr&iasca* In chip evlavios, tristetea clipei de fa^fi nu-i ceva nepretuit. 
La fiecare din indeletnicirile arState se Intilneste o oboseala specif ictS 
si cunoscutfi : nimeni nu-si alege vreuna din aceste Indeletniciri numai 
de dragul ei, ci pentru ca sS se desfateze astfel de binefacerile asteptate. 
Nadejdile care tin si mentin In alcStuirea lor toata" viata omului II incu- 
rajeaza" pe acesta Impotriva greutatilor din fiecare etapa. Desigur c3 
exists si oameni care se obosesc numai pentru soarta roadelor pa- 
mlntului si care s-au vazut cu totul Inselati in nadejdile lor ; unii ca 
acestia n-au cunoscut cu adevarat placefea declt in Inchipuire. Caci 
tocmai cei care au vazut faptele corespunzind asteptarii lor au avut 
aevoie apoi de o nouS nSdejde, pentru c5 cea dintii s-a scurs si s-a 
mistuit repede. 

De aceea numai cei care au rabdat oboseala de dragul pietStii si al 
credintei, numai lor minciuna n-a putut sa le nimiceasca nadejdile, iar 
sfirsitul nu le-a intinat stradaniile pentru c§, sigura si statornica, Impa- 
rStia cerurilor numai pe ei i-a primit. 

Drept aceea nu va lasati tulburati de calomnii mincinoase, nici nu 
va speriati de amenintarile puternicilor zilei ! Risetele ?i batjocurile cas- 
nicilor vostri sa nu va intristeze, cu atlt mai putin osindele aduse de 
oameni, care dau sa se mteleaga ca se ingrijoreaza de voi ori se prefac, 
Incurajindu-va atita vreme cit inv&tStura adevarului va fi aparata de noi. 

Dreapta judecata sa biruie si s& roage pe Invatatorul credintei, 
Domnul nostra Iisus Hristos, ca sa ne stea intr-ajutor ! Indurata de dra- 
gs! Lui, suferinta e o placere, iar moartea un cistig 2 . 



EPISTOLA 19 
Catre Prietenul Grigorie 1 
ScrisS cam prin anal 365 

Alaltaieri-ti-am primit epistola si ti-am recunoscut-o indata, nu 
atit dupa caracterele ei grafice, cit mai ales dupa stilul in care a fost 
redactata. Ai scris doar citeva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ti-am ras- 
puns de indatS pentru ca plecasem de acasa, iar eel care mi-o adusese 
abia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei si repede a si sters-o. 
Acum Insa rog pe fratele Petru 2 sa-ti transmita felicitarile mele, pe de-o 



2. Filip. 1, 21. 

1. de Nazianz. 

2. Viitorul episcop de Sebasta. 



152 ■rtNTitt, VAiruc c«l mawh 

parte, pentru ca ti-ai facut datoria de a-mi trimite salutfiri, lar pe do 
alta, pentru c8 ml-ai dat ocazia s3-ti scrlu si eu o a doua scrisoare. De 
bunS seamS cfi redactarea unor astfel de scrisori laconice, cum sJnt cele 
care-mi vin de la tine, nu produce prea mare dbosealfi la citit 3 . 



EPISTOLA 20 
Catre sofistul Leontiu 
ScrisS la sfirsitul anului 364 si inceputul anului 365 

E drept ca si eu iti scriu rar, dar scrisorile Tale sint mult mai rare 
decit ale mele, si aceasta se intimpla aproape totdeauna cind vin la noi 
mulfi din oamenii de pe la Voi. Daca ai incredinta fiecaruia din acestia 
cite o scrisoare, nimic nu m-ar impiedica sa am senzatia ca ma aflu cu 
Tine si ca Te-as surprinde cu mine, atit de continuu este numarul celor 
sositi de la voi la noi. Si atunci, de ce nu scrii ? Se stie doar ca un 
sofist 1 n-are alt lucru decit sa scrie. Mai mult, pretextind ca ti-e lene 
sa pui mina la scris, nu ti se va cere nici sa scrii, pentru ca un altul iti 
poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba 
Ta, pentru cS atunci cind ea nu vorbeste, va face acest lucru careva din 
col apropiati ai tai. Iar daca nimeni din ei nu-i de fatA atunci poti sta 
de vorba cu tine insuti, dar in nici un caz nu vei tacea, caci esti doar 
In acelasi tlmp si sofist si atic 2 , dupa cum nici privighetorile nu mai 
tar, din clipa in care primavara le tot indeamna sS cinte. 

Pentru mine multiplele ocupatii in care ma aflu ar putea servi ca 
un fel de scuze pentru intirzierile scrisorilor, iar pentru ca am pierdut 
eleganta stilului, in urma desei intrebuintari a limbajului popular, e fi- 



3. Se poate observa dojana fina fata de «datoria» cu greu implinita de prietenul 
de In care se a?tepta, desigur, nu humai la scrisoare, ci sa vina personal alaturi de el, 
la Aimisa, in retragerea duhovniceasca, asa cum promisese. 

1. Cuvintul «sofist» n-a avut la inceput nimic peiorativ, dimpotriva, el se atribuia 
until om priceput, in special unui profesor de filozofie ori de retorica. Sofistii au aparut 
c:4trp mljlocul secolului V i.d.Hr. Inainte tinerii primeau doar o invatatura elementara 
do la un gramStic (scris, citit si socotit), apoi de la un paidotrib (care era un fel de 
profesor de gimnastica) si de la un horeg (care preda muzica). Sofistii au fost, asa- 
/lc:lnd, primii profesori de invatamint superior. Ei plecau mereu in.turnee, de unde 
iidiucau idei noi, dar si cistigau mult. Cf. Enciclopedia civ. grec, p. 519. N. Balca, 
Isioria tilozoiiei antice, vol. I, Bucuresti, 1982, p. 82 s.u. 

In epistola 21 i se spune Leontiu, alta data e numit Iulian, desigur o confuzie 
(i copi.vitilor. De.si de acum Sf. Vasile era preot, totusi el gaseste o adevarata placere 
«u foloseascS limbajul retorilor si al sofistilor, dar nu In sensul ca s-ar fi «uitat peste 
urriilr la altii» (cum ni se spune In Viafa Sf. Macrina, p. 17), dar totusi cu sentimentul 
unui urn superior (Epist. 223). Cit despre curierii atit de desi — de care se amintesto 
la Inceputul epistolei — se stie ca altadata ei lipseau cu totul ori erau greu de gasit. 

2. Carac teristicile aticismului erau : delicatetea, masura, eleganta, puritatea sti- 
lului. Sltiilul Vasile le avea pe toate, cum se va vedea din textul lor. Cf. Epist. 337 — 338. 



■Pnuom 



103 



rose sfi nu lndrttanosc sft mfi adresez unui sofist ca tine, care, daca aude 
ceva nevrednic de lntelepciunea lui, se tulbura si nu rabda. 

E adevarat ca, In ce Te priveste, Tu folosesti orice ocazie spre a-ti 
fate auzit glasul in public, pentru cfi, din cite cunosc, nimeni nu vorbeste 
o greceasca atit de aleasa ca tine. Incit n-ar fi nici o scuzfi pentru tine 
daca taci. 

Dar sa vorbim despre altceva. 

Ti-am trimis lucrarea scrisa de mine contra lui Eunomiu. Ai putea-o 
socoti drept incercare copilareasca, ori ceva mai serios decit asa, — te 
las sa judeci singur. Caci daca in ce te priveste Tu n-ai nevoie sa mai 
fii indoctrinat, sper eel putin sa-ti foloseasca drept arma potrivita im- 
potriva certaretilor pe care-i vei intilni. $i spun asta nu ca si cum 
m-as increde prea mult in lucrarea mea, ci pentru ca stiu bine ca esti 
dibaci si capabil sa te orientezi repede' in astfel de probleme daca ai 
la indemina citeva puncte de minecare. Daca-ti vor parea mai nereusite 
decit te-ai fi asteptat in vreuri punct oarecare, sa nu stai la indoiala 
sS mi le semnalezi. Caci mai ales prin aceea se deosebeste prietenul de 
lingusitor : unul vorbeste numai ce stie ca place, pe cind celalalt nu 
ezita sa spuna si cuvinte care supara. 



EPISTOLA 21 
Citre sofistul Leontiu 
Scris3 pe la 364 — 365 

Se pare ca bunul Iulian vrea sa traga un profit din starea generala 
a lucrurilor, exploatind situatia in scopurile sale proprii. I s-au adus 
pina acum reclamatii si a fost osindit cu tarie, dar mai ales in z'Jele 
hoastre tofi il coplesesc cu acuza{ii. Astazi, insa, nu-i vorba atit de 
restante in contributii, cit mai ales de scrisori. Propriu-zis, nu prea $tiu 
eu cum a ajuns el debitor, pentru ca el totdeauna trimitea si primea. 
Dar se pare ca si la Tine a ajuns in deosebita cinste aceafaimoasa «im- 
patrita pedeapsa» (pentru cei restanpleri la impozite). De fapt nici pita- 
goreicii i insisi n-au cinstit atit de mult numarul «impatrit» pe cit il cin- 
stesc azi colectorii de impozite. Cred totusi ca ar fi fost mai firesc ca, in 
calitate de sofist si inzestrat cu un atit de mare talent oratoric, sa fi 



1. La pitagorei multiplii cifrei «patru» constituiau ceva sflnt. Diog. Laertiu a.c. VII 1 
7, p. 397 — 398. Dar nu trebuie uitati nici zapciii care incasau darile, cerind adeseori 
pliitii impatrita a darilor. Se folosea in acest scop chiar si teroarea, cum relateaza 
pe 1h anii 300 scriitorul cre?tin Lactantiu. Autorul mustra astfel cu delicatete pe 
prielen. 



154 ■I'UfTUI. VAMLI) CEL MAM 

fost $1 Tu pus la sechestru de mine, pentru a-mi plati «Imp4trit» cu 
scrisorile tale. Sa nu crezi cumva cfi as, fi suparat scriindu-U asa. Mi-ai 
face chiar bucurle criticlndu-m8, pentru cfi slnt sigur ca Intre oamenii 
buni tot ce se lucreazS produce plficere, asa c3 ptna" si supirarile si 
mlniile sint un fel de distractie. De multe ori esti mai bucuros vazind 
pe cineva supSrindu-se declt sS stai pe llngS altul care te copleseste 
numai cu complimente. Asa ca, s3 nu incetezi vreodata de a face re- 
prosuri ! Scrisorile, iata cine vor fi acuzatorii nostri, si nici un cuvint 
nu-mi poate fi mai pretios si nici nu-mi poate face mai multa placere. 



EPISTOLA 22 

Despre desavirsirea 
vietii calugaresti 1 

ScrisS in anul 364 



Din multele lucruri pe care ni le arata Scriptura cea inspirata ca tre- 
buind indeplinite de cei hotariti a binepl&cea lui Dumnezeu am socotit 
cfi e nevoie acum sa insemnez intr-o scurta lista numai pe acelea care 
au fost semnalate deocamdata intre voi, iar marturia pentru fiecare pro- 
blems fiind usor de gMsit, voi lasa s-o descopere cei obisnuifi cu citirea 
Scripturii si care vor putea apoi s-o aminteasca si altora. Iata-le : 

ca crestinul trebuie sa cugete lucruri vrednice de chemarea ce- 
reasca si s& duca viaja «vrednica de Evanghelia lui Hristos» 2 ; 

cfi nu-i voie ca crestinul sa aiba mintea imprastiata si nici sa se 
lase atras de vreun lucru departe de amintirea lui Hristos, de vrerile 
$i de judecatile Lui ; 

cS, intrucit e superior intru toate celor care s-au indreptatit dupa 
lege, crestinul n-are voie nici sfi jure 3 si nici sa minta ,• 

cd nu trebuie sS defaime nici sa huleascS 4 , nici sa bata, nici sa se 
rfizbune, nici sa r&spiateasca raul cu rau 5 si nici sa se minie 6 ; 



1. La data cind scria aceste rtnduri Sflntul Vasile era preot in Cezareea. Aici se 
cuprind pe scurt principiile generate ale marelui ierarh in legatura cu organizarea 
vietii c41ug5resti, despre care a tratat mai amSnuntU in Regulele pe scurf $i pe larg. 
N-am putut avea la indemlnS studiul lui I. Lazzati, Aristatele perduto, Milan, 1938. 
In parte, epistola 22 e reprodusa ?i in volumul Vechile rindueli ale vietii monahale, 
p. 258—262. 

2. Filip. 1, 29; Luca 12, 29. 

3. Matel 5, 34. 

4. Tit 3, 2 i I Tim. 1, 13 i U Tim. 2, 24. 

5. Rom. 12, 19; 17. 
G. Mnlci 5, 22. 



155 



ca trebuie si fie rabdStor T , orice ar fl sS pfitimeascS, si sa certe tn 
chip cuviincios pe eel care 11 nedreptajeste 8 , nu Insa din dorinta de 
r&zbunare, ci ca s& Indrepteze pe fratele sau dupa" porunca Domnului 9 ,• 

ca" nu trebuie sa spuna nimic impotriva unui frate absent, cu scopul 
de a-1 defSima, lucru care in fond e calomnie chiar daca sint adevarate 
cele spuse 10 ,• 

c8 trebuie sa" ne intoarcem cu dezgust de la eel care vorbeste cu 
rautate despr'e u'n frate u ; 

c3 nu trebuie sS graiesti lucruri usuratice n j 

ca" nu trebuie sa rizi, nici sS-^i placa sa se spunS glume l3 ; 

ca nu se cade sa" spui desertaciuni Ingaduind vorbaria goals, care 
hU foloseste nimic nici celor care asculta 14 , nici trebuintelor zilnice ale 
omului, dar nu sint plScute nici lui Dumnezeu. Chiar si cei Ce lucreazS, 
sa se ingrijeasc5 pe cit se poate sa lucreze in liniste, spunind vorbe 
bune celor care au ajuns sa - le fie incredintati, sa foloseasca cu buna 
rinduiala invat^tura de zidire a credintei, ca nu cumva sa se supere 
E)uhul Sf int al lui Dumnezeu is . 

ca nu trebuie ca cineva, care vine in urma altora, sa-si ia curajul 
sa se apropie de unul dintre frati sau sa-i vorbeaisca, inainte ca aceia care 
au fost insarcinati sa vegheze la buna orinduiala s5 cereeteze cum ii 
place lui Dumnezeu spre f olosul ob§tesc al tuturora ,• 

nu trebuie sa ne robim vinului 16 si nici sa fim pofticiosi dupa min- 
caruri cu came 17 , pe scurt spus sa nu cautam placere nici in mincare 
si nici in bautura, caci eel ce se lupta duhovniceste este cumpatat in 
toate. 

Din cite ne-au fost date fiecaruia spre folosul nostru nimeni n-ar 
trebui sa socoata cS ar fi ceva al lui propriu ^ 8 si nici sa-1 depoziteze, 
ia schimb trebuie s-avem grij a de toate, ca nimic sa/nu se dispretuiasca 
din ceea ce se va fi putut arunca sau pune de o parte, fiind aten^i si 
convinsi ca e avutul lui Dumnezeu. 



7. lacov 5, 8. 

8. Tit 2, 15. 

9. Matei 18, 15. 

10.7/ Cor. 12, 20; I Petru 2, 1. 

11. I Petru 3, 16—17; Jacov 4, 11. 

12. Etes. 5, 4. 

13. Luca 6, 21 i Jacov 4, 9. 

14. Eies. 4, 29. 

15. Eles. 4, 30 j I Tim. 1, 4. 

16. Tit 2, 3. 

17. Rom. 14, 21. 

18. Fapte 4, 32. 



|5fl «rtNTUU VA1U.K CtL MAWtt 

Nimeni nu are vole sa sc facft stapln pe sine insusi, ci In asa fel 
sa cugote si sft lucreze, ca si cum am fi fost predafi de Dumnezeu in 
robie frafilor de aceeasi credinfa 19 si, in general, fiecare sa rSmina 
in rlndul cetei lui ' M . 

II 

Nu trebuie sa murmurSm 21 si nici sa oftam pentru ca ne-ar lipsi cele 
netosare, dar nu trebuie nici sa ne plingem c«i ne oboseste munca, pen- 
tru ca in fiecare caz judecata o fac cei incredinJaU cu autoritatea co- 
rrspunzatoare, 

Nu se cade sa se auda strigate, nici sa ai vreo atitudine ori vreun 
gcsl in care sa se resimta pornirea sau distractia unui cuget, care nu 
mai are constiin|a deplina ca Dumnezeu e de fata 22 , 

Intonarea glasului nu trebuie sa se faca mai mult decit e nevoie. 

Nu trebuie sa raspundem ori sa^i facem cuiva ceva in ciuda ori cu 
dispret, ci in orice imprejurare sa se arate altora masura si respect 23 . 

Nu trebuie sa se faca semn cu ochiul in chip viclean ( nici nu trebuie 
avutfi alta atitudine sau gest care ar putea intrista ori batjocori pe 
frate 24 . 

Nu trebuie sa cauti sa te imbraci numaidecit cu haine mai frumoase 
ori sa umbli numai in incaltSminte frumoasS, asa ceva denota usuratate 25 . 

Nu trebuie sa cheltuiesti mai mult decit e necesar, nici sS faci lux, 
asa ceva inseamnS abuz. 

Nu trebuie sa umbli dupa onoruri ori s-astepti sa ti se dea intiie- 
tate 2B . 

Fiecare trebuie sa cinsteasca pe altul mai mult decit pe sine insusi 27 . 

N-ai voie sa fii nesupus 2S . 

N-ai voie sa maninci daca nu muncesti 29 , ci chiar si cind esti ocu- 
pat cu una din lucflprile a carei execute ai vrea sa fie desavirsita, si in 
astfel de cazuri trebuie, pentru marirea lui Hristos, sa te sfortezi sa lu- 
crozi dupa puterile tale 30 . 



19. / Cor. 9, 19. 

20. / Cor. 15, 23. 

21. / Cor. 10, 10. 

22. Eles. 4. 31. 

23. Rom. 12, 10 ; I Petru 2, 17. 
21. Rom. 14, 10. 

25. In general, Sfintul Vasile recomanda simplitate in trgiul monahilor. A se 
vodoa opistola 2. 

26. Marcu, 9, 35. 

27. Filip. 2, 3. 

28. Tit 1, 10. 

29. II Tvs. 3, 10. 

30. J 7V.v. 4, 11. 



•giksom igy 

Fiecare trebuie s4-?i ispr&veasca" lucrarea sa cu injelegere $i sigu- 
ranta as,a cum au apjrobat-o mai marii sSi, chiar si cind e vorba de min- 
care ori de bfiuturS, cu convingerea c& totul trebuie fScut pentru ma- 
rirea lui Dumnezeu 31 . 

Nu trebuie s3 treci de la un lucru la altul fara aprobarea celor pusi 
de regulament in problemele respective, afara de cazul cind ai fost 
chemat neapSrat pe neasteptate de o nevoie oarecare in fata ajutoru- 
lui cuiva cfiruia ii lipsesc puterile. 

Fiecare e datcf sa stea la locul unde a fost rinduit, f5r& s& treaca 
peste granitele lui, dacS ar vrea sa inceapa lucruri care nu i-au fost 
incredintate, afara doar de cazul ca cei carora li s-a incredintat aceasta 
grija socot cS cineva ar putea avea nevoie de ajutor. 

Nimeni nu are voie sa fie aflat cS umbla dintr-un atelier intr-altul. 

Nimeni n-are voie sa faca ceva din duh de gelozie sau de rivalitate. 

Ill 

Nu trebuie s& invidiezi buna faima a altuia 32 , nici sa te bucuri de 
•netehnele altcuiva. 

In dragostea de Hristos trebuie sa ne mihnim si sa ne intristSm de 
neajunsurile fratelui, precum si sa ne bucuram de izbinzile lui 33 . 

Nu trebuie sa raminem nepasatori fata de cei care gresesc 34 si nici 
sa-i aprobam tacind. 

Cind certi pe cineva fa-o cu toata dragostea 35 , minat fiind de teama 
fata de Dumnezeu si cu gindul de a schimba pe eel care a gresit 36 . 

In caz ca cineva e acuzat nu-i voie ca de fata fiind acuzatul sau 
altii sa contrazica acuzatorul, ci, daca unuia i s-ar parea cS acuza e ne- 
dreaptS, acela sa se adreseze in particular acuzatorului si sa-1 convinga 
ori sa se lase convins. 

Trebuie ca fiecare, pe cit il ajuta puterile, sa potoleasca pe eel care 
are ceva impotriva lui. 

Nu trebuie sa porti urn pe eel care ti-a gresit si care vrea sa se 
pocaiasca, ci sa-1 ierti din inima 37 . 



31. r Cor. 10, 31. 

32. / Cor. 13, 6. 

33. I Cor. 12, 26 

34. I Tim. 5, 20. 

35. U Tim. 4, 2. 

36. Iacov 5, 20. 

37. II Cor. 2, 7. 



156 1FPCTUL VAIIL1 Oil MAKE 

Trebuie ca acela care zlce c& se cSi«$te de p&cat nu numai sK tie 
p&truns de remuscari fata de ceea ce a gre$it, cl si sS fac8 fapte vrednlce 
de pocfiintfi 38 . 

Daca eel care a fost pedepsit pentru primele greseli si a fost soco- 
tit vrednic de iertare greseste din nou, acela isi preg8teste o judecata 
de minie mai grea decit cea dintii 39 . 

Trebuie ca omul care si dupa prima si dupa a doua pedeapsa staruie 
In pdcatul sau, sa fie semnalat superiorului s8u ; in ca? ca observa 
ca se rusineaza s-auda de mustrarile mai multora. Daca nici asa nu vjrea 
s8 se Indeparteze, sa fie scos ca o sminteaia ?i s8 fie sqeotit «ca un 
pBgtn §i vames» 40 pentru siguranta celor care observa cu rivna ascul- 
tarea, potrivit celor scrise : «cind oad aceia, dreptii se umplu de frka» 41 . 
Dar pe un astfel de om trebuie sa-1 si deplingem, intrucit e un madular 
rupt din trupul nostru. 

Nu trebuie ca soarele sS apuna peste minia fratelui 42 , ca nu cumva 
sa vina noaptea si sa ne desparta pe unul de altul si sa fie acest lucru 
pentru ziua judecatii o acuza de neinlaturat. 

, Nu trebuie sa asteptam un anumi|: prilej ca sa ne indreptam. pentru 
c8 nu sintem siguri pe ziua de miine 43 , intrucit mul^i din cei care-si fa- 
cusera astfel de planuri n-au mai trait pina a doua zi. 

Nu trebuie sa te lasi inselat de ghiftuirea pintecului din care proyiri 
vedenii de noapte. 

Nu trebuie sa ne apucam de vreun lucru de care nu sintem in stare 
$i nici s3 trecem marginile necesarului, dupa cum spune Apostolul : 
«avind hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati» 44 , pentru 
cfi belsugul care depaseste strictul necesar seamana a lacomie, iar 13- 
comia e ca un fel de inchinare la idoli 45 . 

Nu trebuie s8 fim iubitori de arginti $i nici s8 stringem ca sa cum- 
p8r8m lucruri nefolositoafe si de care n-avem nevoie 46 . 

Cel care vrea sa se apropie de Dumnezeu trebuie sa imbratiseze 
sSrScia sub toate aspectele ei si s8 aiba gindul atintit spre frica de Dum- 
nezeu dupS spusa Scripturii : «str8punge cu frica Ta trupul meu, ca de 
judec8tile Tale m-am temut» 47 . 



38. Luca 3, 8. 

39. / Cor. 10, 26. 

40. Mate/ 18, 16—17. 

41. Pilde 29, 16 (ed. 1914). 

42. Eies. 4, 26. 

43. Mate! 24, 44 ; Luca \2, 40. 

44. I Tim. 6, 8. 

45. Col. 3, 5. 

46. Manu 10, 23 ; Luca 18, 24. 

47. Ps. 118, 120. 



■cmtom ia» 

Sa va dea Dumnezeu sS primiti cele spuse cu deplinfi convingere 9I 
sa aratati pentru slava lui Dumnezeu roade vrednice de Duh cu buna 
voihta a lui Dumnezeu si cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos,. 
Amin 4S , 

EPISTOLA 23 
Recomandari unui calugar * 
ScrisS In timp ce era numai preot In Cesareea 

Un om oarecare osindind — cum zice el — desertaciunea vietir 
atesteia, convins ca placerile veacului isi gasesc inca de aid. de pe pa- 
mlnt pieirea, intrucit ele nu pregatesc decit o hrana a focului vesnic si 
ca de altfel si trecerea lor este repede, a venit sa ma caute, vrlnd sa se 
desparta de aceasta via^a nefericita si vrednica de plins, sa se lase de 
placerile carnii si sa intre de acum inainte'in calea care duce la locasu- 
rile Domnului. Daca s-a lasat condus in chip firesc de dorinta dup5 o 
vietuire cu adevarat fericita si daca a dobindit in sufletul sau dragostea 
cea buna si de lauda, iubind pe Dumnezeu «din toata inima, cu toat§ 
puterea si din tot cugetul» 2 , atunci mai trebuie sa i se arate din partea 
cuviosiei Tale si greutatile si asprimile «caii celei strimte si inguste» a 
si sa se intSreasca el insusi in nSdejdea bunatatilor pe care nu le vede 
acum, ci pe care fagaduintele Domnului le tin pe seama celor care vor 
fi vrednici de ele. 

Drept aceea, scriindu-ti aceste rinduri, rog incomparabila Ta des§- 
virsire, cea in Hristos, ca ea sa prinda forme si in acel om, aducin- 
du-i-se la indeplinire ruperea de viata lumeascM, daca se poate fara sa 
faci pomenire de mine, ci numai din dorul ca sa fie bine placut Domnu- 
lui §i sa-si insuseascS elementele de baza ale credintei, asa cum au fost 
ele hotarite de Sfintii Parinti si cum au fost alcStuite si in scris. Mai 
departe, sa i se puna in fata ochilor tot ce se tine de aspra discipline as'- 
cetica si asa sa fie indrumat in viat&, apoi sa ia asupra-si si legamin- 
tul ca va indura greutatile luptei pentru credinta si ca va duce bucuros 
jugul blind al Domnului 4 si, in sfirsit, ca va vietui dupei pilda Celui Care 

48. Dupa cum se vede, epistola de fata e o fundamentare scripturistica a prega- 
tirii ascetice si calugaresti preconizate de Sflntul Vasile. Nu poti admira destul 
curStia sufleteasca ?i daruirea totala, pe care le recomanda cu atita caldura Sfintul 
Vasile celor dornici dupa desavlsire. 

1. Desi in adresa e vorba de un anumit cSlugar, scrisoarea de fata e un apeJ; 
pentru toti calugarii din Pont, si cuprinde sfaturi pentru cei care vor sa devina. 
calugari. 

2. Luca 10, 27. 

3. Matei 7, 13. 

4. Matei 11, 29. 



Jfl0 WtNTUL VABII.K CKU MAUK 

«bogat fiind, a sftracit pentru noi» 8 luind asuprfi-si trup si avintindu-so 
potrivit tintel pe care o urmflrea spre rlisplata chemSrii de sus, ca sit 
■cloblndeasca bunapiacere a Domnului. 

Eu 1-am aminat penlru mai tirziu, cu toata rivna pe care o are de a 
lua aici cununa dragostei celei dupa Dumnezeu, intrucit doream ca im- 
preunS cu Cuviosia Ta sS-1 ungem in vederea unor astfel de lupte si sa-i 
dttm ca dascSl pe unul dintre voi, tocmai pe eel pe care 1-ar fi cerut el, 
ca sfi-1 deprinda deplin si ca sS facem din el, dupa dorinta lui vie si fe- 
ricitfi, un luptator incercat, in stare sa rSneascS si sS culce la pamint pe 
c&petenia intunericului si, impreunS cu el, si pe duhurile rSutatii, cu care 
■averr^ de luptat, dupS cum ne spune Apostolul 6 . Cu alte cuvinte, ceea.. 
ce voisem sa fac cu tine, dragostea ta in Hristos s-o aduca la indeplinire 
§i far a mine 7 . 

EPISTOLA 24 
Catre Atanasie, tatil episcopului Atanasie 

ScrisS in anul 368 

Ca viata omului sa scape de calomnii, e unul din lucrurile cele mai 
<jrele, s3 nu spun din cele mai imposibile ; eu eel putin sint convins de 
acest lucru si cred ca nici bunatatea Ta nu se indoieste de acest ade- 
var. Dar ca sa nu-ti pese deloc nici de cei care cern prin sita marunta 
lucrurile si nici de cei care, ca sa ne faca necazuri, pindesc orice gre- 
seaia a noastrS, asa ceva e cu putinta mai ales celor care-si due viafa 
cu intelepciune si al caror scop este numai trairea virtuoasa. 

Cit despre mine, sa nu ma crezi aitit de usuratic si de credul, incit as 
^dmite fara control observatiile rautacioase ale primului venit 1 . Caci 
mi-aduc aminte de porunca sfinta, care ne cere sa nu luam aminte la 
orice zvon desert 2 . $i cu toate acestea, chiar si Tu, care practici ora- 
toria 3 , spui ca cele ce se vad sint semne ale celor nevazute. Or, iata 
care e modesta mea parere. (Sa nu ite superi din pricina aceasta, intrucit 
si eu ma exprim ca un dascal, pentru ca tocmai «pe cele slabe si nebune 



5. // Cor. 8, 9. 

6. Eles. 6, 12. ,_ , ., 

7. Epistola e reprodusS §i in Vechile rinduieli ale vietn monahale, ed. cit., p. 2o.>— 
256. Se vede cS Sfintul Vasile nu primea prea u?or pe oricine in monahism. 

1. Batrinul Atanasie, tatal episcopului de Ancira, auzind ca Sf. Vasile stie de 
uncle calomnii in legatura cu felul cum si-a educat el copiii, cere sfintului sa-i spuria 
de unde stie acest lucru. Sfintul Vasile ii raspunde asigurindu-1 ca nu Timotei 
horeplscopul ar fi eel care i-a spus asa ceva. In fond, nu vorbele conteaza, ct fap- 
li'lc, zice Sfintul. 

2. /C5. 23, 1. 

3. Batrinul Atanasie fusese retor, poate cunoscut cu Sfintul Vasile dm vremea 

sludiilor. 



■CTMom ' 101 

ale lumiiii * lo-a ales Dumhezeu si de ele-se slujeste, ca sfi fac8 parte 
de mlntuire celor ce o cautfi). Asadar ceea ce spun si ceea ce sfatuiesc 
aceasta e : sa fim cu grijS in tot ce graim si tot ce facem trebuie sS- 
virsit cu atenjie pentru ca, dupa porunca apostoleascS, sa nu dam nici 
o sminteaia 5 intru nimic. Caci eu cred, intr-adevar, ca un barbat a asu- 
dat mult pinS a ajuns sa cunoascS invataturile crestine, incit sa trezeascS 
vilva asupra multimilor §i oraselor, cautind sa ajunga in virtute pe 
stramosi, incit viata lui sa fie data ca pilda de virtute. 

De aceea indrumarile pe care vrei sa le dad acum fiilor tai nu tre- 
buie sa le prezinti in cuvinte, caci e multa vreme de cind ii inveti, 
intrucit esti doar tatai lor, asa incit nu trebuie sa ai fa^a de ei numai 
aten^ia fireasca, pe care o arata si vietuitoarele necuvimtatoare fata de 
puii lor, dupa cum ai spus-o tu insu^i si dupa cum o stim din experi- 
en^a, ci esti dator s3 le ara^i o dragoste si mai fierbinte, printr-o sfor- 
tare de voin^a libera, cu atit mai mult cu cit ifi vezi dotati copiii cu 
niste calitati care-i fac vrednici de rugSciunile parin^ilor. De altfel nu-i 
nevoie sa incerci sa ma convingi despre acest lucru : ajunge marturia 
faptelor. Totusi nu va fi nepotrivit s-o punem si pe aceasta in interesul 
adevarului : nu fratele Timotei horepiscopul e eel care mi-a transmis 
aceste zvonuri, caci nici din grai viu si nici din ceea ce mi-a scris nu 
se vede sa fi purtat astfel de povesti lungi sau scurte despre tine si care 
s3 semene a fi calomnioase. De aceea daca nu tagaduiesc ca as fi au- 
zit spunindu-se ceva in acest sens, atunci pot spune eel pu^in ca nu Ti- 
motei este eel care a scornit impotriva Ta aceste calomnii. In orice caz, 
cind le vom auzi, daca nu facem altceva, vom face macar ceea ce a fa- 
cut Alexandru (eel Mare, n.tr.) : vom tine una din cele doua urechi as- 
tupate pentru eel pe care-1 calomniaza 6 . 



EPISTOLA 25 
Catre Atanasie, episcopul Ancirei 

ScrisS in anul 368 

I 

Citiva din cei care au venit de la Ancira ne-au spus — si sint multi 
acestia, incit nu-i usor nici sa-i numar, in orice caz toti sint de aceeasi 
parere — cS Tu, prea iubite frate, (nu stiu cum s-o spun mai putin grav) 
vorbesti despre mine in cuvinte nu prea de lauda si nu in modul cuviin- 

4. / Cor 1, 27. 

5. II Cor 6, 3. 

(i. Plutarh, Viefile paralcle; Viafa lui Alexandru 42, 2 in trad. rom. vol. Ill, 401. 
11 — Sfintul Vasile ecl Mare 



.„ iWNTUL VAitLB CB L MAUI 

10* ■ .— - — ■— 



clos In care ne obisnutsem J. Oricum, te Informez ca pe mine nu m8 
mai impresioneaza deloc purtarile oamenilor, oricit de neasteptata ar 
fi schimbarea oricarora dintre ei, pentru ca am tnvatat de multa vreme 
sa cunosc slabiciunea firii omenesti si nestatornicia ei. De aceea nu 
dau prea mult pe faptul ca intre noi au intervenit, intr-un fel sau altul, 
unele neajunsuri, si in locul stimei, de care ma bucuram pina acum, mi 
se adreseaza batjocuri si jigniri. Dar ceea ce din prima clipa mi-a pa- 
rut straniu si monstruos a fost faptul ca tocmai Tu esti eel care te-ai 
pornit atit de cumplit impotriva mea, incit nu numai ca te-ai umplut de 
ura §i de mlnie, ci inca ma §i ameninti, dupa cum m-au informat citfva 
din cei care te-au auzit ! 

Ca sa-tf spun drept am ris din toata inima cind am auzit de ame- 
nintariie tale. As fi, intr-adevar, prea copilaros daca m-as teme de astj 
fel de sperieturi. Dar ceea ce mi s-a parut ingrozitor si vrednic de toata 
Ingrijorarea e faptul ca integritatea ta morala, de care credeam ca va fi 
si pentru altii un reazim in credinta, iar pentru Biserica o mingiiere, 
care va rodi ca o saminta a unei vechi si adevarate iubiri (cum am cu- 
noscut-o), a ajuns in ultima vreme sa decada ajtit.dfe jos, incit la Tine 
calomniile lansate de orice trecator trag mai greu la cintar decit o in- 
delungata si verificata prietenie, cum a fost cea pe care o aveam noi 
doi. Or acum vad ca fara nici un temei te la$i prada celor mai grele ba- 
nuieli si absurditati. Ce zic de banuieli ? Cine poarta minie §i e in stare 
sa ameninte, cum mi se pare c-o faci Tu, acela da dovada de ura por- 
nitS din convingere clara si incontesrtabila. 

II 

Dar, cum am mai spus-o, sa punem vina pe vremurile grele de azi. 
Caci ce oboseala ar fi fost, minunatule, daca ceea ce ai fi vrut sa dis- 
cuti numai cu mine ai fi spus-o intr-o epistola sau chiar sa ma fijehe- 
mat pina la tine ? $i daca, intr-adevar, ai vrut sa-tf exprimi o parere 
proprie, iar minia ta, greu de potolit, numai suferea aminare, atunci 
puteai face uz, ca ajutor al gindurilor tale, de trimiterea pina la mine 
a unuia din cei mai devotati si mai discreti prieteni pe care ii ai. Acum 
Insa cSruia dintre cei care m-au viziltat, indiferent cu ce probleme, nu 
i-ai impuiat urechile cu invinuirea ca eu as scrie si as nascoci fel de 
fel de lucruri respingStoare ? Pentru ca chiar cei care repeta cuvint cu 
cuvint din spusele tale marturisesc ca acesta \i-e limbajul. 

1 Fiu al unui episcop cu acela?i nume (despre care s-a vorbit In epistola nr. 
24) acest Atanasie acuza pe Sf. Vasile de lipsa de ortodoxie, motiy pentru care 
acostaTcere socoteala, mustrlndu-l. Nu se 5 tie precis de ce acuza Atanasie pe Sf. 
Vas'le. ProbabU pentru ca recomanda primirea in comuniune a anemlor care doreau 
sJl rcvina Hi ortodoxia niceeana. Cf. Ep. 204. 



aciuaom ■ 103 

Pe mine lnstt, cu toate c8 m-a chtauit mult atitudinea aceasta, nlmic 
nu m& poate scoate din nedumerirea creatfi. Ba am ajuns pina" acolo $8 
cred urm&toarele : nu Intimpl&tor un eretic oarecare, ca sfi semneze prin 
Inselficiune numele meu pe vreo operS a luji, tf-a pfitat ortodoxia si te-a 
Indemnat s8 afirmi acel cuvlnt ? Pentru cS, de bunS seamS, nu vei putea 
indrSzni s5 spui c8 acea expresie jignitoare ai luat-o din scrierea mea 
indreptatS impotriva celor ce au avut curajul sS spiinS cS Fiul lui Dum- 
nezeu n-are nici o asem&nare fiintialS cu Dumnezeu-Tatai 2 , precum si 
Impotriva acelora care hulesc pe Duhul Sf int, spunind cS e f apturfi 
sau creaturaY De aceea, ca unul care a du!s inainte mari $i grele lupte 
pentru apararea dreptei credinte, m-ai scoate din incurcatura dac3 
mi-ai comunica, farS rezerva, care a fost motivul care te-a indemnat s3 
porti atita minie pe mine ? 



EPISTOLA 26 

Catre Cezarie, 
fratele lui Grigorie (de Nazianz) 1 

ScrisS In anal 368 

Se cuvine sa multumim lui Dumnezeu, Care si-a aratat minunile 
5i prin tine, pentru ca te-a izbayit de o astfel de moarte, spre bucuria 
atit a patriei, cit si a noastra. Prin urmare, ceea ce ramine de invStat 
aici este s§ nu ne arStSm nemultumftori $i nevrednici de aceastS bine- 
facere atit de mare, ci, dimpotrivS, trebuie ca, pe cit putem, sS vestim 
tainele lui Dumnezeu si sa-I preamarim iubirea de oameni, pe care am 
cunoscut-o, pe care sa ne-o exprimSm riu numai cu cuvinte, ci fiecare 
din noi s^ se convinga a?a ca si tine acum, cind vedem cS Dumnezeu 
este eel ce savir§este minuni prin noi. 

Te indemnSm, dar, ca de acum incolo sa servesti si mai mult lui 
Dumnezeu, sporindu-ti intr-una respectul fata de El si inaintind astfel 
In desavirsire, incit sa ajungi iconom intelept 2 al viet.ii, pe care ne-a 

'■"■' 2. Adeseori revine Sf. Vasile asupra acestei probleme. Tratatul Contra lui Eu- 
nomiu a fost scris incS prin anii, 364—365. 

1.' Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz, facuse studii temeinice de medicinS 
In Alexandria, ajunglnd medic al imparatilor Constantiu $i Iulian Apostatul. Pe 
vremea lui Valens a fost numit trezorier imperial in Niceea. Aici 1-a surprins cutre- 
murul din 10 oct. 368, care i-a distrus parte din agonisita lui. Vazind in salvarea sa un 
gest al Providen^ei, el s-a retras din serviciu, raminind «doctor fara de argintia. A 
primit botezul In Nazianz, unde moare la inceputul lui ian. 369. Inainte de a murl a 
lBsat prin testament toat3 averea sSracilor. In afarS de cuvintele de mingiiere adresate 
de Sflntul Vasile In aceasta epistola si in cea cu nr. 32, stiri mai bogate despre el se 
pistreazd de la fratele s3u, care i-a compus si un panegiric. 

2. Mare/ 25, 14—23. 



... WINTUL VAin.lC CBL UM 

184 ... -^— ^ — — — — — — — — 



lncr«dintat-o bunfitatea lul Durnneieu. Pentru cfi daca tuturora ni s-a 
dat porunca sd ne InffitMm pe, noi lui Dumnezeu ca inviati din mor.U 3 . 
cu atit mai mult s-a dat acelora care s-au ridicat de la portile mortii. 
$i aceasta poruncS se poate Jmplini, cred eu, daca ne vom hotari sa 
avem totdeauna acelasi cuget pe care 1-am avut in timpul prime jdiei, 
■Pentru c3 o astfel de imprejurare " ne-a convins si mai mult de de- 
$ertSciunea vietii omenesti si de faptuLca nimic din cele omenesti nu 
slnt statornice sau durabile, intrucit se schimba foarte usor. Fara nici o 
indoialS ca si in mine s-a produs o oarecare parere de rau pentru cele 
ce Srau intimplat, si am fagaduit d"e repetate ori ca daca voi fi salvat 
voi sluji lui Dumnezeu si voi fi cit mai atent la mine insumi. Or daca, 
in<tr-adev3r, primejdia iminenta a mortii mi-a provocat astfel de guv 
duri, cred ca din clipa aceea si in sufletul tau se vor fi iscat astfel de so- 
coteli, cSci sintem facuti raspunzatori pentru plata datoriei obligato- 
rs 

Acestea mi-am luat indrazneala sa le amintesc desavirsini Tale, 
ca sa exprim bucuria ca te-ai impartasit de darul lui Dumnezeu, pe de 
alta parte, ca o grija pentru viitor. Sta la d,ispozitia Ta sa primesti cu 
bucurie si cu placere cuvintele mele, cum obisnuiai sa faci cind discutam 
Impreuna fata catre fata. 



EPISTOLA 27 
Catre Eusebiu, Episcopul Samosatelor 1 

ScrisS In anul 368 

Cind cu ajutorul lui Dumnezeu si al rugaciunilor Tale paream ca 
ma refac putin, dupa boala si dupa ce-mi adunasem toate fortele sa ma 
inzdravenesc, rata ca a dat iarna peste mine, inchizindu-ma in casa si 
obligindu-ma sa ramin pe loc. Dar chiar daca iarna ar fi mai usoara de 

3. Rom. 6, 13. „ 

4. Aluzie la primejdia cutremurului din care a scapat. 

1. Eusebiu de Samosata (sau Arsamosata) fusese cunoscut de Sf. Vasile inca de 
orin anii 358—359, cind ajunsese si in partile Siriei, ca sa se documenteze in legatura 
cu organizarea vietii minastiresti. Se pare ca Eusebiu 1-ar fi si ajutat pe sfint sa urce 
pe scaunul Cezareii (Cf. ep. 47). Cei peste 200 km, care desparteau resedmtele lor, 
nu i-au oprit a pSstra cele mai strinse legaturi si mai tirziu, asa incit, cu exceptia 
eplstolelor trimise lui Amfilohie de Iconium, cele mai multe epistole pastrate de la 
S( Vasile sint cele adresate lui Eusebiu, care a fost ca un fel de duhovnic al bt. 
Vasile Om de o ortodoxie neclintita, Eusebiu a avut parte si de un exil de 4 am 
(Intre anii 374—378) in Tracia, iar dupa moartea imparatului Valens, cind s-a intors 
din exil Eusebiu a murit, fiind omorit de niste fanatici. Epistola de fata, redactata in 
anul 3C8 dcscrie asprimea iernii anatoliene, dar ne lasa sa intelegem ca, fund ocupat 
peste masura cu seceta urmata de foamete (cind a facut minuni de ajutorare a celor 
Infomptuti), n-a putut sa-I cerceteze. 



■omnoRi 



165 



tndurat declt de oblcei, totu$i a fost destulfi ca s3-mi ia orice poslbili- 
tate nu numai de a mai cfil&tori pe toatS durata ei, ci si de a risca sS 
scot maaar nasul afarS din camera. Totusi pentru mine bucuria de a ma 
invrednici sa stau in relatii de coresponden^a cu Prea Sfintia Ta e un 
mare avantaj, si asta imi da putere inca de pe acum prin nadejdea ras- 
punsurilor pe care mi le vei da. Daca vremea ne-ar lasa, dac8 viata 
ne-ar harazi inca putin timp liber si foametea nu m-ar impiedica sa 
plec la drum, prin rugaciunile Tale repede as implini ceea ce dorim 
amindoi si, intilnindu-te, la caminul nostru, vom putea atunci savura 
CU ragaz din marile comori ala intelepciunii Tale. 



EPISTOLA 28 



Cuvint de mingiiere 
adresat Bisericii din Neocezareea 1 

Scris5 in anul 368 



Cele intimplate la voi cereau desigur sa fiu si eu acolo, atit pentru a 
arata impreuna cu voi ultima cinstire raposatului episcop Musonios, eel 
atit de drag voua, cit si pentru a exprima regretul pentru pierderea lui 
^n imprejurari atit de apasatoare si pentru a lua impreuna cu voi ho- 
taririle necesare. Dar intrucit multe sint cele care au impiedicat intil- 
nirca noastra, a ramas sa luam legatura prin scris, pentru a face fata 
starii de azi a lucrurilor. 

Desigur ca n-as putea cuprinde intr-o singura epistola minunatele 
calitati ale raposatului, a carui pierdere ireparabila a dat peste noi, iar 
pe de alta parte, nu gasesc momentul potrivit sa insir multele lui reali- 
zari, intrucit acum sufletele noastre sint coplesite de durere. Caci care 
,din faptele lui au putut fi de valoare atit de mica incit sa o fi scapat 
din memorie sau care sa fi putuit fi trecuta cu vederea ? Nu le putem 
numi pe toate si deodata, iar daca am aminti pe citeva numai, am gre$i 
fata de adevar. 

A plecat dintre noi un om 2 care si-a intrecut in chip izbitor con- 
temporanii prin toate bunele sale insusiri : bastion al patriei, podoaba 

1. Pe linga Viafa siintei Macrina, scrisa de Sf. Grigorie de Nyssa, impresio- 
nante evocari despre Neocezarea $i Annisa ne da Sfintul Vasile in marile sale epis- 
tole 204, 207, 208, 210, 223. In epistola de fata el mingiie pe credinciosii din Neoce- 
zareea pentru pierderea vrednicului episcop Musonios. < 

2. Sf. Vasile compara pe Musonios cu Sf. Grigorie Taumaturgul, a carui influents 
asupra Armeniei si Pontului a fost hotaritoare. 



jgg irtNTUL VABILK OB. MAM 

a fliserlcilor, «stllp ?i intarlre a adevarului» 3 , temei al credintel tn 
Hrlstos, siguranta pemtru ai sSi, luptator neinfricat impotriva dusma- 
nllor, paznic al asezamintelor parintesti, dusman al inovatiilor, expri- 
mind prin infatfsarea sa vechiul chip al Bisericii si modelind, parca 
dupa o icoaiia sfinta, vechea rinduiaia a Bisericii in asa masura 
Incit cei care au trait cu el s3 creada ca au trait impreuna cu parintii 
de mai bine de acum 200 de ani, care straiuceau pe atunci ca niste 
luceferi. Astfel, acest om n-a suferit nici daca ar fi venit de la el 
si nici de la altii vreo nascocire noua in problemele credintei, ci, dupa 
cuvintul binecuvintat al lui Moise, a stiut sa scoata din adincul inimii 
sale comoara cea mai buna, infatisindu-ne «vechiul ca nou si noul ca 
vechi» 4 . 

In intrunirile cu cei de aceeasi chemare nu s-a socotit vrednic de 
locul eel dintii dupa virsta, in schimb ii intrecea pe totf prin batrinetea 
Intelepciunii sale, unde cu tofii apreciau ca, el era pe locul eel dintii. 
Nimeni nu va pune in discutie la ce folosea aceasta comportare a lui, 
daca va arunca privirile spre vol. Caci, intr-adevar, voi sinteti singurii 
din citi cunosc sau dintre foarte putinii care, in mijlocul unei astfel de 
furtuni si al unui astfel de uragan, ati dus via^a linistita tocmai dato- 
rita directiei sanatoase date de acest intelept cirmaci. Voi n-a|i fost 
atinsi nici de ameteala furtunilor eretice, in stare sa aduca usor catas- 
trofa si naufragierea sufletelor care usor isi pierd cumpatul. $i da, 
Doamne, ca acesti crestini sa nu fie niciodata atinsi, caci Tu ai fost Cei 
ce ai dat de mult robului tau Grigorie (Taumaturgul, n.tr.), eel care de la 
inceput a pus bazele acestei Biserici, darul unei linisti atit de indelun- 
gate ! $i aceasta sa nu va paraseasca nici in vremurile de astazi si sa 
nu plingeti ori sa lasati prada durerii aceasta traditie, dind astfel pri- 
lej dusmanilor, care va pindesc, sa-si implineasca scopul. Iar daca sin- 
tem oricum nevoiti acum sa plingem — fapt pe care nu-1 recomand, 
pentru ca sa nu ne asemanam prin aceasta celor ce n-au nadejde 5 — , 
daca credeti de bine, atunci adunindu-va parca intr-un cor funebru, 
sub bagheta noului vostru conducator 6 , plingeti fara bocete, armonios, 
Impreuna cu el, cele intimplate. 

II 
Cu toate ca omul pe care-1 deplingem n-a ajuns pina la adinci ba- 
trlneti. totusi daca se are in vedere timpul in care a condus Biserica 



3. / Tim. 3, 15. 

A. Lev. 26, 10. 

5. I. Tes. 4 13. 

G. S3 fi banui't sfintul c5 tn loc sa fie ales un urmas vrednic de premergatorul 
s«U, va fl ales tocmai un batrln lnacrit si inrait, Atarvie, care, desi ruda cu Sf. Vasile, 
totusi va fuce jocul arienilor ? 



■cmioHi 197 

voastrfi, atuncl el n-a avul viatS chiar atlt de scurtS. Cu trupul n-a cul- 
tivat decit relatil strict necesare, pentru a ar5ta clt e de mare puterea 
lui sufleteascS In mijloeul suferintelor. Poate ca-mi veti da dreptate c<1 
pentru el timpul va aduce cu sine un spor de simpatie si un adaos de 
iubire, In loc sS fie prilej de scirbS, si veti simti astfel si mai mult golul 
ISsat, convingindu-vS InsivS, cu clt veti gusta mai mult din binefacerile 
pe care le-a lasat el, c5 pentru oamenii credinciosi pina si umbra unui 
simplu muritor isi are vrednicia ei. 

Si ar fi de dorit ca sa fie ohiar multi dintre voi care nutresc 
aceasta parere, cSci eu nu spun ca trebuie sS dispretuim pe om, ci vS 
dau sfat chiar sa deplingeti pe raposat, dar dupS cuviintS. A§a Incit din 
tot ceea ce s-ar putea spune despre doliul omenesc, nimic nu-mi scapa. 
Doar ca acum nu trebuie sa mai auzim limba care asurze§te urechile 
ca un ocean ,• in schimb adincurile inimii, pe care nimeni nu le putusc 
Intelege pina atunci, zboara si se pierd ca un vis, in mSsura eel putiii 
In care aceasta inimS s-ar adresa exclusiv oamenilor trupe§ti 7 . Cine a 
fost in stare ca el sa prevada viitorUl ? Cine a avut un caracter atit de 
statornic ?i de ferm ca el, in stare sa patrunda in acela?i timp lucrurile 
mai repede decit fulgerul ? 

Sarmana cetate, Neocezareea, care de atitea ori ai fost incercatii 
de tot felul de calamitati 8 , dar care niciodata n-ai fost ca acum atit de 
pSgubita pina in maduva ! Acum ti s-a vestejit cea mai falnicS po- 
doaba : Biserica a amutit, adunarile sint in doliu, sfintUl sinedriu i?i 
deplinge cSpetenia, tainicele cuvinte ale Scripturii isi a?teapta exege- 
tul, copiii pe pSrintele lor, batrinii pe eel de o virsta cu ei, marii dreg.l- 
tori pe conducStorul lor, poporul pe intiistStatorul, cei nevoiasi pe hrani- 
torul lor ,- toti il cheanm cu cele mai dragi nume si fiecare-si exprima 
In durerea proprie regretul lui personal. 

Dar cum de se lasa rapit cuvintul meu de duiosia lacrimilor ? Oare 
n-ar fi mai bine sa ne intelegem si sa ne recistigam stapinirea de sine ? 
Sa nu privim mai bine spre Parintele nostru al tuturora, Care dupa ce a 
Ingaduit fiecaruia dintre sfintii S3i sa-si slujeasca propria generate, i-a 
rechemat la Sine pe fiecare la timpul potrivit ? Acum ar fi momentul sa 
va aduceti aminte de vorbele pe care vi le adresa, cind in cadrul sluj- 
belor nu inceta sa v3 faca atenti 9 : «pSziti-va de ciini ! Paziti-va de lu- 
cratorii cei rai, caci sint multi ciini». ?i ce zic ciini? mai mult decit 

7. Se observS aici o oarecare incoerenta In gindirea autorului, cf. Y. Courtonne, 
a.c. I, p. 68. 

8. Neocezarea fusese distrusa in anul 344 de un cutremur. 

9. Filip. 3, 2 j Fapte 20, 29. 



108 »rlNT»L VA«tt,« cut, ma,w» 

utit slut «lupl rilpitorU, care-gi ascuncl viclenia sub blanu de oaie, 
sfisiind turma lui Uristos de pretutindeni. Sa ne ferim, dar, de ei, pu- 
ninclu-ne sub paza unui pastor treaz ! E de datoria voastra sa v& cereti 
acum un pSstor bun, ferindu-va inimile curate de orice cearta si de 
orice pizmS. E lucrarea Domnului s& vi-1 rinduie, El Care, incepind de 
la Grigorie, marele ocrotitor al Bisericii voastre, si pina la raposatul 
Musonios, v-a rinduit pe to^i pastorii, unul dupa altul, asa cum ai pune 
in ordine una linga alta pietrele pretioase, ca pe un dar minunat al 
pica frumoasei Sale Biserici. De aceea sa nu ne pierdem nadejdea ca 
nu vom mai primi pastori ! Domnul Isi cunoaste pe ai Sai si ne poate 
da pe unii la care nici nu ne asteptam. 

Ill 

Voiam de mult sa pun capat cuvintului meu, dar durerea inimii nu 
mi-a ingaduit-o. Va conjur, deci, in numele Parintilor, al dreptei cre- 
dinte si in numele raposatului, sa va inaltati suflete$te. Fiecare sa faca 
din ceea ce-i stradanie generala problema sa personala si sa fie incre- 
dinjat ca participa el eel dintii la succesul ori la esecul de obste. Nu 
faceti cum fac mul^i din cei ce lasa in seama vecinului grija de inte- 
rosele comunitatii, pentru ca pe urma, din pricina ca n-a dat aproape 
nici o insemnatate lucrurilor importante, sa ajungeti, fara nici o indo- 
iulfi, uneltele propriei voastre nenorociri din pricina neglijentei voastre- 

Primiti, dar, cu drag sfaturi, fie c-o faceti din simpatie ca va vin 
de la un vecin, fie din comuniune de sentimente fa{a de oameni care au 
aceleasi cuvinte, fie — $i in acest caz e eel mai adevarat — pentru ca. 
vor s3 asculte de legea dragostei si sa se fereasca de primejdia tacerii 
si a nepSsSrii. S-ave^i convingerea ca sinteti mindria noastra, asa cum 
si noi sintem lauda voastra la ziua Domnului, incit dupa ce \e\i primi 
pe noul vostru pastor, ori sa fim $i noi mai strins uniti cu voi, prin le- 
gntura dragostei, ori daca nu, atunci sa stiti ca mergem spre dezbinare 
(otald. SS dea Dumnezeu sa nu se intimple asa ceva si cu ajutorul Lui 
cred cS nu se va intimpla, iar cu aceasta n-as vrea sa mai spun nici un 
cuvint nesocotit. 

In schimb vreau sa sti^i ca chiar daca din pricina unor anumite idei 
prec'oncepute n-am ajuns, cum mi-a confirmat-o el insu$i, sa colaborez 
mai strins cu raposatul la pacificarea Bisericilor, totusi iau martor pe 
Dumnezeu si pe cei care au trecut prin aceleasi incercari ca mine, ca 
nieiodata n-am uttat sa ma pun de acord cu raposatul in problemele de 
doctrinal <ji sa-1 chem totdeauna partas la lupte impotriva ereticilor. 



■cmtom ■ leg 

EPISTOLA 29 
Catre Biserlca din Ancira 
Scrisa In anul 368, incep. anului 369 

Uluirea provocate de trista veste a nenorocirii intimplate J m-a silit 
Sa pastrez tacere multa vreme. Dupa ce mi-am mai revenit intrucitva 
din mutismul pe care 1-am indurat, asemeni celor ale caror urechi au 
fost zdruncinate de o puternica descarcare de traznet, ma vad silit acum 
sa gem din pricina celor intimplate ?i sa va trimit, printre lacrimi, 
aceasta epistola nu ca-sa va consolez — caci ce cuvinte ar putea vindeca 
asemenea unui doctor o durere atit de mare ? — ci ca sa va arat, pe 
aceasta cale, in masura in care pot, cit de mult mi-a indurerat inima 
aceasta intimplare. As avea nevoie acum de tinguirea unui Ieremia si a. 
altora dintre acei fericiti barbati, care au dat glas plinsului cu prilejul 
unor astfel de nenorociri. A cazut un om care intr-adevar s-a dovedit 
«stilp si temelie adevarului» 2 , sau mai bine spus, el insusi a fost rapit 
de la noi, mutindu-se la viafa cea prea fericita. In schimb, nu mica este 
primejdia de a vedea cazind deodata cu el un mare numar 3 , acum cind 
acest sprijin le-a fost luat, si astfel uriciunile sufletesti ale unora din 
ei sa se faca vazute. Inchisa e acum gura care graise indraznet. si drept 
si de pe a caror buze au zburat multe valuri de cuvinte cu har pentru 
zidirea sufleteasca a fratilor. Plecat-au sfaturile unei minti care vietuia 
cu adevarat in Dumnezeu. 

Oh ! de cite ori (invinuindu-ma pe mine insumi) mi-a venit in minte 
sa ma supar pe acest om pentru ca, fiind stapinit in intregime de dorul 
de a pleca dintre noi si de «a fi cu Hristos» 4 , a dorit «mai curind sa ra- 
mina in trup» de dragul nostru ! Cui ii vom mai incredinta de acum 
grijile Bisericii ? Pe cine sa luam partas la suparari, pe cine partas la 
bucurii ? Oh ! singuratate cu adevarat infricosatoare si trista ! Cit de 
mult ne asemanam cu pelicanul din pustie ! 5 Dar de buna seama ca 
membrii Bisericii, care fusesera pina acum uniti intre ei intr-o singura 
simtire si intr-o comuniune strinsa sub indrumarea acelui conducator 
ca si cum ar fi fost doar un singur suflet, sint pazi^i si pe mai departe 
statornic prin legatura pacii, traind toti in aceeasi atmosfera duhovni- 



1. Moartea episcopului lor, Atanasie, care a avut loc in anul 368. 

2. / Tim. 3, 15. 

3. De?i fusese ales de o partida de semiarieni, in sinodul din Constantinopol ti- 
nut in a. 360, totu$i Atanasie a tinut eparhia in unitate si Sf. Vasile il respecta. In 
epistola sa marele ierarh ii mingiie, cerindu-le sa ramina uniti- A se vedea si episto-. 
lele 24—25. 

4. Filip. 1, 23. 

5. Ps. 101, 5. 



170 BFtNTUL VABH. K CM, MA Ml 

< ' ' "" " ' 

t 

ceascB, asa Inclt, cu ajutorul lul Dumnezeu, el vor fi mereu pttzlti ca sa 
ramlnfi nezguduite si hotSrlte faptele acelui suflet sflnt, fapte si hola- 
rlrl pe care le savirsise pentru Bisericile lui Dumnezeu. E de la sine 
lnteles c3 nu-i mica" nici lupta care trebuie dusfi pentru a fmpiedica 
unele certuri si nelntelegeri, cum au fost cele ivite cu prilejul alegerii 
celul rfiposat, si astfel s& se zadamiceasca tot ce s-a ridicat cu atita 
trudS. 

EPISTOLA 30 
Catre Eusebiu, Episcopal Samosatelor 
ScrisS in anul 368/369 

Daca" as fi descris pe rind, una dupa alta, toate cauzele care m-au 
retinut aici pinS acum, oricit de mult as scrie cuviosiei Tale, ar fi tre- 
buit sS compun istorii nesfirsite si lungi. Las deoparte imbolnavirile care 
s-au tinut lant, asprimea iernilor, precum si presiunea ocupatiilor, pen- 
tru cS toate acestea sint lucruri cunoscute si pentru ca au fost aduse la 
cunostintS incS de mai inainte Desavirsirii Tale 1 . Acuma insa, mi-am 
pierdut si acea ultima mingiiere pe care am mai avut-o in viata, pe 
mama, si incS din pricina pacatelor mele. §i sa nu-mi iei in ris faptul 
ca mfi pling, inca la virsta mea, c-am ramas orfan, si sa ma ierti ca 
n-am puterea s3 indur usor despartirea de un suflet, ca si care cu 
greu as gSsi altul, caci nu vad altul cu care sa se poata asemana 2 . 

Acum iar a dat boala peste mine, iar m-am intins in pat, simtin- 
•du-mfi ca si cind as avea ultima putere si asteptittdu-mi parca in orice 
clipS sfirsitul inevitabil. 

Situatia Bisericilor este si ea cam asa cum se simte organismul 
meu, si nu vad de nicaieri vreo nadejde de mai bine, intrucit trebu- 
rlle merg tot mai prost. Nu de mult Neocezareea si Ancira au hotarit 
si au reusit sa-si puna urmasi dupa" episcopii plecati (din viata, n.tr.) 3 . 
Plna" in clipa de fata Bisericile lor stau linistite. E adevarat ca nici cei 
care au complotat n-au reusit pina acum sa fac& vreo greutate pe 
potriva cugetului si a rautatii lor, fapt pe care eu il atribui interven- 
tiilor Tale in folosul Bisericilor. De aceea nici sa nu obosesti rugindu-te 
si mijlocind pentru Biserici ajutorul lui Dumnezeu. Transmiteti calde 
salutSri celor ce s-au invrednicit sa slujeasca impreuna cu Cuviosia Ta. 



1. A se vedea epistola 27, prima pe care Sf. Vasile o trimisese lui Eusebiu. 

2. Scrilnd aceastS epistola' plinS de emotie Sf. Vasile avea 40 de ani. 

3. Musoniu si Atanasie, despre care ni se vorbeste In epistolele 28 §i 29. 



acHMom 171 

EPISTOLA 31 
Catre Episcopul EvSevona 

ScrisS In anul 368 

Foametea inca nu s-a sfirsit si de aceea raminerea mea in oras e 
necesarS a tit la impartirea proviziilor, cit si pentru mingiierea celor si- 
nistra^ 1 . Pentru aceea n-as putea sa stau mai mult intr-ajutor respec- 
tabilului frate Ipatie, pe care nu intimplator obisnuiesc sa-1 numesc 
«frate», ci din pricina rudeniei firesti care exista intre noi, intrucit 
sintem din acelasi singe. 

De unde provine cauza neputinfei lui nu poate fi necunoscut vred- 
niciei Tale. Ma intristeaza insa faptul ca pentru el s-a exclus orice na- 
dejde de usurare intrucit cei care au darul medicinii nu permit apli- 
carea, in cazul lui, a unui tratament obisnuit. De aceea face apel iarasi 
la ajutorul propriilor voastre rugaciuni. Te rugam, a§adar, sa-i arati 
ocrotirea obisnuita, atit pe temeiul dragostei pe care o ai fa{a de cei 
suferinzi, cit si pe temeiul mijlocirii mele proprii penitru el. Daca se 
poate mai cheama linga Tine si alti frati evlavio^i, in asa fel incit 
toate aceste rugaciuni sa se savirseasca in fata Ta, iar daca acest lucru 
nu se poate, atunci fa-mi placerea si impartaseste aceasta dorinta, 
mScar in scris, fratilor de care am pomenit. 

EPISTOLA 32 

Catre Magistratul Sofronie 1 
ScrisS in anul 369 

I 

Are si el parte de binefacerile timpului in care traim, prea iubitul 
nostra frate in Hristos, episcopul Grigorie 2 . SuferS intru adevSr si el 

1. Intrucit foametea din anul 368 nu se sflr?ise inca, Sfintul Vasile se scuza ca 
nu poate pleca din oras s5 cerceteze pe clericul Ipatie, care-i este chiar ruda de 
singe. In schimb, intelegind ca boala lui Ipatie lasa putine sanse de vindecare, Sfintul 
Vasile recomanda asistenta duhovniceasca prin rugiciuni, la care e bine sa fie che- 
mati si alti credinciosi. 

1. Sofronie, destinatarul acestei epistole, era un fost coleg de scoala al Sfintilor 
Vasile si Grigorie, de aceea nu ne miram ca adresate celui dintii ni s-au pastrat 6 
epistole, iar celuilalt 4 (epistolele : nr. 21, 29, 37 si 39). Notam ca era originar din 
Cezareea Capadochiei. Nu stim cita vreme si-a putut mentine postul de prefect al 
capitalei (corespunzator celui de «praefectus Urbi» de la Roma), creat doar in anul 
359 ; cf. L. Brehier, Les institutions byzantines, Paris, 1970, p. 86. Dupa cum stim din 
epist. 26, Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz, ISsase prin testament toatS averea 
pentru saraci. Acum apar «creditori» prea multi. Se cere interventia lui Sofronie, atit 
din partea Sf. Grigorie (epist. 29), cit si a Sf. Vasile. 

2. Pe atunci Grigorie de Nazianz nu fusese inca hirotonisit episcop. Aici pare a 
fi intervenit vreun copist atribuindu-i pe nedrept acest titlu. 



172 HrlNTUL VAMILK CIL MAM 

ca si toti ceilalti, injurii venlte una dup8 alta ca din senin. Oameni care 
nu se torn de Dumnezeu si care mai slnt poate in acelasi timp si minati 
de patimi mari, il nSpdstuiesc spunimd, chipurile, cS atit timp cit a fost 
in viat<1, doctorul Chezarie ar fi luat bani de la ei. 

Pentru Grigorie nu-i mare lucru pierderea banilor, pentru c5 a in- 
vfltat de multS vremie sa-i dispretuiasc§, ci il supSrS altceva ! Grigorie 
si tatfil sSu (episcopul de Nazianz, n.tr.) n-au ajuns sa ia decit foarte 
putine din lucrurile mortului, pentru cS ele incSpusera pe miinile oa- 
menilor lui de serviciu si a unora a cSror purtare nu se deosebestede 
cea a unor slugi. Atit unii cit si ceilalti si-au impartit intre ei tot ce 
a fost mai de valoare, nemailasind adevSraJilor mostenitori decit foarte 
purine lucruri. Acestia, convinsi ca putinul ce le-a rSmas nu mai era 
ingreuiat de nici o ipoteca, au impartit repede totul la saraci, atit pen- 
tru c8 asa credeau ei, cit si pentru ca aceasta fusese si dorinta raposa- 
tului, intrucit in clipa in care isi daduse sfirsitul Cezarie 3 scrisese : 
tivreau ca tot ce ramine dupa mine sa fie impartit la saraci», lucru pe 
care executorii testamentului 1-au si facut. Numai ca acum se afla de 
o parte s&r&cia calugSrului crestin, iar de cealalta, afacerea baneascS a 
negustorului. 

In aceasta situate m-am gindiit sa prezint problema inaintea dis- 
tinsei Tale bunavointe, pentru ca sa cinstesti pe acest om, pe care-1 
cunosti de atita vreme, si ca sa preamaresti pe Dumnezeu Cel Ce pri- 
meste de bune toate cite se fac de catre robii Lui, dar preamarindu-ne 
in acest fel si pe noi insine, care ne numaram intre prietenii tai. 

Te rog, dar, sa spui si comitelui Tezaurului 4 cele ce trebuie scrise 
despre Grigorie, iar pe de alta parte, gaseste in marea Ta intelepciune 
un mijloc de a-1 scapa de acesti indivizi obraznici si de aceste incurca- 
turi insuportabile. 

II 

Mai intii, nu exista nimeni din cei ce-1 cunosc pe Grigorie, care 
sfi-1 bSnuiasca in stare de acea necinste si sa creada ca de dragul banilor 
el s-ar preta la asemenea lucruri 5 . De aid si posibilitatea de a proba 
cinstea lui. El e in stare sa daruiasca bucuros statului tot ce a mai 
rfimas din bunurile fratelui sau Cezarie, mai intii, pentru ca acestea sa 
se p&streze mai sigur, iar in al doilea rind, pentru ca avocatul Tezau- 
rului s3 trateze cu reclamantii si sa le ceara dovezi, intrucit acesti 
oameni ai nostri sint incapabili de asemenea tirguri murdare. E usor 

3. El a murit la inceputul anului 369. 

4. Echivalent cu Ministrul de Finance. 

. r ). Fire de poet, intelectual fin §i cu viata de sfint, Grigorie era cu totul strain 
do orice combina|ii b3ne§ti, cu atit mai putin de afaceri dubioase. 



■ewniom 179 

pentru Intelepciunea Ta s8 te convtngi c8 in mHsura in care a fost po- 
sibil, nimeni nu a p^ecat fSrS sS.fi primit din ce a ceruit, dar pe de alta 
parte, fiecare a luat din ce a vrut, ba cei mai multi regretau cS n-au 
cerut mai mult de la inceput. Asa se si explica inmul^irea calomniato- 
rilor ,• luindu-se unul dupa altul, fiecare din ei veneau cu noi si noi pre- 
tentii, acuzindu-se ca n-au luat destul. 

Drept aceea, rugam pe Serenitatea Ta sa pui capat acestor uneltiri, 
s& le zagazuiesti, cum se zagazuieste un torent, si sS curmi desfa- 
surarea raului. $tii singur cum sa rezolvi problema, fara sa astepti sa 
te invatSm noi, caci necunoscind aproape ndmic din experien^a vietii, 
habar n-avem cum ar fi cu cale sa fim scosi din cauza. Sa ne fii a?adar 
§i sfetnic si patron, gasind singur, cu intelepciunea Ta, si modul 
salv§rii 9 . 

EPISTOLA 33 

Catre Aburgios ' l 

» j ■ ■ ■ • • 

Scris3 in anul 369 

Cinie e in stare ca tine sa pretuiasca o veche prietenie, sa res- 
pecte virtutea §i sa se intristeze dimpreuna cu cei af lati in suferinta ? 
Drept aceea, intrucit prea iubitul nostru frate intru Hristos, episcopul 
Grigorie (de Nazianz), a dat peste niste incurcaturi de nesuferit ?i cu 
totul contrare caraoterului lui, am crezut ca eel mai bun lucru este sa 
apelam la patronajul TSu si sa g3sim la Tine o cale sa scapam din 
necazuri. intr-adevar, e o insuportabilS nenorocire sa trebuiasca sa se 
trateze negustore?te cu un om care din fire si prin dispozitii e cu totul 
strain de asa ceva, si sa vrei sa ceri bani de la el, sarac cum e, sa-1 
tirSsti prin tribunale si sa cauti sa cistigi acolo, pentru el, bunavointa 
opiniei publice, dupa ce el de mult se decisese sa-$i petreaca toata 
viata in linistea minastirii. Asadar fie ca crezi ca e mai bine sa vor- 
besti cu comitele Trezoriei (ministrul de finante, n.tr.), fie ca preferi sa 
te adresezi altora, noi lasam problema in seama intelepciunii Tale. 



6. Se stie ca Grigorie de Nazianz a intervenit atit la Sofronie, cit $i la alti 
demnitari pentru rezolvarea acestor probieme (Epist. 24). 

1. Aburgios, strateg al Bizantului, era got de origine, iar mama lui, capado- 
chiana. §i lui i s-a adresat Sf. Vasile in repetate rinduri, intre altele §i in rezolvarea 
incurcaturilor legate de mo§tenirea lasata de Chesarie {Epist. 32). Tot lui ii mai suit 
adresate 5i epistolele nr. 75, 147, 198 $i 304. Uneori el avea misiunea de a aproviziona 
armata, alteori pe cea de a trata cu triburi straine (cf. P. Hristu, a.c, II, 231). 



174 WtNTUL VABXLt CHL MAIt« 

EPISTOLA 34 
Cfitre Euseblu, episcop de Samosata 

Scrlsa In anal 369 orl la tnceputul lul 370 

Cum as putea sa nu vorbesc despre situatia prezenta a Bisericii, 
iar daca nu pot indura asa ceva, atunci cum as putea gasi temeiuri 
sigure care sa explice evenimentele, incit glasul meu sa nu semene nu- 
mai cu o tinguire, ci de-a dreptul cu un bocet, care sa constituie pe 
deplin o marturie despre gravitatea situafrei ? Ne-a parasit si Tarsul K 
$i ceea ce-i mai g'rav nu-i numai atita, cu toate ca si aceasta e ceva de 
nesuportat ,• exista ceva si mai rau decit aceasta, si anume f aptul ca un 
oras atit de mare, cu o pozitie atit de favorabila, incit prin Tars se face 
legatura atit cii cei din Isauria, cit si cu capadochienii si cu sirienii, 
a tos\ dat pieirii ca urmare a nebuniei unuia sau a doi oameni, in 
timp ce Tu te afli acum in lipsuri, stai de vorba si va uitafi unul la altuL 
De aceea socot ca eel mai bun mijloc ar fi sa ne insusim metoda doc- 
torilor (vezi la cite exemple ne due suferintele care dau peste noi). 
Doctorii, cind vad ca marimea suferintei devine insuportabila, recurg 
la potolirea durerilor prin medicamente. De aceea sa ne rugam si noi 
ca sa aflam vreun calmant si pentru sufletele noastre, ca sa nu ne 
a puce dureri de nesuferit. 

Dar oricum, cu toate ca ne aflam intr-o astfel de mizerie, avern 
totusi o mingiiere, aceea de a ridica privirile spre blindetea si buna- 
tatea Ta si sa potolim astfel tristetea sufletului prin privirea si aminti- 
rea Ta 2 . Caci asa cum se intimpla cu ochii : atunci cind vreodata, pri- 
vim obiecte foarte stralucitoare, ochii se odihnesc daca se intorc din nou 
spre culoarea albastra sau verde ,• tot asa si in sufletele noastre amin- 
tirea blindetii si a ordinii e ca un fel de atingere placuta, care indepar- 
teaza orice senzatie dureroasS, mai ales cind tinem seama ca Tu tji-ai 
facut to^ta datoria cita era de asteptat de la tine. Prin faptele Tale ai 
dovedit, pe de-o parte, ca nu s-a pierdut nimic din pricina ta, daca ju- 
decam bine lucrurile, iar pe de alta parte, U-ai cistigat de la Dumnezeu 
o mare rasplata prin rivna Ta spre bine. 



1. DupS moartea episcopului Silvan, credinciosii din Tarsul Ciliciei n-au reusit 
sfi se mentinS unitari, a$a incit arienii profita si reusesc sa aleaga pe un candidat 
do-al lor. Totusi multi credinciosi din Tars vor pastra legatura cu Sf. Vasile. A se 
vedea, Intre altele, epistolele 113, 114, 244 etc. 

2. Cind scria aceste rinduri, Sf. Vasile era numai preot. Prietenia lui cu Eusebiu 
a durat toata viata. Se $tie c& Eusebiu a fost pentru Sf. Vasile nu numai confidentul 
eel mai bun, cd si omul care va sfirsi ca martir pentru statornicia sa de caracter. A 
se vedea cpisf. 48, 95, 98, 100, 127, 145, 162, 198, dar mai ales 237, 239 si 268. 



■cmiioRi 



Fie ca Domnul sa te tina pentru noi $1 pentru Bisericile Lui, spre 
binele vietii si spre Indreptarea noastra §i sa mfi tnvrednicesti iarasi de 
favorul de a te reintllni. 



EPISTOLA 35 
Fara adresa, pentru Leontju 1 
Inainte de episcopat 

Ti-am scris in legatura cu multe probleme care ma interesau, dar 
sS stii ca-ti voi scrie si despre mai multe. Nu-i cu putin^a sa nu mai 
existe oameni saraci, dar nu-i cu putinta nici ca sa refuzam sa-i aju- 
tam. §i totusi nu exista om care sa-m'i fie mai apropiat, nici care sa fie 
mai in stare sa ma consoleze prin tpate favorurile, cum. este prea sti- 
matul frate Leontiu. Foloseste-te de casa lui ca si cum m-ai gasi in ea 
pe mine insumi, desigur nu in aceasta saracie in care ma aflu acum cu 
Pumnezeu, ci capatuit cu o oarecare indestulare si cu mosii la \aia. Se 
vede, intr-adevar, ca Tu nu m-ai saraci, ci mi-ai pastra neatinse ave- 
rile de acum sau mi-ai spori si mai mult indestularea. Acest lucru te 
rugam sa-1 faci la casa de care vorbesc, cea a omului acestuia. Rasplata 
pentru toate aceste fapte bune va fi cea pe care o dau de obicei : o ru- 
gaciune adresata lui Dumnezeu Cel sfint pentru oboseala pe care ti-o 
dai, omule desavirsit, care preintimpini cererile oamenilor ajunsi in 
lipsuri. 

EPISTOLA 36 
Fara adresa, pentru cerere de ajutor 
Inainte de episcopat 

. Preotul din acest sat e cunoscut cred, de multa vreme Ilustritatii 
Tale, pentru ca a crescut deodata cu mine 1 . Ce ar trebui, dar, sa spun 
mai mult, ca sa-ti trezesc bunatatea si sa ajungi sa-i fii binevoitor si 
sS-i vii intr-ajutor in greutatile pe care le are ? Daca-i drept ca ma 
iubesti, dupa cum stiu intr-adevar ca ma iubesti, e sigur ca vei dovedi 
atita intelegere ca sa usurezi din toata puterea pe cei pe care ii socot 



1. Fost coleg de studii din vremea tineretii, a?a cum ne arata §i epistolele nr. 
20 — 21, Leontiu era acum cre?tin, dar practica retorica mai departe. tntr-un stil plin 
de curtoazie, Sf. Vasile Si cere sa Vina intr-ajutor unui oarecare tinar, care se vede 
cS avea neplaceri cu impozitele. 

1. O noua cerere de intervenjie adresata unui inalt demnitar financiar. De asta 
data e vorba de familia doicii care a alaptat chiar pe Sf. Vasile si careia i-au fost 
impuse impozite prea man 



1M 



■rlNTUt, VA»tLK CEL MAUD 



ca si cum ar fi vorba de mine Insumi. Si ce cer in fond ? Sft riliuitui 
acest preot cu vechea irapunere de impozit. Intr-adevSr, ol nu s:» dil 
tnapoi de la nici o oboseald ca s& ne stea intr-ajutor si s3 ne ingaduie 
sS kfiim, pentru ca, dupfi cum stii, noi n-avem nici o avere personal* si 
ne multumim doar cu ofrande de-ale prietenilor si ale rudelor noas- 
tre. Socoate casa acestui frate ca si cum ar fi casa mea sau mai curind 
a Ta, iar pentru binefacerea ce i-o vei arata Dumnezeu iti va da Tie, 
casei tale si intregii tale familii, sa-U pastrezi toate inlesnirile Lui. Sa 
stii cS tin foarte mult ca acest om sa nu sufere nici o pagubire nici 
mdcar din pricina acestei echivalente (a impozitului ? n. tr.). 



EPISTOLA 37 
FirS adresa. Pentru un fost coleg de scoala J 
Inainte de episcopat 

S3 $itii ca nu ma prea incinta multimea scrisorilor ! Silit si pentru 
ca nu mai pot indura stingherirea celor care ma cauta mereu, imi vine 
uneori sa strig. Cu 'toate acestea scriu, neputindu-mi inchipui alt mod 
de a m3 scapa de ei decit acela de a le preda scrisori pe care le cer cu 
fiecare prilej. De aceea mi-e teama ca fiind multi curieri, nu curava 
fratele acesta sa fie socotit doar un oarecine. Marturisesc ca in |ara 
mea am multi prieteni si rude si c3 din pricina acestei chemari, in care 
ne-a asezat Dumnezeu, am fost pus in rindul parintilor. Dar acesta fiind 
singurul fiu al doicii care m-a hranit si pe mine, Te rog ca acea casa, 
In care am fost crescut, sa ramina scutita de dari, pentru ca nu cumva 
prezenta Ta, care de altfel s-a dovcdit binefacatoare pentru toti, sa fie 
pentru el o pricina de suparare. Si pentru ca si acum sint hranit tot 
in aceeasi casa, pentru ca n-am nici o alta avere personala, ci ma n;ul- 
tumesc cu mici daruri de la cei care-mi sint dragi, iti cer sa cruti aceasta 
•casa in care am fost crescut, pentru ca in felul acesta sa aiba si ei din 
ce itrai. Pentru aceasta sa dea Dumnezeu sa Te invrednicesti de odihna 
cea vesnica ! Vreau totodata ca vrednicia Ta sa cunoasca eel mai curat 
•adevar : cei mai multi dintre robii acestui om au venit la noi, acesta e 
pretul cu care parintii au platit-o pe doica mea. Si acest pret nu-i un 
simplu dar, ci-i un uzufruct viager. De aceea daca s-ar intimpla vreun 
necaz, s-ar putea ca ei sa fie trimisi inapoi, si atunci eu insumi voi fi 
supus pe alta cale la impozite si la executori. 

1, I'robabil c3-i vorba de preotul Dorotei, despre care probabil ca s-a \ orbit si 
In rpistola 36, si care era singurul fiu al doicii care alaptase pe Sf. Vasile. iater- 
von|Ui privcsU' scutire do impozite. 



EPISTOLA 38 

CStre fratele Grlgorie, despre deosebirea dintre 
fiintd $1 ipostas'- 

ScrisS prin anil 369—370 

I 

Intrucit in dogmele noastre tainice multi nu fac nici o deosebire 
ftitre fiinta, care e comunS, si intre ideea despre ipostase sau persoane, 
care sfint diferite, din pricina ca le confunda una cu cealalta, gindin- 
du-se c-ar fi indiferent daca spui fiinta ori persoana (de unde se si 
Intimpla ca unii din cei care admit astfel de lucruri, fara sS le cerceteze, 
vorbesc de un singur ipostas, atunci cind vorbesc de o singura fiinta, 
§i invers, pe temeiul aceleiasi aprobari, cei care accepta cele trei ipos- 
tase cugeta ca au drept si ei sa vorbeasca de impartirea fiintei dupa 
acelasi numar), in urma acestui fapt pentru ca sa nu ti se intimple 
acelasi lucru, ani facut pentru tine un scurt extras rezumativ al pro- 
blemei. lata, spre a le explica in citeva cuvinte, care e intelesul acestor 
termeni : 

II 

Dintre toate numirile intrebuintate numeric pentru mai multe lu- 
cruri diferite, unele au o insemnare intrucitva mai generals, de pilda 
cuvintul «om». Cei care a folosit-o, aratind cu ajutorul acestui cuvint 
fiinta comuna, prin acest cuvint el n-a deosebit de ceilalti pe un om 
anumit, eel care ar fi recunoscut propriu-zis prin aceasta numire. Caci 
intr-adevar Petru nu-i mai «om» decit Andrei, decit loan ori decit Iacob. 
Deci ceea ce s-a specificat in mod generic, referindu-se la toate fiintele 



1. Editorii maurini observa ca aceasta epistola apare In toti codicii manuscrisi 
<;are cuprind epistolele Sflntului Vasile. Ei isi intemeiaza parerile lor $i pe faptul ca 
epistola a fost citata si de actele sinodului IV ecumenic (Mansi, Cone. Coll. 7, 464). 
Bardenhewer crede insa c3 aceasta citare se refera la epist. 125. Mai nou insa au 
ap^rut o serie de studii care neaga paternitatea Sf. Vasile, atribuind-o fratelui sau, 
Grigorie, intre altele pe motivul ca termenii ouaia si uTtoaxaaic au fost utilizati mai 
ales de Sf. Grigorie (A. Cavallin, Studien zu. den Brielen des hi. Basilius, Lund, 
1944, iar mai recent R. Hiibner, Gregor v. Nyssa als'Veriasser der sog. Epist. 38 des 
Basilius, in «Epektasis», J. Danielou, Paris, 1971, pag. 462 — 490). Cercetatorii sint im- 
pSrtiti. Harnack sustine uneori pe Vasile, alteori pe Grigorie ca autor. Se stie ca 
terminologia dogmatica nu era inca stabilita definitiv. Dar faptic, Sf. Vasile, sustine 
si in epist. 214, 3—4 idei similare cu cele de aici, folosind in loc de uKoaxaaiQ ter- 
menul Ttpoawwa pentru cele trei persoane treimice. Oricum ar sta lucrurile, «epistola 
38 e capitals pentru toata analiza teologica a capadochienilor(», zice A. Grillmeier, 
Le Christ dans la tradition chretienne, Paris, 1973, p. 331. Chiar daca epistola vorbeste 
adeseori de «comunitatea de substanta» in loc de «fiinta», totusi ea e clar opusa 
«proprietStilor deosebitoare», deci persoanelor sau, cu alte cuvinte, «ipostasul este 
suma insusirilor specifice fiecarei persoane», dovada ca prin aceasta epistola s-a 
ddus o serioas3 contributie la precizarea dogmei hristologice. 
12 — SHntul Vasile eel Mare 



17H HftNTUk VAMLB 0»L MAM 



clusate sub acest nuinc, trebuie sS se Imparts Intr-o subiciiviziune care 
no ajutS sa cuno.astem nu pe «om» in general, ci special pe Petru sau 
pc« loan. In acelasi tirrip, celelalte numiri au o valoaro demonstrativa 
mai deosobita, datorita careia nu comunitatea naturii se are in vedere 
in ceea ce s-a specificat, ci o inspire deosebitoare a unui obiect oare- 
care, insusire pe care daca o judecam in ea insasi, n-are nimic comun 
cu ceea ce-i de aceeasi natura, de pilda cu Pavel ori cu Timotei. O astfel 
de numire nu se mai raporteaza la comunitatea de natura, ci deosebind 
de semnificatia colectiva o notiune clara a unor anumite obiecte defi- 
nite, o prezinta cu ajutorul numelor. Cind, asadar, doi oameni sau chiar 
mai mulji sint luafi impreuna, de pilda Pavel, Silvan si Timotei, si cau- 
tam o definitie a fiintei umane, atunci nu vom mai da o definite spe- 
ciaia pentru Pavel, alta pentru Silvan si alta pentru Timotei, ci ter- 
menii care ne vor ajuta sa identificam pe Pavel.se vor potrivi si pen- 
tru ceilalti, care sint intre ei de aceeasi fiinta 2 , pentru ca sint specif i- 
cati prin aceeasi definitie a substantei. In schimb, du P a ce ne-am lamu- 
rit asupra insusirilor comune, voi cauta sa iau in considerare insusr- 
rile specifice, prin care se deosebeste unul de celfilalt, definitia potrivita 
pentru a cunoaste un lucru, oricare ar fi el, nu se va mai potrivi deplin 
cu cea data de oricare alta, chiar daca se intimpia ca sa aiba cu ea 
citeva puncte comune 3 . 



Ill 



Sustinem asadar urmatorul lucru : ceea ce-i specificat intr-un chip 
propriu e aratat prin cuvintul «ipostas». Intr-adevar, cind spui «om» Ifi 
intra in ureche — prin specificarea nedefinita a acestui cuvint — o 
idee cam imprastiata, astfel incit daca natura e indicata cu ajutorul 
acestei numiri, ceea ce se subintelege si care-i indicat propriu-zis prin 
numele sau nu-i specificat. Dimpotriva, cind spui Pavel, atunci arafc 
tocmai fiinta indicata prin acest nume. Acesta-i ipostasul : nu notmnea 
nedefinita a substantei, care nu gaseste nici o stabilitate in urma co- 
munitatii lucrului specificat, ci acea notiune care delimiteaza si defi- 
neste ceea ce-i comun si nehotarit intr-un anume obiect determmat cu 
ajutorul insusirilor sale proprii. E un procedeu asemanator cu eel pe 
care Scriptura obisnuieste sa-1 intrebuinteze in multe locuri, in special 
In istoria lui Iov. Intrucit ea trebuia sa descrie suferintele lui, a 
amintit mai intii ceea ce avea comun si cu ceilalti, si a zis «om» ; apoi 

2. in text : 6|xoo6oiot. 

3. Cu aceste ultime cuvinte autorul pregate?te pe cititor asupra miezului temei 
trututo : pe de o parte, fiinta comunS tuturor celor trei persoane trinitare, iar pe de 
tiltti purlc, persoana sau ipostasul fiecSreia. 



■CHHOHI __^_ 170 

indata 1-a dfost'bit prin ceea ce avea specific, adSugind cuvlntul «oare- 
care» 4 . Descriorea substantei sale, care in ochii Scripturii nu avea nici 
un folos pentru scopul propus in istorisirea sa, 1-a trecut cu vederea, 
pc cind pe acest cuvint «oarecare» il caracterizeaza cu ajutorul unor 
semne particulare, aratind locul, insusirile caracterului si tot ce s-a 
putut aduna din afara si care trebuia sa deosebeasca acest personaj si 
sS-1 departeze de insemnarea comuna, pentru ca descrierea celui despre 
care ne informa istoria sa fie clara in toate privinfele gratie numelui, 
locului, insusirilor sufletesti proprii, precum si insusirilor exterioare pe 
care le putem lega de persoana respectiva. Daca ea ne-ar fi dat o defi- 
nite a substantei sau a fiintei nu s-ar fi facut nici o specificare despre 
ceea ce s-a spus privitor la persoana. Ar fi fost vorba de aceeasi defi- 
nite si pentru Baldad de Sanchita, Sofar din Mineea si ceilalti de care 
se face pomenire. 

Asadar principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, in cazul 

nostru, dintre fiinta si ipostas, daca-1 transpui ca sa-1 aplici la dogmele 

divine nu te vei insela. Tot ce gindirea ta ifi poate sugera in legatura 

cu modul de existenta al Tatalui (si e cu neputinta ca mintea sS se 

bazeze pe vreo idee subordonata din cauza convingerii pe care o avem 

cS aceasta existenta e mai presus decit orice cugetare) vei putea s-o 

Cugeti atit despre Fiul, cit si despre Duhul Sfint. Intr-adevar notiunea 

de «necreat» si de «neinteles» e unica si-i aceeasi atit pentru Tatal si 

pentru Fiul, cit si pentru Duhul Sfint, pentru ca nu-i adevarat ca unul 

fir fi mai de neinteles si mai necreat si ca altul ar fi mai pu^in. Si in- 

trucit in Sfinta Treime deosebirea dintre persoane se face tinind seama 

i de notele proprii ale fiecareia din ele, tot asa stau lucrurile si cind con- 

;' Sideram ceea ce e comun tuturor celor trei persoane, de pilda cind 

,i Vorbesc de o fiinta necreata sau care e mai presus de orice intelegere, 

S tau orice altceva asemanator nu o vom concepe global pentru ca sa 

deosebim ceea ce-i particular ; vom cauta numai semneje care ne vor 

Ingadui sa distingem clar si fara confuzie notiunea despre fiecare per- 

8oana de cea a persoanelor considerate global. 

IV 

lata si modul in care mi se pare potrivit sa cautam principiul aces- 
tei deosebiri. Tot ce primim ca bun din partea puterii dumnezeiesti zi- 
cem ca-i lucrarea acestui har care lucreaza totul in toti, cum zice apos- 
tolul : «si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fie- 
cfiruia deosebit, dupa cum voieste» 5 . 

4. Iov 1,1: «Era odata un om pe care-1 chema Iov». 

5. / Cor. 12, 11. 



] gQ SFlNTUI, VAR1I.K CKI. MARK 

Intrebindu-no dacfi bunurile care urmeaza a fi tmpfirtfisite celor 
vrednici provin numai de la Duhul Sflnt, slntem Indemnati In acelasi 
timp de Sfinta Scriptura sfi credem ca" autorul si cauza impartial bu- 
nurilor pe care Duhul le lucreaza in noi este numai Dumnezeu Fiul eel 
Unul-Nascut. Caci «toate prin El s-au facut» 6 si «prin El sint asezate 
toate» 7 , dupa" cum ne-a invStat insSsi Sfinta Scriptura. Si iar&si, ori de 
cite ori ne ridicam pina la aceasta idee, dusi fiind de mina unui inspi- 
rat de sus, Intelegem ca toate lucrurile au fost aduse la viata din nimic, 
dar ca ele nu de fiecare data vin de la aceeasi putere fara inceput, ci 
mai presus de toate exista o Putere care subzista fara sa fi fost nascuta 
vreodatS, fiind fSra inceput si Care-i cauza cauzei a tot ce exista. Caci 
intr-adevSr, din Tatal se naste Fiul, prin Care au fost fScute toate si 
de Care e subinteles inseparabil si Duhul Sfint, caci nu poti ajunge sa 
te gindesti la Fiul fara sa fi fost mai intii luminat de Duhul. Deci intru- 
clt Duhul Sfint, din Care izvoraste asupra creafiei orice impartire de 
bunuri, e in strinsa legatura pe de o parte cu Fiul, cu Care II si con- 
cepem in chip imediat, dar pe de alta parte e strins legat si de Tatal 
(Care e cauza Lui, caci din El purcede) judecind-o dupa ipostas, in- 
susirea proprie a Duhului II situeaza in urma Fiului si impreuna cu Fiul, 
dar fiinta $i-a luat-o prin purcedere de la Tatal. Caci Fiul e Cel care 
face cunoscut si pe Duhul Cel purcezator din Tatal, ca unul Care fiind 
singur nascut in chip unic a iesit stralucind ca o lumina din Lumina cea 
nen3scuta 8 , asa incit potrivit acestei insusiri distinctive El nu se con- 
fundS nici cu Tatal, nici cu Duhul Sfint, ci se recunoaste singur dupa 
insusirea de care am vorbit. 

Cit despre Dumnezeu Cel peste toate 9 , singurul Care are ca semn 
distinctiv si intrucitva privilegiat al ipostasului SSu pe acela de a fi 
Tata si de a nu subzista prin efectul nici unei cauze si ca atare, datorita 
acestei insusiri, este si El cunoscut intr-un chip cu totul deosebit. Din 
pricina aceasta, in comunitatea de substanta declaram ca nu se impaca 
si nu se transmit semnele distinctive care se intilnesc in Sfinta Treime 
si prin care se incheagS particularitatea persoanelor care ne-au fost 
transmise in credinta : fiecare persoana e inteleasa in chip diferit, da- 
torita semnelor distinctive particulare, in asa fel incit cu ajutorul aces- 
tor insusiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separa ipos- 
tasele intre ele. Pentru faptul cS Dumnezeirea e nesfirsita, neinteleasa, 
necreatel, nemarginita de nimic si pentru toate atributele de acelasi fel, 



6. loan 1,3. 

7. Co/. 1, 17. 

H. i<Lumin3 din Lumina», cum se spusese la Sinodul I ecumenic. 
9. Expresic des intilnita si la Origen. 



aCHliOHI ]B 



nu oxista nici o diferentfi intre fiinta cea datatoare de viatl (m8 gin- 
desc la cea a Tatfilui, a Fiului si a Duhului Sfint), ci putem considera 
c8 intre ele exista un fel de comunitate continua si indivizibiia. lar ob- 
servatiile care ne ajuta sa intelegem maretia uneia sau alteia dintre 
persoanele pe care credinja le admite in Sfinta Treime ne vor ingadui 
s8 mai observam ca nu-i nici o deosebire pentru Tatal, Fiul si Duhul 
Sfint atunci cind cautam sa-I vedem marirea l0 , fara ca sa existe intre 
Tatai, Fiul si Duhul Sfint nici un interval unde cugetul ar inainta in gol. 
Intr-adevar nu-i nimic care sa se introduca intre cele trei persoane, nici 
altceva care ar subzista alaturi de fiinta dumnezeiasca si care sa se 
poata imparti in chip intim prin interpunerea vreunui element strain, 
nici vreun interval fara consistenta care sa produca o absents in armo- 
hia intima a substantei divine si care sa strice armonia prin intercala- 
rea vidului. Ci cind ne gindim la Tatal, atunci II concepem in El in- 
susi, cuprinzind in acelasi timp si pe Fiul prin reflexie, iar cind II con- 
cepem pe Acesta, atunci nu ne despartim nici de Duhul Sfint, ci in 
chip logic si deodata, potrivit fiintei, ti-o reprezinti in ea insasi, con- 
ceputa in asa fel incit sa fie numai una credinta in cele trei persoane. 
Cind zicem doar Duhul, prin aceasta marturisire intelegem in acelasi 
timp pe Cel al carui Duh este. ?i fiindca Acesta e Duhul lui Hristos, 
H vine de la Dumnezeu, cum zice Pavel " : caci dupa cum atunci cind 
prinzi una din marginile unui stejar, automat tragi si pe cealalta, tot 

' asa cind tragi Duh, cum zice proorocul 12 , prin El tragi in acelasi timp 
& pe Fiul, si pe Tatal. Daca intelegi cu adevarat pe Fiul, II vei vedea 
din amindoua parole, El va aduce, pe de-o parte, pe Tatal si din cea- 
lalta pe Duhul Sau propriu. Intr-adevar, Cel Care e mereu in Tatal, 
Acela nu va putea fi rupt de Tatal si nu va fi niciodata despartit de 

i Duhul Sau, Care lucreaza totul in toti. Si tot asa, daca primesti pe 
Tatal, prin puterea Lui primesti in acelasi timp si pe Fiul si pe Duhul, 

; pentru ca nu-i cu putinta in nici un fel sa-ti inchipui o intrerupere sau 
impartire in asa fel incit Fiul sa fie cugetat fara Tatal sau ca Duhul 
sa fie despartit de Fiul, ci concepi in acelasi timp in Ei o comunitate 
§i o deosebire negraita si cumva neinteleasa, fara ca deosebirea ipos- 
taselor sa rupa continuitatea fiintei, fara ca aceasta comunitate de sub- 
stanta sa elimine particularitatea semnelor distinctive. Si sa nu te miri 
daca zicem ca Acelasi e in acelasi timp si unit si despartit, caci de fapt 
concepem, ca intr-o ghicitura, un fel de despartire unita si o unire des- 

10. DupS cum se poate observa $i din alte epistole, Sfintul Vasile foloseste ex- 
presn $i imagini originate, plastice $i pline de nuante. 

11. Rom. 8, 9. 

12. Ps. 118, 13 (ed. 1914). 



j >2 ■rtNTUL VABU.K CKt, MAHB 



pftrtita. Dacfi nu ascultam aceastfi cuyintare In duh de disputfi ori in 
scop de calomnie, atunci .se poate g8si ceva similar chiar si In obioc- 
tele noastre sensibile. 

V 

Primeste cuvintele mele ca pe o pilda si ca pe o umbra 13 a rea- 
lit&tii, nu ca realitatea insasi a lucrurilor, cSci nu-i posibil sa vezi adap- 
t!ndu-se perfect, ceea ce am amintit in aceste exemple, la scopul pentru 
care s-au folosit ele. Cum vom putea spune, dar, ca ceea ce este in 
acelasi timp si despartit si impreunat poate fi dedus din analogia lu- 
crurilor care apartin simturilor noastre? Desigur ca ai contemplat, 
uneori, prim&vara stralucirea curcubeului, acel arc de pe cer, pe care 
limbajul zilnic 1-a numit iris. Cunoscatorii in materie spun ca el se 
formeazS de fiecare data cind o anumita umiditate s-a unit si s-a ames- 
tecat cu aerul, cind puterea vintului stringe si schimba in ploaie ume- 
zeala din vazduh, care se ingroasa si se face ca un nor. lata cum se 
spune cS se face curcubeul. Cind razele soarelui au patruns oblic in 
partea indesata si opaca a norilor care acopera vazduhul si dupS ce au 
imprimat direct cercul lor intr-un nor oarecare, atunci se intimpla ca 
lumina sa se intoarca asa zicind si sa revina spre ea insasi, pentru ca 
strSlucirea lui se reflecta din partea umeda si stralucitoare pe fata 
opusd. 

Intrucit stihiile firii sint prezente in vibratiile luminoase ale raze- 
lor solare in asa-fel incit cazind pe o suprafata neteda ele se reflecta 
acolo, iar, pe de alta parte, figura pe care o descriu este rotunda, impri- 
mindu-se prin mijlocirea acelor raze pe partea umeda si neteda a vaz- 
duhului, urmeaza ca si vazduhul invecinat cu norul e cuprins de luci- 
rea luminoasa dupa formarea cercului solar 14 . Or, in sinea ei, aceasta 
lucire e in acelasi timp si continua si impartita, caci avind intr-un fel 
multe culori si multe aspecte, ea se amesteca cu ea insasi in chip ne- 
vfizut prin florile variate ale culorii ei, mpind ochilor, fam ca sa ob- 
serve nimeni, intilnirea unora cu altele, a pallor a caror culoare e 
diferita. in asa fel incit n-ai putea descoperi vreo regiune intermedial 
Intre albastru si rosu, cea care amesteca prin ea insasi si care desparte 
diversitatea acestor culori sau cea care se afla intre rosu si purpuriu 
sau intre aceasta culoare si cea gaibuie a chihlimbarului. Lucirile multi- 
colore si variate ale acestor raze, cind le vezi clipind de departe, rapesc 
ochilor posibilitatea de a distinge modul cum s-au unit unele cu altele, 
asa incit nu te lasa sa spui pina unde merge rosul sau verdele din 

13. Evr. 10, 1. . l ... „ 

II. Nu puk-m acuza pe Sfintul Vasile pentru descnerea nu tocmai stuntifica c 

iiioduliii cum se produce curcubeul. 



■CRIIORI 



1B3 



curcubeu $i de undo incep sfi nu mai fie aceste culori pe care le vezi 
in aceastfi luminatie InfloritS si straiucitoare. 

DupS cum, dar, In pilda noastra deosebim clar diferentele culorilor 
fSrS insa sa se poata sesiza cu simturile unde se desparte una de alta, 
tot asa ai putea privi, prin analogie, si dogmele creatine, pe de o parte, 
insusirile ipostaselor, intocmai ca oricare din florile care apar in 
curcubeu, stralucesc in fiecare din persoanele pe care credinta le ad- 
mite in Sfinta Treime ,• pe de alta parte, cit priveste felul in care ni se 
prezinta fiinta, nu pofi face nici o deosebire intre ele, in schimb in co- 
munitatea de substantS insusirile distinctive stralucesc in fiecare per- 
soana. Potrivit pildei amintite, si acolo Unde fiinta care raspindeste 
acea stralucire multicolora era numai una: cea reflectata de razele so- 
lare, dar floarea care se vedea avea mai multe aspecte. Asadar, chiar 
§i prin create, mintea ne invaja sa nu ne lasam tulbura^i fara motiv de 
judecatile asupra dogmei, atunci cind — aplecati asupra acestei pro- 
bleme dificile — sintem dusi de virtej inaintea asentimentului ce tre- 
buie dat ideilor pe care le exprimam. Dupa cum pentru obiectele va- 
zute de ochii nostri experien^a s-a dovedit totdeauna mai buna decit 
explicarea rationala a cauzelor, tot asa si pentru dogmele care ne de- 
p&sesc, credinta e mai buna decit perceperea prin rationamente, atunci 
cind invata atit despre ceea ce-i separat intr-o persoana, cit si atunci 
cfnd vorbim despre ceva unit in aceeasi fiinta. Intrucit, dar, am vorbit 
pe de o parte de ceva comun in Sfinta Treime, iar pe de alta parte, si de 
ceva care e specific sau particular, mintea ne spune ca ceea ce-i co- 
mun se refera la fiinta, pe cind ipostasul sau persoana e semnul pro- 
priua ceea ce-i specific sau particular 15 . 

VI 

Dar s-ar putea crede ca invatatura pe care am expus-o in lega- 
tura cu ipostasul sau persoana nu s-ar impaca cu ceea ce cugeta apos- 
tolus atunci cind scria despre Fiul ca e «stralucirea slavei si chipul 
fjintei lui Dumnezeu» 16 . Or, daca am invatat ca ipostasul e suma in- 
susirilor specifice fiecarei persoane si daca admitem ca in Tatal exista 
ceva care e socotit in chip particular si prin care e recunoscut numai 
El singur, tot asa avem aceeasi credinta si cind vorbim despre Fiul 
eel Unul-Nascut, atunci de ce in acest pasaj numele ipostasului e atri- 
buit de Scriptura numai Tatalui si de ce zice ea ca Fiul este chipul 

15. Formulare clara : fiinta e ceea ce-i comun in Sfinta Treime, ipostasul e 
ceea ce-i particular sau specific persoanelor Sfintei Treimi. 

16. Evr. 1, 3. Aici Sf. Vasile construieste o argumentare fara sens, intrucit in 
Epist. catre Evrei e vorba nu de persoana Tatalui, ci de fiinta divinitatii. 



184 artimUi vasilk cat, mahb 

— I ' ■■ —— .■ ■■ ■— ■ ■■ I - I.. — ill! I I ... H I ■ ■ — ■■■■! -I.I - Ill | «^— — ■ ■ 

Fiintoi Sale caracU'rizut prln st>mne specifico, iar nu prin cele ale Ta- 
ta lui ? Dae a ipostasul este semnul particular al fiecSrei persoane si dacfi 
admitem cS proprietatea specifics TatSlui este nasterea pe cind Fiul 
este descris prin proprietStile specifice ale Tat&lui, atunci nu mai li- 
mine Tatalui ca insusire principals decit s9 se spuna despre El ca-i 
nonfiscut desigur daca existenta Fiului Cel Unul-Nascut s-a caracterizat 
tocmai prin insusirea specifics a Tatalui. 

VII 

Or nu, eu spun ca vorbirea apostolului vizeaza aici un alt scop, si 
tocmai pentru ca apostolul isi fixase privirea asupra acestuia, de aceea 
s-a servit de aceste cuvinte : «stralucirea slavei si chip al fiintei». 
DacS-ti faci din acest scop o idee exacta, atunci nu vei intilni nimic 
potrivnic la cele ce am zis, ci vei vedea ca vorbirea lui a fost condusa 
de un gind cu totul deosebit. Cuvintul apostolului nu s-a facut ca sa 
deosebesti persoanele unele de altele prin notele lor specifice, ci pen- 
tru ca sa intelegi realitatea ca pe o continuitate, si intimitatea legatu- 
rilor Fiului cu Tatal. Asa cum n-a spus : «E1, Care fiind marirea Tata- 
lui). (dar totusi e Adevarul) si a lasat deoparte acest lucru, fiind un 
lucru admis, tot asa vrind sa ne inve^e sa nu ne gindim la o alta forma 
de mfirire pentru TatSl si alta pentru Fiul, el a definit marirea Fiului 
Cel Unul-NSscut ca strSlucire a maririi Tatalui insusi si indeamna cu- 
cjetarea sS impreune pe Fiul cu Tatal dupa pilda luminii. Intr-adevar, 
dupS cum stralucirea vine de la flacara fara ca lucrarea ei sa se pro- 
duca in urma flacarii, ci flacara luceste in acelasi timp in care stra- 
luceste si lumina, tot asa vrea si apostolul ca Fiul sa fie conceput ca 
vonind din Tatal fara ca vreo intindere sau vreun interval sa desparta 
pe Cel Unul-Nascut de existenta Tatalui, vrind astfel ca deodata cu 
cauza sS fie conceput si Cel Care provine din ea. 

In acelasi fel, ca si cum ar interpreta cugetarea de adineaori, el 
mai adaugS : «si chipul fiintei» si cu ajutorul exemplelor scoase din 
trupuri, el ne duce de mina si la cunoasterea lucrurilor nevazute. In- 
tr-adevSr, -trupul se cuprinde cumva si in chip, dar altul este intelesul 
chipului si altul cel al trupului, iar definitia ce s-ar da uneia din aceste 
douS cuvinte nu s-ar potrivi cu cea a celeilalte ; totusi, cu toate ca 
mintea poate face deosebire intre chip si intre trup, fiinta nu admite 
aceasta deosebire, ci le concepe impreuna, unul cu altul. Asa crede 
apostolul cS ar trebui sa cugetam. Cu toate ca doctrina credintei invata 
v?i deoscbirea dintre ipostase e clara si distincta, totusi ea nu ne arata 
cfi Fiul Cel Unul-NSscut ar fi mai putin unit cu Tatal si prin cuvintele 
rostilo constituie un trup impreunS cu El si aceasta nu pentru ca Cel 



NCR1BORI 



I8.V 



Unul-Nascut n-tir fi El insu^i ipostas aparte, ci pentru ca nu admite nici 
un intermedial" in unirea Lui cu Tatal. lata cum, daca privim atent cu 
ochii sufletului caracterul Fiului Cel Unul-Nascut, ajungem si la inte- 
legerea ipostasului Tatalui, nu ca insusirile avute in vedere s-ar schim- 
ba ori s-ar contopi ca si cum am presupune fie in Tatal calitatea de 
nascut, fie in Fiul pe cea de nenSscut, pentru ca nu-i posibil daca ii 
despartim pe unul de celalalt s-o concepi singura si prin ea insa§i insu- 
sirea care ramine. De fapt, e cu neputinta ca pronuntind numele Fiu- 
lui &a nu ajungi sa infelegi si pe Tatal, caci prin relate aceasta numire- 
desemneaza in acelasi timp si pe Tatal. 

VIII 

Asadar, intrucit «Cel ce a vazut pe Fiul vede $i pe Tatal» 17 , cum 
zice Mintuitorul in Evanghelie, pentru acest motlv apostolul zice ca 
Fiul Cel Unul-Nascut este chipul fiintei Tatalui. Iar ca sa se faca si mai 
usor de inteles acest gind, voi mai lua si alte expresii ale apostolului, 
in care ne spune ca El e «chipul lui Dumnezeu Celui nevazut» 18 si tot 
asa si cbipul bunatajii Lui, nu pentru ca chipul e diferit de modelul 
Lui, atunci cind avem in vedere caracterul Lui nevazut ori atotbun, ci 
pentru ca sa se dovedeasca cum ca El este acelasi lucru c& si modelul, 
chiar daca El este altceva. Nici nu ni s-ar fi pastrat notiunea chipului 
daca el n-ar cuprinde in el ?i asemanarea express si neschimbabila. Deci 
dacfi intelegem frumusetea chipului ajungem in acelasi timp si la in- 
telegerea modelului, iar daca concepem rational cam ce poate fi fap- 
tura Fiului, atunci implicit deducem si pecetea fiintei paterne : prin 
Acela II vedem pe Acesta. Aceasta nu-i ca si cum am vedea in chipul 
conturat calitatea de nenascut a Tatalui (in realitate aceasta ar fi exact 
acelasi lucru, nu ceva diferit), ci ai recunoaste Bunatatea nenascuta in 
Bunatatea nascuta. DUpa cum, adica, uitindu-se cineva intr-o oglinda 
curata ar vedea reflectindu-se in ea contururile acelei fiinte si ar re- 
cunoaste astfel chipul celui reorezentat acolo, tot astfel daca cunoas- 
tem pe Fiul recunoastem in inima Lui si pecetea persoanei paterne prin 
cunoasterea Fiului. Intr-adevar, tot ce apar^ine Tatalui le putem ve- 
dea oglindite in Fiul, intrucit Fiul ramine intreg in Tatal, si in acelasi 
timp El are pe Tatal intreg in Sine insusi 19 . De aceea ipostasul Fiului 
e intr-un fel faptura si infajisarea care ar permite recunoasterea Tata- 
lui, iar ipostasul Tatalui e recunoscut sub forma Fiului, desi atributele 
pe care le stim in Ei ramin spre deosebirea neta a ipostasurilor. 



17. loan 14, 9. 

18. Joan 1, 15. 

19. loan 14, 11. 



186 artNTUL vahile cm. maur 

EPISTOLA 39 
Iullan c5tre Vasile ' 

Proverbul spune : «Tu nu vei declara rSzboi», la care eu a? adauga 
aceste cuvinte din comedie : «0 ! ce vestitor al unor cuvinte de aur !». 
lii bine, aratS-te prin fapte si grabeste-te s& vii la mine, caci vei veni 
a?a cum merge un prieten la alt prieterl. Ocupatiile obstesti si nesfir- 
site ale conducerii par — e adevarat — povar& pentru cei care si le ia- 
di'plinesc ca pe un lucru de putina important, dar pentru cei care le 
tnfeleg asa cum se cuvine sint convins ca ele isi au rostul lor bine ju- 
decat si in stare de a aduce cele mai bune rezultate. De aceea imi pot 
lua un ragaz ca sa ma pot si odihni, dar fara sa neglijez nimic din datori- 
ile mele. LegSturile pe care le avem unii cu altii nu-s insotite de 
prefScfitorii specifice curtilor imparatesti, de care cred ca te-ai izbit 
si tu destul pina acum, si care pun in laudele pe care le inspira o ura 
at!t de mare cum n-ai dori-o nici celor mai rai dusmani, ci — intrucit cu 
Intelegerea cuvenita ne mai indreptam unii altora greselile si ne mai 
aruncSm cite o dojana de fiecare data cind trebuie — , nu aratam unii 
•altora mai putina dragoste decit tin laolalta prietenii cei mai uniti. Pe 
aceastci cale, lasind la o parte invidia, pot munci serios chiar si in vre- 
mea concediului, dupa cum si cind am revenit la munca pot ocoli obo- 
scala, dar si sa dorm fara teama, intrucit e lucru firesc ca odata trezit, 
cu nu-s mai treaz pentru mine decit pentru toti ceilalti. 

Poate ca-ti par vorbe goale si fleacuri cele cu care te-am obosit sub 
imperiul unui sentiment usuratic (ma aprob pe mine insumi ca un al 
doilea Astidamas), dar toate acestea le-am scris numai ca sa te conving 
ca prezenta ta va fi folositoare pentru noi, pentru ca va fi aceea a unui 
om iscusit, care nu va lasa sa piarda ceva din aoeasta ocazie favorabila. 
Gr3beste-te, dar, cum ti-am spus, ca sa te poti folosi si de trasura im- 
periaia. Dupa ce vei fi petrecut cu mine atita vreme cit iti va placea, 
vei merge escortat, in mod cuviincios, de oamenii mei acolo unde vei 
voi. 

EPISTOLA 40 
Iulian catre Vasile 

Numai ca sS-fi dovedesc seninStatea si bunatatea sadite in mine 
inca din copilSrie, am adus pina acum in puterea mea pe toti care lo- 



1. Nici unui dintre cercetatorii serio$i nu socot autentica aceasta epistola. De 
nltfcl In nici unui din codicii care cuprind epistolele Sfintului Vasile ea nu e cu- 
prlnsii. Ti'xtul u fost reprodus dupa colectia Migne. Persoana careia ii este adresiti 
«k ivistA cpistolci nu este Sfintul Vasile eel Mare. 



■CR1HORI (07 

cuiesc sub soarc. lata, dar, cS toate neamurile barbaro pina la tarmu- 
rile Oceanului au venit sfi-mi aducS daruri. Si tot asa si sagadarii ] , pe 
care i-a hr&nit tinutul Dunarii, acesti oameni cu diferite infatisari f r u- 
moase ( : ) cu forme pure, dar care n-au aspect omenesc, ci au un exte- 
rior sSlbatic, pina si ei se rostogolesc la picioarele mele si-mi faga- 
•duiesc cS vor face tot ce v.a fi pe placul domniei mele 2 . $i nu ma mul- 
tumesc numai cu atita, ci trebuie sa ajung cit mai repede si in Persia, 
s8 infring si pe Sapor, acel nepot al lui Darius, silindu-1 sa-mi plateasca 
bir, iar deodata cu ei va trebui sa pustiesc si tinuturile inzilor si ale 
saracenilor, obligindu-i sa. ma recunoasca stapin si sa-mi plateasca si 
ei tribut. Iar Tu, cu intelepciunea Ta te tii ca ai intrecut si puterea lor, 
caci de cind ai spus ca te-ai imbracat in evlavie, ti-ai luat obraznicia 
s& raspindesti zvonul ca eu m-am facut nevrednic de Imperiul Roman. 
Te faci ca nu stii ? Doar e lucru cunoscut ca eu sint urmasul prea pu- 
ternicului imparat Constans. 

Dar cu toate ca asemenea lucruri mi-au fost spuse despre tine, 
totusi nu ma departez nici acum de sentimentele de prietenie fata de 
tine, acelea pe care tu si cu mine, inca de pe atunci cind eram tineri, 
le-am impartasit unul fata de celalalt. $i lata ca acum in blindetea su- 
fletului meu ifi poruncesc ca sa-mi trimiti 1000 de livre de aur, cu 
ocazia trecerii mele prin Cezareea, intrucit sint nevoit sa plec pentru 
razboiul cu persii. 

Asadar, despre aurul de care am vorbit sa faci socoteala, pune 
suma pe cintar si trimite-mi-o prin unul din credinciosii tai cei mai 
apropiati, fireste dup'a ce vei fi sigilat sacii cu inelul tau. Deci, desi 
sintem in intirziere, va veni o zi cu mai multa blindete pentru Tine in 
urma sumelor trimise, caci sint gata sa nimicesc cu totul capitala im- 
paratiei 3 , rasturnind operele de arta ridicate acolo, zidind in acel loc 
temple si altare si silind pe locuitorii ei sa dea ascultare impSratului 
romanilor si sa nu se mai ridice altele. 



1. Poate sadagerii, trib barbar din Scitia Minor, de care pomeneste Iordanes, 
Pontes Historiae Daco-Romanae, II, 429. 

2. Nici un cercetator nu a admis autenticitatea epistolei acesteia §i a celei 
urmatoare. Ele figureaza totusi in multe din manuscrisele care cuprind epistolele 
Sf. Vasile, probabil ca «exercitii de $coala» ale unor copi?ti care au vrut sa puna 
in lumina atit aspectul religios al celor doi reprezentanti tipici ai crestinismului ?i 
paginismului, dar si ai mod'ilului de scris epistolar antic. De fapt ambele epistole 
sint lipsite cu totul de valoare literara. Dar ceea ce repugna mai mult sint nepo- 
trivirile si contradictiile interne ale epistolelor. O data se vorbeste de «obraznicia» 
Sf. Vasile, alta data de «bunatatea» lui Iulian. Si apoi suma imensa de aur, de unde 
•s-o dea Vasile ? 

3. In text orasul Cezarului. 



IBB SKtNTUL, VAS11.K CEL MARS 

EPISTOLA 41 
Vasile cStre Iulian 

I 

De asta data sint mici ispravile soartei si cu totul deplorabile fap- 
tele de vitejie pe care le-ai dus nu impotriva mea, ci impotriva ta in- 
suti, Incit ma priveste, ma cutremur ori de cite ori ma gindesc cum ai 
imbraeat purpura imparateasca si cum, capul tau eel necinstit se im- 
podobeste cu coroana, podoaba care, nefiind insotita de bunatate, schim- 
ba chemarea imparateascS nu in onoare, ci in necinste i . 

De altfel nimeni n-a judecat vreodata lucrurile in mod mai ridicol 
decit o faci Tu : dupa ce te-ai ridicat si ai ajuns la cea mai inalta dem- 
nitate, unde diavolii, care disprepaiesc si urasc binele, te-au dus la atita 
nesSbuintS, incit sa te crezi superior nu numai oricaror fapturi, te se- 
metesti acum sa te ridici chiar si impotriva lui Dumnezeu, ba mai ai acum 
curajul sa infrunti si Biserica, maica noastra, a tuturor, prin aceea ca-ml 
pui in vedere, mie celui mai neinsemnat dintre oameni, sa-^i trimit nu 
mai putin de 1000 de livre de aur. Povara acestui aur, oricit de grea ar fi 
ca, nu mi-a incremenit insa cugetul, ci m-a facut doar sa vars lacrimi 
umare pentru pierderea ta 2 . Ma gindeam intr-adevar la timipul cind 
fnvatam amindoi literatura frumoasa si cum parcurgeam impreuna 
Scriptura cea inspirata de Dumnezeu 3 : pe atunci nimic nu-ti scapa, dar 
azi nu mai ai nici o masura, pentru ca o mindrie bolnavicioasa a pus 
stapinire pe Tine. $tiai bine ca niciodata eu n-am suferit de pofta ne- 
satuia dupa bogatii, si iata ca azi imi ceri sS-ti trimit 1000 de livre de 
aur ! Poate vei binevoi sa ma cruti, prea bunule, pentru ca eu atitea 
rezerve de hrana am, incit daca am sta sa le consumam, atunci nici 
noufi nu ne ajung. La noi maiestria bucatarilor nu mai are de lucru, 
cutitul lor n-a mai dat prin carne de mult. Cele mai bune bucate sint 
la noi ciorbele cu zarzavaturi alternate cu o piine foarte ordinara si cu 
citeva inghitituri de vin slab, pentru ca nu cumva, speriate de lacomie, 
simturile sa se puna in lucrare intr-o dorinta de nepotolit 4 . 



1. Cu atft mai putin se pot imp&ca insultele grosolane din aceasta epistola cu 
mSsura ?i eleganta, de care $tim ca dadea totdeauna dovada Sf. Vasile. 

2. Un rfispuns demn de cugetarea Sfintului Vasile. 

3. S3 fi lost doar un simplu artificiu literar pentru a incurca mai mult constiinta 
Apostatului, ori vor fi parcurs cei doi intr-adevar impreuna si citirea Scripturilor 
Sllutc pv ( ind so afJau In Atcna ? Nu se poate sti. 

■I. Dcspro austeritatea recomandata de Sfintul Vasile in cercurile monahale de 
!ti Aiiuisd (i se vedea aici si mai sus, Epist. 22. 



■CKMORI j HI) 

II 

Lausus, vestituj T8u tribun, eel pe care soarta 1-a rinduit s& se puna 
In slujba unor lucrfiri serioase, mi-a fficut cunoscut ca o femeie oare- 
care a pStruns la LuminStia Ta pentru c&-si pierduse un fiu care a murit 
otrSvit cu carne de peste, fapt pentru care Tu ai dat un decret ca sa 
nu mai existe pesti nicSieri, iar unde se vor mai gasi, sa fie nimiciti 
toti, iar in felul acesta n-ar mai fi ramas in viata decit cei folositi la 
«lupta» impotriva fiarelor raufacatoare. Acest decret chiar daca 1-ai 
dat pe dreptate, mi-a parut lucru ciudat. Intr-adevar se stie ca un ase- 
menea gest provoaca risul : Tu incerci sa vindeci cu niste leacuri nein- 
semnate cele mai grele dureri care pot provoca rani. Pentru ca ai in- 
draznit sS infrunti pe Dumnezeu, in zadar te arati ca porti grija de va- 
duve si de orfani 5 . Gestul eel dintii e nebun si primejdios, eel de al 
doilea denota pe un om milos si cuminte. Daea mie imi vine greu sa 
dau lectii si sa ma impotrivesc unui imparat, pentru ca eu sint doar 
un simplu particular, cu atit mai greu va fi pentru Tine cind vei ajunge 
sa dai socoteala inaintea lui Dumnezeu. Caci pe cine ai putea gasi ca 
mijldcitor intre Dumnezeu si om ? Ceea ce ai citit, se vede ca n-ai in- 
teles, caci daca ai fi inteles, desigur ca n-ai fi condamnat 6 . 



EPISTOLA 42 

Catre Hilon, ucenicul sau i 

ScrisS inainte de episcopat 

I 

Am sa ma fac pentru tine, adevaratul meu frate, pricinuitor al lu- 
crarii de mintuire, daca vei primi cu bucurie sfat de la mine pentru 
ceea ce ti se cuvine sa faci, cu deosebire pentru cele la care insuti m-ai 



5. Ce rost are aici episodul cu pe$tii ? Pentru promovarea sanatatii publice 
amenintate de un caz de intoxicare era oare potrivit sa se evoce pretentia imparatu- 
lui cu cele 1000 livre de aur ? O oarecare noima are, desigur, punerea tn clntar a 
celor doua teze, a imparatului si a Sfintului Vasile, dar problema e stufos prezentata. 
Desigur scrisoarea e apocrifa. 

6. Aluzie la decizia lui Iulian : «am citit si am condamnat», cu care osindea 
orice rinduiala crestina. 

1. Dintre manuscrisele care cuprind epistolele Sfintului Vasile aceasta scrisoare 
s-a pastrat numai In codicele Parisimus 967 din sec. XIV, pe care benedictinii mau- 
rini nu-1 cuno^teau atunci cind au publicat textul care a fost reprodus si in colectia 
Migne. Unii cercetatori o atribuie Sf. Nil de Ancira (sec. V). A?a Migne, P.G. 29 LIV. 
C. Ho 11, Amphtiochius von Ikonium, Tubingen, 1904, p. 14. In romaneste epistola a 
circulat adeseori. - Asa' In «Vasile eel Mare ?i Grigorie Bogoslavul : Cuv/n(e», Bucu- 
resti, 1826, p. 110 — 112, apoi Vechile rindueli ale viefii monahale. Manastirea Do- 
brusa, 1929, p. 263—270. 



Igf) BriNTUI. VABII.B CXU KADI 

> ______ ^_— — -^— __ __ -__ _ — _ _ 

ruy«t sa te sfatulosr. Crtcl pentru a se Incumeta sa purceadfi la viata 
slnyuratica multi vor fi indrflznit, dar poate ca putini sint cei care s-au 
si ncvoit s-o duca la indoplinire asa cum se cuvine. Oricum, pentru ca 
sa ajungi la o aslfel do indeplinire nu-i destul numai s-o fi planuit, ci 
ubia sfirsitul it,i poate da deplin cistigul nevointelor. De aceea nu-i de 
asteptat nici un folos de la cei ce nu se grSbesc spre finta rinduita, care 
mnrginesc doar la inceput toata viefuirea monahiceasca, dar ce este 
inai do ris, este faptul ca ei leapada chiar hotarirea luata, lucru pentru 
cure necrestinii ii invinuiesc de lipsa de barbate si de statornicie 2 . 
Despre unii ca acestia zice Domnul : «Cine dintre voi vrind sa zideasca 
un turn nu stS mai intii si-si face socoteala cheltuielii, cu ce sa-1 is- 
prfiveasca ? Ca nu cumva punindu-i temelia si neputind sa-1 termine, 
tofi cei care vor vedea sa inceapa a-1 lua in ris, zicind : Acest om a 
inceput sS zideasca, dar n-a putut ispravi» 3 . 

Drop I aceea dupa un astfel de inceput se cade sa urmeze si sir- 
guinta de a inainta in bine. Pavel, acel prea viteaz luptator, nevrind 
ca noi sa raminem doar la faptele noastre bune din trecut, ci ca in fie - 
care zi sa inaintam cu spor in drumul nostru spre bine, zice : «uitind 
ceea ce sint in urma mea si tinzind la cele dinainte, alerg la tinta, la 
rfisplata dumnezeestii chemSri de sus» 4 . 

Asa este toata viata omeneasca : ea nu se indestuleaza cu cele tre- 
cuto, ci se hraneste mai putin din trecut, cit mai ales din viitor 5 . Caci 
ce foloseste omului satiul pe care pintecul lui 1-a cunoscut ieri, daca 
astfizi, flSminzind din nou, nu gaseste hranS pentru a se satura ? 

Tot asa nici sufletul n-are nici un folos dupa fapta buna de ieri 
dacS in ziua de azi el s-a lasat de lucrarea dreptatii. CSci zice Scriptura : 
«Cum te voi afla, asa te voi judeca» 6 . 

II 

Desarta este, dar, osteneala celui drept si neosindit ca si obiceiul 
pacfttosului, dacS dupa ele urmeaza o schimbare : pentru acela, daca se 
trece de la mai bine la mai rau, pentru acesta, de la mai rSu spre mai 
bine. Putem asculta acest adevar si de la Iezechiil, care ne invat& ca 
$i cum ar fi de fata Insusi Domnul, cind zice : «chiar si dreptul daca 



2. E fireascS zeflemeaua cu care paginii priveau aceasta «omorire a madularelor 
cnre sint pe pfimtnt», Col. 3, 5, pe care o preconizau monahii. 

3. Luca 24, 28—30. 

4. Fillp. 3, 13—14. 

5. In fond, oricare cre$tin (nu numai caiugarul) va fi judecat dupS starea su- 
fU'teasc j a din clipa mortfi, dovada ca tilharul de pe cruce a putut fi primit in rai In 
ultlmul ceas al victii. Luca 23, 43. 

6. Luca 19, 22. 



■viuawni 



101 



s«> va abate de la caloa sa $i se va purta cu nedreptato ; toate faptele 
lui bune nu .se vor pomeni si pentru nelegiuirea sa, pe care a facut-o, 
va muri in pacat» 7 . Acelasi lucru il spune si pentru pacfitos : «cel ne- 
legiuit dacS se intoarce de la nelegiuirea sa si face judecata si dreptate, 
isi intoarce sufletul sau la viata» 8 . Unde au ramas atitea osteneli ale 
lui Moise, sluga Domnului, cind impotrivirea sa de o clipa 9 1-a oprit de la> 
intrarea in pamintul fagaduintei ? Ce s-a ales de mergerea lui Ghehazi 
la Eliseu 10 , cind din pricina iubirii de argint si-a atras asupra-si lepra ? 
Ce folos a avut Solomon din atita noian de intelepciune n si ce a 
cistigat din aceea ca si-a indreptat intii cugetul spre Dumnezeu, dacS 
mai tirziu patima lui nebuneasca dupa femei 12 1-a f Scut sa cada in ido- 
latrie ? Dar nici pe dreptul David ratficirea cea de o clipa nu 1-a lasat 
neosindit din pricina greselii lui ia\a de femeia lui Urie 13 . Pentru eel 
care vrea sa duca o viatS dupa Dumnezeu ar fi destul sa pomenim ca- 
derea lui Iuda de la bine la rau : dupa ce ati^ia ani a fost ucenic al lui 
Hristos, el a vindut pe un pret de nimic pe Domnul, iar pentru aceasta 
si-a agonisit spinzurare. Asadar acest lucru sa-Ji fie tie bine cunoscut, 
frate, ca nu eel care incepe bine este desavirsit, ci eel care sfirseste 
bine, acesta este bine incredintat §i placut inaintea lui Dumnezeu. De 
aceea, frate, «nu da somn ochilor tad, nici dormitare genelor tale, ca sa 
te mintuiesti ca o caprioara din cursa vinatorului si ca o pasare din 
latul lui» u . Gindeste-te, dar, ca ai sa treci printre curse si sa umbli pe- 
virful unui zid inalt, de unde nu fara primejdie poate cadea oricine. 
Asadar nu te avinta prea devreme spre culmile nevointei, nu te in- 
crede orbeste in tine insuti, pentru ca nefiind inca destul de iscusit, 
sa nu cazi de la inaltimea nevointei. Ca mai bine este sa inaintezi in 
bine putin cite putin 15 . Sa te lepezi, dar, incetul cu incetul, de placerile 
vietii, stirpind din tine orice obisnuinta rea, pentru ca nu cumva rasco- 
lindu-ti toate placerile vietii deodata, sa atragi asupra-ti multime de 
ispite. Ci dupa ce vei fi biruit de tot placerea unei patimi, sa te poti 
intrarma impotriva alteia si astfel cu timpul vei birui toate placerile. 
Caci numele placerii este unul singur, insa luCrarile ei sint diferite si 
de multe feluri. 



7. /ez. 18, 24. 

8. 7ez. 18, 27. 

9. Num. 20, 3. 

10. IV Regi 5, 21—27. 

11. Ill Regi 4, 29. 

12. Ill Regi 11, 1. 

13. // Regi 11, 24. 

14. Pilde 6, 4—5; Ps. 131, 4—5. 

15. Daca «$i geniul e o indelunga rabdare», cum se spune adeseori, procesut 
Snaintarii in virtute este o «epectaza» continua (Grigorie de Nyssa, *Viata lui Moise* 
si tOmilia 6 la Cintarea Cinfdn'ior*;. 



1B2 BrtNTUt, VAKILICBiMARr 

De aceea, frate, stt HI mai Intii rabdator la orice ispito. Caci prin 
cite feluri de ispite nu-i Incercat eel credincios : pagube lumesti, iuvi- 
nuiri, minciuni, nesupuneri, clevetiri, prigoniri ? Prin acestea si prin al- 
lele de felul lor e pus la Incercare eel credincios. 

In al doilea rind s3 petreci in liniste, infrinat la vorba, neindarat- 
nic, neiubitor de marire desartS ,• nu le rast&lmaci pe toate, ci iubeste 
credinciosia ; nu fi vorba lunga, ci treaz si scurt la cuvint, gata oricind 
a invata tu de la altii, iar nu de a inva^a tu pe al|ii. Nu umbla dupa 
Stiri din viata lumeasca, pentru ca din asa ceva nu vei avea nici un 
folos, dupS cum spune psalmistul : 16 «sa nu graiasca gura mea lucruri 
•omenesti». Caci eel cSruia-i place sa graiasca bucuros despre treburile 
oamenilor pScatosi, acela repede trezeste in sine pofte spre placeri. Mai 
curind fii domic sa cunosti viata oamenilor drepti, caci aceasta ifi va 
fi de mare folos. 

Sa nu doresti sa te arati in lume inconjurind satele si casele oa- 
menilor 17 , ci ocoleste astfel de prilejuri ca pe niste curse ale sufletelor. 
Iar daca cineva, pentru multa evlavie, te-ar pofti sa intri in casa lui, 
unul ca acesta sa invete a urma credin{a sutasului, care atunci cind 
Iisus se silea spre el pentru vindecare, 11 oprea, zicind : «Doamne, nu 
slnt vrednic s& intri sub acoperamintul meu, ci zi numai cu cuvintul si 
■se va vindeca sluga mea». Iar cind Domnul a zis : «Du-te, fie tie dupa 
cum ai crezut», sluga lui s-a vindecat in ceasul acela» 18 . 

Dar aceasta sa-ti fie stiut, frate, ca nu prin venirea lui Hristos, ci 
prin credinta celui ce a stiut s-a vindecat bolnavul de dureri. Tot asa 
si acum. : daca te rogi din locul in care te afli si daca bolnavul crede 
•ca prin rugaciunile tale va fi ajutat, i se vor implini toate dupa dorinta 
lui. 

Ill 

Mai mult decit pe Domnul sa nu iubesti pe semenii si pe casnicii 
tHi, dupS cum este scris : 19 «Cel ce iubeste pe tata sau pe mama sau 
pe frati mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine». Si ce crezi 
ca vrea sa spuna porunca Domnului ? Nimic altceva decit ceea ce s-a 
zis in alt loc : «cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu 



16. Ps. 16, 4. 

17. Poate c3 in felul in care pune drept tinta a vietfi monahale fuga de lume 
sfl poat5 g5si un argument serios impotriva autenticitatii acestei epistole, caci Sfintul 
Vaslle chiar dac3 vorbe?te de o daruire totala in monahism (cf. ep. 2, 7, 22 etc.), 
totu?i el vede «cetatenia» calugarului nu in pustie, ci aproape de comuniunea cu 
oamenii. Desigur $i el este impotriva celor vagabonzi — «girovagilor». Milas, Ca- 
-noanc/e, I, 2, comentar la can. 4 al Sin. IV ecum. 

18. Mnrei 8, 8 j 13. 

19. Mafei 10, 37. 



acRiaoRi 103 

poate sfi fie uccnlcul Mou» M . Dacfi fat& de rudelo tale dupS trup tu ai 
murit Impreunfi cu Hristos, de ce mai vrei s& petreci iarSsi impreunS 
cu dinsele ? Si daca ceea ce tu ai stricat de dragul lui Hristos vrei s& 
le zidesti din nou pentru rudeniile tale, cSlc&tor de lege te faci. De aceea 
sS nu te retragi din locul tau de dragul rudelor tale, caci daca vei pa- 
rSsi acest loc s-ar putea sa te retragi si tu din viat,a pe care o duci 21 . 

Nu dori dupa locuri cu lume multa, nici nu indragi satele sau ora- 
flfele, ci iubeste singuratatea, ramii de-a pururea in tine insuti 22 , nu lasa 
mintea sa se imprastie, rugaciunea si cintarea de psalmi sa-ti fie preo- 
cuparea neincetata. Nu uita nici citirile, in primul rind cele din Noul 
Testament, pentru ca din Vechiul Testament adeseori ne putem vatama, 
nu pentru ca s-ar afla acolo scrieri vatamatoare, ci pentru ca judecata 
celor care s-ar putea rataci este neputincioasa. «Toata Scriptura este 
insuflata de Dumnezeu si de folos spre inv&tatura» 23 . Toate piinlle sint 
hrSnitoare, dar pentru cei bolnavi ele pot fi pagubitoare, de aceea nici 
In Vechiul Testament nu se cuprinde nimic spurcat, dar daca totusi ci- 
neva crede ca acolo s-ar gasi ceva necurat, acela sa nu uite ca doar 
dupa mintea lui se poate vorbi de necurafie acolo. «Toate sa le incer- 
cati, tineti ce este bun. Feriti-va de orice infat^isare a raului» 24 , caci 
«toate imi sint irigaduite, dar nu toate imi sint de folos» 25 . 

Sa nu fii, asadar, pentru cei ce te intilnesc prilej de poticnire, ci 
sS fii vesel, iubitor de frati, placut, smerit la minte, sa nu calci porunca 
de a fi primitor de straini prin aceea ca le gatesti bucate scumpe, ci 
Indestuleaza-te cu cit se gaseste, neluind de la nimeni mai mult decit 
cele de trebuinta fara sa iei nimic pentru via^a calugareasca, dar mai 
yirtos fugi de aur, ca de un vrajmas al sufletului, tata al pacatului si 
Slujitor al diavolului. Nu cumva vrind sa ajuti pe saraci sa te faci vi- 
novat si iubitor de avutii, iar daca cineva iti va aduce bani pentru sa- 
raci si daca cunosti cine sint cei mai lipsiti, atunci sfatuieste pe eel 
care a adus banii sa se duca el insusi sS-i dea nevoiasilor, ca nu cumva 
primind tu banii sa-ti pingaresti cugetul 26 . 



20. Luca 14, 27. 

21. Luca 9, 59—62. 

22. Nu impra$tierea, ci raminerea in sine e una din virtutile cele mai indra- 
■gite de monahii rasariteni, tncepind de la loan Casian si Evagrie Ponticul ptna la 
Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama (Viller-Rohner, Aszese u. Mystik in der 
V&terzeit, Freiburg, B. 1939, p. 122 s.u. 

23. // Tim. 3, 16. 

24. I Tes. 5, 21. 

25. I Cor. 6, 12. 

26. PSrintii veacului IV osindesc aspru arghirofilia si mai ales pe camatari. Asa 
se face c3 Sfintii Vasile, cei doi Grigorie (de Nazianz si de Nyssa) ca si loan Gura 
de Aur ne-au dat cele mai avintate cuvintari despre aceste probleme. Idealul in- 
tllnit la toti este comuniunea perfecta din epoca apostolicS j Fapte 2, 44 — 46 si 4, 
34—35. 

13 - Sftntul Vasile eel Mare 



lf)4 ■FtNTUt. VA»n,K CM, MAKE 

IV 

Fugi de pl&ceri, iubeste infrinarea, deprinde-ti trupul cu osteneli, 
iar sufletul obisnuieste-1 sfi se ImpotriveascS ispitelor. Socotind ca des- 
pfirtirea sufletului de trup aduce izbaVirea de toate relele, asteapta des- 
ffitarea bunatatilor celor vesnice, de care s-au imparta?it toti sfintii. 
Cumpdnind acestea tot timpul, pune in fata nalucirii diavolesti cugetul 
eel temator de Dumnezeu, lasind acestuia dreptul ca la lasarea cinta- 
rului el sa traga mai mult. $i cu deosebire cind un gind viclean se va 
razvrSti in tine, zicind : «Ce folos ai tu ca-ti petreci viata in aceste 
locuri retrase ? Ce dobinda ai ca te-ai departat de impreuna-vietuirea 
cu oamenii ? Au nu stii ca aceia care au fost asezati de Dumnezeu 
ca episcopi ai Bisericilor lui Dumnezeu, traiesc de obicei impreuna cu 
oamenii si sSvirsesc neincetat intrunirile si praznuirile cele duhovni- 
cesti 27 , de la care cei ce sint de fata trag mare folos ? Caci acolo se 
dezvSluie tainele pildelor pe care le istorisesc invataturile apostolice, 
tilcuirea povetelor evanghelice, invatarea stiintei dumnezeiesti, intilni- 
rile cu fratii duhovnicesti, care, ingaduindu-le sa le vada fata, aduc 
mare folos celor cu care se intilnesc. Iar tu te-ai instrainat de bunatati 
atit de mari raminind aici si salbaticindu-te ca fiarele. Doar vezi ce 
singuratate mare si ce pustiire aproape neomeneasca e aici ! Nu ga- 
st'sti aici nici o bruma de invatamint, esti despartit de ceilalti frati, in 
cuget e o mare nepasare pentru tinerea poruncii lui Dumnezeu». 

Deci, cind acest gind viclean, razvratindu-se in tine, vrea sa te 
abata din cale cu' aceste momeli si cu altele asemenea lor, atunci in 
gindul eel bun sa pui in fata acestora iscusinta adevarata si sa zici : 
«Pentru ca-mi spui ce bine e in lume, tocmai de aceea m-am mutat aici, 
pentru ca m-am judecat pe sine-mi ca sint nevrednic de acele bunatati 
ale lumii. CS intr-adevar in lume sint amestecate cele rele cu cele bune, 
dar mai mult covirsesc cele rele. Mergind eu intr-o zi la intilnirile cele 
duhovnicesti abia am gasit pe un frate, care parea ca e temStor de Dum- 
nezeu, dar care in firea lui era stapinit de diavolul, si am auzit de la 
el cuvinte fermecatoare si alcatuite mestesugit, parca anume ca sa in- 
S(>le pe cei pe care ii vedea. Dupa el am mai intilnit o sumedenie de 
furi, de tilhari si de asupritori ; am vazut si chipul schimonosit al celor 
ce se imbatasera si singerarile celor care au avut de suferit. Am vazut 

27. Ce pacat cS nu ni se descrie modul in care se desfasurau aceste intruniri ! 
A se observe tns<1 si insinuarile ispititorului ! 



■chuohi , e5 

apoi si frumusetftt femeilor, care mi-a pus la incercare curfitia. E drept 
eft de desfrinare am scfipat, dar In cugetul inimii totusi mi-am intinat 
fecioria. Am auzit si multe invStaturi bune si folositoare sufletului, insa" 
la nici unul din dascSli n-am gasit fapta buna care s& se fi potrivit cu 
cuvintele lor. Dupa aceea am auzit nenumarate cintece imbracate in 
versuri dezmierdatoare. Asa am auzit alauta rasunind placut, baterea 
din palme a celor ce jucau, glasurile celor ce spuneau pozne, in sfirsit, 
am auzit multe prostii si nazbitii precum si strigatele unei multimi in- 
tregi. Am vazut lacrimile celor jefuiti, durerile celor ce erau dusi in 
robie, plinsetele celor dati la cazne. Toate acestea le-am vazut si iata 
nU era o adunare duhovniceasca, ci era o mare inviforata si razvrStita 
de furtuna care ameninta sa-i acopere pe toti cu valurile ei». 

«Spune-mi atunci, o gind rau si dub al dezmierdarilor trecatoare si 
al mSririi desarte, ce folos am eu sa vad si s& aud toate acestea, daca 
nu pot s-ajut pe nimeni din cei asuprifi, nici sa apar pe cei slabi sau 
sa indrept pe cei gresi^i, ci mai curind pot sa-mi gatesc mie insumi pie- 
irea ? Ca dupa cum putina apa curata se imprastie si e prafuita de vint, 
tot asa si faptele bune, pe care credem ca le savirsim in viafa aceasta, 
se pierd in noianul faptelor rele M . Ca la veselie si la bucurii pina si 
clntecele celor ce petrec in lume se infig in noi ca niste bolduri, ca 
sS intunece cura^ia cintSrilor de psalmi, iar vaetele si tipetele celor ce 
li se face strimbState vin tot de la cei din neamul lor, parca anume ca 
s5 puna la incercare rSbdarea saracilor. 



Atunci ce cistig eu din viata aceasta dacS imi tulbur numai su- 
fletul ? IatS de ce ma mut la mun^i ca o pasare, cum spune psalmistul 
«ca o pasare m-am izbSvit de cursa vinatorilor» 29 . lata dar, «socoteala 
mea sucita», de ce petrec eu in pustia in care a petrecut si Domnul. Aici 
e stejarul din Mamvri 30 , aici scara ce duce la cer si cetele ingerilor 
care s-au aratat lui Iaoob 31 . Aici e pustia in care poporul curatindu-se 
a capatat Legea 32 , si astfel intrind in pamintul fagaduintei a v^zut pe 
Domnul. Aici e Muntele Carmilului, pe care salasluindu-se Hie s-a fa- 



28. Multe lucruri neplacute se intilneau in veacul IV si cu ocazia pelerinajelor, 
dupa cum ne informeaza cunoscuta epistola a Il-a a Sfintului Grigorie de Nyssa. 
(Epistulae, ed. I. Pasquali, Leiden, 1959, p. 13—19). 

29. Ps. 123, 7. 

30. Fac. 18, 1—33. 

31. Fac. 28, 12. 

32. /c?. 19, 1—25. 



19 _ BrlNTUL VA«It,K CKt, MAHK 



cut pliicut Domnulul 33 . Alcl e valea in care duclndu-se Ezdra a gasit, 
dupa porunca Domnulul, cartile cele Insuflate de Dumnezeu 34 . Aici este 
pustia in care, hranindu-se cu lacuste, fericitul loan a propovaduit oa- 
menilor pocainta 35 . Aici este Muntele Maslinilor, pe care S-a suit Hris- 
tot ca sa Se roage si ne-a invStat si pe noi sS ne rugam 36 . Aici aflam 
pe Hristos eel iubitor de pustie. Caci zice : «unde sint doi sau trei adu- 
nati in numele Meu sint si Eu in mijlocul lor» 37 . Aici e calea cea 
strimta si ingusta care duce la viata 38 . Aici sint dascalii si proorocii 
care «au ratacit prin pustie si in munti si in pesteri si in crapaturile 
pamintului» 39 . Aici sint apostolii si evanghelistii si viata cSlugarilor in- 
cetateniti in pustie 40 . 

«Iata, dar, ce am primit eu de buna voie, ca sa dobindesc cele fa- 
gadmte mucenicilor lui Hristos si tuturor celorlalti sfinti, ca si eu sa 
pot zice in chip nemincinos : «pentru cuvintele buzelor Tale eu am pa- 
zit cai aspre» 41 . Ca stiu ca iubitorul de Dumnezeu Avraam a ascultat 
glasul lui Dumnezeu si s-a mutat in pustie, stiu de Isaac eel asuprit, 
de patriarhul Iacob eel care mult a pribegit, de Iosif eel neprihanit si 
vlndut, de cei trei tineri pazitori ai curatiei, care s-au luptat impotriva 
focului, de Daniil, eel aruncat in groapa leilor, de indraznetul la vorba 
leremia, care a fost osindit si aruncat intr-o groapa cu noroi, de Isaia, 
vizatorul tainelor celor ascunse care a fost taiat cu fierastraul, de Is- 
rael, care a fost dus in robie, de loan, eel care a infruntat preacurvia 
si a fost taiat de sabie, precum si de mucenicii lui Hristos, cei care au 
fost ucisi 42 . 

«$i pentru ee sa mai lungesc cuvintul, cind si Insusi Mintuitorul 
S-a rastignit pentru noi, pentru ca prin moartea Lui sa ne dea viata 
si pentru cape toti sa-i indemne si sa-i atraga la rabdare ? Catre El 
ma grabesc si catre Tatal si catre Duhul Sfint. Pentru aceasta ma ne- 

33. Ill Regi 18, 42. 

34. / Uzdra 10, 3. 

35. Marcu 1, 6. 

36. Luca 22, 39—40. 

37. Matei 18, 20. 

38. Matei 7, 13. 

39. Evr. 11, 38. ' . .. 
40 Ca si arhidiaconul Stefan (Fapte 6—7) dar cu referire mai ales la mbitorii 

de singurState, autorul acestei epistole face o ^manuntita istorisire a poporului evreu 
de la Avraam pin3 la Hristos. 

41. Ps. 16, 4. ' .. x, - - 

42. Firc^te atit cei alesi ai Domnulul cit si cei ce au ales slujirea calugareasca 

mi pot uita ca oa c jcrtfS si suferinta. Matei 23, 34. 



■cnitoni j 07 

voiesc ca sil mfl fac plficut Lui, ca unul care ma socotesc novrednic 
de bunatatile lumii. De altfel nici eu nu sint pentru lume, nici lumea 
pentru mine». 

Acestea, asadar, socotindu-le In sine-ti, implineste-le cu silinta 
precum ti s-au spus, lupta-te pentru adevar pina la moarte, caci si de- 
spre Hristos s-a zis : «ascultator facindu-Se pina la moarte» 43 . Dar si 
apostolul zice : «luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, la vreunul din 
voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul 
eel vlu» 44 . Ci indemnati-va si ziditi-va unul pe altul pina ce putem sa 
Zicem : «astazi», caci cuvintul acesta, «astazi» 45 insemneaza tot timpul 
vietii noastre. Deci, daca asa vei petrece, frate, si pe tine te vei mintui 
§i pe noi ne vei bucura si pe Domnul in veci de veci ll vei slavi. Amin. 



EPISTOLA 43 
Mustrare catre tineri 1 
Inalnte de episcopat 

Ca unul care duci viata singuratica si ca om credincios si iubitor 
de evlavie, deprinde-te odata si baga-ti in urechi rinduielile evanghe- 
lice, strunirea deplina a trupului, smerenia cugetului, curatia gindirii, 
stingerea miniei ! Oricit vei fi de coplesit de treburi, fa-ti si mai multa 
vreme pentru Domnul ; chiar daca te-a jefuit cineva, nu-1 purta prin 
judecati ; de te uraste cinev^, tu raspund-e-i cu iubire ; daca esti pri- 
gonit, rabda ; daca esti defaimat, roaga-te ; fii mort pacatului, rastig- 
neste-te impreuna cu Hristos ; arunca-ti toata povara grijilor pe spatele 
Mintuitorului, pentru ca sa te afli si tu printre miile de ingeri, adunSrile 
celor intii nascuti 2 , tronurile apostolilor, scaunele de cinste ale prooro- 
cilor, toiegele patriarhilor, cununile mucenicilor, laudele dreptilor. Sa 
doresti si tu sa te numeri impreuna cu cei drepti, in Hristos Iisus, Dom- 
nul nostru. Lui fie marirea in vecii vecilor. Amin. 



43. Filip. 2, 8. . 

44. Evr. 3, 12. 

45. / Tes. 5, 11 ; Evr. 3, 12—13. 

1. Fragmentul acesta nu-i intilnit in nici un manuscris care cuprinde epistolele 
Sflntului Vasile. El a fost strins de calugarii maurini in editia pe care o reproduce 
$i colectia Migne. Autenticitatea ei e discutabila. In orice caz, ea nu-i propriu-zis 
epistola, ci pare mai curind o omilie trunchiata. Probahil a fost vorba de mai multi 
«tincri» ; or aid se foloseste mereu singularul. 

2. «intii nascutii», adica crestinii. Expresia «adunarile. celor intii nascuti» o in- 
tilnim in Epistola c&tre Evrei 12, 22 — 23. 



100 SFINTUL VAIILB CBL MAKV 

EPISTOLA 44 
Catre un cilugdr care a cSzut 1 

I 

Nu-ti trimitem salutSri, pentru ca nu se cuvine s& saluti pe cei ne- 
legiuiti. PSstrez inea o indoiala si nu-mi intra" la inimS o astfel de mon- 
struozitate, o fapta atit de urita, o farSdelege atit de mare, pe care ai 
fflcut-o, daca peste tot a fost cu putinta o astfel de fapta cum o stim 
de acum cu totii. Ma intreb, intr-adevar, cum s-a putut calca in pi- 
cioare o intelepciune atit de mare, cum a putut fi uitata o rinduiala atit 
de exacta, cum te-a putut cuprinde o orbire atit de nea§teptata, incit, 
ffirS s& te mai gindesti la nimic, ti- a i putut pierde cumpatul intr-un 
chip atit de cumplit ? Caci nu mai incape nici o indoiala ca ti-ai aruncat 
sufletul intr-o adevarata prapastie si, dupa cum ii auzi pe toti cei ce 
vorbesc de aceasta nelegiuire, tu te-ai pus parca in fruntea tuturor. Ai 
18sat de o parte credinta, ai uitat de lupta cea bunS. Nu-ti poti inchi- 
pui ce supSrare mare mi-ai facut ! Ce preot nu se va plinge auzind o 
astfel de veste ? Ce slujitor al Bisericii nu se va bate in piept de du- 
rere ? Care dintre mireni nu se va intrista ? Ce schimnic nu se va tin- 
gui ? S-ar putea ca chiar si soarele sa se intunece din pricina caderii 
tale, cSci pinS si tSriile cerului s-au zguduit auzind cum ai ajuns de 
te-ai pierdut. Chiar si pietrele nesimtitoare au plins din pricina nebu- 
niei tale, poate ca si dusmanii au varsat lacrimi din pricina nelegiuirii 
tale, care a intrecut orice masura. O ! ce grea impietrire ! O ! ce cru- 
zime InspSimintatoare ! Nu \i-e frica nici de Dumnezeu si n-ai nici ru- 
$ine de oameni, nu ti-a pasat de prietenie, te-ai inecat dintr-o data, 
te-ai dezgolit dintr-o data. $i acum iata-ma din nou suparat din pricina 
ta, nenorocitule ! Tu, care spuneai la toti ca te silesti sa prinzi impa- 
rStia 2 (cerurilor, n.tr.), iata acum ai cazut din aceasta imparatie ! Tu, 
care voiai sa inspiri tuturora frica de care vorbeste invatatura cres- 
tinfi, iata cS nu ai dat dovada de aceasta frica nici macar pina in fata 
oohilor t&i ! Tu, care te l&udai cu saracia, te-ai facut acum de rusine 
sSvIrsind jaf ! Tu, care vorbeai in cuvintarile tale despre pedeapsa lui 
Dumnezeu, ti-ai atras insuti o astfel de pedeapsa ! Cum sa ma mai pling 
din pricina ta ? Cum voi putea sa indur aceasta suparare ce mi-ai fa- 



1. Textul acestei epistole s-a pastrat numai in doi codici grecesti : Parisimus 
Qr. 967 din sec. XIV si Parisimus Suppl. gr. 1021 din sec. XIII. Recent el a fost 
ctimparat cu col redat de caiugarii maurini si care a fost apoi tip&rit si in colectia 
Mlgnc. Unii cercetatori se pronunta impotriva autenticitatii lui. Astfel, A. Cavallin, 
SHidlen zu don Rrielen des hi. Bas., Lund, 1944. 

2. Ma/c/ 11, 12. 



a cwiom _______^__ 109 

cut? Nu stii cum a cftzut luceaffirul eel ce se scoalfi de dimineatfi 3 91 
carp a fost aruncat la pfimint ? Tuturor oamenilor le vor tiui amindoua 
urechile cind vor auzi de aceasta isprava a ta. Cum a fost cu putinta 
ca nazarineanul 4 eel mai strSlucitor decit aurul sa se faca" mai negru 
decit funinginea ? Cum a fost cu putinta ca neamul eel de cinste al Sio- 
nului sS ajunga un vas netrebnic 5 si de necinste ? Cel pe care-1 po- 
meneau Sfintele Scripturi fiind cintat in toate glasurile si-a vazut azi 
cum ii piere pomenirea cu rasunet mare. Cel care avea o minte agera 
a pierit repede. Cel care avea o cugetare cuprinzatoare a savirsit un 
pScat cu multe ascunzisuri. Intr-adevar, cei care isi dadeau seama ca se 
ajutoreaza cu invataturile tale au suferit o mare paguba prin pierderea 
ta. Cei care ciuleau urechile sa-ti asculte predicile si le-au astupat acum 
cind a venit zvonul despre pierderea ta. Cit despre mine, nu ma mai 
opresc din plins, fata mi s-a posomorit, m-au parasit toate puterile, in 
loc de piine parca maninc cenusS si punindu-mi un sac pe rani nu mai 
prididesc adresindu-tl laude sau mai bine zis alcatuindu-tl cuvint de in- 
mormintare, fara sS cer nici sa ma mingiie cineva, nici sa ma usureze, 
pentru ca mingiierea mi-a ocolit privirea ochilor si pentru ca pe ei nu 
poti pune nici bandaj, nici IegSturi. Aceasta-mi este rana cea dureroasa. 
De unde-mi va veni vindecarea ? 

II 

Drept aceea, daca ti-a mai ramas vreo nadejde de mintuire, daca 
te mai gindesti cit de putin la Dumnezeu, daca te mai doresti cit de 
cit dupa bunurile ce vor sa vina, daca mai pastrezi ceva din frica de 
pedepse care ii asteapta pe cei nepocaiti, atunci intoarce-te din nou la 
viata de infrinari, inalta-ti privirile spre cer, revino in sine-ti, scutu- 
rS-ti amorteala simturilor, lasa-te de patimi, scutura-te de ame^eala 
care te-a cuprins, ridica-te impotriva celui care te-a doborit 6 . Aduna-ti 
toate puterile si ridica-te de jos. Adu-ti aminte de Pastorul cel bun, 
Care te va insoti si te va ridica. $i de te-ar ^ine cel rau de amindoua 
miinile sau chiar de te-ar prinde si de urechi, tu salta-te si fugi din 
preajma celui ce te-a ranit. Adu-ti aminte de ceea ce sta scris : 7 «au 
doara cel ce cade nu se mai scoala ? sau cel ce se abate nu se in- 
toarce ? Or, cel ce a fost batut iata ca poate fi ingrijit, cel atacat de 
fiare le poate imblinzi, cel care marturiseste nu-i respins. Intr-adevar. 



3. Isaia 14, 12. 

4. Ucenicul lui Hristos sau cre?tinul. 

5. Pling. lei. 4, 2 ; II Tim. 2, 20. 

6. Impotriva diavolului. 

7. Ier. 8, 4 (edifia 1914). 



200 wrlWTut, vAwii.r, cm mar k 

«Domnul nu vrca mourtcn pflcfitosului, ci s& so Inloarcfi si sft fie viu» 8 . 
Nu fi nepfisator la yindul c& ai cSzut si cfi de acuma ai rfimas In pra- 
pastia rclelor. A vonit vremoa sa te ridici, ai avut destuia vreme si de 
Indi'lungS rSbdare, e vremea sa te vindeci, vremea sS te indrepti. Ai 
ulunocat ? Trezeste-te ! Ai pficStuit ? UsureazS-te ! Nu mai umbla pe 
fttlea pacatosilor 9 , ci sari afarS din ea ! DupS ce te vei fi intors si-ti 
voi fi plins pScatele, atunci vei fi mintuit, cSci sanatatea ne-o da truda, 
lar mintuirea, sudorile 10 . 

S3 bagi de seama ca vrind sa-ti tii legamintul incheiat cu alti oa- 
moni sS nu calci legamintele fata de Dumnezeu, pe care tu ti 16-ai luat 
do fatS fiind multi martori. Nu sta, dar, la indoiala'ta, din pricina unor 
socoteli omenesti, sa uiti sa vii la mine. Eu imi voi primi mortul, il 
voi ]eli, il voi ingriji, voi plinge cu amar pentru loviturile suferite de 
fiica neamului meu lx . Toti te vor primi, toti vor fi alaturi de tine in 
suferintele tale. Nu te lasa abatut, adu-ti aminte de zilele de altadata. 
Exista mintuire, exista indreptare. Ai incredere, nu deznadajdui. Nu 
exista lege care sa osindeasca la moarte, ci o iertare care amina pe- 
depsirea, care asteapta indreptarea. Usile nu s-au inchis inca, mirele 
nsteapta 12 , nu pacatul e stapin. Incepe lupta din nou, nu mai sta la 
indoiaia, fie-ti mila de tine insuti si de noi toti in Hristos Iisus Domnul 
nostru, Caruia fie marirea si puterea acum si in vecii vecilor. Amin 13 . 

EPISTOLA 45 
Catre un calugar care a cazut 1 
Data scrierii necunoscutS 

I 

O teama indoita a cuprins cutele cugetului meu din pricina sim- 
tSmintelor pe care le nutresc fata de tine. In primul rind ma cople- 



8. Iez. 18, 32. 

9. Ps. 1, 1. 

10. Idee centrals in viata duhovniceasca a monahismului rasantean. Macarie- 
Eglpteanul, Omilii duhovnice?ti, 5, trad. rom. C. Iordachescu, ed. II. Chisinau, 1932, 
p. 32 s.u. 

11. let. 11, 1. 

12. Matei 25, 1—12. 

13. Nici stilul, nici incheierea nu sint cele obisnuite In epistolele Sfintului Vasile. 
Poate nici usurinta cu care e reprimit pacatosul. 

1. Textul acestei epistole a fost tradus si in romaneste si a circulat si prin ml- 
nastirile noastre. A se vedea codicele manuscris nr. 1552 f. 139 — 140 de pe la finele 
sec. XVIII, «a Sfintului Vasile trimitere pentru un calugar cazutt». Nu se stie unde 
va fi trait si ce va fi gre$it acest monah. Sfintul Vasile va fi adunat in sufletul sau 
dcstulo exporionte, in caiatoriile de informare prin Orient, inainte de a infiinta ase- 
zBmlntclc sale cfilugaresti. Dar experienta sa a crescut mereu si in timpul pasto- 
rutfei. 



aciuaoHi 



201 



Seste o slaro de sclrbfi lipsitfi de milS, care m3 duce pina la rfiutate r 
in al doilea rind, dimpotriva, daca a? vrea sa privesc lucrurile mai cu 
mils, starea aceasta m-ar sili s3 ma schimb in chip nedrept pina a ma\ 
arata prea ingaduitor fata de pacat. Asa se face ca pe cind ma prega- 
team sa compun epistola aceasta am ajuns ca, pe de-o parte, in urma; 
unor anumite considerente, sa-mi fac mai sprintena mina care-mi fusese- 
amortita pina atunci ; pe de alta parte, fata care-mi era nedumerita in, 
urma incurcaturii in care tu m-ai pus, n-am avut puterea s-o schimb- 
deloc : atit de tare ma coplesise rusinea, din pricina gre§elii tale, incit 
trasaturile gurii mi s-au slabanogit dintr-o data, iar buzele au inceput 
sa tremure. 

Vai ! Ce sa scriu sau ce sa gindesc, cind stau crucit si imi aduc 
aminte ca prima parte a vietii tale era stapinita de atita mindrie si cind 
bogatia curgea girla tirindu-se cu fala in jurul tau ? Ma cutremur ! Pe 
atunci roiau in urma ta o multime de lingusitori, era voluptatea cu pla- 
cerile ei scurte, insotite de primejdii evidente si de nedreptati acope- 
rite ! O data temeri inspirate de slujbasii tribunalelor aruncau in vint 
idei de mintuire, alta data zgomotul afacerilor publice iti tulbura ca- 
minul si nenorocirile care se tineau lant te opreau sa te adresezi spre 
Cel Care era singurul in stare sa te ajute ; cu timpul, incet-incet, ai in- 
ceput sa-ti dai seama ca Mintuitorul era Cel Care, in folosul tau, te 
punea la incercare, speriindu-te cu cite-o suferinta, dar Care te scapa 
si te ocrotea pe tine, care, de altfel, te bucurai de El in ceasuri de li- 
niste, asa incit de la un timp ai inceput sa-ti schimbi purtarea si sa 
traiesti mai intelept, dispretuind belsugul plin de primejdii si de neso- 
cotiri ale casei tale, pina chiar a sotiei tale 2 . 

Intors in intregime spre cer ai inceput de acum sa strabati satele 
si orasele intocmai ca un strain si ca un calStor, te-ai grabit s-ajungi 
si la Ierusalim, unde eu insumi, ramas impreuna cu tine, te-am felicitat 
pentru aceste ispravi vrednice de un atlet, cind, postind saptamini in 
?ir, stateai de vorba cu Dumnezeu, ferindu-te (tocmai ca sa te poti re- 
trage) de la contactul cu prea multa lume, asa incit prin liniste si singu- 
ratate ai scapat de zgomotul oraselor. Fara mila iti intepai trupul aco- 
perindu-1 cu un sac aspru, cu o cingatoare zgrunturoasa iti stringeai 
rinichii si astfel cu rabdare iti striveai oasele. Folosind hrana tot mai 
putina, coastele ti s-au inmuiat, spre sira spinSrii, n-ai vrut sa te mai 
incingi nici macar cu o panglicutS moale si, stringindu-ti pintecele ca 



2. Avem aici iara?i un pasaj caracteristic scrisului Sfintului Vasile, oare ade- 
seori leaga laolalta, fara conjunctie, cite doua sau trei fraze. Pe de alta parte, ca 
sub patrafir, de unde la inceput aveai impresia ca ni se prezinta ca si in prima parte- 
a epistolei nr. 44 o viata condamnabila, in cele urmStoare se insista asupra unui, 
aspect cu totul de alta natura. E impresionanta aceastS mortificare. 



702 nrtNTUi. vahii.k cm. makig 



Intr-o vontuzfi, to sfortal sft tp lipesti de reglunile rinichilor ; apoi go- 
lindu-ti carnea do toata grSslmea ei ai zvintat curajos canalele. asezato 
sub stomac, iar prin abstinente, stringindu-ti stomacul in aceste indoi- 
turi, ai fScut din regiunile costale o iesiturfi care acoperea pSrtile buri- 
rului. In chipul acesta, reducind la minimum intreg organismul, dadeai 
slav& lui Dumnezeu, mingiindu-ti barba udatS de riuri de lacrimi. 

Dar la ce-mi foloseste sS insir toate amanuntele acestea? Adu-ti 
aminte cite guri sfinte ai atras spre tine pentru cite o sarutare, cite 
trupuri sfintite ai imbratisat, citi oameni ti-au strins miinile cu caldura 
pentru ca le vedeau curate, iar ca sa te cinsteasca, multi slujitori ai 
Domnului au alergat sa-Ji imbratiseze genunchii. 

II 

$i cu ce scop amintesc toate acestea ? O acuza de adulter zvonita 
din multime a zburat mai repede decit sageata si mi-a ranit auzul in- 
figindu-si cu putere acul ei ascujit tocmai in inima mea. Ce uneltire 
atit de meste$ugitS a celui rau te-a putut duce la o cadere atit de ne- 
norocita ? Ce mreaja intortocheata a diavolului te-a putut cuprinde, 
punind dintr-o data cap multelor tale indeletniciri ? Pina unde nu se 
dusese vestea despre lucrarile tale ? $i ar fi oare lucru drept sa nu dai 
crezare acestor zvonuri ? $i cum s-ar putea ca ceea ce e evident sa nu 
lase totusi sa acceptam ca vrednic de crezare ceea ce pina atunci ra- 
masese ascuns ,- daca-i adevarat ca tu ai inchis in juraminte infrico- 
?fitoare sufletele care-si gasisera scapare la Dumnezeu, cita vreme se 
stie ca ceea ce-i mai mult decit «da» sau «nu» 3 a fost atribuit numai 
diavolului ? $i astfel, drept chezasie te-ai folosit de un juramint fals 4 
9i in acelasi timp prin necinstea pe care ai adus-o si vietii sihastresti 
ai facut sa se rasfringa rusinea pina la apostoli si la Mintuitorul insusi ! 
Ai facut de ris mindria fecioriei, ti-ai batut joe de votul cumpatarii. Noi 
insine ne-am transformat intr-un teatru de prizonieri : iudeii si pagiriii 
rid In comediile lor de noi. Ai impartit cinstea calugarilor in doua 
cete : pe cei mai constiinciosi i-a dus la spaima. si la lasitate, facin- 
du-i sa se mai si mire de puterea diavolului ; din cei caldicei tu ai facut 
oameni care se iau la intrecere cu desfrinatii. Ai nimicit pe cit ti- a 
stat in putere mindria lui Hristos, Care a zis : «Indrazniti, Eu am biriiit 
lumea». Pentru patria ta tu ai umplut pina sus vasul necinstei. Ai im- 



3. Mate! 5, 37. 

A. So mirS ?i editorul acestei epistole cum de nu d5 Sflntul Vasile precizari mai 
clare In loqaturj cu natura juramintului facut de calugar fata de celelalte suflete: 
Y Courtonne, op. cit., I, p. 114. ■ 



acHiaom ^ 203 

plinlt Intr-adevSr ceea ce se spune In cartea Pildelor : «ca un cerb rSnit 
cu sSgeata la ficat» 5 . 

$i ce-i de fScut acum ? Fortareafa principals a vietii n-a cSzut cu 
atita, frate ; leacurile care pot insSnatosi din nou nu si-au pierdut pu- 
terea, n-a fost zSvorita incS cetatea de adapost. De aceea nu te situa 
mai jos decit toate rautatlle, nu te duce cu gindul pina la a te face 
ucigas ! Domnul stie cum sa ridice pe cei care au cazut. Nu fugi de- 
parte, ci intoarce-te iar spre mine. Reia-ti din nou lucrarile din tinerefe 
si nimiceste prin fapte virtuoase voluptatea cea lipicioasa care se ti- 
raste pe jos. Indreapta-fi privirile spre ziua sfirsitului, cea atit de apro- 
piata de viafa noastra, injelege cum au ajuns de acum fiii lui Israel si 
paginii sa fie dusi spre inchinarea ce se cuvine lui Dumnezeu si nu te 
indeparta cu totul de Mintuitorul lumii. Nu te lasa sa ti se potriveasca 
aceasta hotarire infricosatoare : «Nu va cunosc pe voi» 6 . 



EPISTOLA 46 
Catre o fecioara care a cazut *■ 
Data scrierii nu e cunoscuta' 

I 

E vremea sS strigam si noi, ca si proorocul, si sa zicem : «Cine va 
da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa pling ziua 
$i noaptea pe cei loviti ai fiicei poporului meu ?» 2 . Cu toate ca o ta- 
cere adinca le inSbusa, cu toate ca au adormit, naucite pentru totdeau- 
na de o lovitura ingrozitoare, si desi rana lor mortala le-a eliminat de 
acum pina si sentimentul raului in care au dat, totusi noi nu trebuie 
sa" lasam sa treaca fara lacrimi o cadere atit de nenorocita. Daca Ie- 



5. Pilde 7, 23 (dupa editia din 1914). 

6. Luca 13, 27. Bunatatea lui Dumnezeu ?i nadejdea crejtina biruiesc pina la 
sfir$it. Desigur ca tocmai acest adevar va fi atras con?tiintele multora asupra acestui 
caz de intoarcere a unui suflet la Dumhezeu. Ca unul care ne-a lasat aproape 100 
de canoane privind pocainta, Sfintul Vasile ne-a dat §i aici o descriere impresionanta 
privitoare la problematica pastoratiei cre§tine de totdeauna. 

1. Epistqla aceasta ni s-a pastrat in doi codici Mediceus 4 ?i 14 din Florenta 
din sec. XI si Coislianus 237 din Paris din sec. XI, care cuprind aproape toate episto- 
lele Sfintului Vasile. Dupa ce epistola anterioara ne-a descris soarta unui «calugar 
care a cazut», aici ni se prezinta soarta unei fecioare cazute in pacat si a carei re- 
primire in rindul credinciosilor, ca un profund duhovnic ce era, Sfintul Vasile o 
descrie intr-un limbaj de o rara patrundere psihologica si cu un retorism impresio- 
nant. Pentru autenticitatea ei vorbeste si faptul ca inca in primdi ani ai sec. V Rufin 
a tradus-o tn latineste, Migne, P.L. 31, 1785 — 1790. . 

2. let. 9, 1. 



204 HrtNTut. vAMii.n cut. mare 

remia socotea vrednlei de nesttr^ite plinsete pe cei ale cfiror trupuri 
fusoserS rSnite in lupta, ce s-ar putea spune despre o atlt de mare ne- 
norocire sufleteasca ? «Ranitii tfii, ne spune Scripture, nu slnt raniti de 
sabie si n-au murit in luptS» 3 . Boldul mortii adevSrate si c3derea 
gravfi, pe acestea le depling si sSgetile aprinse ale diavolului care au 
plrjolit in chip salbatic atit sufletul, cit si trupul. Desigur c& legile lui 
Dumnezeu 4 ar provoca mari plinsete daca ar vedea pe pamint o'astfel 
de farfidelege, intrucit ele au oprit mereu savirsirea ei, atunci cind stri- 
gou : «sS nu doresti femeia aproapelui tau» 5 ca si repetarea ei de cStre 
Evanghelie : «oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savirsit adulter 
cu ea in inima lui» 6 . 

Oh, cit se intristeaza aceste legi cind vad cum insasi mireasa Sta- 
pinului sSvirseste adulter fara nici o teama ! Nici macar in cugetele 
sfintilor nu mai g&sesti pe careva care sa nu ofteze ; Finees eel rivni- 
tor 7 , pentru ca nu-i era ingaduit sa ia in miini arma, a trebuit ca pen- 
tru desfrinarea la care s-a dedat sa sufere pedeapsa trupeasca ; in 
schimb loan Botezatorul, pentru ca nu a putut ocoli porunca data de 
sus, ci a trebuit — ca si altadata in pustie — sa alerge sa ocarasca pe 
eel care calca legea si, desi stia ca va trebui sa sufere, a ales mai cu- 
rind pedeapsa capitals decit sa nu vorbeasca cu toata indrazneala. Acest 
lucru e cu atit mai adevarat cind e vorba de cei drepti. Caci ca si in 
cazul fericitului Abel, care, desi mort cum este, parca tot mai vorbeste 
Incfi, tot asa si azi striga si vocifereaza un loan mai mare decit eel de 
altfidatS in legatura cu Irodiada : «nu ti se cuvine s-o ai de sotie» s . 
Dar, chiar dacS, potrivit necesit&tii firesti, trupul lui loan ar fi trebuit 
sS accepte limita fixata de Dumnezeu, chiar si daca limba lui ar fi ta- 
cut, «cuvintul lui Dumnezeu totusi nu se leaga» 9 . Daca acest om si-a 
pSstrat vorbirea lui indrSzneata pina la moarte, intrucit vedea nesoco- 
tita cfisStoria unui sot de robie 10 , care ar fi fost simtamintele cind ar 
fi vfizut o astfel de necinstire adusa locasului sfint al Stapinului ? 



3. Isaia 22, 2. 

4. Y. Courtonne, (op. cit., I, 116) vede aici o personificare sau prosopopee a 
legllor ca la Platon {Criton, ed. C Noica, I, 79), desigur Sn locul legilor figurlnd 
Hrlstos. 

5. Deut. 5, 21. 

6. Matai 5, 28. 

7. Num. 25, 6—8 ; I Regi 2, 25. 

8. Matei 14, 4. 

9. II Tim. 2, 9. 

10. In intelesul de rob al lui Hristos, gindindu-ne ca dacfi crestinismul n-a putut 
mUico prin lego desfiintarea sclaviei, el a facut-o pe alta cale, mult mai eficienta. 



•CWMOKI 20,'i 

II 

Dar tu, tu ai cSlcat in picioare jugul acestei dumnezeiesti comu- 
niuni si ai fugit din cSmara curata a ImpSratului Celui adevarat il , cS- 
zind cu rusine in acest necinstit si nelegiuit desfriu, iar pentru ca nu 
mai §tii cum sa scapi din aceasta mistuitoare invinuire si pentru ca nu 
ai alt mijloc de scapare si alta dibacie ca sa-Ji ascunzi pacatul tau in- 
■grozitor, tupasesti totusi cutezatoare, $i deoarece ca si orice nelegiuit 
cazut in adinci rautati, care se zbate sa se arate nepasator, tagaduiesti 
pina,si legamintul incheiat cu Mirele ceresc, strigind ca nu esti fecioara 
§i ca n-ai facut niciodata o astfel de fagaduinta, iata iti aduc aminte 
ca nenumarate sint zaloagele fecioriei pe care tu le-ai primit, nume- 
roase sint si cele pe care tu ins&ti le-ai aratat. Adu-Ji aminte 12 de fru- 
moasa marturisire pe care ai facut-o inaintea lui Dumnezeu, in fata in- 
gerilor si a oamenilor ! Adu-ti aminte de distinsa multime a celor pre- 
zenti, de sfintitele cete ale fecioarelor, de intilnirea Stapinului cu Bi- 
Seric'a cea sfinta a credinciosilor. Adu-ti aminte si de batrina ta bunica 
in Hristos, a carei virtute, abia iesita din tinerete, ajunsese la eel mai 
ihalt grad, de mama ta cafe se lua la intrecere cu ea intru Domnul si 
Ore, prin munci intrucitva straine si neobisnuite, se silea sfi inlature 
puterea obisnuintei ,• tot asa si de sora ta, care le imita si ea in asa ma- 
SUrS incit sa le intreaca in multe lucrari, incit, datorita intiietatii 
fecioriei, intrecea si cele mai frumoase fapte ale bunicilor, care, atit 
prin cuvintele ei, cit si prin viata ei, fara sa se teama de oboseala, te 
■enema la aceleasi lupte, pentru sora ei, gindea ea. 

Adu-ti aminte de toate acestea, de ceata ingerilor care insotea pe 
Domnul, de viata duhovniceasca in trup si de cetatenia cereasca de 
pe pamint. Adu-ti aminte de zilele linistite, de noptile luminate, 
<ie cintarile sfinte, de psalmodiile armonioase, de sfintele ruga- 
ciuni, de somnul linistit, de mesele cumpatate, de mersul tau 
feciorelnic 13 . Unde este tinuta serioasa pe care o aveai, unde e acea cu- 
r&tie a moravurilor, acea imbracaminte simpla, care se potrivea atit de 
bine unei fecioare, acea frumoasa si pudica roseata si acea nobila pa- 
Mditate, acea floare a abstinentei si a vegherii care stralucea cu mai mult 
farmec decit cele mai frumoase culori ? De cite ori nu vei fi varsat tu 
lacrimi cind te rugai sa-ti pastreze fecioria nepatata ? Cite scrisori n-ai 



11. $i in Vechiul Testament «poporul ales» era privit adeseori ca fiind logodnica 
lui Iehova. Despre personificarea din Cintarea Cintarilor nu mai vorbim. 

12. Incep aici acelea$i perioade obisnuite in scrisul Sfintului Vasile. Repetarea : 
«adu-U aminte» duce pe cititor mai intii in trecut, pentru a face apoi comparatie cu 
prezentul apasator. Sint pasaje cu adevarat emotionante. 

13. Idee similara $i in epist. 204. 



200 



artNTui, vasilk cat, mare 



scris tu sfintilor, cerltulu-lo s« se roage pentru tine, nu ca sfi ajungi la 
o cfisatorie omeneascfi, si cu atlt mai putin la aceastfi josnica desfrlnare, 
el ca sfl nu te mai desparti de Domnul Iisus ? Cite daruri n-ai primit tu 
de la Mire ? Ce sS mai vorbesc de onorurile pe care, tot din pricina Lui, 
ti le-au hSrfizit sfintii Lui ? viata dusa impreunS cu fecioarele ? iesirile 
JmpreunS cu ele ? salutSri din partea fecioarelor ? laudele adresate 
fecioriei tale ? binecuvintSrile fecioresti ? scrisori scrise unei fecioare 
oarecare ? Dar pentru c£ ai primit cea mai mica adiere de vint, care 
lucrcaza acum in fiii neascultSrii 14 , tu te-ai lepadat de tot, iar acest 
bine prefios, pe care trebuia sS-1 pastrezi cu orice pret, iata acum 1-ai 
schimbat pe ceva plScut $i de scurta durata, care-ti unge pentru moment 
gltlejul cu o plScere, pe care mai tirziu o vei afla mai amara decit fierea. 

Ill 

In fata unei astfel de nenorociri, cine n-ar spune plingind : «Cum a 
ajuns ca o desfrinata cetatea cea credincioasa» 15 a Sionului ? Cum nu 
va spune Insusi Domnul unuia din cei care umbla acum cu duhul lui 
Ioremia i6 : «ati auzit ce lucruri peste masura de uricioase a facut 
fecioara lui Israel ?». «$i te voi logodi pe tine mie intru dreptate si intru 
judecata si intru mila si intru indurari», cum i-am fSgaduit prin proorocul 
Osea 17 . Dar ea s-a indragpstit de niste straini si, pe clnd inca traram eu, 
sotul ei, ea se comporta ca o adultera si nu se teme sa se dea altui 
bfirbat. §i ce ar spune eel care conducea pe cea logodita, dumnezeiescul 
si fericitul Pavel, atit eel vechi, cit si eel nou 18 , datoritS invataturii 
cfiruia ai lasat si tu casa pSrinteasca pentru ca sa te unesti cu Dom- 
nul ? Oare n-ar spune oricare din ei in urma unei nenorociri atit de 
mari : «frica de care m-am temut a venit asupra mea si de ce m-am 
speriat, aceea m-a intimpinat» 19 si «Eu te-am logodit unui simplu barbat r 
ca s& te InfStisez lui Hristos fecioara neprihanita ?». 2° Mereu ma temeam 
ctt Intr-un fel sau altui, asa cum a amagit sarpele pe Eva, prin viclenia 
lui, sfi nu ti se spurce intr-o zi si cugetele tale 21 . lata de ce ma sileam 
prin nenumSrate sfortari sa stapinesc tulburarile patimilor tale si prin 
nenumSrate griji si vegheri sa pazesc mireasa Domnului. Mereu iti 
descriam cu amSnunte viata femeii nemaritate si-ti explicam ca singura 

14. llies. 2, 2. 

15. Isuia 1, 21. 

16. Icr. 18, 12. 

17. Osea 2, 19—20. 

18. S3 fie o aluzie la Pavel eremitul pe care-1 compara cu Pavel apostolul ? 

19. /ov 3, 25. 

20. // Cor. 11, 2. 

21. // Cor. 11,3. 



■CB UOIU 207 

<>a, femcia nemSritata, poate purta grija" de lucrurile StSpfnului, ca s& 
fie sfintS cu trupul si cu duhul 22 , iti arfitam vrednicia fecioriei si, nu- 
mindu-te templu al lui Dumnezeu, iti d3deam parcS aripi ridicindu-te 
spre Iisus prin focul dorintei ; in sfirsit, prin teama de primejdie, iti 
veneam intr-ajutor ca sa te impiedic sa cazi, zicind «de va strica cineva 
templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el» 23 . 

Mai adaugam si siguranta rugaciunilor in nadejdea ca trupul tau t 
sufletul tau si mintea ta ar putea fi inca pSstrate neatinse si nepingarite 
in vederea venirii Domnului nostru Iisus Hristos. Dar nu, in zadar m-am 
obosit : acest rau pentru tine si amar pentru mine a fost sfirsitul tutu- 
ror acestor dulci stradanii, asa incit n-am avut incotro si a trebuit sa 
pling tocmai din pricina celei pentru care ar fi trebuit sa ma bucur. 

lata, asadar, cS te-ai lasat amagita de sarpe mai cumplit decit Eva. 
$i' nu numai cugetul ti s-a intunecat, ci si trupul ti s-a tulburat. Ceea 
ce-1 face pe acest trup sa tremure, chiar daca as ezita s-o spun si daca 
nu pot tacea (parca mi s-a aprins un foe in oase, slabesc din toate si 
nu ma pot tine pe picioare), e faptul ca ai luat mSdularele lui Hristos 
ca sa faci din ele madulare ale unei desfrinate 21 . Aici e raul eel mare 
si care intrece orice comparatie. El a adus in viatxi oamenilor o cute- 
zanta neobisnuita : «Treceti in ostroavele Hetimului si vedeti, si in 
Chidar trimiteti $i socotiti foarte si vedeti de s-au fScut unele ca 
acestea. De si-au schimbat vreun popor dumnezeii sai, desi aceia nu 
sint dumnezei» 25 . Or, fecioara si-a schimbat marirea pe o rusine. Ce- 
rul a ramas incremenit, iar pamintul a fost cuprins de un cutremur si 
mai infricosat. Nu mai poti sta la indoiala, ca sa nu zici impreuna cu 
Domnul : «doua lucruri rele a facut poporul Meu : M-a parasit pe Mine r 
Mirele eel adevarat si sfint al sufletelor curate, si s-a dat in mina unui 
desfrinat nelegiuit si nedrept, care strica si trup si suflet. Asa s-a des- 
partit si ea de Dumnezeu Mintuitorul ei, facind madularele ei roabe ale 
necuratiei si faradelegii» 26 . Pe Mine M-a uitat si s-a dus la iubitul ei 27 . 

IV 

Mai bine ar fi fost pentru el ca moara invirtitS de un magar sa-i fi 
fost pusa lui de git si sa-1 fi aijuncat in mare decit sa sminteasca pe o 
fecioara a Stapinului 28 . Ce rob nerusinat ar ajunge pina la atita nebu- 

22. / Cor. 7, 34. 

23. / Cor. 3, 17. 

24. I Cor. 6, 15. 

25. lei. 2, 10—11 (ed. 1914). 

26. lei. 2, 13 ; Rom. 6, 19 (citatie libera). 

27. Osea 2, 13. 

28. Matci 18, 6; Luca 17, 2. 



208 BrlNTtJL VAllILK CW, MARK 

nie, lnclt sfi se urce pe patul st&pinului sfiu ? Ce tilhar s-ar 18sa dus de 
o prostie atlt do maro, lnclt s8 puna mlna pe darurile aduso lui Duin- 
nezeu, nu a unor obiecte nelnsufletite, ci de niste trupuri vii in care 
sfllfisluieste un suflet fficut dupS chipul lui Dumnozeu ? De cine s-a mai 
auzit altadatS spunindu-se ca toemai in mijlocul unui oras si in plina 
amiazS sS fi avut indrazneala sa deseneze formele unor porci nec.uratf 
pe chipul unui imparat ? Daca cineva necinsteste casatoria unui barbat 
-ar putea fi omorit fara mila in prezenta a doi-trei martori. Cu o pe- 
<ieapsa oare de cite ori mai mare crezi ca va fi judecat eel care va fi 
cSlcat la picioarele Fiului lui Dumnezeu pingarindu-I mireasa, care se 
unise cu El prin fagSduinte 29 , batjocorind duhul fecioriei ? Numai ca 
<>a a fost cea care 1-a dorit, zice el, nu fara voia ei m-am atins de ea. 
Fiind lipsita de rusine, cea desfrinata s-a innebunit dupa frumusetea lui 
Iosif, insS nebunia unei nerusinate n-a putut birui virtutea acestui bar- 
bat nevinovat si, cu toate ca a pus miinile pe el, totusi nu 1-a putut sili 
la nelegiuire. — Or, in cazul acesteia ea a fost cea care 1-a hotarit, pen- 
tru ca nu mai era fecioara, si daca el n-ar fi vrut, ea totusi s-ar fi pinga- 
rit cu altul. — Mai trebuia, zice Scriptura, ca Fiul Omului sa fie vindut, 
dar vai acelui om prin care este vindut ,• sminteala trebuie sa vina, dar 
vai omului aceluia prin care vine sminteala 3o . 

V 

$i atunci «oare eel ce cade nu se mai scoalS, iar eel ce rataceste 
drumul nu'se mai intoarce ?» 31 . De ce s-a indepSrtat fecioara intr-un 
chip atit de nerusinat, ea care auzise pe Hristos, Mirele ei, zicind prin 
gura lui Ieremia : «Dupa ce a facut toate acestea i-am zis : intoarce-te 
la Mine ! dar nu s-a intors» 32 . «Au doara nu mai este balsam in Ga- 
laad ? Au doar& nu mai este acolo doctor? De ce, dar, nu se vindeca 
fiica poporului Meu ?» 33 . Desigur ca in Sfinta Scriptura vei mai gasi 
mult ajutor impotriva raului tau, multe leacuri care sa duca de la pieire 
la multumire ; tainele care inconjoara moartea si invierea, cuvintele 
despre judecata cea infricosatoare si pedepsele vesnice, invataturile des- 
pre pocaintS si despre iertarea pacatelor, tot atitea pilde despre indrep- 
tare ; drahma, oaia, fiul care si-a mincat averile cu femeile desfrinate, 
care era pierdut si s-a aflat, mort si a inviat 34 . 



29. Evr. 10, 28—29. 

30. Marcu 14, 21 ; Matei 18, 7. 

31. Ier. 8, 4. 

32. let. 3, 7. 

33. Icr. 8, 22. 

34. lAicu 15, 4—7; 9—10; 11—32. 



■CHMOM 



209 



Sa folosim aceste pllde ca ajutor Jmpotriva rfiului nostru si prin ele 
sa ne vindecam si sufletul. Inchipuie-ti judecata din urniS, cfici tu nu vei 
fi singura care vei trSi vesnic : groaza, inSbusirea, ceasul mortii, sen- 
tinta dumnezeiasca" gata s3 se pronunte, ingerii care aleargS, sufletul in 
tot mediul acesta tulburat ingrozitor, m&cinat tot timpul de biciul unei 
constiinte a pScatului si care se intoarce cu jale spre lucrurile de pe 
pamint si cu necesitatea neinduplecata a acestui drum lung 35 . Inchi- 
puie-ti in cugetul tau icoana ultimului deznodSmint al vietii universale, 
cind Fiul kii Dumnezeu va veni intru marire cu sfintii S3i ingeri, caci «va 
veni si nu va tacea» &, iar cind va veni, va veni sa judece viii si mortii, 
sa dea fiecaruia dupa faptele lui ,• cind trimbita de pe celalalt tarim va 
scoate un sunet puternic si ingrozitor si va trezi pe cei ce dorm de la 
inceputul veacurilor ,• o vor lua inainte cei ce au facut binele, pentru 
invierea vietii, iar cei ce au facut rele, spre invierea osindirii 37 . Adu-ti 
aminte de vedenia dumnezeiasca a lui Daniel, cum ne infatiseaza el ju- 
decata : «am privit, zice el, pina cind au fost asezate scaune si S-a asezat 
Cei vechi de zile ; Imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capu- 
lui Sau, curat ca lina ,• tronul Sau, flacari de foe, rotile Lui, foe arzator, 
un riu de foe se varsa §i iesea din el : mii de mii li slujeau si miriade 
de miriade stateau inaintea Lui ! Judecatorul S-a asezat, iar cartile au 
lost deschise» 38 . Binele ca si raul, ceea ce-i vadit ca si ceea ce-i ascuns, 
faptele ca si gindurile si cartile, toate se descopera dintr-o data cu cla- 
ritate ca sa se auda de toti, ingeri si oameni. In aceasta descoperire ce 
se alege de cei care au trait in rautati ? Unde se va ascunde acest suflet 
care se va arata, intr-o clipita, plin de rusine privirilor atitor specta- 
tor! ? Cu ce fel de trup vei suferi aceste nesfirsite lovituri de bici, acolo 
unde e un foe ce nu se stinge, un vierme razbunator, care nu moare, pra- 
pastii adinci, intunecate si infricosatoare, plinsete amare, urlete de du- 
rere nemaiauzite, gemete si scrisniri de dinti, iar relele nu mai au sfir- 
sit ? De acestea nu te poti mintui nici dupa moarte si nu exists nici o 
nascocire sau viclesug care sa ajute pe cineva sa scape de aceste nemi- 
loase pedepse. 

VI 

Si totusi acum e posibila o fuga. Si cita vreme e posibila, s-o desco- 
perim, din caderea noastra, si sa nu ne pierdem orice nadejde despre noi 

35. Descrierea fricii prin care trece in ceasul mortii celei pacatoase precum si 
a infricosatoarei judecati constituie una din paginile cele mai emotionante ale scrisu- 
lui Sfintului Vasile. 

36. Ps. 49, 3. 

37. loan 5, 29. 

38. Daniel, 7, 9—10. 
14 — Sfintul Vasile eel Mare 



2)f) BFTNTUI, VAUtLK CHI, MARK 

din clipa In carp stim rum s» ne ferim de rfiut&tf. Iisus Hristos a venit 
in lume tocmai ca s« mlntuiascg pe cei p8catosi : «Veniti s8 ne inchinam 
si s& c8dem In genunchi inaintea Lui si s& plingem inaintea Domnului»> 39 . 
Cftci cind ne cheamS la intoarcere, cuvintul striga, bubuie. O cale a min- 
tuirii totusi exists dacS o dorim. Moartea si-a inghitit prada, pentru cS ea 
a tost cea mai tare, dar, sa stii bine, Dumnezeu a sters toate lacrimile 
de pe fata tuturor celor ce se pocaiesc. Domnul este credincios intru 
toate cuvintele Sale. El nu minte atunci cind zice : «De vor fi pacatele 
voastre cum e cirmizul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ce. purpura, 
ca Una alba le voi face» 40 . Marele Doctor al sufletelor e gata sa vindece 
si raul tau. Cuvintele Lui ne-au spus-o gura Lui, izvor de dulceata si de 
mintuire, atunci cind a zis : «nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei 
bolnavi, ca n-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pScatosi la po- 
cainta» 41 . Mintuitorul vrea sa te curateasca de rana ta cea dureroasa 
si sa arate lumina dupa intuneric. Pastoral eel bun te cauta, dupa ce a 
lSsat oile care nu se ratacisera. Daca tu te redai pe tine tje-tf, E1 nu va 
mai sta la indoiala si acest Prieten al oamenilor 42 nu se va da inapoi de 
a te lua pe umerii Lui, fericit ca a gasit oaia cea pierduta. Tatal sta si 
asteapta intoarcerea ta din ratacire. Vino numai, iar pe cind inca vei fi 
departe, El va alerga si se va arunca pe grumajii tai si, cu o strin- 
gere prieteneasca, va imbratisa ceea ce cainta curatase deja ! El va im- 
brfica in haina dintii un suflet care s-a dezbracat de omul eel vechi si de 
faptele lui, va pune un inel in miinile care se spalasera de singele mortii 
si va incaita picioarele care se intorceau acum de pe calea cea rea de dra- 
gul chemarii la Evanghelia pacii. Va instiinta pe ai Sai, ingeri si oameni, 
c:3 aceasta e 'ziua bucuriei si a veseliei, praznuind in tot felul mintuirea 
ta. Caci zice : «Adevarat zic voua : va fi mai multa bucurie pentru un 
pacatos care se intoarce» 43 . Iar daca vreunul din cei care se cred in 
picioare se va plinge ca te-a primit prea repede, acest bun Pastor va 
raspunde in locul tau si va zice : «trebuie insa sa ne bucuram si sa ne 
veselim pentru ea aceasta fiica a mea moarta a fost si a inviat, pierduta 
a fost si s-a aflat» 44 . 

39. Ps. 94, 6. 

40. Isaia 1, 18. 

41. Matei 9, 12—13. . 

42. De retinut cum ?tie Sfintul Vasile sa arate apropierea lui Dumnezeu fata de 
om Nu degeaba el este intre cei mai umanisti parinti ai Bisericii. Filantropia subliniata 
de cl rar si-a gasit o exprimare mai deplina si mai Inaltatoare ca In rugaciunea pe 
c ;:re nc-a lasat-o in Liturghia sa in timpul Axionului. 

43. Luca 15, 7. 

44. Luca 15, 32. 



II 

SCRISORI DIN TIMPUL EPISCOPATULUI 



EPISTOLA 47 
Catre prietenul Grigorie 1 

«Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel ?» 2 sau cum s-ar putea 
Innoi batrinefea mea, ca sa pot trece peste intinderea care ma desparto 
de Tine, prea iubite, ca sa-mi astimpar dorul si sa istorisesc suparSrile 
SUfletului si sa regasesc prin Tine o mingiiere oarecare in necazurilo 
mele ? Intr-adevar, dupa moartea fericitului episcop Eusebiu o mare 
teama m-a coplesit. Cei care pindeau altadata Biserica metropolei 
noastre si voiau s-o umple de neghinele eretice nu voiau ei oare sS 
prinda acum un prilej de a smulge prin invStaturile lor tulburatoare cre- 
dinta care fusese semanata cu multa oboseala in sufletele oamenilor si sS 
destrame unitatea acestei Biserici ? Tocmai acest lucru 1-au factit in multo 
Biserici 3 . Or, cind au sosit scrisorile clerului, care ne rugau sa nu tre- 
tem peste voia lor tocmai intr-o clipa atit de grea, am privit in jurul 
meu si mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinta Ta dreaptS si de 
rivna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserica. lata de ce am trimis 
pe prea iubitul Eustace, diaconul nostru, sa faca apel la intelepciunea Ta, 
pentru ca la toate insarcinarile grele pe care le-a implinit in folosul Bi- 
sericilor sa mai adauge si pe cea de azi : sa-mi linisteasca batrinetea in- 
tilnindu-se cu ea si sa invioreze credinta dreptei Biserici, dindu-i im- 
preuna cu mine (daca, bineinteles, voi fi socotit vrednic sa particip si eu 
la aceasta actiune sanatoasa) un pastor dupa voia Domnului 4 ; care sa 
fie in stare sa indrepteze poporul sau. Eu am in fata ochilor un barbat r 

1. Potrivit parerii calugarilor maurini, care au editat epistolele Sfintului Vasile, 
autorul epistolei acesteia e Grigorie de Nazianz senior, care cere episcopului Eusehiu 
de Samosata sa sprijine candidatura Sfintului Vasile la scaunul episcopal din Cezareeu 
Capadochied. 

2. Ps. 54, 7. 

3. E vorba de arieni, care IncercaserS sa puna si in Cezareea un episcop arian, 
aja cum facusera in aproape toate celelalte centre mai importante. 

4. Acest pastor e tocmai Sfintul Vasile, care avea pe atunci 40 de ani. Cel care 
vorbcu de batrinete era tatai Sfintului Grigorie de Nazianz. 



■FINTUL, VAHLli OBI. MARK 

31^ — ■ ' ■— '' —^— "™ 

care nu-i necunoscut nlcl Proa Sfintiei Tale : daca sintem socotiti vred- 
nici de a-L dobindi, vom fi clsUgat o mare sigurantS In fata lui Dumne- 
zeu si vom savirsi cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a 
chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, las3 la o parte orice sovaiala. 



EPISTOLA 48 
Catre Eusebiu, Episcop de Samosata 
Scrisa in anul 370 (371) 

Abia am reusit sa aflu un curier care sa mearga in directia Sfintiei 
Tale, intrucit aici oamenii se inspaiminta de iarnS atit de mult, incit 
nu IndrSznesc nici macar sa-si scoata nasul din camera lor. De fapt atit de 
mult ne-au inecat ninsorile in iarna aceasta, incit dupa doua" luni parca 
abia azi ne-am trezit din culcusurile noastre, atit de adinc ne-am virit in 
salasurile noastre *. In orice caz, sa ma ierti, caci cunosti si neindraz- 
neala mea tipica, si miscarea greoaie a capadochienilor, pentru ca nu 
ti-am scris mai devreme si n-am adus la cunostinta vredniciei Tale nou- 
tatile privitoare la situatia Bisericii din Antiohia, care s-a mucegait si 
a degerat de tot, spre a nu-ti mai spune si altele, despre care cred ca 
vei fi auzit de mult, cum e firesc 2 . Intrucit insa nu cred ca va fi un 
lucru obositor pentru Tine nici daca ti-as spune lucruri cunoscute, U-am 
trimis epistolele pe care le-a adus curierul meu. Atit despre aceasta. 

Cei din Constantinopol au de multa vreme ca episcop pe Demofil 3 , 
dupa cum iti vor fi comunicat verbal curierii nostri si dupa cum sigur 
va fi aflat Cuviosia Ta. Ceva urme de ortodoxie si de evlavie se zvo- 
nesc despre el, asa am inteles de la toti care vin de pe acolo, asa incit 
chiar si pSrtile dezbinate ale Bisericii din capitals se vor reuni si (spe- 
rdm cS, n.tr.), unii din episcopii vecini vor primi unirea. 

Ai mei * nu s-au aratat a fi peste asteptari, pentru ca intr-una din 
vizitele pe care mi-au facut-o dupa plecarea ta au spus si au facut multe 
lucruri urite. Ce mai calea-valea, pina la urma au plecat asigurindu-ma 
cS s-au despartit de mine. Acum, numai singur Dumnezeu stie daca si- 
tuatia s-ar mai putea imbunatati si daca rautatile vor mai inceta. 

1. Vestita era asprimea iernilor capadochiene. Sf. Vasile face adeseori aceste 
constatari. , ., , . 

2 Episcopul Meletie de Antiohia revenise de curind din eel de-al doilea surghiun. 

3 Arian moderat, urcat in anul 370 de imparatul Valens, fara voia poporului, 
po sc-aumil patriarhal din Constantinopol, Demofil va fi depus in anul 380 de impa- 
ratul Teodosie eel Mare pentru ca nu acceptase crezul niceian. 

4 O mica partida de semi-arieni din Capadochia,, pe care Sf. Vasile a stmt totusi 
sa-i Una lu respect. Dupa cum reiese din aceasta epistola (si dm altele), Sf. Vasile 
cautu cu rivna readucerea la comuniune a arienilor moderati. 



BCH1B0M 213 

Restul Biseridi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se tine bine si se roaga 
deodata cu venirea primaverii sa Te vada din nou pe meleagurile noas- 
tre si sa se reintineteasca prin buna Ta propovSdanie. Cit priveste sta- 
rea organismului meu, ea nu-i mai buna decit m-a obisnuit sa fie. 



EPISTOLA 49 
Catre episcopul Arcadie l 
Scrisa in anul 370 

Am multumit Dumnezeului celui sfint ca am primit epistola Cu- 
viosiei Tale, si ma rog si eu sa fiu vrednic de nadejdea pe care v-o 
punefi in mine. Pentru cinstea pe care mi-o aratati in numele lui Iisus 
H-ristos, doresc si eu ca pentru aceasta cinste sa luaji rasplata. Indeo- 
sebi imi exprim multumirea pentru ca, angajindu-va sa dati dovada de 
adevarat crestin, ridicati casa in cinstea numelui lui Hristos, pentru ca 
intr-adevar «ati iubit buna cuviinta a casei Domnului» 2 , cum spune 
Scriptura. Astfel v-aft pregatit salas ceresc gatit spre odihna pe seama 
celor ce iubesc numele lui Hristos. 

Daca voi putea sa descopar moaste ale martirilor, atunci ma voi 
bucura, intrucit doresc si eu sa contribui la rivna Cuviosiei Tale, pentru 
cfi daca «intru pomenire vesnicS va fi dreptul» 3 , atunci poate ca si eu voi 
fi partas pomenirii celei bune, care dorim sa Vi se daruiasca de la 
feunul Dumnezeu. 

EPISTOLA 50 
Catre episcopul Inochentie 1 

1 (ScrisS la inceputul episcopatului) 

In cine s-ar cadea sa se increada cei fricosi si cine ar putea trezi 
pe cei somnorosi, daca nu in Tine, care esti o intrupare a credinciosiei 
fata de Dumnezeu, ca unul care mi-ai dat o noua dovada de desavir- 

1. Nu se stie unde-$i avea scaunul acest episcop, caruia ii mul{ume?te pentru 
•uranle facute cu ocazia alegerii intru episcop, promitindu-i totodata ca-i va comu- 
nica daca a aflat moaste de martiri. 

2. Ps. 25, 8. 

3. Ps. Ill, 6. 

1. Nu cunoastem pe cine si unde pastorea acest episcop. Sa fie una si aceeasi 
persoana cu cea din epistola 81 si care cerea sa i se asigure o buna succesiune la 
scaunul episcopal? In epistola de fata se aminte$te totusi ca Inochentie scrisese ina- 
Inte ierarhului nostru, pentru care-i multumeste acum. 

J. Wittig {Studien zur Gesch. des Papsts Innozenz I und der Papstwahlen des 5 
Jht. «Thol. Quartalschrift Tub. 1902, 388—439), crede ca epist. 50 si 81 au fost scrise 
de Sf. loan Hrisostom papii Inochentie I (401 — 417). 



2U arlNTUL vAmt.r, cm. make 

$ire in toa/te si care ai primiit sd te cobori pinS la smerenia mea, ca un 
adevarat ucenic al Celui Care; a spus : «Eu sint in mijlocul vostru» 2 , nu 
ca un oaspete, ci «ca unul ce slujeste ?». Ai binevoit sa-mi dai din 
bucuria Ta duhovniceascS, sa-mi intaresti sufletul cu o prefioasa scri- 
soare, si, ca sa zicem asa, sa string! in brajele maririi Tale micimea mea 
de copil. Roaga-te, dar, — cer acest lucru de la buna Ta inima — sa 
mn invrednicesc a gusta din ajutorul unui om mare ca Tine si sa pri- 
mesc grai si intelepciune, ca sa indraznesc sa raspund unui om ca Tine, 
care esti condus de Duhul S'fint, iar intruciit am inteles ca esti priete- 
nul Lui si ca Tu II preamaresti intr-adevar, sint adinc multximitor pentru 
dragostea Ta statornica si nezguduita fata de Dumnezeu. Ma rog dar 
ca partea mea sa fie aiaturi de inchinatorii cei adevarati, printre care 
sint convins ca se afia si desavirsirea Ta : Cer acest lucru marelui si 
adevaratului Episcop, care a umplut toata lumea cu minunile Lui, 
Domnului. 

EPISTOLA 51 
Catre episcopal Bosforiu 

[ScrisS in anul 370 (?)] 

r 

Cit crezi ca m-am tulburat sufleteste cind am auzit de calomnia 
cu care ma invinuiau unii din cei care nu se tern de Judecatorul, Care 
«va pierde pe toti cei ce graiesc minciuni ?» 1 . Aproape intreaga noapte 
n-am putut inchide ochii, dupa spusele iubirii Tale, intr-atita mi-a atins 
tristete inima. De fapt, zice Solomon, «mindria injoseste pe om» 2 si 
nimeni nu-i atit de nesimtit sa nu-1 doara sufletul si sa nu se piece pina 
la pamint cind aude din guri usuratice minciuni si birfeli. Iar toate 
trebuie sa le trecem cu vederea si sa asteptam, lasind r8zbunarea in 
grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, intrucit «cine 
gr8ieste de rau pe eel sarac minie pe Cei ce 1-a facut pe el» 3 . 

De altfel cei care scornesc asitfel de blasfemii urite impotriva mea 
nu-ti fac impresia c-ar mai crede in Dumnezeu, Care a spus ca va tre- 
bui s8 d8m seama in ziua judecatn pina si de orice cuvint desert pe 
care-1 rostim 4 . Spune-mi, dar, am vorbit eu vreodata de rau pe feri- 
citul episcop Dianios ? 5 Caci asa sint invinuit. Unde si cind ? Cine mai 

2. Luca, 22, 27. 

1. Ps. 5, 7. , .., , M 

2. Pilde 29, 23. Sf. Vasile adeseori se plinge de calomnnle colegilor. 

3. Pilde 14, 32. 

4. Male/ 12, 36. 

r>. Episcop al Cezarcii Capadociei, care a botezat pe Sf. Vasile. El a munt tn 
muil 3li2. Dupa el a urmat Dionisie, antecesorul Sfintului Vasile. 



ticmnom 2\a 

era de fata acolo ? In ce imprejurari ? Verbal sau si in scris ? Luindu- 
ma dupa altul ori incumetindu-mS insumi la o astfel de indrazneala ? 
Vai ! cu cita nerusinare si cu cits usuratate vorbesc acesti oameni ! Cit 
de mult calca ei in picioare judecatile lui Dumnezeu ! Afara daca nu 
cumva — adaugind dupa inchipuirea lor si aceasta tragedie — voi fi fost 
cumva nebun si atunci nu voi fi stiut nici ce graiesc. Or, dupa cite imi 
pot da seama, nu stiu sa fi facut ori sa fi spus asa ceva, si nici nu aveam 
de gind s-o fac. In schimb, ceea ce stiu sigur e faptul ca inca din virsta 
copilSriei am nutrit dragoste fata de el si ma uitam la el ca la un om 
minunat, cu infatisare venerabila, generos si evlavdos in comportare. 
Dupa" ce am ajuns la virsta discretiei, 1-am cunoscut si dupa calitatile 
lui psihice si am avut bucuria de a-i cunoaste si anturajul, observindu-i 
si nevinovajia. §i nobletea manierelor, precum si celelalte insusiri po- 
sitive ale unui om, cum sint bunatattea, marinimia si blindetea, chiar 
jovialitatea si calmul impreunate cu condescendenta si seriozitate : 
dupa toate aceste virtuti, pe care le-am cunoscut la el, eu il numaram 
intre cei mai alesi si mai virtuosi oameni. 

II 

Dar spre sfirsitul vietii — nu voi ascunde adevarul — m-am indu- 
rerat nespus de mult, impreuna cu al|i compatriot^ de ai mei, tematori 
de Dumnezeu, pentru ca a subscris marturisirea de credinta ceruta de 
■cei din Constantinopol, condusi de episcopul Gheorghe 6 . Apoi ca unul 
care privea cu blindete si cu ingaduinta pe toti, ca un parinte indura- 
tor ce era, cazut intr-o boala din care va si muri, m-a chemat intr-o 
buna zi si mi-a spus : «mi-e martor Dumnezeu ca desi am consimtit, 
semnind textul din Constantinopol, dar nicicum nu m-am gindit sa 
aduc vreo stirbire credintei expuse de Sfintii Parinti de la Niceea si ca 
nici acum n-am pe inima altceva decit ceea ce s-a statornicit de la 
Inceput, si ma rog, mai ales, sa nu fiu scos din ceata acelor fericiti epis- 
copi ai celor 318, care au vestit intregii lumi invatatura cea adeva- 
ratS». $i m-a rugat sa inlatur orice indoiala, sa refacem comuniunea 
si sa punem capat supararii. 

Acestea au fost legaturile mele cu el. Daca spune cineva ca m-as 
fi facut vinovat fata de el defaimindu-1, sa n-o spuna slugarnic si pe 
ascuns, ci sa aduca lucrurile la ivealS, avind curajul sa ma invinuiasca 
deschis 7 . 



6. Gheorghe Capadochianul a fost pus cu sila de imparatui Constantin arhi- 
episcop in Alexandria. Aici e vorba de formularul semi-arian de la Rimini (359), care 
anula credinta niceana, dar despre care Dianios nu-51 daduse seama ca ar cuminde 
o erezie, de aceea s-a cait, asa cum ne va spune aici insusi Sf. Vasile. 

7. Desigur, cei care-1 acuzasera pe Sf. Vasile de defaimarea binefacatorului sau 
au facut acest gost din invidie. 



2j fl WlNTUr, VAUttiK cm, MAKE 



EPISTOLA 52 
Unor caiugirite 
Scrisa la Inceputul episcopatulul 

I 

Pe clt m-a intristat mai inainte o veste dureroasa care a ajuns la 
urechile mele, pe atit de mult m-a bucurat episcopul prea iubit al lui 
Dumnezeu, fratele Bosforius 1 , cu cele mai bune stiri pe care mi le-a 
dat despre eUviosiile voastre. El mi-a spus ca, har Domnului, toate 
aceste zvonuri erau doar scornituri ale unor oameni care nu cunos- 
toau bime adevarul in legatura cu voi. A mai spus, apoi, ca a desco- 
pcrit chiar si intre voi niste calomnii tndreptate tot impotriva mea si 
care sint atit de nelegiuite cum numai aceia le pot spune care nu se 
gindesc ca vor da socoteala inaintea Judecatorului la ziua dreptei ras- 
pliitiri chiar si pentru fiecare vorba spusa in desert. 

Dar am adus multumiri Domnului pentru ca n-am vrut sa ma supar 
de o stire tot atit de vatamatoare, de asta data, la adresa voastra 2 , 
care desigur ca a fost pusa la cale tot de calomnia unor oameni, dar ca 
apoi v-ati schimbat si voi parerile nedrepte, pe care le avea^i despre 
mine, in urma asigurarilor pe care vii le-a dat insusi acest frate al 
vostru. Caci atunci cind si-a exprimat inaintea voastra parerile, el a 
arfitat ca si ale mele erau la fel. 

Intr-adevar, felul in care se crede e acelasi, atit la voi, cit si la 
noi, si aceasta pentru ca sintem mostenitorii acelorasi Parinti, care au 
vestit odinioara, la Niceea, marea invatatura a crezului crestin. Dar 
daca din dogmele acestea nici una nu pune greutaji in calea intelegerii, 
in schimb cuvintul «de o fiinta» a fost rau primit de catre unii, si mai 
sint si azi din aceia care nu vor sa-1 primeasca. Pentru aceasta, pe 
buna dreptate, i-ai putea si osindi, dar i-ai putea judeca si cu ingadu- 
inta. Pentru c& a nu urma pe Sfintii Parinti si a nu acorda graiului lor 
mai multa autoritate decit iti spune propria ta parere, e o atitudine 
vrednicS de condamnat, intrucit e plina de infumurare ,• dar si a socoti 
acest cuvint ca suspect numai pentru ca a fost respins de altii, o astfel 
de atitudine s-ar parea ca te scoate intrucitva din invinuirea precedenta. 
drept ca episcopii care s-au intrunit sa judece pe Pavel de Samo- 



1. Episcop de Colonea, despre care s-a vorbit in epistola 51. 

2. Atit din epistola 51, cit si din cea de fata, reiese ca Sf. Vasile nu avea o 
parere prea buna despre tinuta morala si teologica a calugaritelor. Trecind peste unele 
( •tivinte calomnioase la adresa sa, de care se facusera vinovate calugaritele, Sfintul lo 
cxplicii adevfiratul inteles al cuvintului «de o fiinta». 



■CKUOWI 21T 

sata s au atacat aceasta expresie socotind-o neclarfi. Ei ziceau c& terme- 
nul «de o fiintci» ne duce cu gindul in acelasi timp atit la fiinta, cit si 
la ceea ce provine din fiinta, asa incit, odatS impartitS, fiinta da nu- 
mirea «de o fiint5» si celor in care a fost impartitci. O asemenea con- 
ceptie poate avea o noima tntr-o oarecare masurS. atunci cind vorbim 
de bronz si de monedele confectionate din bronz, dar in Dumnezeu- 
Tatal si in Dumnezeu-Fiul substanta sau fiinta nu-i mai batrina decit Ei 
insisi, asa incit persoanele divine nu pot fi socotite una mai mare decit 
cealalta, caci ar fi mai mult decit nelegiuire sa cugeti sau sa spui despre 
Dumnezeu asa ceva. 

Intr-adevar, ce ar putea fi mai vechi sau mai batrin decit Cel ne- 
nascut ? Printr-o astfel de blasfemie nimicesti insa?i credinta in TataL 
si in Fiul, caci sint fra|i cei care-si iau inceputul dintr-o singura fiinta. 

II 

$i intrucit existau si atunci 4 unii care ziceau ca Fiul a fost adus. 
din nefiin^a la fiinfa, pentru a elimina aceasta impietate, Parintii au 
adaugat termenul «de o fiinj;a». Intr-adevar, unirea Fiului cu Tatai e 
vesnica si continua. Chiar si cuvintele anterioare arata ca aceasta era 
credinta acestor oameni. Dupa ce au spus «Lumina din Lumina» si dupa 
ce au marturisit ca Fiul e «nascut, iar nu facut» din substanfa ori din 
fiinta Tatalui, ei au adaugat la aceste declaratii cuvintul «de o fiinta», 
vrind sa arate prin aceasta ca explicarea care s-ar da cuvintului «Lu- 
mina» pentru Tatal s-ar potrivi si Fiului. Caci intre o lumina adevarata. 
si alta lumina adevarata nu exista nici o deosebire. De aceea, intrucit 
Tatal e o lumina fara inceput, iar Fiul e o lumina nascuta, cu alte cu- 
vinie, intrucit si unul e lumina $i celalalt e lumina, Parintii anume au 
spus < de o fiinta» pentru ca sa se vada ca si unul §i celalalt se bucura 
de aceeasi demnitate a firii, si nu s-a spus «de o fiin{a», ca sa se arate 
ca cele doua persoane sint intre ele ca fratii, cum au gindit unii, ci 
deoarece cauza $i ceea ce isi ia inceputul din ea, sint de aceeasi fire,, 
cu alte cuvinte sint «de o fiinta». 

Ill 

Acelasi termen corecteaza si ratacirea lui Sabelie 5 , intrucit aceasta 
desfiinfeaza identitatea ipostasului si introduce si notiunea de persoana 

• 3. Eretic antitrinitar, osindit in mai muite sinoade intre 264 — 270, pentru ca, in< 
ratacirea lui, el sustinea ca Fiul ?i Duhul Sfint nu sint persoane dumnezeiesti, ci niste 
creaturi ale Tatalui. 

4. In vremea Sinodului de la Niceea. 

5. Eretic antitrinitar modalist (sec. Ill), care tagaduia existen^a personals a Fiu- 
lui >;i a Duhului Sfint. Pentru el, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint moduri diferite ale- 
une'ui si accleiasi persoane, care, actionind, actioneaza o data ca Creator (— Tatal),, 
alta data ca Mintuitor (— Fiul) si alta data ca Sfintitor (= Duhul Sfint). 



218 nrlNTUL vawh.i: cku maw b 

complexcl. Cfici doofilntimea nu-i ceva ce se refers la sine insusi, ci e o 
raportare a unei realitatj cfitre alta realitate. Prin urmare ol precizoaza 
bine si dupa cuviinta deosebirea dintre ipostase si evidentiaza neschim- 
babilitatea firii. Cind inv3tSm deci cS Fiul este din fiinta TatSlui, si anu- 
mc ca e nascut, iar nu facut, atunci nu trebuie sS ne ducem cu gindul 
la niste intelesuri trupesti ale fenomenelor naturale. Caci fiinta Tata lui 
nu a fost imp&rtita, asa incit de la Tatal sa treaca sa ajunga si la Fiul, 
si nici nu se naste printr-un fel de scurgere sau prin producere, a?a cum 
se intimpla cu pomii care rodesc, ci chipul na§terii dumnezeie^ti nu se 
poate explica si nici in^elege de cugetarea omeneasca. E un semn de 
cugetare nedemna si senzuala sa asemeni lucrurile vesnice cu cele stri- 
cacioase si trecatoare si sa crezi ca Dumnezeu se naste asa cum se nasc 
fiinjele trupesti, cita vreme in vederea dreptei credin|e trebuie sa cu- 
get5m cu totul altfel, gindindu-ne ca numai fiin^ele muritoare se com- 
ports asa, pe cind in cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau 
•cu totul altfel. Asadar, nici nu trebuie sa tagaduim nasterea dumneze- 
iasca, dar cind contemplam pe Dumnezeu nu trebuie nici sa ne intiaam 
cugetul cu notiuni materiale. 

IV 

In acelasi timp si Duhul Sfint e socotit a fi de aceeasi marire si 
cinste alaturi de Tatal si de Fiul, pentru ca si El intrece orice faptura, 
fiind rinduit de Domnul, asa cum am fost invafati de Evanghelia Lui, 
unde se spune : «Mergind botezati in numele Tatalui si al Fiului si al 
Sfintului Duh» 6 . De aceea, cine pune pe Duhul inaintea Fiului, ori cine 
crede ca El e mai batrin decit Tatal, un astfel de om se impotriveste 
poruncii date de Dumnezeu si se indeparteaza de credinfa cea sana- 
toas5, intrucit nu respecta felul de cinstire pe care 1-a primit, ci scor- 
neste el insusi un grai nou, ca sa fie pe placul oamenilor. Caci daca so- 
cotim ca Duhul e superior lui Dumnezeu, atunci El nu mai e de la Dum- 
nezeu, in timp ce in Scriptura se vorbeste de «Duhul eel de la Dum- 
nezeu» 7 . Or, daca El este «de la Dumnezeu», atunci cum ar putea fi El 
mai bfttrin decit Cel de la Care $i-a primit fiinta ? §i ce nebunie mat poa- 
te fi si aceea, cind nefiind decit un singur «nenascut», sa spuna ca e 
alta fiinta superioara Celui nenascut ? Or Duhul Sfint nu-i nici inaintea 
Fiului cel Unul-Nascut, intrucit nu exista nici un mijlocitor intre Fiul 
si intre Tatai. Pe de alta parte, daca Duhul nu-i «de la Dumnezeu» si 
daca a venit prin Hristos, atunci El nici nu exista din capul locului. De 
aceea, aceasta innoire privitoare la rangul Lui, insemneaza, nici mai 



G. Ma lei 28, 19. 
7. f Cor. 2, 12. 



mutt, nici mai putin, decit nimicin>a oxistentei Sale Insasi, o lagaduire 
a intrcyii noastrn credinte. Asadar, e un lucru cu totul nelegiuit si sS 
cobori po Duhul Sfint pina la mSsura fSpturii, dar gresit este si sa-L pui 
mai presus decit Fiul ori mai prejos decit Tatal, atit ca timp, cit si ca 
rang 8 . 

Acestea sint, in legatura cu ceea ce m-am gindit sa spun, lamuri- 
rile pe care cuviosiile voastre le doreau, iar daca Domnul ne va ajuta 
sa ne intilnim cindva, atunci voi putea spune mai multe, ori voi afla 
poate si de la voi vreo informatie in plus, la problemele care ne pre- 
ocupa 9 . 

EPISTOLA 53 
Catre horepiscopi 1 

ScrisS la inceputul episcopatului 

I 

Ciudata e imprejurarea care m-a facut sa va scriu, fie si numai 
pentru ca a dat nastere la banuieli si vorbarii dar, indeosebi, pentru 
ca mi-a umplut sufletul de durere, intrucit pina acum asa ceva 
nici nu parea de crezut ! De aceea tot ce va scriu in aceasta privin|a 
sa fie socotit ca uh leac pentru eel care-si da seama ca a gresit, ca o 
masura preventiva pentru eel care n-a gresit si ca un protest pentru eel 
nepasator, de care de altfel n-as dori sa se gaseasca nici unul dintre 
voi. 

In fond despre ce credeti ca va vorbesc ? Se zvoneste ca unii dintre 
voi primesc bani de la cei hirotoniti, ascunzind acest lucru sub masca 
evlaviei 2 . Si acesta e un rau si mai mare, caci cind savirsesti un rau 



8. Ca si in tratatul Despre Duhul Stint Sfintul Vasile a adus o contributie ma- 
jora la formularea invataturii despre divinitatea celei de a treia persoane din Sfinta 
Treime, tocmai prin formula simpla de a crede precum ne botezam si de a ne boteza 
asa cum credem. 

9. Fara sa jigneasca, Sfintul Vasile Une sa precizeze cu o ironie fina eventua- 
lele «noi informatii» dogmatice pe care i le-ar putea sugera aceste calugarite. 

1. Despre horepiscopi ne vorbesc can. 13 Ancira, 8 si 10 Antiohia, 15 Neoceza- 
reea. Dar si can. 2, sin. IV ec, can. 14 sin. VII ec. Dupa N. Milas [Dreptul bis. Ori- 
ental, Bucuresti, 1915, p. 326). La inceput puteau si hirotoni preoti la tara, cu timpul 
supravegheau numai pe parohii de la tara, neputind hirotoni. Pe urma, simpli loc- 
tiitori, apoi au disparut cu totul. Milas, Canoanele, II, 1, p. 17. 

2. Primirea banilor pentru impartasirea celor sfinte, in primul rind a hirotoniei, 
a fost stigmatizata pentru prima oara de Sfinfii Apostoli, cind au combatut pe Simon 
Magul, care voia sa cumpere cu bani darul lui Dumnezeu. De aici numele «simonie», 
dupa numele lui. Simonia a mai fost condamnata de can. 29 apost, de can. 2 al sin. 
Calcedon, de can. 90 al Sfintului Vasile etc. Sfintul Vasile combate si el acest pacat. 
Notam ca in sec. IV nici horepiscopii (arhiereii de la tara) si nici cei de la oras n-aveau 
salariu. 



220 



SFlNTUL VASILR CEI. MAKE 



t firuia te silesti sft-i dai fnfatl$area de bine sau de vrednicie, atunci Iti 
atragi o pedeapsS dubia : faci ceva ce nu se cade, iar ca sa des&virsesti 
asa ceva ai, cum s-ar spune, drept complice, binele. DacS asa stau lu- 
crurile, sa nu se mai intimple de acum incolo astfel de fapte, iar pSca- 
tosul sa se indrepteze, caci celui ce primeste rasplata trebuie sa-i spui 
veea ce Apostolii au spus celui care voia sa dea bani ca sa-si cumpere 
participare la Duhul Sfint : «Banii tai sa fie cu tine spre pierzare» ! 3 . In- 
tr-adevar, e mai usor pScatul celui care vrea sa cumpere din ignoranta 
darul lui Dumnezeu, decit pacatul celui care-1 vinde. Caci exista si vin- 
dcro, iar daca tu vinzi ceea ce ai primit ca dar, vei fi lipsit de iertare, 
ca si cum te-ai fi vindut pe tine insu^i lui Satan. 

Prin simonie tu introduci mica ta negustorie in lucrurile duhovni- 
ccsti si in Biserica, in care am primit in ga] Trupul si Singele lui Hris- 
los. Iar acestea n-ar trebui sa se intimple ! Am sa va spun si de ce sire- 
tenie se folosesc acesti oameni : ei isi inchipuie ca nu pacatuiesc pentru 
ca nu primesc argintii inainte de a primi taina hirotoniei, pe care n-o 
primesc decit mai tirziu. Or, a «primi» insemneaza tot a primi, oricind 
or avea loc aceasta primire. 

II 

VS rog deci sa va lipsiti de acest venit sau mai curind de acest 
drum care duce la iad si sa nu va intinati miinile cu astfel de cistiguri, 
pentru ca sa vS puteti invrednici de a savirsi Sfintele Taine. Iertati-ma, 
pentru cS la inceput nu credeam, dar dupa aceea am crezut ca trebuie 
,sa amenint. Daca dupa ce va primi scrisoarea mea va savirsi vreunul 
asemenea fapte, acela va trebui sa fie indepartat de la altarele de aici 
Si sa-si caute alt loc unde sa cumpere si sa vinda darul lui Dumnezeu. 
C3ci noi si Bisericile lui Dumnezeu n-avem asemenea obiceiuri. Numai 
din cauza lacomiei se produc astfel de lucruri. Or lacomia este radacina 
tuturor relelor si se cheama «inchinare la idoli» 4 . 

Pentru citiva arginti sa nu pretuiti idolii mai mult decit pe Hristos ! 
Nu mai urmati pilda lui Iuda, tradind din nou, pentru citiva arginti, pe 
Cc<l Care S-a rastignit o singura data pentru noi, pentru ca atit cimpi- 
ile, cit si miinile celor care primesc astfel de roade, se vor numi Ha- 
chcldama 5 . 



3. Fapte 8, 20. 

4. Col. 3, 5. 

5. Mate! 27, 8 : pret de singe, cu care Iuda si-a agonisit osinda. Scrisoarea 53 
ii cliculat si in romancste prin minastiri. Asa in volumul Sfintului loan Gura de Aur : 
C.iv/ii/o, liucurcsti, 1829, p. 133—135 (B.R.V. II, 1074; 1121) etc. 



■cmaom 221 

EPISTOLA 54 

catre horeplscopi 

ScrisJt la tnceputul episcopatului 

Foarte mult ma intristeaza" faptul cS deja de acum canoanele PSrin- 
tiior au ajuns sa fie trecute cu vederea, iar orice buna rinduiala si 
discipline sa fie alungate din Biserici, ba mi-e teama ca, incetul pe in- 
cetul, nepasarea isi va face drum si treburile Bisericii vor ajunge intr-o 
totaia zapaceala. 

Potrivit unei traditii incetatenite de mult, nimeni nu putea ajunge 
slujitor al Bisericii decit dupa o foarte amanuntita cercetare. Intreaga 
lor viata era aspru controlata, daca nu cumva erau clevetitori, befivi, 
certareji, daca isi infrinau patimile tineretilor, incit sa poata ajunge la 
o viata de cit mai multa sfintenie, fara de care nimeni nu va vedea po 
Dumnezeu *. 

Rezultatul acestei cercetari, pe care o faceau preotii si diaconii care 
locuiau in apropierea candidatilor 2 , il raportau horepiscopilor care, 
dupa ce luau si avizul unor martori de incredere, il comunicau episcopu- 
lui, dupa care, in sfirsit, treceau pe slujitor in rindul celor vrednici de 
preotie. 

Acum vad ca intii si intii afi trecut peste noi si, fara macar sa 
consimtiti sa fiu si eu instiintat, v-ati luat asupra voastra toata raspun- 
derea. Dupa aceea, in urma neglijentei in aceasta problems, ati dat voie 
preotilor si diaconilor sa introduca in Biserica pe toti nevrednicii pe ca- 
re-i doreau ei, fara sa le mai controleze viata, minati doar de un senti- 
ment pe care-1 explica inrudirea sau alt motiv de simpatie 3 . De 
aceea cu toate ca poti numara in fiecare tirg multi slujitori, totusi nu-i 
nici unul din ei sa fie vrednic sa se apropie de altar, dupa cum recu- 
noasteti voi insi-va, asa incit vS lipsesc si oamenii din care sa pute^i 
alege pe cei mai buni. 

Deci, deoarece vad ca raul a ajuns de nevindecat, mai ales pentru 
ca cei mai multi, de teama de a nu fi inrolati ca soldati, se inghesuie sa 
intre in preotie, m-am hotarit din nou sa cer neaparat reintroducerea 
canoanelor Parintilor, si va poruncesc sS-mi trimiteti lista slujitorilor 
din fiecare sat, indicind pentru fiecare de cine a fost indrumat si care le 
este viata. Dar sa aveti si la voi aceasta lista, ca sa se poata face com- 
paratia intre acestea si intre cele pe care mi le-ati trimis, asa incit sa 



1. Evr. 12, 14. 

2. Aici se are In vedere clerul inferior, indeosebi citetii si ipodiaconii. 

3. Om al discipline!, Si. Vasile nu putea tolera scaderea nivelului moral al slu- 
jitorilor Bisericii. 



222 BFt WTUL VAH11.B CEL MAWE 

nu fie ingfiduit nimfinul sfi Inscrie, in chip necorect, pe cine nu se cade. 
Prin urnuiro, dupa primul an al indictfonului 4 , daca exista de aceia care 
au fost introdusi de preofi dupa prima promovare, aceia sa fie scosi 
afarS, in rindul mirenilor. Cercetarea situatiei lor sa fie in intregime re- 
fficuta de noi, si daca sint vrednici, votul vostru s3-i admits. Curatiti 
In intregime Biserica, scotfnd din sinul ei pe cei nevrednici, iar in viitor 
cercetati pe cei care sint vrednici si numai pe ei sa-i primiti. Dar nu-i 
lnscrieti inainte de a-mi fi relatat sau sa luati la cunostinta ca va fi so- 
cotit laic eel care va fi admis fara avizul meu 5 . 



EPISTOLA 55 
Preotului Grigorie 1 
Scris5 la inceputul episcopatului 

Ti-am citit scrisoarea cu toata rabdarea si m-am mirat de ce, in loc 
sS-ti aperi cauza prin fapte, scurt si usor, ai ales mai bine o atitudine 
de condamnat, incercind sa vindeci, prin cuvintari lungi, niste rele de 
nevindecat. Nu eu am fost eel dintii si singurul care sa hotarasc, Gri- 
gorie, ca femeile n-au voie sa convietuiasca sub acelasi acoperamint cu 
bSrbatii. Citeste canonul aprobat de Sfintii nostri Parinti la Sinodul din 
Niceea, care opreste riotarit ca episcopii sa duca viata comuna cu fe- 
meile 2 . De aceea, daca cineva care a fScut legamint ca va duce viata 
virtuoasa, iar in schimb el traieste ca si oamenii casatoriti, aceia ne da 
s8 Intelegem ca, daca urmareste cinstea care cuprinde in sine si fecioria, 
totusi nu se fereste de a vietui in necinste. 

Ar trebui dar, cu atit mai usor, sa asculti de cererea mea si sa 
te rupi de orice placere trupeasca. Nu cred, intr-adevar, ca un barbat 
de 70 de ani sa locuiasca in chip patimas cu o femeie, iar dacS am ho- 
tarit ceea ce am hotarit, aceasta nu-i pentru ca s-ar fi savirsit intr-adevar 



4. Indictionul era o perioada de 15 ani, introdusa pentru prima oara, in Impe- 
riul Bizantin, la 3 sept. 312, de catre Constantin eel Mare, iar pe linie bisericeasca, 
pentru durata pastoririi Sfintului Vasile, primul an incepea la data de 1 sept. 372 
fi se incheia la 31 aug. 374. 

5. Nu degeaba spunea despre Sfintul Vasile un teolog de acum citeva decenii, 
cfi el a fost in primul rind un barbat cu harul conducerii, al disciplinei (P. Allard, 
Baaile, «Dict. de Theol. cath. 2, 445). 

1. Alta meteahna, din vremea aceea, a unor clerici era cohabitarea cu femei 
sub acelasi acoperamint (feminae subintroductae), lucruri care provocau sminteala In 
rlndurile credincio?ilor. Preotul Grigorie a protestat, spunind ca a mentinut femeia 
numai pentru ca sa-1 ingrijeasca la batrinete. (El avea 70 de ani, dupa unele ma- 
nuscrlse, doar 65 de ani). Totusi, Sf. Vasile a cerut Indepartarea femeii. 

2. Con. 3 de la Niceea, reluat si de canoanele 5 trulan si 22—23 de la sin. VII 
ecumenic. 



RcniRoni 223 

vreo fapta ruslnoasH, cl pentru c& am invfitat de la Apostoli sfi nu dam 
fratelui prilej de poticnire sau de sminteala 3 . 

$tim c& dacS unii se poartS intr-un chip ireprosabil Intr-o astfel de 
Imprejurare, altii in schimb vor gSsi si intr-o astfel de purtare prilej de 
pScat. lata de ce am hotarit, potrivit poruncii date de Sfintii Paring, sS 
te desparti de aceasta femeiusca. 

$i atunci de ce mai invinuiesti pe horepiscop si mai pomenesti si de 
o veche dusmSnie ? De ce imi bagi de vina ca urechile mele ar fi puse 
numai s-asculte calomnii in loc sa te invinuie§ti insuti ca nu poti indura 
sa te lipsesti de tovarasia acestei femei ? Alunga-o de la tine si trimite-o 
la minastire ! Locul ei sa fie la un loc cu fecioarele si lasa-te slujit de- 
barbaji «pentru ca din pricina voastra numele lui Dumnezeu sa nu fie 
hulit intre neamuri» 4 . Cita vreme, insa, te incapatinezi sa nu faci asa,. 
oricite mii de lucruri ai putea scrie, ele nu-ti vor ajuta la nimic : vei 
muri in munci si vei da seama inaintea Domnului despre nepasarea ta. 
Iar daca fara sa te fi indreptat vei persista sa mai slujesti la altar, vei 
fi afurisit de tot poporul, iar cei care te vor acoperi vor fi excomunicati 
de intreaga Biserica. 

EPISTOLA 56 
Lui Pergamios i 

Epislola scrisa la inceputul episcopalului 

D.n fire sint inclinat sa uit si la aceasta se mai adauga si o multime 
de treburi care se rasfring si asupra firii mele bolnavicioase. De aceea, 
cu toate ca nu-mi aduc aminte sa fi primit de la Domnia Ta vreo scri- 
soare, sint convins totusi ca mi-ai scris, fapt pentru care nu cred ca ai 
fi putut spune minciuni. Dar daca atunci n-am raspuns, nu eu voi fi fost 
de vina, ci eel care nu mi-a cerut sa-i raspund. Acum insa pleaca de la 
mine aceasta scrisoare care cuprinde si o scuza pentru trecut, dar, in 
acelasi timp, ea transmite si un prilej pentru o a doua epistola. Drept 
aceea si cind imi vei scrie, sa nu ai sentimentul ca ai inceput un nou 
curs de scrisori, ci ca te platesti de ceea ce esti dator pentru scrisoarea 
de fata. Pentru ca, cu toate ca epistola mea ar fi un raspuns la o scrisoare 
anterioara, intrucit ea intrece masura cu mult mai mult decit dubla, va 
sluji totusi ca raspuns si la cea dintii scrisoare. 



3. Rom. 14, 13. 

4. Rom. 2, 24. 

1. Prin subtilitatf sofistice, dar elegant combinate, Sflntul Vasile scrie probabil 
uriuii fost coleg de $coal3, Indemnindu-1 prieteneste la corespondents regulata. 



224 • ■rtNTUL, VASU.E cxu mari; 

Vezi la ce sofisticarii ne sileste lenea ? Dar tu, Excelenta, sa nu uiai 
formulezi in fraze scurte acuzatii mari, taja de care nu exista allele 
mai rele, intrucit uitarea prietenilor si dispretul bazat pe putere le iu- 
trece pe toate celelalte la un loc. Intr-adev5r, daca nu ne iubim unii 
pe altii, cu toata porunca Mintuitorului, noi nu mai avem alta insusirc 
dupfi care ne-ar cunoaste cineva 2 , iar daca sintem plini de infumurare, 
de cugetare departs si de trufie, atunci mintea ni se intuneca si nu mai 
scfipfim de sub osinda diavolului. De aceea, daca te-ai folosit de acele 
cuvinte, intrucit aveai astfel de pareri despre mine, roaga-te sa ma las 
de rSutatea pe care ai bagat-o de seama in purtarile mele, iar daca 
limba Ta a ajuns, poate fara sa-si fi dat seama, la astfel de cuvinte, sa 
ne mingiiem unul pe celalalt si sa rugam bunatatea Ta sa aduca martu- 
ria faptelor. 

$i sa stii bine acest lucru : necazul de acum mi-a slujit drept prilej 
pentru a ne face mai smeriti. Oricum, numai atunci te voi uita cind nu 
vom mai vrea sa ne cunoastem. De aceea sa nu lasi vreodata ca ocupa- 
tiile Tale sa devina prilej de suferinta si de obisnuinta rea. 



EPISTOLA 57 
Catre Meletie, episcopul Antiohiei l 

ScrisS in toamna anului 371 

Daca Cuviosia Ta ar putea sa-si dea seama cam cit de mare e bucu- 
ria ce-mi face ori de cite ori imi scrii, atunci sigur ca n-ai lasa sa treaca 
nici un prilej sa nu-mi trimiti vreo epistola, ba le vei si provoca, inte- 
legind astfel de prilejuri, intrucit stii ce rasplata pregateste Atotbunul 
Dumnezeu pentru astfel de cazuri de intarire sufleteasca a celor intris- 
tati. Aici toate sint pline de suferinte, asa incit singurul refugiu 
din astfel de nepasari este gindul la Prea Cuviosia Ta, pe care con- 
tactul cu epistolele Tale, pline de multa infelepciune si har, il fac totusi 
vioi. De aceea, ori de cite ori pun mina pe o epistola de a Ta, ma uit 



2. Toan 13, 35. 

1. In calitatea lui de arhiepiscop, Vasile primea ?i trimitea scrisori tuturor, chiar 
$i celor care nu se bucurau ca le-a venit un superior tlnar. Dar el tinea contact cu 
aproape to{i ierarhii timpului, fie din Rasarit, fie din Apus. Intrucit schisma din Antio- 
hia dura de aproape 30 de ani, e lucru firesc ca legaturile Si. Vasile cu acest scaun sa 
fie din cole mai statornice. Aceasta e prima epistola adresata epicopului Meletie, care 
potrecoa In exil in tinuturile muntoase ale Armeniei Mici, deci oarecum in apropiere 
de provincia Pont, unde a copilarit Sf. Vasile. 



acnmoHi 2a5 

mai intii eft e de Jungfi : ea-mi este cu atit mai dragS cu cit trece peste 
rrulrimoa obisnuita a epistolelor. Apoi, pe mSsura ce incep sa o citesc 
mS bucur de fiecare cuvfnt pe care-1 intilnesc ,• in schimb, cu cit ma 
apropii de sfirsitul ei, ma intristez. lata cita desfatare gust chiar si nu- 
mai din cititul epistolelor Tale ! $i aceasta pentru ca bunatatea care se 
desprinde din inima Ta e mereu prisositoare. 

Iar daca ma voi invrednici, prin rugaciunile Tale, ca atita vreme 
cit voi trai pe pamint sa ne si intilnim vreodata fata catre fata, ca sa iau 
prin viu grai hrana folositoare din invataturile Tale, atit pentru viata 
aceasta, cit si pentru cea viitoare, acest lucru il voi pretui ca pe eel 
mai mare dintre bunuri si-1 voi socoti ca semn al bunavointei lui Dum- 
nezeu fata de mine. $i am si realiza aceasta dorinta daca ne-am comporta 
intre noi ca frati adevaraji si iubitori. 

$i ca sa nu mai consemnez si in scris aceste propuneri, iata le-am 
spus verbal fratelui Teofrast, ca sa le relateze el cu de-amanuntul 
Cuviosiei Tale. 

EPISTOLA 58 

Catre fratele Grigorie (de Nyssa) 

Scrisa in anul 371 

Oare in ce chip sa ma bat cu tine prin scrisori ? Cum sa le atribui 
numai naivitatii tale ? Spune-mi, cine cade de trei ori una dupa alta in 
aceleasi curse ? Cine cade de trei ori in aceeasi plasa ? Nici o fiinta lip- 
sita de minte nu poate face asa ceva ! Tu ai compus o prima scrisoare 
si tu singur mi-ai prezentat-o ca si cum ea ar fi fost scrisa de prea ve- 
neratul episcop, unchiul nostru comun 1 , inducindu-ma astfel in eroare 
pentru motive pe care eu nu le inteleg. Am primit-o, totusi, ca pe o scri- 
soare a episcopului, desi adusa de tine. De altfel, de ce n-as fi primit-o ? 
Am aratat-o mai multora dintre prietenii mei, fiind coplesit de bucurie, 
si multumeam pentru asta lui Dumnezeu. InselSciunea a fost descope- 
rita abia in clipa cind episcopul insusi mi-a spus cu gura lui ca nu el 
a scris-o, fapt care ne-a facut pe amindoi sa ne inrosim de rusine. As 
fi preferat sa se deschida atunci pamintul si sa ma inghita, asa acoperit 
de necinstea minciunii si de necinstea inselaciunii. 

Mai tirziu mi s-a adus si a doua scrisoare trimisa, chipurile, de 
acelasi episcop, de astadata prin intermediul slujitorului tau Asterios. 



1. Cu numcle tot Grigorie. 
15 - Sfintul Vasile ecl Mare 



226 



■FINTUL VASILB CUL MAHW 



Dar nici aceasta n-o trimisese unchiul, pentru ca el lnsu^i a protostat 
in fata Prea Sfintitului Antim 2 , cum mi-a confirmat-o el insusi. 

Dupa aceea a sosit si a treia scrisoare pe care mi-a adus-o un al 
treilea, Adamantios. 

Cum ar trebui privite scrisorile trimise de tine si de ai tai ? As fi 
doril s& am inima de piatra, ca sa nu-mi mai amintesc nici de cele tre- 
cute, dar nici sa simt prezentul, pentru ca, cu ochii in pSmint, sa indur 
toate loviturile ca un dobitoc. Ce fel de minte slaba poate fi aceea care, 
dupa prima si dupS. a doua greseala, ii da drumul tot necontrolat si la 
a treia ? 

Daca am scris asa, am facut-o cu scopul de a te mustra pentru nai- 
vitatea ta 3 , care, dupa cum judee eu, se va fi potrivit poate cu crestinii 
simpli din alte imprejurari, dar in timpurile de fata nicidecum ; de aceea, 
eel putin pe viitor, sa te feresti de a mai face asa ceva, iar pe mine sa 
ma cruti pentru ca trebuie sa ti-o spun deschis — in astfel de cores- 
pondente faci impresia unui slujitor, care nu-i vrednic de nici o incre- 
dere. Asadar, oricine ar fi fost autorii scrisorilor, fiecaruia li s-a raspuns 
dupS cuviinta. 

Deci, fie ca m-ai pus tu din nou la incercare, fie ca ai primit de 
liecare data epistola de la episcop si mi-ai trimis-o, raspunsul il ai acum. 
In orice caz, tu ar trebui sa ai alte preocupari in vremurile acestea, pen- 
tru ca tu esti fratele meu, care nu poate uita legaturile firesti dintre 
noi si care nu poti vedea in mine un dusmam : intr-adevar, noi am in- 
trat intr-o viata care ne macina trupul si ne chinuie sufletul in asa ma- 
sura incit intrece puterile noastre. $i pentru ca si tu ai intrat in acelasi 
fel de lupta, va trebui de aici inainte sa-mi stai si tu intr-ajutor si sa 
participi altfel la problemele noastre bisericesti 4 . Scriptura spune doar 
ca «In nenorociri prietenul ti-e ca un frate» 5 . 

Iar daca intr-adevar prea sfintii episcopi accepta o intrevedere cu 
mine, atunci sa-mi fixeze un loc si un timp precis si sa-mi trimita oa- 
meni care sa ma invite. Dar dupa cum nu evit sa merg sa ma intilnesc 
cu unchiul nostru, tot asa daca invitatia nu se face dupa procedura cu- 
venita, nu voi accepta sa merg. 



2. Episcop de Tiana, un om foarte ambitios, care va cauza muke suparari Sfintului 
Vtisile. A se vedea de pilda epistola nr. 121. 

3. Naivitatea stratagemei Sfintului Grigorie a ajutat totusi la impacarea unchiu- 
lui sc'm cu fratele Vasile, cum reiese din urmatoarele doua epistole. 

4. So stie ca in acelasi an (371) au fost hirotoniti, oarecum cu sila, cei doi 
C!ri(|'>rie (de Nyssa si de Nazianz) ca sa stea si mai mult in ajutor Sfintului Vasile in 
liiplii impotriva arienilor. 

.'.. I'ihlc 17, 17. 



■CItlBORl 



227 



EPISTOLA 59 
C5tre unchlul Grigorle 

Scrisa cam in anul 371 

«Am tacut, dar oare vesnic voi tot tacea si voi rabda» * si pe mai 
departe sa se intareasca impotriva mea pedeapsa insuportabila a tacerii, 
fara ca eu sa scriu si dumneata sa mi te adresezi ? Intrucit am staruit 
pina acuma in aceasta intunecata hotarire, cred ca mi se potrivesc si mie 
de acum cuvintele proorocului : «Rabdat-am ca femeia care asteaptS sa 
nasc§» 2 . Tot timpul am dorit ori intilnire, ori discutie, dar se vede ca, 
din pricina pacatelor mele, de nimic nu m-am invrednicit. Intr-adevar, 
nu-mi pot inchipui care sa fie pricina intimplarilor la care sintem mar- 
tori, decit ca ramin convins sa ispasesc vechile pacate izvorite din des- 
partirea de dragostea Ta. §i daca pot folosi acest cuvint «despartire», 
cind vorbesc de tine, in intelesul in care e cu putinta sa te desparti de 
cineva ca de un prim venit, atunci cu atit mai mult doare acest cuvint 
cind ma gindesc la noi, caci Tu mi-ai fost de la inceput ca un al doilea 
lata. 

Dar acum pacatul, care ma acopera ca un nor gros, m-a facut sa nu 
mai inteleg din toate acestea nimic, pentru ca tinind seama ca, in afar a 
de supararea pe care ne-o facem unul altuia, noi nu cistigam de aici 
nimic, atunci cum sa nu atribui starile de fata propriilor mele slabiciuni ? 
$i daca pacatele mele sint cauza celor intimplate, fie ca din clipa 
aceasta sa inceteze amaraciunea mea ; si daca in aceasta privinta s-a 
urzit si un complot, atunci iata ca el si-a dat roadele din plin fata de ce 
s-a planuit, caci nu de scurta durata 3 a fost aceasta pierdere. De aceea 
fiindca nu mai puteam rabda, iata ca am ridicat eu eel dintii glasul, ru- 
gfndu-te sa-ti aduci aminte si de mine si de Tine, Tu care, mai mult decit 
o rudenie oarecare, tot timpul mi-ai fost ca un protector si care iubeste 
de acum acest oras oarecum si pentru mine, in loc sa te instrainezi de 
el din pricina mea. 

II 

Or, «daca este vreo mingiiere in Hristos, de este vreo partasie a 
duhului, daca e vreo voire buna a dragostei, atunci implineste-mi rugS- 
mintea» 4 : pune capat intristarii si da-mi de acum fncolo temei de bucu- 

1. Isaia 42, 14. 

2. Isaia 42, 14. 

3. P. Hristu (op. cit., I, 93) crede ca supararea dintre unchi si nepot va fi durat 
doar citeva luni. In schimb, cu alt unchi, Atarvios, episcop in Neocezareea, relatiile 
vor ramine aprinse toata viata, oricita stradanie va depune Sfintul Vasile. (Cf. ep. 
204, 207, 210. Pina la urma acest batrin inrait va trece la erezia sabeliana) 

4. Flllp. 2, 1—2. 



„„_ ' BFINTUL VA»IUC CtL MAKB 

rlo, Indrumindu-nc> Tu insuti pe toti, iar nu merglnd pe urmele altuia 
care a gresit ! Pentru cS prin nimic nu se manifesta adevarata fire a 
omului atit de mult ca prin str&daniile lui de pace si de blindete. S-ar 
cftdea, dar, ca prin calitatfle pe care le ai sa atragi si pe altii spre tine 
Insutf si s3 ingSdui sS vina in juru-ti toti cei ce vor sh le dai din buna- 
tatea firii Tale un fel de miros de buna mireasmS. CSci chiar daca si 
acum se mai simte o oarecare impotrivire, nu peste mult se vor vedea 
$i roadele pScii. Dar atita vreme cit, din pricina dezbin&rii dintre noi, 
vor avea loc defaimari, de buna seama cS banuielile vor creste si se 
vor inmulti fSra incetare. 

De aceea, daca nu-i frumos ca ceilalti s& ma ignoreze, atunci cu atit 
mai putin fratia Ta. $i daca gresim intr-o privinta oarecare, ne putem 
indrepta daca ne vom fi atras reciproc atentia. Dar asa ceva nu-i cu 
putintS pina nu ne intilnim. In schimb, daca nu am facut nici un rau, 
atunci de ce sint inca urgisit ? lata ce as spune pentru a ma apara. 

Ill 

Caci ce anume ar putea spune despre ele insele Bisericile care n-au 
nici ele nici un cistig de pe urma dezbinarilor noastre, mai bine sa nu 
vorbim. Eu nu intrebuintez acest limbaj ca sa mihnesc si mai mult, ci 
ca sa pun capSt mihnirii. Dar inteligentei Tale nu numai ca nu tf-a tre- 
cut nimic neobservat, ci ai putea afla in cuget posibilitatea de a spune 
altora lucruri si mai mari si mai deosebite decit ne-am putea noi inchipui, 
pentru ca ai prevazut pierderile acestea care au cazut pentru Biserici si 
stiu ca te intristezi mai mult decit noi, ca unul care ai fost invatat de 
Domnul sa nu dispretuiesti nici macar lucrurile cele mai marunte. Or, 
astSzi perieolul nu se margineste numai la un om sau la doi, ci orase 
§i popoare intregi au ajuns sa patimeasca de pe urma supararilor dintre 
oameni. Ce este nevoie sa popularizam zvonul ca as fi surghiunit dincolo 
de granitele tarii ? 5 Ar f i mai bine sa dai dovada de marinimie si sa lasi 
pe seama altuia pofta de cearta, ba, daca s-ar putea, sa le-o scoti chiar 
din suflet si sa te ridici insusi deasupra oricaror suparari. Razbunarea 
e o insusire a oricarui om ajuns la minie, dar ca sa ajungi sa-tf infrinezi 
si minia proprie, asa ceva tine numai de Tine si de cei care U se asea- 
mSna prin virtute. Numai aceea n-as spune-o, anume ca eel ce se su- 
para pe mine, acela arunca minia asupra unui om care nu ne-a facut 
nici un rau. 

5. Intro altelo, unchiul §i cei din jurul lui popularizasera zvonul ca — in ame- 
nintflrilo prcfoctului Modostos — Vasile e surghiunit peste granita. (!) 



■cwtaom 229 

Asadar, fie prln prezenta Ta fizicS, fie prin scrisoare, prin invitatia 
do a te vedea aici sau In orice fel vei voi-o, mingiie-mi sufletul. Dorinta 
mea este sa te arSfi in BisericS, pentru ca sS ma usurezi si pe mine si 
poporul prin predicile Tale inaltStoare. Daca asa ceva e cu putinfa, 
atunci cu atit mai bine ; iar daca hotarasti altceva, vol primi si aceasta 
numai sa-mi faci bucuria sa ma incunostiintezi ce ai hotarit. 



EPISTOLA 60 
Catre unchiul Grigorie 

Scris3 !n anul 371 

$i pina acum era o placere cind imi vedeam fratele. De ce ar fi altfcl, 
din moment ce e fratele meu, si inca ce frate ? Acum de curind, cind m-a 
cercetat, m-am bucurat tot asa de mult, fara sa-mi fi scazut afoctiunea 
fata de el. O ! de nu s-ar mai intimpla niciodata sa ajung sa-mi uil de 
rude si sa ma lupt cu cei apropiati ai mei ! In schimb, in suferintele melo 
trupesti, pe linga care se adauga si destule dureri sufletesti, am privit 
ca o mingiiere prezenta acestui om, iar scrisoarea, pe care mi-a adus-o 
din partea Prea Sfintiei Tale, m-a umplut de bucurie 1 . Caci de mult timp 
doream sa vina numai si numai pentru ca nu voiam sa se mareasca si 
mai mult istoria intunecata a vrajbei dintre doua rude apropiate, vrajbu 
urzita spre bucuria vrajmasilor nostri, spre supararea prietenilor si mai 
ales a lui Dumnezeu, in timp ce Domnul ne-a cerut sa ne iubim inlro 
noi, ca semn ca sintem ucenicii Lui 2 . De aceea, raspunzindu-ti, ma simt 
indatorat sa te rog sa inalti rugaciuni pentru noi, iar pe viitor sa por|i 
grija de mine ca de o ruda apropiata ce-^i sint. 

Cit despre evenimentele care se petrec acum si pe care din pricina 
nestiintei mele nu le pot in^elege, m-am hotarit sa socot ca adevarat 
cam ceea ce vei binevoi sa-mi infatisezi. 

Dar ar trebui sa rinduim sa ne intilnim intr-un loc anumit si la a 
data precisa, pentru a rindui si restul problemelor. A$a incit daca vei 
vrea intr-adevar sa cobori pina la nevrednicia mea sa-mi impartasesti 
vreo vorba in acest sens, fie numai mie, fie si in prezenta altora, voi 
asculta, pentru ca m-am hotariti odata pentru totdeauna, sa te servesc 



1. Epistola nr. 60 confirms primirea unui raspuns de Jmpacare din partea un- 
chiului. Sf. Vasile recunoajte totodata ca a fost prea dur fata de fratele lui. In alto 
dou8 epistole (nr. 170, 171), nu va mai vorbi despre «naivitatea», ci despre «nevino- 
vfi(ia» SfSntulul Grigorie. 

2. loan 13, 35. 



230 ' WrlNTUl. VAiilLK CEL MAKE 

cu dragoste si sS fac in toato privintele ceea ce imi vei scrie, spre ma- 
rirea lui Dumnezeu. 

Cit despre Prea Cucernicul fratele meu, eu n-am vrut sa-1 silesc 
sS-mi spuna nimic prin viu grai, pentru ca pinS in clipa aceea vorba lui 
n-a fost confirmata de fapta 3 . 



EPISTOLA 61 

Catre Atanasie, 
episcopul Alexandriei 
ScrisS In anul 371 

Am citit epistola Cuviosiei Tale, in care exprimi supararea pentru 
atitudinea acestui barbat fatal, guvernatorul Libiei 1 . $i am deplins chiar 
si patria noastrS, care e mama si educatoarea unor astfel de nenoro- 
ciri, dar am deplins si vecina noastra Libia, care gusta si ea din relele 
noastre deosebite, ca una careia i-a fost harazit acum un barbat cu suflet 
de fiara, care se traduce prin cruzime si desfrinare. Asa era si intelep- 
ciunea despre care se spune la Ecclesiast : «vai tie, cetate, al carei im- 
pfirat este tinar — si ceea ce e si mai rau — - boierii tai nu maninca de 
seara» 2 , ci se intind la desfriu pina spre amiaza, atacind nebuneste si pe 
sotiile altora mai grosolan decit dobitoacele. Pe un astfel de om il as- 
teaptS biciul dreptului judecator, ca sa-1 masoare cu aceeasi masura cu 
care a asuprit el pe sfintii Lui. 

Din epistola Cuviosiei Tale s-a facut cunoscut si in Biserica noastra 
cS toti va trebui sa ne ferim de acel om si sa nu avem comun cu el nici 
foe, nici apa si nici adapost, daca o osinda comuna si unanima ar mai 
putea fi de vreun folos unor oameni atit de bolnavi sufleteste. Ca sa se 
vadS caracterul lui nelegiuit e destul sa se citeasca in toate tmuturile 
epistola Ta. In orice caz eu nu ma voi lasa sa nu le-o arat tuturora, atit 
rudelor, cit si strainilor. Oricum, chiar daca pedepsele nu-1 ating curind, 
ca pe Faraon, cindva, mai tirziu, tot ii va veni o grea si dureroasa 
pedeapsS. 



3. Aluzie la stratagema «falselor» scrisori. 

1. Aceasta e prima dintre scrisorile trimise «Parintelui Ortodoxiei», Sfintului 
Atanasie eel Mare, pe care Sfintul Vasile voia sa-1 clstige pentru planul lui general 
de combatere a arianismului. Din epistola se desprinde curajul deosebit al Sf. Vasile, 
denm de modul in care va infrunta pe prefectul Modestos. Tonul si mai indraznet al 
scrisorii provine si din faptul ca guvernatorul Libiei, care se dovedeste a fi si el 
un iiprh) sprijinitor al aricnilor, era de origine tocmai din Capadochia. 

2. 'V.ccl. 10, 10 (ed. 1914). 



SCH1SORI 



231 



EPISTOLA 62 
Catre Biserlca din Parnassos 

ScrisS In anul 371 

Urmind vechiului obicei, care s-a incet&tenit in urma unei indelun- 
gate aplicari, si dovedindu-va dragoste intru Dumnezeu, pe care v-o 
aducem ca pe o dovada de rod al Duhului, cercetam pe Cuviosiile Voas- 
tre, cu aceasta scrisoare, luind parte cu voi impreuna la mihnirea care 
v-a lovit si in ingrijorarea pentru lucrurile care va stau in fata. 

Cit despre cele care Va mihnesc, zicem numai atita ca e un prilej 
de a lua seama la poruncile Apostolului si «sa nu va intristam, ca si cei 
ce n-au nadejde» 1 , dar nici sa nu aratam nesimtire pentru tot ce se in- 
tfmpla, ci, dimpotriva, si noi sa luam parte la pierderea care s-a abatut 
asupra-ne, sa nu ne clatinam din pricina tristetii, ci sa fericim pe pastor 
pentru sfirsitul pe care 1-a avut, parasind viata la batrinete inaintata si 
plecind sa se odihneasca in cea mai inalta cinste pe care o poate da 
Dumnezeu. 

Incolo, n-avem decit sa va sfatuim ca se cade ca, lasind la o parte 
orice intristare, sa dobinditi stapinire de sine si sa luati asupra Voastra 
grija de treburile Bisericii, incit Bunul Dumnezeu sa poarte de grija de 
turma Lui si sa va dea pastor dupa dorinta Lui, ca sa Va pasca cu in- 
telepciune 2 . 

EPISTOLA 63 
Catre guvernatorul Neocezareei 1 

ScrisS in anul 371 

«Pe barbatul in^elept, daca ar locui intr-o tara indepartata si chiar 
daca ochii mei nu 1-ar vedea niciodata, tot prieten 1-as socoti», asa spu- 
nea tragedianul Euripide. lata de ce, daca zicem ca sintem prieteni si 
cunoscuti unul cu altul, cu toate ca inca nu stiu sa ne fi intilnit fata 
catre fata, pentru a ma fi bucurat sa cunosc pe un dregator de atit de 

1. / Tes. 4, 13. 

2. A?ezat pe malul riului Halis, ora$ul Parnassos (din eparhia Capadochiei) si-a 
pierdut pastoral, pentru care Sf. Vasile li mlnglie, Indrumindu-i sa fie cu grija sa-si 
aleaga un episcop ortodox, opunindu-se arienilor care fac presiuni ca sa-si puna 
unul de al lor. Banuielile ierarhului s-au implinit in persoana lui Ipsis, care, dupa 
scurt timp, in a. 373 a fost detronat tot de arieni, fiind inlocuit cu Ecdicos. 

1. Fara sa linguseasca, dar cu multa eleganta la scris, precum si cu multa con- 
descendenta fata de mai-marii zilei, Sf. Vasile prezinta in epistola aceasta un model 
al genului. Roprezentind drept motto un vers din Euripide (Fragmente, ed. Naurk, 
ni". 902), in legatura cu prietenul care, chiar daca e departe (la Neocczareea), tot 
piicton ramine, ierarhul nostru felicita pe noul guvernator cu ocazia instalarii lui. 



232 ' arlNTUt, vajhl,k ckl mark 

mare prostigiu, To rog sa nu socoti aceste cuvinte ale mele dropt lingu- 
sin\ Avem oricum ca mijlocitor al prieteniei noastre renumolo, care 
proclama cu glas tare vredniciiie Domniei Tale fnaintea tuturor oame- 
nilor. Oricum, dupa ce am ajuns sa cunosc pe prea vrednicul Elpidios-, 
aveam credinta ca Te cunosc tot asa de bine si pe Dumneata si ma simt 
cucerit cu totul, ca si cind Te-as fi vizitat de multe ori si ca si cind o 
lunga experienta a vietii m-ar fi ajutat sa-ti cunosc de mult calitatile 
exceptionale pe care le ai. Omul amintit — Elpidios — n-a incetat sa-ti 
clcscrie, una cite una, calitatfle cu care esti impodobit : marinimia sufle- 
tului, distinctia sentimentelor, blindetea manierelor, experienta vietii, 
judecata pStrunzatoare, seriozitatea gindirii, voiosia temperata, puterea 
cuvintului si toate pe care le-a enumerat cind a stat de vorba cu mine, 
dar' pe care eu nu le pot insira fara sa lungesc peste masura textul epis- 
lolei. Oricum, am putea oare sa nu avem drag un astfel de om ? Cum 
m-as putea opri sa nu-mi arat prin strigate de bucurie emotia sufletului 
mcu ? Primeste, dar, prea onorate domn, salutul ce ti se infatiseaza. ca 
o expresie a unei prietenii adevarate si sincere, caci felul meu de a fi 
o departe de orice lingusire slugarnica. Inscrie numele meu intre prie- 
teni, iar prin scrisori mai dese fa-ma sa-ti cunosc si fiinta, mingiindu-ma 
chiar si pentru ca nu Te avem fata catre fata. 



EPISTOLA 64 
Catre Hesichios 1 
ScrisS in anal 371 

Multe erau, inca de la inceput, cele care ma legau de vrednicia Ta r 
indeosebi dragostea noastra comuna fata de invatatura care a fost ras- 
pindita in mai multe locuri de catre cei care o stiu din experienta, pre- 
cu'n si vechea noastra prietenie cu acel minunat b§rbat care este Te- 
rent'.u. Dar cind a sosit eel care este in toate privintele eel mai bun si 
care-i eel mai vrednic de titlul de prieten, prea cinstitul frate Elpidios, 
si cind a descris amanuntit toate calitatile Tale nobile (pentru ca !n- 



2. Fost guvcrnator in Neocezareea, Elpidios a fost transferat ca asesor al lui 
Thcraios in capitala Capadochiei. 

1. Hesihios, fost coleg de scoala al SfSntului Vasile, ajuns acum mare dregator 
tmparatesc, era atit de mult apreciat chiar si de o ruda a imparatului (comitele 
Tercntiu, adeseori pomenit in aceste scrisori (ep. 99, 105, 214, 215, 216) si de gu- 
vcrnatorul adjunct al Capadochiei, Elpidios (ep. 63, 78, 231), tacit e invitat sa cultive 
( ortspondenta prieteneasca. E intr-adevar uimitor ce tact si cit5 deschidere sufle- 
tcusca a dovedit acest ierarh pina si in cercurile cele mai neasteptate ale societStii 
( ontemporane lui. 



■CR18URI 233 

1r-<idev<"ir « si col mhl capabil de a deosebi virtutea omului 91 s-o caracte- 
rizeze prin c uvinte), el a aprins in mine o dorinta atit de mare fata de 
Dorrnia Ta, incit Imi exprim dorinta de a Te vedea cindva in vechiul 
noslru camin, pentru ca s& ne desfatam de calitStile Tale, nu numai prin 
auzite, ci si prin cunoastere personals. 



EPISTOLA 65 
Catre Atarvios J 

anul 371 

Care va fi sfirsitul tacerii, daca eu, provocindu-ma, la vechimea 
virstei, astept sa incepi Tu eel dintii cu salutarile, pe cind dragostoa Ta 
dorc^te sa staruie si mai multa vreme intr-o decizie pagubitoare de <i 
nu intra in comuniune ? 

Incit ma priveste, socotind ca atunci cind e vorba de iubiro o in- 
fringere valoreaza cit o biruinta, marturisesc ca in aceasta lupta a Ta 
Gu recunosc ca ai dreptate sa crezi ca"m-ai biruit, asa incit inccp sa 
Scriu eu eel dintii, pentru ca stiu ca «dragostea toate le nadajduiostc, 
toate le rabda», «nu cauta ale sale» si pentru aceasta «niciodatS nu 
cade» 2 . Cfici eel ce se pleaca din dragoste inaintea aproapelui, acela 
hu e deloc de dispretuit. Asa incit si Tu, aratind de acum inainte prima 
foada a Duhului : iubirea, sa inlaturi tonul posomorit al oamenilor mi- 
niosi, pe care-1 arati fa^a de mine, prin tScerea Ta, si sa-ti sadesti in 
itiima veselie si pace fata de fratii tai de aceeasi credinta, precum si 
silinta si grija pentru buna pastrare a Bisericilor Domnului. Caci tro- 
buie stiut ca daca nu preluSm asupra noastra lupta pentru Biserici, la fol 
cu cea pe care o au cei care se impotrivesc invataturii ortodoxe, ca sa-i 
doborim si sa-i nimicim cu totul pe vrajmasi, nici o piedica nu va mai 
sta in calea pieirii adevarului dupa ce acesta va fi biruit de cei r&i. 
De aceea, sa ne angajam si noi sa-i osindim cumva, intrucit nici noi 
n-am aratat o grija sporita pentru unirea Bisericilor cu toata silinta si 
neintirzierea, pentru buna intelegere dintre noi si pentru impacarea voin- 
telor fiecarora. 

Te rog, asadar, sa-ti indepartezi din suflet orice gind ca n-ar mai fi 
nevoi'e sa mai pastram comuniune cu altii. 



1. Aceasta ciudata persoana, Atarvios, episcop al Neocezareii, era rudenic cu 
5f. Vasile, dar va face mult singe rau marelui arhiepiscop, care voia sS impace pe 
Drtodocsi cu arienii (A se vedea epistolele 59 si 60). In realitate Atarvios se va arat& 
uusmSnos pina la capSt (vezi epistolele 204, 207, 210 etc.). OricitS bunavointa )i 
•irfita nepotul, unchiul nu voia sa cedeze. 

2. I Cor. 13, 5j 7 1 8. 



'JM •WNTUJ. VASILK CKL MARK 

Ca sfi tc rupa pe Tine insufi de leg&tura cu fratii nu-i o insusiro a 
omului care tr3ie§te dupfi principiul dragostei si care zice cS implineste 
porunca lui Hristos. Buna Ta intense sa nu uite si aceea cS nenorocirea 
r&zboiului ne da tircoale si-si va putea face uneori aparifia $i la uoi, 
•daca" impreunS cu alpli nu ne vom impotrivi atacurilor lui si nu vom 
gfisi si noi oameni care sa ia parte la durerea noastrS, pentru cS in vre- 
mea veseliei noastre ne-am adus si noi partea de contribute la ajuto- 
-rarea celor nedreptatifi. 



EPISTOLA 66 
Catre Atanasie, episcop al Alexandriei 
ScrisS In annl 371 

I 

Nu cred ca exista cineva, pe care sa-1 doara atit de mult ca pe 
Cuvio?ia Ta situatia plina de tulburari in care se afla Biserica cre§tina, 
pentru ca, fScind comparatie intre ceea ce a fost altadata §i ceea ce 
•este acum, singura Fratia Ta poti aprecia cit e de profunda schimbarea 
care s-a produs, a$a incit sa poti trage concluzia ca daca lucrurile se 
vor inrSuta^i si mai mult, atunci in scurta vreme nimic nu va mai putea 
opri Biserica sa se transforme in asezamint cu totul strain de chemarea 
ei *. Am stat adeseori si m-am gindit asa : Daca mie mi se pare ca tre- 
burile merg atit de mizerabil, oare ce fel de pareri isi va fi facut unul 
care cunoaste din proprie experienta buna rinduiala de altadata si armo- 
nia dintre Biserici in privinta problemelor de credinta ? 

$i fiindcS tocmai Prea Sfintia Ta a fost atins in chipul eel mai greu 
de loviturile acestea, cred ca si partea cea mai mare de ajutor pentru 
imbunStatirea situatiei Bisericii tot de la intelepciunea Ta trebuie s-o 
asteptSm. 



1. Se stie ca in sinodul tinut in Alexandria in anul 362 s-a stabilit o formula 
de impacare intre episcopii crestini, in sensul formulei «o fiinta in trei ipostaze» 
ijl ca, chiar daca nu se recunoaste formal expresia «de o fiintap, e primit in comu- 
niune oricine accepts divinitatea lui Hristos. Tot asa se stie ca la inceput episcopul 
Meletie al Antiohiei semnase o formula semiariana, dar ca pe urma a revenit la 
crodinta niceana. Din pacate, intre timp, in Antiohia s-a creat o schisma care va 
dura de peste 30 de ani. A fost o mare durere faptul ca Sf. Atanasie, marele campion 
al ortodoxiei, intervenind in problema Antiohiei n-a reusit sa obtina nici un rezultat. 
Sf. Vasile preia si el stafeta de la Sf. Atanasie cautind sa ajute la lichidarea schismei 
antlohicne. Era firesc s5 spuna ca eel mai greu e faptul ca s-au dezbinat ierarhii 
lJisericil. Iipistolele 66 — 69 au mai fost traduse si de Pr. N. Petrescu (Mitropolia 
llunatului, 1979, p. 636—642). 



aCRMORt 23.0 

In ce mfl private, dupa cite mfi ajutft puterea mintii de a Intelege 
lucrurile, eu am ajuns de multa vreme la concluzia ca pentru Bisericilo 
noastre singura scSpare ar fi dacS si episcopii apuseni 2 ar fi de aceeasi 
parere cu noi. Daca ar arata macar atita intelegere fata de altarele 
noastre cita au dovedit-o macar citorva din cei ce au raspindit invata- 
turi eretice in Apus, cred ca ne-ar fi de mare folos tuturora, in primul 
rind, pentru ca cei de la cirma statului tin seama de parerile celor multi, 
iar in al doilea rind, ca multimile ne vor urma in acest caz f3ra ezitare. 

Si cine oare ar fi mai potrivit sa duca la indeplinire acest lucru daca 
nu intelepciunea Prea Sfintiei Tale ? Cine altul ar putea patrunde lucru- 
rile mai adinc si sa ne spuna ce ar fi de f8cut ? Cine ar fi mai destoinic sa 
puna lucrurile in actiune ? A mai aratat cineva intelegere atit de mare 
fata de durerile fratilor ? Cine-i mai respectat in intreg Apusul decit c3- 
Tuntetele Prea Sfintiei Tale ? Mai lasa inca o data drept mostenire noua 
celor muritori amintirea nobilului suflet pe care-1 ai, Prea Sfintite ! Impo- 
dobeste cu inca una din miile de lupte, pe care le-ai dat pentru apararea 
dreptei credinte ! Trimite la episcopii apuseni citiva delegati incercati din 
Biserica Prea Sfintiei Tale, descrie-le starile apasatoare de la noi, propu- 
ne-le vreo cale de scapare, fii un nou Samuil pentru mintuirea Bisericilor 
crestine, impartaseste soarta popoarelor napastuite, ofera-le conditii 
demne de pacificare, implora harul lui Dumnezeu, doar, doar, se va in- 
dura sa trimita Bisericii un semn de pace. Stiu ca scrisorile mele nu pot 
fi in stare sa-ti dea ultimul sfat pentru o cauza atit de mareata. Dar, pe de 
alta parte, mai stiu ca nici nu ai nevoie de altcineva care sa te imbar- 
bateze, dupa cum nici luptatorii cei mai curajosi nu asteapta aplauzele 
copiilor. Caci nu ne gindim sa dam lectii unui nestiutor, ci vrem doar 
sa-ti impintenim rivna ca sa pui lucrurile in miscare. 

II 

De altfel, si in celelalte probleme ale Orientului iti va fi de mare 
folos sa colaborezi cu mai multi, iar in aceasta privinta va trebui sa 
a§tepti pe cei din Apus. Dar in primul rind e limpede ca reglementarea 
Situatiei din Biserica Antiohiei atirna tot de puterea de evlavie a Prea 
Sfintiei Tale : in masura in care vei reusi sa tratezi pe unii cuingaduinta, 
iar pe altii sa-i indemni la liniste, in aceeasi masura vei reusi ca pina 
la urma sa readuci prin buna intelegere vigoarea de alta data a Bisericii. 
Caci stii mai bine decit oricare altul ca, dupa pilda celor mai intelepti 
doctori, cind e vorba de a aduce vindecareB, atunci trebuie sa incepi 



2. Planul Sf. Vasile tintea intr-acolo ca prin mijlocirea Sf. Atanasie sa se recu- 
noasca in Antiohia, ca episcop canonic, Meletie, eliminindu-se Paulin care era recu- 
noscut de apuseni. 



236 SFINTUL VASILE CEL, MARE 

mai intii de la madularele de prima importanta. Or, dintre Bisericile 
lumii, care alta ar fi mai insemnata decit cea a Antiohiei ? Indata ce in 
aceasta biserica se va fi reintrodus buna intelegere, nimic nu va mai 
putea impiedica Biserica, odata ce capul ei s-a insanatosit, sa ajunga 
la insanatosirea intregului ei trup. Numai ca, intr-adevar, metehnele din 
Biserica Antiohiei au nevoie de toata intelepciunea si intelegerea evan- 
ghelica a Prea Sfint,iei Tale, pentru ca ea-i dezbinata nu numai din pri- 
cina ereticilor, ci e macinata si de alte grupari crestine 3 . Iar reunifi- 
carea acestor partide si stringerea lor din nou intr-un corp compact o 
poate face numai Acela care prin puterea Lui neinteleasa poate face sa 
creasca din nou nervi si carne chiar si pe niste oase uscate 4 . Intr-adevar, 
mari lucruri savirseste Dumnezeu prin cei care sint vrednici de El. 

NSdajduim, asadar, ca si aici rezolvarea unor probleme atiit de 
grele cade tot in sarcina genialitatii Tale, linistind poporul tulburat si 
alungind dihonia dezbinarii dintre ei prin aducerea tuturor la dragoste 
frajeasca si prin reintronarea disciplinei bisericesti. 



EPISTOLA 67 

Catre Atanasie, 
episcopul Alexandriei 

ScrisS in anul 371 

In scrisoarea trecuta am crezut ca-i suficient daca spun Prea Sfin- 
tiei Tale ca toata acea parte din poporul Antiohiei, care a pasitrat inca 
invatatura ortodoxa, trebuie sa fie indrumata la unire si infelegere, ur- 
mind astfel ca toti cei care au fost pina acum despartiti sa caute sa se 
uneasca laolalta si sa recunoasca de singur conducator pe prea iubitul 
nostru episcop Meletie x . In acest scop, intrucit si diaconul nostru Do- 
rotei 2 — care fusese utilizat in acest sens atit ca sol catre apuseni, cit 
si catre Meletie — mi-a cerut sa-mi expun si eu cit mai deschis punctul 
meu de vedere in aceasta problema ; am socotit necesar sa subliniez 
ca in intreg Rasaritul 3 , Meletie este persoana cea mai bine vazuta, cu 

3. In toate cele ?ase epistole adresate Sfintului Atanasie (nr. 61, 66, 67, 69, 80, 
82) ca $i in alte doua (nr. 132 $i 266) trimise urma^ilor Sfintului Atanasie, care in- 
chidea ochii la 3 mai 373, Sfintul Vasile urmarise acelasi scop : de a obUne unanimi- 
tatea episcopilor rasariteni si apuseni pentru rezolvarea schismei antiohiene. 

4. Iez. 37, 8. 

1. In epistola 66 Sfintul Vasile a precizat planul de lucru al punerii de acord a 
episcopilor rasariteni si apuseni, in legatura cu schisma Antiohiei. 

2. Din epistola 66 reiese ca presbiterul Dorotei s-a Snfatisat inaintea Sfintului 
Atanasie si i-a cerut sa vina la Antiohia sa actioneze in acest sens. Dorotei era antio- 
hian si a fScut servicdi de legatura atit cu Atanasie, cit si cu papa Damasus. 

3. Adica Asia Mica, Siria si Palestina. 



SCEISORI 237 

care ma aflu in comuniune si doresc in tot chipul sa-1 vSd conducind 
treburile Bisericii lui Dumnezeu din Antiohia, pentru ca este ireprosabil 
In credinta 4 , iar in conduita lui morala nimeni nu i se poate asemana. 
De aceea putem spune ca el este de fapt un fel de intiistatator al intre- 
gului <trup al Bisericii, pe cind celelalte grupari sint doar niste madu- 
lare rupte din acest trup. 

De aceea e nevoie si, in acelasi timp, de dorit, in toate privintele, 
sa unim in jurul acestui barbat pe toti ceilalti, asa cum piraiele mici 
se aduna in riuri mari. Pentru celelalte tabere, sa se procedeze cu tactul 
necesar pentru ca sa poata fi ci^tigati §i ei, si astfel sa se infrateasca 
tot poporul in chipul in care va gasi de folos intelepciunea Ta in urma 
cunoscutei experience si rivne de care ai dat de atitea ori dovada. 

Desigur nu va scapa neintrecutei Tale intelepciuni nici faptul ca 
si apusenii de aceea§i credinta accepts aceleasi pareri, dupa cum mar- 
turise?te si epistola pe care ne-a adus-o fericitul Silvan 5 . 

EPISTOLA 68 

Catre Meletie, 
episcopul Antiohiei 

anul 371 

Am voit, pina acum, sa re^in pe linga mine pe preaevlaviosul frate 
Dorotei, subdiaconul, pentru ca trimitindu-1 abia dupa ce vom fi ispravit 
lucrarea noastra, sa facem cunoscut prin el, in amanuntime, Cuviosiei 
Tale rezultatul lucrarilor. Intrucit le-am tot aminat de pe o zi pe alta, s-a 
pierdut multa vreme iar acum nemaiavind alta iesire din incurcatura, 
mi-a venit o idee despre ce anume ar fi de facut si am trimis pe numitul 
barbat sa caute pe Cuviosia Ta §i sa-ti raporteze verbal totul, prezen- 
tind $i parerea mea, asa incit daca ideile noastre vor parea folositoare, 
sa se puna repede in lucrare de Cuvio§ia Ta x . 

Vorbind cit mai pe scurt, la noi s-a incetatenit parerea ca fratele 
Dorotei sa mearga pina la Roma, ca sa indemne pe unii din Italia sa ne 
viziteze, venind pe mare, aceasta ca sa nu se intilneasca cu cei care 
eventual i-ar fi putut impiedica. Pentru ca am inteles ca cei puternici 



4. Du^manii lui au contestat ortodoxia lui Meletie. 

5. Din pacate nu s-a fructificat acest gind de a fi recunoscut Meletie titular, si 
Paulin sa ramina doar onorific. Apusenii au susfinut mereu pe Paulin. 

1. Rezolvarea schismei din Antiohia a fost unul din planurile cele mai statornice 
ale activitatii marelui ierarh capadochian. Se gindea la convocarea unui sinod general, 
ori macar ]a aducerea la unison, prin corespondenfa, a parerilor celor mai impor- 
tant! ierarhi contemporani. Acest plan reiese clar din aceasta epistola. Tot pentru 
acest plan s-a adresat el si Sfintului Atanasie de Alexandria, Sfintului Eusebiu de 
Samosata, episcopilor apuseni, inclusiv papei din Roma. 



238 SFINTUL VASILE CEL MARE 

de pe linga Curtea imparateascS nu vor si nu pot sa cistige interesul 
imparatului pentru cei exilati 2 , ci socot ca ar fi un cistig sa nu vina 
acestia, ca nu cumva sa se produca ceva mai rau pentru Biserici. Daca, 
asadar, parerea aceasta pare a fi socotita folositoare si de intelepciu- 
ciunea Ta, V-as ruga sa intocmiti epistole si sa redactati memorii in 
legatura cu care probleme si cu cine anume sa discute. Iar ca sa aiba 
valoare epistolele sa introduce^ oricum si numele aderentilor vostri, 
chiar daca acestia nu sint de fata. 

Aici aceste lucruri nu sint inca sigure, pentru ca a venit si un 
oarecare Evipios, dar acesta inca nu si-a dat pe fata parerile. In orice 
caz ameninta cu intrunirea aderentilor atit din Tetrapolia Armeniei, cit 
si din Cilicia 3 . 

EPISTOLA 69 

Catre Atanasie, 
episcopul Alexandriei 

ScrisS in toamna anului 371 

I 

Parerea pe care o am de multa vreme despre Prea Sfintia Ta se 
confirma cu fiecare zi, ba pot spune ca prestigiul ei creste tot mai mult, 
dupa cum o dovedesc ultimele fapte. Caci in vreme ce majoritatea epis- 
copilor se multumesc sa poarte de grija doar de problemele lor, Prea 
Sfintia Ta nu Te declari multumit numai cu atita, ci porti grija si de 
toate celelalte Biserici, indeosebi de cele pentru care Te-a incredintat 
Bunul Dumnezeu. Caci iata, nu pierzi nici o ocazle de a discuta, de a 
indemna, de a trimite scrisori care sa aduca noi propuneri. Asa se face 
ca am primit si noi deunazi pe Prea Cucernicul frate Petru, trimis de 
obstea clerului de la Voi, ale carui planuri le-am aflat de bune, ca unele 
care tmtesc — potrivit indrumarilor ce le-ai dat — la impacarea gru- 
parilor contrare. 

Intrucit as vrea sa vin si eu cu unele propuneri privitoare la 
aceasta actiune, am crezut ca eel mai potrivit lucru ar fi ca toate Bi- 
sericile sa recurga la sfaturile in^elepte ale Prea Sfintiei Tale si sa fii 
conducatorul nostru al tuturor, sfetnic si indrumator la toate. In acest 
inteles am trimis, iata a treia oara, la Prea Sfintia Ta pe fratele Do- 
rotei 1 , diacon, provenit din Biserdca Prea Sfintitului Meletie, caci e om 



2. Imparatul Valens (364 — 378), patimas arian, nu aproba eliberarea episcopilor 
ortodoc$i exila{i. 

3. Planul acestora era sa contracareze initiativele Sf. Vasile. 

1. Scrisa in continuare cu epistola 67, Sflntul Vasile tine sa precizeze ca preotul 
Dorotei a fost trimis de trei ori pina acum, rugindu-1 pe Sf. Atanasie sa mijloceasca 
pe linga episcopii apuseni pentru ridicarea schismei din Antiohia. 



8CRISORI 239 

plin de rivna sfinta pentru dreapta credint,a si plin de dorint,a de a ve- 
dea iarasi pacea in Bisericile noastre, pentru ca, urrriind sfatturile Prea 
Sfintiei Tale, (pe care singur esti in stare sa le dai, atit in virtutea virs- 
tei, cit si a bogatei experience si a darului de condueere primit de la 
Duhul Sfint in masura mai mare decit oricare altul) sa se puna in apli- 
care planul comun de actiune. 

Sint convins ca-1 vei primi pe acest sol cu bucurie si-1 vei vedea 
cu dragoste, intarindu-1 cu puterea rugaciunilor Tale si prevazindu-1 cu 
scrisori de drum, ba poate ii vei da si cifiva insot,itori dibaci, care sa-1 
calauzeasca pe drumuri sigure. Am mai gasit de cuviinta, totodata, sa 
in$tiint,am $i pe episcopul Romei, ca sa acorde atentie cauzei noastre si 
sS-si exprime si punctul sau de vedere, trimitindu-ne, in acest sens, si 
o delegatie cu o hotarire generala sinodala, cu alte cuvinte sa ia el in 
miini problema si sa aleaga oamenii in stare sa suporte greutatile dru- 
mnlui, distinsi in blinde^e si in statornicie de caracter, spre a putea in- 
drepta pe aceia dintre ai nostri care s-au ratacit. Dar totodata ei vor 
trebui sa aiba atita dibacie la cuvint si atita putere de convingere cit 
$i intreg dosarul celor discutate la sinodul semiarian de la Rimini 2 , 
pentru ca sa se poata anula ceea ce s-a facut acolo prin sila. Bine ar 
fi ca acei delegati sa cSlatoreasca pe mare, fara ca sa faca zgomot si 
Bra ca sa prinda de veste dusmanii pacii. 

II 

Ci|iva dintre episcopii frumtasi de la noi cer un lucru de folos r 
anume ca apusenii sa osindeasca si ei erezia lui Marcel (de Ancira, 
n.tr.) 3 , ca primejdioasa, stricatoare si straina de credinj;a cea sanatoasa. 
Pina acum, in toate scrisorile pe care le trimit, ei au blestemat doar 
numeie urgisitului Arie, pe care nu s-au obosit sa-1 scoata din Biserici f 
pe cind impotriva lui Marcel (care afiseaza o erezie tocmai contrara, 
hulincl insasi existen^a divina, a «unuia nascut Fiul lui Dumnezeu «si 
folosincl gresit expresia «Cuvintul»), se pare ca apusenii n-au exprimat 
inca nici o critica. 

Intr-adevar Marcel crede ca sub titlul de «Cel Unul-Nascut» s-a 
dat nume Cuvintului, Care a venit in lume ca o necesitate «la pli- 
nirea vremii», dar Care apoi S-a intors din nou in locasurile de 



2. La Sinodul din Rimini din anul 359 au luat parte numai episcopi ortodocsi din 
Apus. Dar fiindca n-au putut fi de fata marii susjinatori ai crezului nicean, pe care 
imparatul Constan(iu fi surghiunise, cind delegafii Bisericilor orientale au ajuns la 
Constantinopol au fost forta^i sa accepte deciziile partidei semiariene asa cum au 
fost ele formulate la sinodul din Nike (in Tracia). Presiunile imparatului au silit pe 
ccilalii participant! de la Rimini sa semneze si ei formula semi-ariana. 

3. Se stie ca Marcel de Ancira a fost la inceput un mare admirator al crezului 
dm Niceea. Mai tirziu el a cazut in ratacirea extrema, sabeliana, ca si ucenicul sau 
Fotin de Sirmium. 



: 240 SFlNTUL VASILE CEL MARK 

unde iesise, aceasta pentru ca «E1 n-a existat nioi inainte de iesirea din 
fiinta Tatalui si nu exista nici dupa reintoarcerea Lui acolo. O dovada 
•despre aceasta invatatura nebuna sint cartile pe care le-a lasat si din 
care se pastreaza citeva si la noi. Pe fata se pare, insa, ca Marcel n-a 
fost osindit, cu toate ca persists vina ca 1-au primit in comuniunea Bi- 
sericii, poate pentru ca la inceput nu cunosteau starea de fapt a lucruri- 
lor. Situajia de azi cere, insa, ca apusenii sa treaca si pe Marcel la locul 
cuvenit 4 , pentru ca cei nevinovati, care n-au prilejul, dar care vor sa 
poata trece de partea Prea Sfintiei Tale si care sovaiesc in credinta, sa 
vada limpede cu totii ca, de acum incolo, ii recunoastem ca fiind de o 
credinta cu noi, caci nu lupctam orbecaind ca noaptea, cind nu se pot 
-deosebi prietenii de dusmani. Va rugam, asadar, sa trimiteti pe diaconul 
amintit cu prima ocazie, pentru ca macar anul viitor sa se realizeze 
macar o parte din ceea ce dorim. 

Lucrul pe care-1 cunosti, fara ca sa ti-1 mai spunem, si de care Te 
rugam sa te ingrijesti este acesta : cind, cu vrerea lui Dumnezeu, vor 
veni delegatii din Apus sa nu ingadui sa se mai continue dezbinarea 
Bisericii, ci sa aduni laolalta, pe toate caile, pe toti cei de o credinta, 
pentru ca sa nu se faramiteze §i mai mult poporul nostru eel credin- 
cios. Caci trebuie sa privim fara ezitare ca totul sa treaca pe planul al 
doilea fata de tinta pacificarii, prima grija trebuind s-o avem fata de 
Biserica din Antiohia, a carei grupare ortodoxa sa nu slabeasca si mai 
tare, dezbinindu-se si pe motive personale. Te rog, dar, sa porti de grija 
-de toate acestea si sa pui toti factorii in miscare pentru ca, pina la 
sfirsit, sa se introneze iarasi pacea in Biserici. 

EPISTOLA 70 
Fara adresa, despre un sinod 1 
ScrisS in anul 371 

Innoirea legilor dragostei si ale pacii de altadata propovaduite de 
Sf. Parinti, acest dar ceresc si mintuitor, pe care ni 1-a lasat Hristos, 
dar care s-a vestejit in ultimul timp, iata un lucru pe atit de necesar 
si folositor despre care stim bine ca va placea si inimii Tale atit de iu- 
bitoare de Hristos. 



4. In duplicitatea cu care s-au aratat ?i prin amestecul necanonic in Antiohia 
(unde au hirotonit pe Paulin in locul Sf. Meletie), iata acum o altfi duplicitate a epis- 
copului Romei i?i a celor apuseni : faptul ca de?i eretic, Marcel de Ancira era socotit 
de ei ca ortodox. 

1. De$i in manuscris epistola n-are destinatar, totu$i locul precum si continutul 
legat de persoana lui Atanasie ?i de ideea de a mijloci prin intermediul episcopilor 
apuseni pentru clarificarea schismei din Antiohia, ne due cu gindul spre papa Da- 
masus, caruia i s-a cerut si in epist. 69 convocarea unui sinod in acest sens. 



scrisori 241 

Intr-adevar, ce-ar fi mai placut decit sa vezi uniti in acelasi trup 
al lui Hristos oamenii pe care-i despart atit de mari distante geografice, 
care, insa, colaboreaza intre ei in intelegere prin lucrarea dragostei ? 
Prea Cinstite Parinte, aproape intreg Orientul (si prin Orient inteleg 
tinuturile din Egipt pina in Iliric), e bintuit si zguduit de o puternica 
furtuna din pricina ereziei semanate altadata de acel dusman al 
adevarului, care a fost Arie, dar care iarasi se ridica acum fara rusine 
din radacinile lui amare si produce niste roade catastrofale. De acum 
erezia a ajuns sa domine, pentru ca din aproape toate eparhiile repre- 
lentantii de seama ai dreptei credinte au fost alungati din Biserici prin 
denunturi si amenintari, iar la putere au ajuns acum cei care terori- 
xeaza constiint.ele crestinilor de rind. Singura scapare din aceste neno- 
rociri o vedem in vizita binevoitoare a Prea Sfintiei Tale. 

Totdeauna in trecut ne-a mingiiat dragostea Voastra deosebita si 
sufletele noastre s-au reconfortat pentru o vreme prin stirea plina de 
bucurie ca ne veti vizita. Dar in clipa cind am pierdut aceasta spe- 
ranta, nemaiavind rabdare, am ajuns la ideea de a Va cere, prin 
aceasta scrisoare, sa ne veniji in ajutor si sa trimiteti incoace pe unii 
din cei care au aceleasi vederi ca si noi, fie pentru ca sa impace pe cei 
dezbinati, fie ca sa readuca la impacare Bisericile lui Dumnezeu, fie 
eel putin a identifica mai precis pe autorii tulburarilor, pentru ca pe 
viitor sa stiti si Voi cu cine e bine sa stati in comuniune. 

Incolo, noi nu cerem absolut nimic nou, ci numai ceea ce era 
obisnuit si la fericitii iubitori de Dumnezeu de altadata, cit si la Voi. 
Caci stim din tradifie, informindu-ne de la parintii pe care i-am intrebat 
atit oral, cit si prin scrisoarea care se pastreaza inca la noi, ca Dio- 
nisie, acest prea fericit episcop, care se distingea la Voi prin dreapta 
credinta si prin alte virtuti, tinea contact prin scrisori cu Biserica Ceza- 
reei 2 , mingiia prin scrisori pe parintii nostri si trimitea oameni sa ras- 
cumpere cu bani pe fratii nostri 3 ajunsi in robie. Or acum imprejura- 
rile sint si mai grele si mai intunecate, asa ca ne cer o intelegere si mai 
mare. In fond, noi nu deplingem distrugerea unor constructii pamin- 
testi, ci caderea in robie a Bisericilor. Nu mai e vorba de o robie tru- 
peasca, ci ceea ce vedem zilnic implinindu-se de cei ce lupta pentru 
biruinta ereziei e o adevarata robire a sufletelor. De aceea daca nu Va 
veti ridica inca de acum ca sa ne veniti intr-ajutor, in scurta vreme 
nu veti mai afla pe nimeni cui sa-i intindeti mina, pentru ca to\i vor 
ajunge sa fie dominati de eretici. 



2. Dionisie, episcopul Romei, a pastorit intre anii 258 — 268. Eusebiu de Cezareea, 
Istoria bisericeasca, VII, 25. 

3. E vorba de pustiirile facute de goti ?i de sciti. Sozomen, 1st. bis., II, 6. 

M — Sflntul Vasile eel Mare 



242 SFtNTUL VASILE CEL, MAKE 

EPISTOLA 71 

Catre Prietenul Grigorie (de Nazianz) 
Scris3 In anal 371 

I 

Am primit scrisorile Cuviosiei Tale prin intermediul prea cucerni- 
cului frate Elinios, care mi-a istorisit cu de-amanuntul si sincer tot ce 
mi-ai dat sa injeleg si cred ca nu-i greu sa. ghicesti starea sufleteascS 
ce m-a cuprins auzind de toate acestea *. Dar, intrucit dragostea ce-tf 
port o socot a fi ceva mult mai mare decit orice suparare, am primit 
tot ce mi s-a adus la cunostint,a in modul in care se cuvenea sa ma 
rog Bunului Dumnezeu, ca nici in restul zilelor si ceasurilor vietii mele 
sa nu-mi scada pretuirea pe care ti-o pastram si pina acum, intrucit nu 
stiu sa-|i fi gresit cu nimic, nici putin, nici mai mult. 

Iar daca unul sau altul se va fi mindrit cu aceea ca abia de curind a 
inceput sa \ina rinduielile vietii crestine, venirea lui alaturea de mine 
i-ar aduce o marire oarecare, inchipuindu-si lucruri pe care nu le-a 
putut auzi si talmacind fapte pe care nu le-a in^eles, lucru care nu-i de 
mirare. Dimpotriva e de mirare si straniu lucru ca-i dau ascultare pina 
si cei mai de incredere dintre voi, fratilor, si, dupa cit se pare, nu nu- 
mai ca asculta astfel de lucruri, ci incep 2 sa le si urmeze. Daca un 
astfel de om a ajuns sa fie luat drept dascal, iar eu sint jertfa bataii 
de joe, insemneaza ca vremile tulburi prin care trecem ne-au invStat 
sa le intimpinam toate cu rabdare. Caci din pricina pacatelor noastre 
ne-am obisnuit de multa vreme cu ticalosii mai rele si decit aceasta. Dar 
daca eu n-am adus pina acum nici o marturie in legatura cu conceptia 
mea despre Dumnezeu 3 , atunci n-o sa raspund nimic nici de asta data. 
Pentru ca pe cei pe care nu i-a putut convinge atitudinea mea de atlta 
amar de vreme, cum ar putea-o face oare o scurta scrisoare de-a mea ? 
Caci purtarea mea de atita vreme e destula marturie, pe cind cele spuse 
de calomniatorii mei nu trebuie privite decit ca flecareli. Oricum, insa, 



1. Cind scria aceasta epistola Sf. Vasile era pus la grea incercare. Provincia 
Capadochia era scindata in doua si sprijinirea episcopilor arieni se facea pe fata. El 
insusi era amenintat cu exilul si cu confiscarea avutului. 

2. Nu ni se da numele. Se pare ca eel vizat e Eustatiu de Sebasta. 

3. Pare a fi o aluzie la invatatura despre divinitatea Duhului Sfint, pe care o 
tagaduiau macedonienii. Sfintul Vasile se exprimase despre ea in chip «iconomicos», 
cerind sa se adopte formula uzitata la Botez. E drept c3 in lucrarea sa Despre Duhul 
Stint, Sf. Vasile nu foloseste expresia «de o fiinta», dar in doua locuri din tratatul 
Contra lui Eunomiu (III, 4 ; III, 5) el foloseste atributul «divin». 



SCRISORI 243 

data am ingaduit gurilor neinfrinate si inimilor nesimt,ite sa spuna ce 
vor si am plecat cu placere urechile sa le ascultam, atunci nu numai 
noi am fi cei care ne-am potrivi lor, ci si altii s-ar lua dupa noi 4 . 

II 

Pricina acestor lucruri sta in ceea ce de multa vreme te-am prevenit. 
Acum sint dezamagit si tac pentru ca sa nu fac tulburare si mai mare. 
Pentru ca daca noi am fi trait impreuna in spiritul vechii int,elegeri si 
in conformiitate cu raspunderea pe care ne-am asumat-o fa^S de sfinta 
Biserica, atunci n-am fi dat nici un prilej pentru astfel de birfeli. 

Iar Tu daca crezi, lasa-i pe oamenii acestia in treaba lor si fa-mi 
placerea si vino sa lucram impreuna in lupta care ne asteapta spre a 
face de rusine pe dusmanul care s-a intrarmat impotriva noastrS. Chiar 
si numai aratindu-te, le vei stavili acestora avintul si vei imprastia pe 
cei care s-au legat sa rastoarne linistea imparatiei, cSci din darul pe care 
ti 1-a dat Dumnezeu, le vei arata ca Tu esti conducatorul luptatorilor 
nostri 5 , incbizind orice gura nelegiuita care graieste faradelege impo- 
triva lui Dumnezeu. Daca acest lucru se va intimpla, atunci fapele vor 
arata cine te va urma pe drumul eel bun si cine ezita si tradeaza, in 
chip viclean, invatatura cea adevarata. Iar daca interesele Bisericii sint 
tradate, atunci putin ma intereseaza sa mai conving prin vorbe pe oa- 
rr.snii care ma pretuiesc atit cit ar putea pre^ui cei ce n-au inva^at nici- 
odata sa se masoare cu ei insisi. 

De altfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, in scurta vreme, calomniile 
vor fi date pe fata prin marturia faptelor, din clipa in care simt ca vom 
avea sa suferim incercari si mai grele 6 pentru cuvintul adevarului. Iar 
daca acest lucru nu va avea loc, atunci tot vom ajunge sa fim alun- 
ga^i din Biserica si din patrie. Daca nimic din toate acestea nu se va 
intimpla, atunci judecata lui Hristos nu este departe. De aceea daca 
doresti sa ne intilnim in interesul Bisericilor, sint gata sa-ti ies intru 
intimpinare pina acolo unde doresti, iar daca ceri sa combat calom- 
niile, apoi la asa ceva n-am vreme s& raspund. 



4. Acuzele ar putea sa se refere si la Sf. Grigorie. 

5. ll vor fi durut pe Sf. Vasile cuvintele de refuz rostite de Sf. Grigorie cu 
ocazia hirotonirii «silnice» pentru Sasima «n-am sa iau armura» (epist. 48, Migne, P.G. 
37, 100), totusi insistenta Sf. Vasile Isi va da roadele, mai tirziu. 

6. Presimtire avuta de Sf. Vasile In Igatura cu amenintarile lui Modestos. Totusi 
trebuie observat ca nici Imparatul n-a indraznit sa meargS prea departe in legatura 
cu soarta Sfintului Vasile. 



244 SFINTUL VASILE CEL MARE 

EPISTOLA 72 
Catre Hesichios 1 
ScrisS In anul 371 

Cunosc dragostea pe care o ai fata de mine si rivna de a face bine. 
De aceea, trebuind sa linistesc pe prea doritul meu fiu Calistene, m-am 
gindit cS daca ti-as impartasi si Tie grijile mele, mi-as duce si eu mai usor 
la indeplinire treburile mele. Acest om a ajuns la suparare cu prea in- 
vatatul Eustochios si supararea lui pare ca a venit pe buna dreptate. 
Invinovateste pe slugile acestui Eustochios ca s-au purtat cu el cu prea 
mare obraznicie si chiar nebuneste. li cerem drept aceea sa puna capat 
supararii, sa inceteze cearta si sa ierte, multumindu-se cu frica pe care 
a produs-o asupra acestor nesocotiti si chiar si asupra stapinilor. 

In felul acesta va cistiga doua lucruri : fata de oameni un nume 
bun, iar fata de Dumnezeu se va face bine placut. Chiar si Tu daca ai 
ceva legaturi prietenesti cu acest om care-i acesta, iar celor pe care-i 
cunosti in oras, in stare sa-1 aduca la tacere, impartaseste-le si lor 
aceasta grija a mea, spunindu-le ca si colaborarea mea imi va face mare 
bucurie. 

Trimite inapoi pe diacon dupa ce-si va fi indeplinit lucrarea pen- 
tru care a fost trimis. Cind oamenii se refugiaza la mine ma copleseste 
rusinea ca nu le voi putea fi intru nimic de folos. 



EPISTOLA 73 

Catre Calistene x 
ScrisS in anul 371 

I 

Am dat slava lui Dumnezeu cind am avut norocul sa citesc scn- 
soarea vredniciei Tale, mai intii pentru ca mi-a venit o salutare din 
partea unui barbat care tine sa ma cinsteasca (si eu dau mare impor- 
tanta legaturilor cu personalitatile cele mai de vaza), iar in al doilea 
rind, pentru frumoasele amintiri care ne leaga pe unul de celalalt. §i 



1. Scrisoare tipic3 de Impaciuire. Hesichios ne este cunoscut si din epistola 64. 
A se vedea si ep. 73. 

1. E vorba de impaciuirea apiintita in ep. 72. Slugile lui Eustochios se vede 
ca s-au ridicat cu injurii impotriva lui Calistene. Scena se va fi petrecut pe soseaua 
din apropiere de Sasima. Oamenii trebuiau pedepsiji, pentru ca nu mai voiau sa con- 
tinue lucrul. Se pare ca si Calistene va fi avut vina in calitatea lui de antreprenor 
sau constructor de santier. In aceste imprejurari se face apel la bunele oficii ale 
Sfintului Vasile, care cauta sa convinga pe Calistene sa-i ierte. 



SCHISORI ^ 245 

drept semn al acestor amintiri e insasi scrisoarea primita. Abia am 
luat-o in mina ca i-am si inteles sensul, de aceea am admirat chipul in 
care, dupa parerea tuturor, imi inspirai un respect pe care nu-1 aratam 
decit parintilor. Faptul ca un om aprins de minie si pornit sa se raz- 
bune fata de cei care s-au ridicat impotriva lui, ajunge sa renunte 
aproape cu totul la masuri drastice, numai ca sa mS faca pe mine arbitru 
al acestui diferend, iata ce mi-a dat prilejul sa m3 bucur de comportarea 
lui ca a unui adevarat fiu duhovnicesc. In fata mea, in fata unui ase- 
menea gest nu imi ramine altceva de facut decit sa te felicit si sa-ti 
nrez numai bine. 

Dea Domnul sa fii eel mai indragit de prieteni, eel mai de temut de 
dusmani, cinstit de toti, incit si cei care si-au uitat cum sa se com- 
porte fata de Tine, cunoscindu-ti bunatatea, sa regrete ca au gresit 
fa|a de un om ca Tine. 

II 

Dar intrucit ai poruncit ca slugile sa fie aduse la locul unde se 
dovedisera neascultatori fata de tine, am pretentia s3 stiu ce scop isi 
propune aici bunatatea Ta. Daca te vei prezenta si Tu insuti in per- 
soana si daca vei dicta insuti pedeapsa pentru ceea ce au indrSznit ei 
sa faca, desigur ca ei se vor prezenta. Pentru ca ce altceva ar putea 
face daca asa ai judecat ? Dar in acest caz nu stiu ce multumire am 
avea din partea Ta, daca nici atita putere n-avem ca sa scutim pe acesti 
oameni de la pedeapsa. Iar daca vei fi retinut de alte treburi la santie- 
rele soselelor si nu vei putea veni personal, cine va fi acolo ca sa pri- 
measca pe oameni ? $i cine e vorba sa pronunte pedeapsa in locul Tau ? 
Daca peste tot ai hotarit ca ei sa se prezinte in fata Ta, porunceste ca 
ei sa fie dusi pina la Sasima 2 si acolo sa-ti arati blindetea sufletului si 
marinimia. 

intrucit, asadar, iti arati inca o data puterea ta asupra oamenilor care 
te-au provocat si, dupa ce vei fi aratat prin aceasta ca demnitatea nu 
trebuie sa fie dispretuita, lasa-i teferi, cum te-am rugat in scrisoarea tre- 
cuta, facindu-mi si mie o bucurie, iar Tu luind de la Dumnezeu rasplata 
pentru cite faci. 

Ill 

Spun acest lucru nu pentru ca asa trebuie sa se aranjeze lucrurile, 
ci pentru ca ramin indatorat si supus in fata miniei Tale. Nu cumva o 
parte din furia Ta sa nu se mistuie si, dupa cum la ochii care sufera de 



2. Sasima, cea atlt de dispretuita de Sfintul Grigorie de Nazianz, era destul de 
departe de Cezareea. Faptul e semnificativ pentru prestigiul de care se bucura Sfintul 
Vasile pin3 si intr-un tinut atit de indepSrtat. 



246 SFINTUL VASILE CEL MARE 

inflamatie par dureroase pina si leacurile cele mai usoare, tot asa si cu- 
vintul meu s-ar putea mai curind sa te tulbure, decit sa te potoleasca. 
Or tocmai rezolvarea cea mai cinstita e singura care ti-ar putea aduce 
si cea mai mare faima si care ar fi indeajuns pentru prieteni si pentru 
cei de o virstS cu noi 3 , aceasta fund si razbunarea cea mai potrivita. In 
orice caz, chiar daca te-ai jurat sa-i pedepsesti dupa lege, nici pedeapsa 
pe care am da-o noi n-ar fi cu nimic mai putin onorabila decit legile 
care se aplica in viata oamenilor. Ei ar putea deci fi pedepsiti aici dupa 
legile noastre, unde si tu ai inca nadejde de mintuire, seapind astfel de 
necesitatea de care te-a legat juramintul si dindu-le o pedeapsa in pro- 
portie cu faptele lor. 

Dar vad ca scrisoarea mea iarasi se lungeste. Straduindu-ma din 
toate puterile ca sa te conving, nu ma pot da inapoi trecind cu vederea 
una din ideile care-mi tree prin minte, de teama ca nu cumva pedeapsa 
sa fie fara rezultat, pentru ca nu te-as fi lamurit deplin. Dar Tu, eel mai 
cinstit dintre oameni, adevarata doica a Bisericii, intareste-mi nadejdile 
pe care le-am pus in Tine, convinge-i pe toti de blindetea si de bunata- 
tea Ta. Scrie si soldatului sa piece de la mine 4 indata, caci pina acum 
n-a scapat nici un prilej de a ma supara si injura, pentru ca mai curind 
nu vrea sa te supere pe tine, decit sa ma aiba pe mine bine, rudenie si 
adevarati prieteni. 

EPISTOLA 74 
Catre Martinian 
ScrisS in anul 371 

I 

Cit as da sa ne putem intilni cindva si sa fim impreuna citva timp, 
sa ma desfatez de toate calitatile de care dai dovada ! Daca e un mare 
semn de cultura pentru cineva, sa fi vazut multe orase si sa fi cunoscut 
modul de cugetare al multor oameni, cred ca acela ar fi si mai repede 
rasplatit de o astfel de placere daca ar ajunge sa poata sta de vorba cu 
un om ca tine 1 . Caci ce lucru ar fi mai mare : sa vezi pe rind unul dupa 



3. Eustochios, Calistene $i poate $i Sf. Vasile nu mai erau, se vede, atit de tineri. 
Ei se cunosteau mai demult. 

4. Sa fi avut Calistene o paza militara pe durata lucrarilor de santier ? Posibil. 

1. Profesor de retorica, cunoscut de Sf. Vasile, probabil, inca din tinerefe, Mar- 
tinian se bucura de mare trecere in cercurile conducatoare ale capitalei Imperiului 
Bizantin, cum deducem din aluziile la scrierile homerice si din pierderea prestigiului 
Cezareii ca oras al culturil. In aceasta epistola i se cere sa opreasca dezmembrarea 
provinciei Capadochiei. Acelasi obiect il au si urmatoarele doua epistole (nr. 75 — 76). 



SCRISORI 247 

altul, multi oameni 2 , ori sa vezi numai pe unul, dar care a adunat in el 
experienta lumii intregi ? Mai mult, as putea spune chiar ca din cunoas- 
terea binelui si din descoperirea pe scurt si fara de rautate a virtutii ob- 
tinem mai repede marturii de superioritate, fie ca e vorba de o fapta 
buna, de un cuvint demn de tinut minte sau de rinduieli politice conce- 
pute de oameni mai dotati decit altii. Or, toate acestea se afla ca intr-un 
depozit in comoara sufletului Tau. Asa incit a? dori sa te ascult nu nu- 
mai un singur an, ca Alcinoas 3 pe Ulise, ci o viata intreaga, chiar dacS 
ea nu mi-e prea fericita. 

Dar, in definitiv, de ce scriu acum, cind trebuia sa ma aflu linga 
Tine? Pentru ca Patria mea intristata ma.constringe sa merg dupa ea. 
Caci nu cred, Prea Bunule, ca nu stii cit a avut ea de suferit : ca pe un 
nou Penteu al Tebei 4 menadele furioase sau demonii insisi au sfisiat-o 
in bucati. O dezbina si o ciopirtesc ca niste doctori slabi, care imbolna- 
vesc si mai rau bolnavul prin ignoranfa lor. Iar pentru ca sufera de pe 
urma acestor dezbinari, Patria trebuie tratata ca un bolnav. Concetate- 
nii ma tot preseaza, prin scrisori, sa ma intorc repede, nu ca si cum ar 
crede ca in felul acesta le-as usura singuratatea, ci ca sa nu fiu acuzat 
de dezertare de la datorie. Caci ?tii ca cei afla^i in suferinta usor incli- 
na spre speranta, dar sint si usurei la defaimare, osindind ceea ce nu li 
s-a putut implini. 

II 

De fapt tocmai pentru acest motiv as vrea sa Te intilnesc si sa-mi 
spun parerea, mai bine-zis, sa Te rog sa gasesti vreo solu^ie indrazneafa 
si vrednica de inteligenta Ta, sa nu ramii nepasator fata de patria noas- 
tra atit de ingenunchiata azi, ci sa Te arafi la Curte si sa le spui deschis 
sa nu creada ca au doua provincii in loc de una. Intr-adevar ei n-au 
adaugat dintr-o alta tara teritoriu ca sa faca o noua provincie, ci au fa- 
cut ca omul care are un cal sau un bou, pe care ii taie in doua, crezind 
ca astfel are doi cai sau doi boi, caci acum nu numai ca n-are doi, ci 
a nimicit si singura vietate pe care o avea. Spune, dar, dregatorilor ce- 
lor mari, sa nu «inmulteasca» si imperiul in felul acesta, pentru ca pu- 
terea nu consta in numar, ci in fapte. CSci credem ca unii fac acest lu- 
cru poate din necunoasterea adevarului, altii pentru a nu cadea asupra-le 
cu vorbe grele, iar altii, pentru ca nu le pasa ; cu un cuvint toti privesc 
fara atentie la ceea ce se intimpla. Daca ai putea intra la imparat ar fi 
eel mai bine si mai indicat. Daca insa acest lucru ti-ar fi peste mina, fie 



2. Odiseea, T. 3. 

3. Rege al Feacilor, Homer, Odiseea VI, 12. 

4. Rege al Tebei dat de Dionisos pe mina menadelor sau a bacantelor furioase 
care 1-au sfi^iat de viu. (Enciclop. civil, gr., p. 342). 



248 SFlNTUL VASILE CEL MARE 

ca n-ar fi potrivit momentul sau ar fi la mijloc virsta, care, cum zici Tu, 
adesea insoteste lenevia, atunci sa nu-ti fie greu macar sa scrii. 

Iar daca Te vei hotari sS fii patriei in ajutor, prin scris, atunci s3 fii 
atent mai intii sa nu lasi la o parte nimic din ceea ce-ti sta in putere, iar 
prin aceea ca ti-e mila de Patrie vei aduce mare mingiiere si celor apa- 
sati. O, daca ai putea sa fii de fata ca sa poti vedea cu ochii proprii si- 
tuatia tragicS a patriei ! Atunci te-ar impresiona macar aparenta clara si 
ai scoate si tu vreo vorba, care s-ar potrivi atit cu nobletea Ta, cit si cu 
darimarea orasului. Nu dezminti increderea ce mi-am pus-o in interven- 
tie ! De ce n-avem un Simonide sau pe un alt poet, care sa se priceapa 
sa deplinga dezolarea in toata gravitatea ei ? Ce zic de Simonide ? De 
Eshile trebuia sa vorbesc sau de altul 5 , care sa reuseasca" sa descrie cu 
tarie si s& deplinga toata nenorocirea noastra. 

Ill 

Caci acele intruniri, cuvintari si discutii ale oamenilor celebri din 
agoraua noastra, si tot ceea ce a facut alta data vestit orasul nostru, 
ne-au parasit. De acum tot mai rar se vor putea vedea plimbindu-se prin 
oras vreun om cult sau mare orator, asa cum era cazul altadata la Atena, 
unde nu apareau cetateni certati cu omenia sau cu miinile necurate. In 
locul lor a intrat ignoranta ca la sciti sau la masageti 6 . Nu se mai aude 
azi decit un singur strigat, acela al agentilor de dari 7 , precum si al ce- 
lor biciuiti de ei. Porticele halelor redau acum si de-o parte si de alta 
ecoul lor lugubru, oftind parca de tristetea vremurilor de azi. 

Gimnaziile inchise si noptile neiluminate nu ne ingaduie sa ne mai 
gindim la altceva decit la frica de viata. Caci nu-i mic pericolul ca in- 
data dupa retragerea de pe strazi a dregatorilor, totul sa se prabuseasca, 
parca ar fi un cutremur general. Ce cuvintare ar fi in stare sa descrie 
aceasta nenorocire ? Unii ,au pornit-o la fuga, o parte din consilieri (si 
nu cei mai slabi) au preferat exilul pe viata decit sa mearga la Podanda. 
Cind vorbesc de Podanda ma gindesc la o localitate pe care lacedemo- 
nienii o numesc Keades 8 , sau la o prapastie a naturii, cum poate ai mai 



5. Simonide din Keos, mort pe la anul 468 I.d.Hr., a fost unul din marii poetf 
lirici. 

Despre Eshile (f 455 I.d.Hr.), unul din cei mai mari poeti tragici ai grecilor, nu g5- 
sim necesar sa mai vorbim aici. 

6. Popoare nomade din sudul Rusiei, vestite mai mult prin vitejie, decit prin cul- 
tura (Enciclop. civil, gr., p. 482). 

7. Aspect tipic al fiscalismului bizantin apasator. Se pare c5 tocmai el a dus la 
scindarea in dou8 a Capadochiei. 

8. Keades era temnita sau prapastia subterana unde erau aruncati criminalii (Plu- 
tarh, Viefiie paralele, Agesilau 19, trad. N. Barbu, Bucuresti, 1969, vol. IV, pag. 200). 



BCRISORI 24» 

vazut undeva in lume, o localitate de iad caronian 9 , iscodita vrind-ne- 
vrind pentru a designa aceste paragini, care exala un aer nesanatos. 
Gindeste-te oricum la ceva asemanator pentru Podanda. O treime din. 
slujbasi fug acum cu femeile si cu copiii. O a doua treime sint dusi spre- 
Podanda 10 ca niste aresta^i, pe cind cei mai multi din ei, fosti fruntasi ai 
orasului, ofera prietenilor lor o priveliste de plins, implinind dorinta dus- 
manilor, ca si cum ar fi dat peste noi un blestem greu. Desigur, cea 
de a treia parte a ramas pe loc, dar nenorocitii acestia incapabili de a 
suporta plecarea colegilor lor si convinsi in acelasi timp ca sint prea 
slabi pentru a putea face fa{a necesitatilor, au ajuns pina la a refuza 
chiar sa mai traiasca. 

Aceasta situatie Te rog sa o faci cunoscuta tuturora prin grai viu, 
si cu legitima franchete pe care ti-o imbie viata. Avertizeaza-i ca daca 
lucrurile nu se vor schimba, nu vor mai avea pe nimeni cui sa le dove- 
deasca umanitatea. Vei fi astfel util binelui comun sau vei face macar 
ca Solon care, neputind apara libertatea concetatenilor, pentru ca ce- 
tatjiia era deja ocupata, a luat armura si s-a asezat in fata portii ca sS, 
arate prin atitudinea lui ca nu aproba ceea ce s-a intimplat n . 

Totusi e ceva ce stim sigur (chiar daca aceasta nu-i si parerea Ta), 
ca pentru bunavointa si cumin^enia Ta vei primi cele mai mari laude cind 
se va vedea ca lucrurile s-au petrecut asa cum le-ai prezis. 



EPISTOLA 75 
Catre Aburgios 
ScrisS in anul 371 

Oricit de multe ar fi calitatile, care inalta caracterul Tau peste al 
altora, nici una dintre ele nu-i atit de deosebita ca iubirea pe care o ai 
fata de Patrie sau de locul unde te-ai nascut. Sa stii ca prin ea iti pla- 
testi datoria ia\a de cea care te-a facut sa fii atit de mare \ incit faima 
Ta a ajuns sa fie cunoscuta de toata lumea. Dar Patria care te-a nascut 
si te-a crescut 2 a ajuns azi intr-o stare atit de deplorabila, ca in vechile 
povestiri, incit nici unul din cei care au cunoscut-o alta data foarte bine 
si care ar veni acum in ea n-ar mai recunoaste-o, atit de pe neasteptate 
s-a schimbat intr-o pustietate. Dintre slujbasii publici multi au fost in- 



9. A se vedea si epist. 14. Charon era luntrasul care trecea pe morti in infern. 

10. Prima capitals a noii provincii Capadochia secunda a fost Podanda. Ulterior, 
ea s-a mutat la Tiana. 

11. Plutarh, Vie}ile paralele, viafa lui Solon, 42. 

1. Pentru omul antic «Patria» era locul unde au trait parintii (xi TicttptaJ. 

2. 'H otv.ou(j.e-<ij — toata lumea locuita. 



250 SFINTUL VASILE CEL MABS 

departati inca de mai inainte, iar acum de curind aproape toti au fost 
•dusi intr-un sat cu numele Podanda (un fel de mama zmeului). Despar- 
titi intre ei prin aceasta transferare, cei ce au ramas pe loc au cazut in- 
tr-un fel de deznadejde extrema, intr-o descurajare atit de mare, incit 
de-acum orasul nu mai are decit cifiva locuitori si tmutul intreg a de- 
venit un fel de singuratate ingrozitoare 3 . Spectacol lamentabil pentru 
prietenii nostri, dar care a ajuns multa bucurie si voie buna pentru dus- 
mani, care de multa vreme unelteau la caderea noastra. 

Cine sa ne mai intinda acum o mina de ajutor ? Cine sa mai verse, 
dar, vreo lacrima de durere, daca. nu inima Ta blinda, Tu care imparta- 
sesti pina si suferintele unui oras strain, ca sa nu mai vorbim de ale ce- 
lui 4 in care te-ai nascut ? Asadar, daca mai poti face ceva, arat-o acum 
pentru noi, in necazul care ne apasa ! Ai doar de la Dumnezeu mare tre- 
cere in fata celor mari : Nici o clipa nu Te-a uitat, ci Ti-a dat multe do- 
vezi de bunavointa. E nevoie doar sS te hotarasti sa pui la inima toata 
<jrija pentru noi si sa faci uz de toata autoritatea, pe care o ai, spre a 
veni in ajutorul concetatenilor Tai. 



EPISTOLA 76 
Catre Sofronie Magistrul 

ScrisS in anul 371 

Marimea nenorocirilor care s-au abStut dintr-odata asupra Patriei 
noastre m-ar fi obligat sa ma infatisez eu insumi la Curtea imparateasca 
pentru ca sa istorisesc in fata Excelentei Tale si a altora, care au o influ- 
ents deosebita in treburile politice, tristetea care a pus stapinire peste 
orasul nostru. Intrucit inscLgreaua mea suferinta trupeasca si griiile Bi- 
sericilor ma tin pe loc, ma grabesc sa fac cunoscute prin scris plingerile 
mele inaintea marinimiei Tale. Marturisesc ca nici o corabie, amenintata 



3. Lumea veche nu cuno^tea libertatea individuals. Daca erai intr-un serviciu 
statul nu te intreba de interese familiale. Ca individ, nu puteai alege decit ascultarea 
(Y. Courtonne, St. Basile, Lettres I, p. 176). De$i Si. Vasile nu spune cine a facut scin- 
■darea, se $tie ca acest lucru 1-a decis imparatul Valens. 

4. Precizare clarS privind locul de na$tere §i deci «patriotismul» lui Aburgios. 
1. Sofronie Magistrul era unul din cei mai inalti dregatori imparate?ti (magister 

■officiorum) cSruia li era incredintata toata administratia imperiului (G. Ostrogorski 
op. cit., p. 39), dar si unul din cei mai apropiati ai Sf. Vasile (ep. 76, 96, 177, 180, 192, 
272). 

In scrisoarea aceasta se cere sa intervina impotriva scindarii in doua a provin- 
ciei Capadochiei. 



SCKISORI 251 

in mijlocul marii de vinturi napraznice, n-a disparut vreodata atit de 
neasteptat, nici un oras nimicit de cutremur si inghitit sub ape n-a ajuns 
sa-si piarda urma atit de deplorabil, cum s-a intimplat cu aceasta pier- 
•dere subitS in care a dat orasul nostru, inghitit de aceasta noua orindu- 
ire de stat. Din tot ce am avut inainte a ramas acum doar o poveste. Dre- 
■gatorii obstesti au plecat, intreaga multimea locuitorilor, descurajati de 
fuga autoritatilor superioare, parasesc orasul ca sa rataceasca pe la tara. 
Nu mai gasesti nimic pe piata. Orasul care mai inainte se falea cu bar- 
ba^ii iui invatati si cu multe altele, care fac sa infloreasca oraseie, in 
care oamenii traiau fara frica, a ajuns acum o priveliste de plins. 

Singura mingiiere in aceste nenorociri, cum se intimpla in astfel de 
cazuri, ar fi sa ne plingem necazurile in fa{a Excelentei Tale si sa Te ru- 
gam, daca \i-e cu putin^a, sa dai o rnina de ajutor orasului care a inge- 
nunchiat. Chipul in care ai putea interveni in aceste necazuri nu sint eu 
in masura sa Ji-1 arat, dar numai de Tine depinde sa ne po{i veni in aju- 
tor datorita intelegerii Tale, folosindu-te de ceea ce vei gasi de cuviinfa, 
prin puterea pe care Dumnezeu ti-a daruit-o. 



EPISTOLA 77 
Fara adresa, in legatura cu Terasios l 
Scrisa in anul 371 

lata una din binefacerile de care m-a invrednicit marea dregatorie 
a bunului Terasios : e vorba de prezenja continua a Luminatiei Tale la 
noi. Dar am pierdut aceasta binefacere deodata cu pierderea lui. intrucit 
cele ce ne-au fost daruite de el sint vii si statornice in suflete, datorita 
reciprocitatii amintirilor, cu toate ca sintem despar^iti, ne scriem adese- 
ori si comunicam unul altuia ceea ce socotim ca-i de trebuin^a, mai ales 
cind iarna ne-a facut drept dar acest armistitiu. Speram ca nici Tu nu 
te vei departa de un om atit de admirabil, care e Terasios, si ca" vei con- 
sidera ca este bine sa impartasesti cu acest om astfel de griji si nu vei 
pierde nici un prilej care-ti va ingadui sa vezi pe prietenii tai si sa 
fii vazut de ei. As avea multe de spus si despre multe lucruri, dar le las 
pentru o intilnire viitoare, intrucit cred ca nu-i fara primejdie sa in- 
credinjezi slovelor lucruri de acest fel. 

1. Terasios era guvernatorul imparatesc al provinciei Capadochiei. Epistola e de 
altfel adresata lui Elpidios, adjunctul lui Terasios (Ep. 63 — 64). Tcma scrisorii e voalat 
vizibila : aceeasi scindare a temei Capadochiei. Deocamdata, ierarhul nu cere nimic, 
ci adreseaza cuvinte alese de curtuoazie. 



252 SFINTUL VASILE CEL MARE 

EPISTOLA 78 

Fara adresa pentru Elpidios 
ScrisS in anul 371 

N-am uitat ca porti un interes atit de mare prea stimatului nostra 
tnsotitor Elpidios, si nici ca prin intelegerea Ta deosebita ai dat prefectu- 
lui prilej ca sS-si arate omenia fata de noi. Acum, prin aceasta scrisoare, 
Te rugam sa ne faci bucuria deplina si sa ceri prefectului ca, printr-un 
ordin special, sa puna in fruntea Patriei noastre pe acest om, care a luat 
asupra-si grija, aproape intreaga, a tuturor treburilor obstesti. $i vei gasi 
multe si bune temeiuri ca sa le sugerezi prefectului, prin care sS poata 
determina pe Elpidios sa ramina mai departe in tara noastra. Care anume- 
e situatia si ce se cere unui om ca sa indrepteze bine treburile obstesti, 
desigur ca nu ai nevoie sa ti-o spunem noi, caci, datorita inteligentei Tale, 
Tu insuti o stii foarte bine. 

EPISTOLA 79 
Catre Eustaiiu, episcop de Sevasta 
Scrisa in anul 371 

$i mai inainte de a-{i primi epistola cunosteam oboseala ce ti-o dai 
pentru orice suflet si in chip deosebit pentru smerenia mea, care m-am 
avintat in Iupta aceasta. 

In clipa cind scrisoarea mi-a fost predata de mina prea Cucernicu- 
lui Eleusinios, am avut senzatia ca Te am cu adevarat in fata mea, de 
aceea am dat slava lui Dumnezeu ca mi-a harazit un astfel de ocrotitor 
si de impreuna-luptator spre intr-ajutorare duhovniceascS in lupta pen- 
tru dreapta credinta. $i stie neintrecuta Ta evlavie ca pina acum am 
avut citeva atacuri impotriva mea din partea unor mari dregatori, unii 
din ei deosebit de cumpliti, pentru ca eparhul (sau prefectul Capitalei — 
n.tr.) si cu sambelanul Palatului x s-au declarat ca sprijina pe vrajmasii 
nostri, dar pina in clipa de fata orice atac s-a oprit pe loc, din mila lui 
Dumnezeu, Care m-a socotit vrednic de ajutorul Duhului, Care ne inta- 
reste in slabiciuni. 



1. Aceea$i problema ca $i in epistola precedenta : scindarea provinciei Capa- 
dochia. E impresionant atasamentul expriraat la adresa lui Elpidios. 

1. Aici Sf. Vasile aminteste de cele doua lupte principale pe care le-a avut de 
dus cu doi din cei mai puternici reprezentanti ai administratiei centralizate bizaratine, 
si anume cu Modestos, prefectul pretorului (un fel de Prim-Ministru), si cu Demostene, 
magistrul Palatului. G. Ostrogorski, Geschichte des byz. Staates, ed. HI, Miinchen, 
1963, p. 30 — 31. E celebra scena avuta cu eel dintii, despre care ne informeaza Sf. 
Grigorie Teologul (Orat. XLIII). 

Aceasta epistola e o dovada ca in anul 371 relatiile dintre Vasile si Eustatiu erau 
inca bune. 



aCHISORI 253 

EPISTOLA 80 4 

Catre Atanasie, episcopul Alexandriei 
Scrisa pe la inceputul anului 371 

Pe masura ce situajia Bisericilor devine tot mai de plins, tot mai des 
gindul meu si al tuturora se indreapta spre desavirsirea Ta, pentru ca 
avem incredintarea ca singura mingiiere care ne-a mai ramas e ajuto- 
rul pe care Prea Sfinfia Ta ni-1 poti oferi. Intr-adevSr, to^i citi Te cu- 
noastem mult-pujin, din auzite ori din intilniri personale, cu tojii avem 
credinta ca numai Prea Sfintia Ta ne mai poate mintui de furtuna care 
s-a abatut asupra noastra, atit prin puterea rugaciunilor Tale, cit si prin 
indrumarile si ajutorul de a iesi din raul in care ne zbatem l . 

Drept aceea Te rugam sa nu incetezi a face rugaciuni pentru sufle- 
tele noastre si a ne ridica moralul prin scrisori. De-ai sti cita nevoie 
■avem de amindoua, n-ai lasa sa treaca nici o ocazie fara sa ne scrii ! 
Daca ne-am putea invrednici de rodul rugaciunilor Tale si am ajunge sa 
Te ?i vedem la fata" si sa gustam astfel si mai mult din darurile Tale, ada- 
ugind la istoria vietii noastre si pe acela de a ne intilni cu marele si cu 
adevarat apostolicescul Tau suflet, am crede ca insasi bunatatea lui 
Dumnezeu ne rasplateste si ne mingiie de toate asupririle prin care tre- 
cem. 

EPISTOLA 81 

Catre episcopul Inochentie 1 

Scris5 in anul 372 

Pe cit de mult mi-am adus aminte de dragostea Ta, cind ti-am pri- 
mit scrisoarea, pe atit de mult m-am intristat cind m-ai coplesit cu greu- 
tatea grijilor care intrec puterile mele. Caci cum am putea face fata, 
de la o distanta atit de mare, la o administrare atit de grea ? §i cita 
vreme Te are Biserica, ea se bizuie pe Tine ca pe temelia ei ,• in schimb 
daca Domnul va rindui altceva in legatura cu viata Ta, pe cine as putea 
trimite, dintre cei de-o seama cu Tine, ca sa poata purta grija de fratii 
de acolo ? 



1. Prin felul fn care e redactata, e u§or de Inteles de ce majoritatea cercetatorilor 
socot, pe buna dreptate, ca aceasta epistola a fost trimisa inaintea celor de sub nu- 
merii 66, 67 si 69. 

1. Curioasa cerere a facut acest Inocentiu aflat intr-o eparhie indepartata de cea 
a Capadochiei, dar nu sub jurisdictia ei. $tiindu-se batrin, Inocentiu cere lui Vasile sa 
trimita un administrator (un fel de episcop vicar), care sa-i si ramina mai tirziu ur- 
mas, caci, zice el, as fi linistit sa inchid ochii, cunoscindu-1. Sf. Vasile ii propune un 
nepot al fostului episcop Hermoghen de Cazareea, eel care a dat citire simbolului cre- 
dintei in sinodul I de la Niceea. A se vedea si notele de la epistola 50. 



254 SFINTUL VASILE CEL MARE 

^.ceasta e ceea ce ai cerut si ai procedat bine si intelept cind ai spus 
prin epistola ca vrei sa vezi, cit timp vei mai trSi, pe eel ales de Tine 
ca sa conduca mai tirziu turma Domnului, asa cum 1-a dorit si fericitul 
Moise si 1-a si vazut 2 . 

Intrucit eparhia Ta este intinsS si importanta si activitatea Ta e cu- 
noscuta de multi si «vremurile sint rele» 3 , si fiind nevoie de un pastor 
destoinic, in stare sa faca fata furtunilor si vijeliilor neincetate care bin- 
tuie in Biserica, n-am gasit ca ar fi bine ca sa actionez fara temei serios 
in cazul de fata, mai ales cind mi-am adus aniinte de cite ai scris : ca 
s-ar putea ca in fata lui Dumnezeu Tu sa devii potrivnicul meu si sa ma 
invinuiesti ca n-as fi fost destul de saritor fata de Biserici. 

De aceea, pentru ca s& nu ajung in contrazicere cu Tine, dar mai 
ales pentru ca sa gasesc partas al apararii mele in fata lui Hristos, arun- 
cindu-mi privirile asupra corpului preotesc al cetatii, am ales «vasul» 
eel mai de pref, pe odrasla fericitului Hermoghen, care a transcris ma- 
rele si inatacabilul simbol al credintei, la acel mare sinod (din Niceea r 
n. tr.). *■: 

El e de multi ani preot al Bisericii, statornic in caracter, cunoscator 
al rinduielilor canonice, corect in ale credintei, traieste pina acum in 
cumpatare si asceza, si cu toate ca rivna pentru o vietuire aspra i-a ma- 
cinat de-a binele trupul, este totusi sarac ?i n-are nici un venit pe lumea 
aceasta, incit n-are bani nici pentru piine, ci-si asigura cele ale trupului 
prin lucrari manuale pe care le face laolalta cu fratii cu care traieste im- 
preuna. Acesta este barbatul pe care doream sa ti-1 trimit. 

Daca un astfel de om iti poate fi de folos, iar nu vreunul mai tinar, 
potrivit pentru munca de curier, sa te slujeasca doar la nevoile traiului, 
hotarSste-te sa-mi scrii repede, iar cu primul prilej sa-ti trimit acest om, 
care-i alesul lui Dumnezeu si potrivit pentru slujire, respectuos cu cei 
pe care-i intilneste si destoinic sa mustre cu blindete pe cei cu idei 
gresite. 

Pe acesta 1-as putea trimite chiar acum, dar, intrucit tu mi-ai luat-o 
inainte, cerind un anumit om, care si in alte privinte este bun si devo- 
tat, dar st3 cu mult tnapoi fata de barbatul de care am amintit adineaori, 
am voit sS-fi fac cunoscutS parerea mea, pentru ca, in caz ca-ti trebuie 
omul de care am vorbit, ori sa trimiti pe careva dintre frati ca sa-1 ia in 
primire cam in vremea postului, ori sS-mi scrii, in caz ca nu ai pe cineva 
potrivit sa indure oboseala drumului pinS la noi. 



2. Pe Iisus Navi (Iosua). 

3. Efes. 5, 16. 



SCBISORI 255 

EPISTOLA 82 
Catre Atanasie, episcopul Alexandriei 
Scrisa la sflrsitul anului 371, sau la inceputnl lui 372 

Cind imi indrept privirile spre evenimentele de azi si cind cercetez 
greutatile prin care orice pas inainte e oprit, ca si cum ni s-ar pune bete 
in roate, ajung la totala deznadejde. Cind insa ma intorc iarasi si privesc 
spre in|elepciunea Ta si ma gindesc ca" pe Tine te-a rinduit Domnul sa 
fii doctor al bolilor prin care tree Bisericile, atunci prind din nou curaj 
si, din deznadejdea in care cazusem, ma indrept iarasi cu nadejde spre 
zile mai bune. Intreaga Biserica e dezmembrata, lucru care de altfel nici 
intelepciunii Tale nu-i necunoscut. Tu vezi in toate chipurile, ca de sus, 
dintr-un turn de veghe, cu mintea Ta patrunzatoare, ceea ce se intim- 
pla in fiecare loc, ca si cum in acelasi spatiu ar pluti mai multe corabii 
purtate §i izbite de puterea vinturilor, una impotriva celeilalte, asa incit 
naufregiul este iminent, atit din pricini exterioare, datorita vinturilor 
care agita cu putere marea, cit si din tulburarea care cuprinde pe navi- 
gatorii care se intilnesc §i se ciocnesc unul de altul. E destul sS-mi 
opresc cuvintul asupra acestei imagini, intrucit nici intelepciunea Ta nu 
cere mai mult si nici imprejurarile nu ne ingaduie sa" graim mai des- 
chis. $i ce cirmaci poate fi la inaltimea acestor imprejurari ? Cine e 
oare atit de vrednic de incredere, incit sa trezeasca pe Domnul l , pentru 
ca Acesta sa certe vinturile si marea ? Cine altul decit eel care inca din 
tinerete a luat parte la lupta pentru dreapta credinta ? 

Intrucit, dar, acum intre noi tot ce inseamna credinta sanatoasa, e 
sincer inclinat si legat de credinta in unitate si in pace cu toti cei care 
au aceleasi simtiri, mi-am luat indrazneala sa vin si sa ma adresez indul- 
gentei Tale sa ne trimiti tuturora una si aceeasi scrisoare si sa ne sfStu- 
iesti ce anume sa facem. Caci toti vrem ca de la Tine sa se faca incepu- 
tul intrunirilor care sa restabileasca intercomuniunea Bisericilor 2 . 

Iar intrucit poate amintirea evenimentelor din trecut ar putea sa-ti 
para banuitoare, fa urmStorul lucru, parinte prea iubite de Dumnezeu : 
trimite episcopilor scrisori, fie prin vreun om de incredere de la ei, fie 
prin fratele Dorotei, diaconul nostru ; odatS ce le voi fi primit, eu nu le 



1. Luca 8, 24. 

2. Si. Vasile il implorS pe Sf. Atanasie sa inceapa de la el iwitiativa de a se face 
«$nceputul intrunirilor sinodale ca sa se restabileasca intercomuniunea Bisericilor». 
Diaconul Dorotei venise proaspat de la Roma si era pregatit sS mearga din nou cu 
mesajele acestea. Impresionant este modul in care Sf. Vasile roaga pe Sf. Atanasie 
sa-1 dezlege de aceasta misiune de impScare a Bisericilor, daca el nu primeste initia- 
tiva. 

Vom vedea in celelalte epistole catre Apuseni, cit de nepasStori s-au aratat aces- 
tia (Ep. 90, 91, 92 etc.). 



256 SFINTUL VASILE CEL MARE 

voi da inainte de a avea raspunsurile episcopilor ; daca nu as face eu 
acest lucru, atunci «vinovat sa fiu fata de tine toate zilele vie|ii mele» 3 . 
Desigur ca acest cuvint n-a trebuit sa inspire mai multa frica celui care 
1-a spus mai intii tatalui sau, decit mi-ar inspira mie, care ti-o spun 
tie, parintele meu duhovnicesc. 

$i daca nicicum nu vrei sa faci ce te-am rugat, dezleaga-ma de gre- 
^eala in care as putea cadea, prin rivna slujbei mele, caci nu am venit 
cu viclenie si nu cu mestesugire, ci din dragostea pentru pace si pentru 
unire frateasca a celor care avem aceleasi simtaminte pentru Domnul, 
3uind asupra-mi aceasta solie si aceasta mijlocire. 



EPISTOLA 83 
Catre un cenzor sau agent fiscal l 

Scrisa in anul 372 

N-am avut decit foarte putine legaturi cu Domnia Ta, iar intilnirea 
noastra personals a fost de scurta durata ,- dar cunostinta pe care o am 
<iin auzite si prin care m-am apropiat de multi din barbatii mai de vaza, 
nu-i lipsita de important^ si nici nu este de dispretuit. $i chiar daca dupa 
zvonuri ai vreo banuiala fata de mine, Tu singur stii mai bine. In orice 
caz, parerea pe care mi-am facut-o eu despre Tine este aceea pe care 
am descris-o adineauri. 

Dar pentru ca Dumnezeu te-a chemat la o slujba, in care se poate 
da dovada de iubire fata de oameni si prin care se poate ridica Patria 
noastra, care s-a pustiit de tot, cred potrivit sa dau bunatatii Tale sfa- 
tul ca, in nadejdea rasplatii dumnezeiesti, sa binevoiesti a Te arata des- 
tul de omenos, ca sa Te poti arata vrednic de o faima" nemuritoare si 
sa mostenesti odihna vesnica, pentru ca le vei fi usurat sarcinile celor 
care au fost apasati 2 . 

Iar pentru ca si eu am o mosie oarecare in tinutul Hamanenilor, Te 
rog sa o ocrotesti ca si cum ar fi a Ta. Nu te mira ca socot ca si cum ar 
fi ale mele cele ale prietenilor mei, intrucit am invatat sa pun alaturi de 
alte virtuti si prietenia, aducindu-mi aminte de eel care a spus cu inte- 
lepciune 3 ca «prietenul e ca un al doilea eu». Mosia aceasta, care apar- 



3. Fac. 43, 9. Acest cuvint greu a fost rostit de Iuda, feciorul mai mare al lui 
Iacob, cind i-a cerut sa-1 duca ?i pe Veniamin in Egipt. 

1. Scrisoarea cuprinde un apel al Sfintului Vasile, adresat noului conduc3tor al 
serviciului financiar al provinciei «Capadochia prima», de a se arata intelegator in 
problemele fiscale. 

2. Abuzurile multor agenti fiscali constituiau o adevarata plaga a vremii. A se 
•vedea cele spuse in epistola 110. 

3. Aristotel, Etica nicomahica, IX, 4. 9. 



■CRISORI 257 

tine prietenului meu, o incredintez vredniciei Tale, ca si cum ar fi a mea, 
si Te rog sa Jii seama de greutafile pe care le-a cunoscut aceasta casa si, 
in schimbul anilor tercuti, sa le dai mingiiere pentru viitor si sa le faci 
placuta locuinta lor acolo, care si asa e trecatoare si a fost parasita din 
pricina multelor dari la care a fost impusa. De altfel, ma voi stradui sa ma 
si intilnesc personal cu distinsa Ta persoana, cind vom discuta mai pe 
larg despre fiecare problems. 



EPISTOLA 84 
Catre Guvernator 1 
Scris3 in anul 372 

I 

Ceea ce am de gind sa scriu e aproape de necrezut, dar de dragul 
adevarului o voi spune : cu toata" dorinta ce o aveam de a ma intilni cit 
mai curind posibil cu bunatatea Ta, acum cind mi s-a ivit acest prilej de 
a-ti scrie, nu m-am grabit sa folosesc acest noroc, ci am stat la indoiala 
si m-am retras. Aceasta ciudatenie consta in faptul cS, ceea ce am dorit 
sa" se intimple, indatS ce mi s-a oferit, n-am mai primit-o. Iar pricina e ca 
mi-e rusine sa par ca as scrie nu din prietenie curata, ci ca sa mS folo- 
sesc de fiecare data de o nevoie oarecare. 

Dar peste cugetarea mea s-a facut stapin gindul (pentru care si 
vreau sa iei si Tu seama si sa nu crezi ca noi punem la cale intilniri in 
scopuri negustoresti, iar nu prietenesti) ca trebuie sa fie o oarecare deo- 
sebire intre felul cum se adreseaza cineva c§tre autoritati si intre felul 
In care tratam cu particularii. Pentru cS nu-i drept sa discutam in acelasi 
fel cu un medic, cum am discuta cu oricare prim venit si de buna seama 
nici cu un inalt dregator la fel ca $i cu un particular, ci va trebui sa ne 
folosim si de iscusinta unuia, ca si de puterea bratelor celuilalt. Caci 
dupS cum cei ce umbla in soare sint urmati oricum si de umbra lor, chiar 
si daca ei n-ar vrea-o, tot asa si intilnirile cu marii dregatori sint inso- 
tite de un fel de usurare si de ajutorare pentru cei nevoiasi. 

Asadar, eel dintii scop al compunerii acestei scrisori se indeplineste 
tocmai prin salutarile pe care le transmit Excelentei Tale. Acest lucru si 
trebuie vazut ca primul temei serios, chiar daca nu ar mai fi nici un alt 
motiv de a scrie. Primeste, deci, salutarile mele, prea bunule, si fie ca 



1. Felicitindu-l cu ocazia intrarii tn slujba (probabil e vorba de Hie, de care ne 
infonneaza epistola 94), Sf. Vasile prezinta un interesant caz despre felul In care se 
faceau abuzuri de catre organele financiare. II roagS sa intervina. 
II — Sflntul Vasile eel Mare 



23B irtNTUI. VAIILB CEL MARK 

toata viata Ta sS poji fi do folos pentru totf, urclnd din treapta In treapta 
si ajutorind de fiecare data pe altii cu puterea pe care o ai. E un obicei 
do al meu sS procedez asa, iar pe de alts parte, si Tu te simti dator s8 
ajuti cu ceva pe cei lipsiti de cea mai micS destoinicie in conducere. 

II 

DupS aceste urari, primeste si rugamintea mea pentru acest neno- 
roc.it bStrin, pe care un decret imparatesc 1-a desarcinat din slujba, sau 
mai degraba pentru omul caruia insasi batrinetea lui ii acordase in pre- 
zonta imparatului scutirea de dari. Si Tu insuti ai confirmat acest drept 
dat de sus din respect pentru fire si din intelepciune pentru intereselo 
Statului, cred, de teama, ca nu cumva sa se calce legile publice de catre 
un om a carui minte s-a slabit din pricina batrinetii. 

Dar cum de ti-a scapat, prea minunatule, si cum de 1-ai readus pe 
altci cale pe batrin iarasi in locul lui de munca ? Atunci cind ai poruncit 
ca nepotul lui, care n-are inca nici patru ani, sa fie cooptat in Consiliul 
de impunere al darilor, ce altceva ai facut decit sa readuci iarasi, din 
ordin, in serviciu public, pe batrin prin mijlocirea nepotului ? Acum te 
rugam sa-ti fie mila de aceste doua virste si sa-i scutesti pe amindoi, gin- 
dindu-te la temeiurile pentru care amindoi sint de plins : unul nu si-a 
vdzut si nu si-a cunoscut parintii si numai prin miini straine a intrat in 
acoasta viata, orfan de tata si de mama, inca din leagan ; celalalt a ra- 
mas multa vreme in viata, pe care n-a crutat-o nici un fel de nenorocire. 
Lui i-a fost dat sa-si vada moartea prematura a singurului sau fiu, apoi 
si-a vSzut casa fara mostenitori, iar de acum inainte, daca nu gasesti o 
rczolvare vrednica de umanismul Tau, va vedea ceea ce 1-a consolat 2 , 
din lipsS de copii, aceasta va fi pentru el prilej pentru nenumarate rele ! 
Presupun ca nu acest mic prune va ajunge sa faca parte dintre senatorii 
care vor stringe miine darile ori vor plati soldatilor solda 3 si nici nu va 
fi nevoie ca tocmai perii albi ai acestui nenorocit mosneag sa fie din nou 
nocinstiti. Da-i, deci, iertare, potrivit legilor si potrivit firii : porunceste 
sa se ingSduie aceluia sa ramina la el pina cind va implini virsta majo- 
ratului, iar acesta sa-si astepte moartea in pat. Sa continue altii astfel 
do servicii si sa ia asupra lor astfel de obligatii ! Desigur ca nu-ti sta in 
firo sa dispretuiesti pe cei nenorociti, nici sa faci caz de legi sau sa re- 
zisti la cererile prietenilor, chiar daca te afli in mediul treburilor in caro 
to fnconjoarS oamenii. 



2. «C.onsolarea» o constituie tocmai nepotul. 

3. Administratis Imperiului Bizantin prevedea ca in fiecare localitate sa se con 
slltuic un Consiliu de Impunere (PouXi)), care sa ajute, intre altele, la strlngerca dari- 
lor *i la plata soldatilor (cf. Epist. 88). 



■CH1BOM a3B 

EPISTOLA 85 
CS nu se cade si te Juri x 

ScrlsS tu annl 372 

Nu incetam sS protestam in toate intrunirile si indeosebi in intil- 
nirile particulare sS vorbim despre aceeasi problem^ pentru ca la strin- 
gerea darilor publice slujbasii financiari sa nu mai ceara Jaranilor sa 
depuna si jurSmint. 

In legatura cu acest lucru trebuie sa protestam si in scris, atit ina- 
intea lui Dumnezeu, cit si in fa{a oamenilor, caci se cade sa incetam 
odata de a mai duce la moarte sufletele oamenilor, sa cautam un alt 
chip de a rezolva lucrurile si astfel sa lasam oamenii sa-si pazeasca su- 
fletele intregi. Iji scriu aceste lucruri nu pentru ca ai avea nevoie sa fii 
Incurajat prin cuvinte (caci ai deprins de acasa temeiurile temerii de 
Dumnezeu), ci pentru ca toti cei care depind de Tine sa invete de la 
Tine, sa nu mai supere pe Cel Sfint, si pentru ca in urma unei rele obis- 
nuinte, sa nu mai priveasca cu nepasare lucrurile sfinte. 

Intr-adevar, ei nu cistiga nimic din faptul ca cer oamenilor sfi se 
jure, iar pe deasupra mai si sSdesc in suflete un rau sigur. Pe masura ce 
oamenii s-au obisnuit sa jure strimb, ei nu se mai grSbesc sa fie ierta^i, 
gindindu-se ca au in juramint o arm.3 inselatoare si un prilej de ami- 
nare. Deci fie ca Domnul pedepseste pe loc juramintul fals, si atunci in- 
casatorii darilor n-ar mai avea pe nimeni sa raspunda in justice pentru ca 
datornicii ar pieri din pricina osindei lor. Fie, dupa cum am spus adi- 
neauri, in marinimia Lui, Domnul Se arata indurator fata de cei care, cu- 
noscind din experienta ce inseamna rabdarea Lui, ajung sa dispretu- 
lasca bunatatea Lui. De aceea sa nu ealce fara nici un folos legea si sa nu 
atite impotriva lor insisi minia dumnezeiasca. Am spus ce mi se cadea 
ca preot ,• cei care nu vor sa asculte, vor vedea. 



EPISTOLA 86 

Catre Guvernator 1 

Scrisa in anul 372 

Stiu ca cea mai mare si cea dintii grija a vredniciei Tale este sa 
aperi in tot chipul dreptatea. In rindul al doilea, ifi cunosc si dorinta de 

1. Un alt gen de abuz facut de organele fiscului, de asta data uzind §i de jura- 
mintul fals. A se vedea si cele prevazute de canoanele 80—81 ale Sfintului Vasile, 
ceJe privitoare la jur3mintul fals. 

1. Amindoua aceste epistole (86 si 87) au ca obiect restituirea unor pagube sufe- 
rite de preotul Dorotei. 



200 



■rlNTUL VASILK CKL MAM 



a face bine prietenilor si de a ocroti pe cei care cauta scapare la mi- 
rintmia Ta. Acestea sint si motivele care ne-au indreptat spre Tine, pen- 
tru ca si cauza pe care o aparam e dreaptS, iar mie mi-ar fi si plScuta, 
ca unuia pe care ai binevoit s3-l numeri intre prieteni si la fel si celor 
care-si gasesc ajutor la bunatatea Ta, pentru cele ce au avut de suferit. 
Griul, din care prea doritul nostru frate Dorotei avea destul pentru trai, 
a fost furat la Berisos de unul din cei cSrora li se incredintase admi- 
nistrarea bunurilor obstesti, fie cS au venit ei insisi la aceasta fapta 
oprita, fie ca altii i-au indemnat s-o faca. De altfel, in nici o privinta, 
fapta lor nu poate fi socotita condamnabiia, caci de ce ar fi mai pu^in 
rau eel rau de la sine decit eel care se pune in slujba rautatii altora ? 
Pentru cei care au suferit-o, paguba e aceeasi. Totusi eu cer ca omului 
nostru sa i se dea inapoi griul de c3tre cei care 1-au luat si s& nu le 
fie ingaduit sa puna vina pe altii pentru indrazneala lor. Pretul pe care 
trebuie sa-1 dai fericirii de a scapa de mizeria lipsei de griu e eel cu 
care vom pretui binefacerea, pe care o vom primi de la vrednicia Ta, 
dac5 bineinteles vei binevoi sa ni-1 dai. 



EPISTOLA 87 
Fara adresa, despre aceeasi problema 

M-am mirat cum a fost cu putinta sa i se faca o paguba atit de 
mare preotului nostru, incit sa i se rapeascS singurul lui mijloc de trai 
si aceasta sub guvernarea Ta. $i ceea ce e si mai ingrozitor e faptul 
ca cei care s-au incumetat sa savirseasca acest fapt pun vina actiunii 
lor pe porunca Ta, care nu numai ca n-ar fi trebuit s3-l ingaduie, ci 
s8 Impiedice cu toata puterea sa se intimple asemenea lucru impotriva 
oricui, si mai ales impotriva preo^ilor nostri, iar dintre ei, impotriva 
tuturor celor care au aceleasi idei cu noi si care pasesc pe acelasi drum 
al credintei ca noi. 

Dac3, asadar, ai vrea sa-mi redai linistea, fa in asa fel incit lucru- 
rile sa se indrepteze fara intirziere. 

Cu Dumnezeu poti da cui vei vrea si aceste reparatii, ba chiar si 
mai mari. Am scris si conducatorului patriei noastre, pentru ca in cazul 
in caro nu vor sa se respecte legea, ei sa fie siliti s-o faca prin hota- 
riroa Tribunalului. 



9CRISORI 20] 



EPISTOLA 88 

F5r§ adresa, in legatura 
cu un incasator de dari l 

ScrisS In anul 372 

Greutatea stringerii aurului pentru confectionarea hainelor mi- 
litare o cunoaste prea cinstia Ta mai bine decit oricine, iar in saracia 
lnea n-am nici un alt martor dec it pe Tine care, datorita marii iubiri ce 
b araji oamenilor, ai dovedit si pentru mine intelegere, aratindu-mi tot 
ajutorul posibil, fara ca vreodata sa-ti schimbi blinde^ea linistitoare a 
atitudinilor de teama ameninfarilor celor puternici. 

Intrucit, dar, din intreaga suma ne mai ramine doar o cantitate mica 
de aur si intrucit pe acesta trebuie sa-1 stringem printr-o contributie 
la plata careia am facut apel la intreg orasul, rog blindetea Ta sa amine 
planul acestei operatii pina ce vom fi in^tiintat ?i pe cei care locuiesc 
In "afara ora?ului, pentru ca, dupa cum bine ftii, cei mai mulfi din dre- 
gStori lucreaza la fara. Daca, deci, se ingaduie ca din aurul strins sa 
Se trimita cu atitea livre mai putin (adica tocmai atita cit trebuie pla- 
tit), te rugam sa ne faci cunoscut, urmind ca restul sa-1 trimitem mai 
tirziu. Daca, dimpotriva, e absolut necesar ca intreaga suma sa se verse 
deddata in trezorerie, macar scaden^a sa fie aminata, asa cum am amin- 
tit inainte. 

EPISTOLA 89 
Catre episcopul Meletie 
La Pantile anului 372 



Atunci cind Bunul Dumnezeu imi imbie prilejuri de a trimite salu- 
tari cucerniciei Tale, imi alina o puternica dorinta. Caci El e martor si 
§tie cit de mult doresc sa vad persoana Fratiei Tale si cit de mult ma 
desfateaza invatatura ta buna si ziditoare de suflete. $i acum, prin prea 
cuviosul si prea vrednicul frate Dorotei, subdiaconul, care vine la Fra- 
tia Ta, Te rog mai intii sa ma pomenesti in rugaciunile Tale, ca sa nu 
fiu piedica in popor si nici sa stau impotriva rugaciunilor Tale, pentru 
a dobindi milostivirea lui Dumnezeu. 



1. O impunere tipicS f acuta locuitorilor din provinciile orientale : sa cumpere haine 
pentru soldati. In celelalte provincii imbracamintea o dadea imperiul. In cererea al5- 
tarata se cere o amlnare a pl5(ii. A se vedea si epistolele 84, 110 etc. 



2Q2 SMNTUIj VASILE CEL M/VRK 

In al doilea rind tyi aduc aminte ca trebuie sa redactezi o expunere 
de credinffi cu toate cele necesare 1 pentru fratele de care am amintit, 
iar dacfi este nevoie s3 o si trimiti in Apus, pentru cS situatia o cere 
neapSrat, iar pe de alta parte, le voi trimite si eu scrisori prin curierul 
nostru. In orice caz sa lasi sS se inteleagS cS scrisorile pleach si de la 
Tine insuti 2 . In urma intilnirii cu Sabin, diaconul trimis de ei, eu am 
trimis scrisori catre cei din Iliria si catre episcopii Italiei si Galiei, iar 
In mod special si catre unii care mi se adreseaza personal 3 . E de Id 
sine Inteles ca ar fi bine sa trimiti ?i tu vreun delegat care sa duca o 
noufi scrisoare din partea conducerii sinodale, pe care sa ceri sa ti se 
redacteze. 

II 

In legatura cu venerabilul episcop Atanasie, aduc aminte marii Talo 
Intelepciuni, care de obicei cunoaste bine lucrurile, c5 este cu nepu- 
tintS ca scrisorile mele sa poata fi predate si ca sa se realizeze ceva din 
cele care sint necesare 4 daca nu s-ar primi si din partea Fr&tiei Tale 
vreo confirmare despre acest lucru, c&ci Tu ai vrut inca de atunci sa 
intri In comuniune cu el 5 . 

CSci, se spune, el s-a straduit mult ca sa se uneasca cu noi si a 
f&cut tot ce a fost cu putinta din partea lui, dar s-a intristat ca a tre- 
buit s8 piece fara sa fi putut restabili comuniunea, iar astazi nadejdilo 
ce se mai pun In el sint foarte slabe 6 . 

Cum merg treburile in Rasarit desigur ca nu va fi scapat atentioi 
Cuviosiei Tale si-ti va istorisi verbal si amanuntit fratele de care am 
mai amintit. Te rog deci sa-1 trimiti indata dup§ Pasti pentru ca as- 
teaptS si rSspunsurile din Samosata. 

Trimite-1 deci, intrucit i-ai laudat bunavointa, si intareste-1 si cu 
rugSciuni. 



1. A se vedea ep. 92 care intr-adevar a fost redactata de Sf. Meletie si pe care 
n expediazS apoi Sftntul Vasile. 

2. Deci Sf. Vasile aminteste Sfintului Meletie ca pentru rezolvarea schismei din 
Antlohia era necesar ca el insusi sa redacteze o marturisire de credinta si s-o trimiKi 
In Apus, probabil insotita si de un memoriu ca regreta vechea simpatie pro-arianS. 

3. In categoria aceasta intra epistolele 90, 91, 197, 242, 243, 263. 

4. A se vedca epistolele 66, 67 si 69. 

5. Despre incercarea Sf. Atanasie pentru stingerea schismei din Antiohia Sf. Vasile 
va spune mai tirziu in epistola 258, capitolul 3 : «prea fericitul Atanasie venind tocmai 
din Alexandria dorea fierbinte sa intre in comuniune cu Meletie, dar, din greseala 
unor rai sfetnici, unirea lor a fost aminatS pe o data mai tirzie. Ce bine ar fi tosl 
daca nu s-ar fi procedat asa !». 

6. La 2 mai 373 Sf. Atanasie va muri. 



HCRMORI 203 

EPISTOLA 90 

Catre Prea Sfintftfi fraU $i paring ai Apusului l 

fnaintea Pastilor anului 372 

I 

Bunul Dumnezeu, Care nu lasa niciodata' supararile neinsotite de 
mingiieri, ne-a facut parte si noua acum de o mare bucurie prin scri- 
sorile pe care Prea Cinstitul Parinte Atanasie le-a primit de la drept- 
credinciosia Voastra si pe care ni le-a transmis si noua ca pe o mar- 
turie a credintei celei sanStoase si ca pe o dovada a nezdruncinatei 
uniri si simtiri care domneste la Voi, fapt care caracterizeaza pe pastorii 
care calca pe urmele parintilor si care pastoresc cu buna stiint.a poporul 
lui Dumnezeu. Toate acestea ne-au bucurat atit de mult, incit au pus 
capat tristetii noastre si au picurat in sufletele noastre putina bucurie 
!n intunecata stare de lucruri In care sintem acum. 

Domnul ne-a sporit mingiierea prin preaevlaviosul nostra frate si 
diacon Sabin, care ne-a hr5nit inimile prin relatari amanunfite despre 
situajia de la Voi, iar de ceea ce s-a putut convinge despre felul cum 
stSm noi va va aduce la cunostinta si Voua, incit, in primul rind, sa va 
Intreceti impreuna cu noi in rugaciune fierbinte si staruitoare catre 
Dumnezeu, iar in al doilea rind, sa nu va da^i inapoi de a aduce Bise- 
Hcilor strimtorate mingiierea pe care o puteti. Pentru ca aici toate s-au 
slabanogit, prea cinstiti fra^i, si, in urma loviturilor neincetate ale vraj- 
masilor, Biserica sta sa se scufunde ca o corabie izbita si dintr-o parte 
?i din alta de valurile potrivnice ale mSrii infuriate, afara poate daca 
bunatatea lui Dumnezeu nu ne va cerceta. 

Dupa cum, dar, pacea si unirea din Biserica Voastra le socotim ca 
si cum ar fi si ale noastre, tot asa Va rugam sa aratati si voi intelegere 
fata de dezbinarile de la noi si sa nu va departati de noi pe motivul dis- 
tantarii geografice dintre noi, ci, dimpotriva, intrucit sintem uniti prin 
legatura Duhului, sS. ne primiti in armonia unui singur trup. 

1. Oricit de cald a fost apelul Sfintului Vasile, Apusul s-a aratat neintelegator. 
E drept ca diaconul Sabin a sosit cu o inttrziere de citeva luni, dar reprezentantii 
celor doua Biserici vorbeau, se vede, limbaj diferit. Apusul n-a intreprins nimic In 
sensul celor cerute cu un an inainte in epistola nr. 70, in ciuda celor relatate intre 
timp de Sfintul Atanasie al Alexandriei, care dadea Rasaritului nadejdi ca Apusul 
totusi va raspunde solicitarilor ras5ritene. Sfintul Vasile e tot mai deprimat c8 dis- 
cutiile sterile seamana «mai mult a tehnica decit a teologhisire». In multe locuri 
credinciosii din Rasarit au trebuit sa piece din Bisericile lor si s& se roage prin pustii. 
La urma Sf. Vasile face un fierbinte apel pentru statornicirea unei invataturi corecte 
despre Sfinta Treime in sensul in care se va exprima in epistola-tratat Despre Duhul 
Stint, adresata lui Amfilohiu de Iconium. Desi aceastS epistola e adresata in general 
Bisericii, ea pare a fi fost inmlnatS totusi papii Damasus. 



204 ■fIntul vahii.k cel make 

II 

Suferintele noastre sint cunoscute chiar daca nu le InfatisSm acum, 
pontru ca" de mult timp s-au f&cut cunoscute In toatS lumea. Dogme-lo 
Sfintilor PSrinti sint disprejuite, traditiile apostolice nu mai sint bagato 
in seamS; in locul lor stSruie acum in Biserici scornituri noi, oamenii 
nu devenit tehnicieni ai cuvintului omenesc ; in loc sa teologhiseascci 
dcspre Dumnezeu, intelepciunea lumeascS a ajuns sa conduca dupa co 
a dat deoparte bunul nume al Crucii. Pastorii sint surghiuniti, in locul 
lor sint adusi lupi rapitori, care sfisie turma lui Hristos ; casele de ru- 
gficiuni sint goale acum, in schimb pustiurile sint pline de oameni can* 
pling. B&trinii IScrimeaza cind compara vremurile de altadata cu celo 
i\v acum, tinerii sint si mai de plins, c§ci nu-si dau seama ce au pierdut. 

Desigur ca si numai insirarea acestor fapte poate provoca compa- 
timirea in cei care stiu ce este dragostea lui Hristos, dar in comparatu* 
cu realitatea adevarata cuvintele sint prea slabe. De aceea «daca mai 
este in voi vreo mingiiere a dragostei, cu orice impSrtasire a Duhului, 
cu orice milostivire si indurare» 2 , atunci hotSriti-va sa ne veniti in aju- 
tor I Aprindeti-va de rivna pentru dreapta credinta si scapati-ne din 
aceasta furtunS ! 3 . Sa rasune si la noi iarasi acea propovaduire buna 
a Sfintilor Parinti, care darima erezia nelegiuita a lui Arie si care zi- 
doste Bisericile in invatatura cea sanatoasa, in care Fiul e marturisit 
ca fiind de o fiinta cu Tatal, iar Duhul impreuna marit si inchinat cu 
aceeasi cinste ! In felul acesta sa ni se daruiasca si noua, prin rugaciu- 
nile Voastre, prin impreuna-lucrarea Voastra, libertatea pentru cuvintul 
adevarului si bucuria de a marturisi adevarul in Dumnezeiasca si Min- 
tuitoarea Treime. 

De altfel numitul impreuna-slujitor va va face cunoscuta mai pe 
larg starea de lucruri de la noi. Ne-am dat si noi consimj;amintul la tot 
ce ati hotSrit canoniceste, aderind si noi la rivna Voastra pentru or- 
todoxie. 

EPISTOLA 91 
Catre Valerian, episcopul Iliriei 1 
ScrisS hi anul 372 

MulfumitS se cuvine Domnului, Care mi-a dat ocazia sa vad in Fra|ia 
Ta un rod al vechii iubiri dintre noi. Desi Te afli trupeste la o distan^a 



2. Filtp. 2, l. 

3. Greu s-ar putea justifica lipsa de intelegere a episcopilor apuseni fata de 
aceasta vibranta 5I disperatS cerere dup5 ajutor. 

t. Valerian, arhiepiscopul Aquileii, era un ortodox convins, care a stiut s3 so 
tnconjoare de cre^tini instruiti, !ntre ei numarindu-se si Fer. Ieronim. 



SCRISORI 205 

atit de mare, totusi te-ai unit cu noi prin scris, imbratisindu-ne C u 
dragoste duhovniceasca" si sfintS, sSdind in inima noastra" o iubire 
nespusa. Caci am cunoscut acum, prin experienta, ce insemneaza cu- 
vintele inteleptului : «precum e apa rece pentru un trup insetat, asa e 
vestea cea buna dintr-o tara indepartata» 2 . 

Caci, prea cinstite frate, in tinuturile noastre exista o mare foamete 
dupa dragoste. Iar pricina ne-o spune Evanghelia : «Deodata cu inmul- 
tirea pacatului s-a racit iubirea multora» 3 . Tocmai de aceea scrisoarea 
ce mi-ai trimis-o mi s-a parut foarte pretioasa si-ti rSspund prin acelasi 
prea evlavios frate si impreuna-slujitor Sabin, prin care Te si insti- 
intam si Te rugam sa veghezi in rugaciuni pentru noi, pentru ca Bunul 
Dumnezeu sa dea cindva pace si liniste in treburile noastre bisericesti 
si sa certe vinturile si marea infuriate, ca sa scapam de furtuna si de 
tulburarea care a dat peste noi, caci altfel ne ameninta pieirea. 

Intre timp, in. marea Sa milostivire fata de vremurile grele de azi, 
Domnul ne-a facut bucuria sa auzim ca Voi traiti in intelegere si unire 
si ca la Voi invatatura crestina se vesteste nestingherita 4 . Caci (daca 
cumva nu va inceta curgerea vremii, ci vor mai ramine si alte zile 
pentru viafa omenirii), prin impreuna-lucrarea Voastra odata si odata 
va trebui sa se innoiasca credinta si in RasSrit si astfel, la vremea cu- 
venita, sa-i aducefi un fel de rasplata pentru toate bunurile pe care 
le-ati luat de la el. Intr-adevar, partea sanatoasa de la noi, unde se mai 
ocroteste credinta Parintilor, s-a istovit indeajuns, pentru ca diavolul 
a zguduit-o prin multe si felurite atacuri, pe care le unelteste si le pune 
la cale cum vrea. 

Dea Domnul ca prin rugaciunile voastre, care iubiti pe Domnul, 
sa se stinga erezia cea rea si inselatoare a ratacirii lui Arie si sS stra- 
luceasca din nou credinta cea dreapta a Parintilor care s-au adunat la 
Niceea, pentru ca felul de inchinare adusa fericitei Treimi sS se faca 
potrivit savirsirii Botezului celui mintuitor 5 . 



2. Pilde 25, 25. 

3. Matei 24, 12. 

4. Se stie ca, spre deosebire de orientarea pro-arian5 a imparatului Valens, Apu- 
sul s-a bucurat de regimul mai pa?nic al lui Valentinian I (364 — 375). De fapt, arienii 
ajunsesera intr-o vreme dominanti $i In Sirmium ?i chiar in nordul Italiei, inclusiv 
in Aquileea, dar pina la 381 arienii au fost infrinti. N-am putut avea la indeminS 
studiul lui M. Tadin : La lettre 91 de S. Basile a-t-elle ete adresse a l'ev&que d'Aquilee 
Valerin, in «Recherches de Science Religieuse», Paris, 1950, p. 450 — 468. El tagadu- 
ieste acest fapt. 

5. Aceeasi idee din tratatul Despre Duhul Slint. 



208 BFINTUL VAMIl.r. CKI. MMIK 

EPISTOLA 92 
Catre episcopii Italiei si Galiei * 

Scris4 In anul 372 



«De Dumnezeu iubitorilor si sfintilor frafi Impreuna slujitori din 
Italia si Galia si iubitilor lor episcopi cei de aceeasi simtire cu noi, 
salutare intru Domnul de la episcopii Meletie (de Antiohia, n.tr.), Eu- 
sebiu (de Samosata), Vasile (de Cezareea), Bassus, Grigorie de Nazianz 
(senior), Pelagiu (de Laodiceea), Pavel, Antim (de Tiana), Teodot (de Ni- 
copole), Vitus (de Cara, in Mesopotamia), Avraam (de Urima, in Siria), 
Iovin, Zeno (de Tir), Teodoret, Marcian, Baruh, Avraam (de Batria, Si- 
ria), Libaniu, Talasiu, Iosif, Bosthus, Athreus, Teodot, Eustafiu (de Se- 
basta), Barsumas, Ion, Cosroe, Isac, Marsex, Maris, Grigorie si Dafnus». 

Pentru inimile indurerate aduce adeseori oarecare mingiiere chiar 
si numai un oftat iesit dintr-un piept inteleg&tor, dup5 cum o lacrima 
•a cuiva iti alinS durerile cele mai adinci. Nou5 nu ni se oferS insa spre 
mingiiere numai un oftat sau o lacrima, pentru a Vfi putea descrie su- 
ferintele noastre, ci pentru noi infloreste o nadejde mai buna, anume 
faptul ca\ dupa ce V3 vom infStisa tristele imprejurari in care traira, 
poate vom reusi sa va hotarim sa ne luati apararea pe care de atita 
vreme o asteapta de la Voi Bisericile RasSritului, dar de care inca nu 
ne-am invrednicit pentru ca Domnul, Care cirmuieste cu intelepciune 
toate rosturile noastre, se vede ca a gasit de bine, dupa chibzuiala 
cea neinteleasa a dreptatii Sale, ca sa mai fim inca multa vreme pusi 
la Incercare prin suferinte. 

Pentru c3 stim, cinstiti frati, ca nu va e deloc necunoscutS situatia 
noastrfi, intrucit vestea despre ea a ajuns pina la marginile pamintului 
?i nu sinte^i nici Voi atit de nepasatori fata de frafii de aceeasi cre- 
dintS, deoarece sinteti ucenicii apostolului, care ne invata ca iubirea 
de aproapele e «plinire a legii» 2 . Numai ca, dupa cum am spus, rivna 
voastrS a fost oprita de judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, Care se 
vede ca 1 a trimis aceste napaste peste noi cam dupa masura pacatelor 
noastre. 



1. De5i redactata In numele a 32 de episcopi rasariteni, Intre care si a Sfintului 
Vasile, totusi unii cercetStori recent! cred ca aceasta epistola a fost compusa de 
Sf. Meletie al Antiohiei. In sprijinul acestei idei, sa se vada epistola 129. Cf. W.-A. 
Jurgens, A Letter ot Meletius ol Antiochia, in «Now Rev. Theol.», Tournai, 1960, p. 
251 — 260. In modestia lui, autorul ei crede ca ezitarea episcopilor se va datora tot 
«pflc:atelor noastre». In descrierea dramatica a situatiei, nu se vorbeste numai de 
ariunlsm, ci de o adev5rata criza a ierarhiei bisericesti. 

2. Rom. 13, 8. 



acKrtom 207 

De asta data tns8 Va cerem ca m3car In ceasul acesta s& v& ridi- 
cati cu tarie pentru adevar si cu intelegere pentru noi, pentru ca tot 
ce a sc&pat pina acum urechilor Voastre sa le intelegeti de acum mai 
bine de la cucernicul si impreuna-slujitorul nostru Sabin, care Va va 
putea istorisi si tot ce se afla in scrisoare. $i prin el va conjuram sa 
va indurati si sS va milostiviti, lasind la o parte orice ezitare, si sa va 
aprindeji de rivna iubitoare pentru noi neuitindu-va nici la lungimea 
drumului, nici la interesele de acasa sau la alte considerente de ordin 
omenesc. 

II 

Primejdia nu ameninta azi numai o singura Biserica, numarul celor 
lovite de aceasta furtuna nu se reduce doar la doua sau trei, ci na- 
pasta acestei rataciri isi intinde pustiirile sale cam de la granifele Iliriei 
si pina la Tebaida Egiptului. Saminta ei rea a fost aruncata mai intii 
de Arie, eel de trista amintire, iar pentru ca s-au gasit.multi dintre noi 
care au cultivat cu rivna aceasta nelegiuire, erezia a prins radacini 
adinci si da acum roade distrugatoare. Invatatura dreapta e rastalma- 
cita, asezamintele Bisericii calcate in picioare. Trufia oamenilor, care 
nu mai au frica de Dumnezeu, urea in primele rinduri, afisindu-si in- 
tiietatea in chip simtit cu pre^ul multor nelegiuiri, incit eel ce se defaima 
mai tare e socotit ca eel mai vrednic de a ajunge pastor. Demnitatea 
preoteasca a disparut, lipsesc pastorii care sa indrume cu intelepciune 
turma lui Hristos, in vreme ce vinatorii de mariri folosesc banii bolna- 
vilor numai pentru interesul lor propriu si pentru cadouri. A siabit as- 
primea canoanelor, in locul ei a crescut libertatea de a pacatui. Caci 
cei ce au ajuns la conducere prin stradanii prea pamintesti isi arata 
multumirea fata de ei prin aceea ca ingaduie celor pacatosi tot ceea 
ce stiu ca le face placere. Nu mai exists o judecata dreapta, fiecare 
umbla dupa poftele inimii, rautatea nu mai are masura, poporul nu mai 
cunoaste lege, mai-marii Bisericii nu mai au curajul sa vorbeasca. Cei 
ce si-au dobindit scaunul episcopal prin interventii sint sclavii celor ce 
i-au ajutat sa parvina. Pentru unii chiar si apararea ortodoxiei e nas- 
cocita ca arma de razboire reciproca, caci sub masca luptei pentru or- 
todoxie ei isi ascund dusmaniile personale. Altii, in schimb, — ca sa 
nu-i invinuim de cele mai nerusinate fapte — atita popoarele si se urasc 
nebuneste intre ei, pentru ca sa-si ascunda, de fapt, sub aceasta ura 
rautatile lor. Asa se si explica de ce este atit de neimpacata aceasta 
lupta, pentru ca cei ce au urzit aceasta calamitate se tern ca nu cumva 
pacea generala sa dea pe fata nerusinarile lor ascunse. 



268 srtNTUt vabujc ckl mawb 

Am ajuns do risul pfig!nilor, cei slabi In credinta sovaie, credinta 
e Indoielnicfi. Ignoranfa pune stfiptnire pe suflete, pentru cS cei ce schi- 
monosesc credinta din r3utate dau a se infelege ca ei spun adevSrul. 
Gurile color drepti au amutit, limba clevetitorilor nu mai cunoaste friu, 
relc sfinte sint profanate, cei mai sSn&to$i la cap dintre mireni fug do 
blserici, vSzInd in ele tot atitea scoli ale nelegiuirii si, in pustietati, 
printre suspine si lacrimi, inalfa spre ceruri inimile lor intrebatoare ca- 
tre Dumnezeu. De buna seama ca si pina la Voi va fi ajuns stirea despre 
ccoa ce se intimpia in cele mai multe orase de la noi, anume ca po- 
porul, adicS femeile, copiii si batrinii, se due dincolo de zidurile ora- 
sului, sub cerul liber, si acolo isi fac rugaciunile singuri, indurind cu 
multfi rabdare orice intemperii ale vremii, numai sa ceara in liniste si 
evlavie ajutorul lui Dumnezeu. 

Ill 

Cum am putea deplinge, dar, aceasta calamitate ? Ce izvor de la- 
crimi ar ajunge pentru misterele atit de mari ? De acum, cita vreme 
mai stau inca in picioare citiva din cei buni, cita vreme mai este vreo 
urmci din vechea stare de pace si de buna intelegere, inainte ca Bise- 
rlcile s3 naufragieze de tot, grabiti-va spre noi, veniti repede, caci asta 
v-o cerem : prea iubiti frati, intindeti mina de ajutor celor ingenun- 
chiati ! Sa se induioseze de noi dragostea Voastra de frate, puteti varsa 
chfar lacrimi de compatimire ! Nu ingaduiti ca jumatate pamintul sa 
fie Inghitit de ratacire, nu lasati sa se stinga credinta in cei de la care 
a pornit mai intii. 

Ce va trebui sS faceti ca sa ne veniti in ajutor si cum va trebui 
s& vfi aratati dragostea fata de cei aflati la strimtorare, aceasta n-aveti 
nevoie s-o aflati de la noi, Insusi Duhul Sfint v-o va spune-o. Se cere, 
Ins3, urgenta ca sa salvam pe cei ce au mai ramas si se cere prezenta 
clt mai multor frati, incit, numarul celor ce vor veni aici sa formeze un 
sinod la care nu numai vrednicia celor trimisi, ci si numarul lor sa 
creeze increderea necesara ca se vor restabili iara treburile 3 . Ei ar putea 
reinnoi crezul stabilit de parintii de la Niceea ca sa readuca unirea intre 
toti crestinii. 

Caci in realitate acesta-i lucrul eel mai de plins : ca si partea care 
se pare c£ a mai ramas sanatoasa e dezbinata in sinul ei 4 , incit mi 
se pare ca au dat si peste noi aceleasi nenorociri care au dat peste Ieru- 
salim in momentul cind era asediat de imparatul Vespasian. Caci atunci, 



3. Sfintul Vasile vedea salvarea Bisericii numai prin convocarea unui sinod ecu- 
menic. Din pScate el nu a mai prins sinodul II ecumenic. 

4. Aluzla la situatfa Bisericii din Antiohia e evidenta aici. 



*»»01U _26B 

pe de o parte, orasul era impresurat din afarS de dusmani, iar pe de 
altfi parte, In interior era m&cinat de rSscoala concetatenilor. La noi, 
in afarS de lupta deschisS, dusa de eretici, mai este una, care a izbucnit 
intre cei ce pSreau ortodocsi. Si eu cred ca aceasta a dus Bisericile la 
eel din urma" grad de istovire. De aceea si avem mare nevoie de spri- 
jinul Vostru pentru ca mSrturisitorii credintei apostolice sa inlature 
schismele scornite si pe viitor sa le supuna autoritatii Bisericii. 

$i astfel, recistigindu-si vlaga, trupul lui Hristos sa se intregeasca 
iarasi in toate madularele lui si sa nu fericim numai binele pe care-1 
vedem la altii, asa cum o facem acum, ci sa ne straduim ca §i Biseri- 
cile noastre sa-si recapete vechiul renume de «dreptcredincioasa». 

Caci de fapt merita sa fie socotita drept cea mai mare fericire darul 
ce s-a dat de Dumnezeu de a deosebi ce-i fals de ceea ce-i drept si 
curat, precum si de a vesti fara rezerve credinta Sfintilor Paring, aceasta 
credinta pe care si noi am primit-o si o tinem mai departe pentru ca 
poarta in ea pecete apostolica, aprobind-o si pe ea ca si pe celelalte 
invataturi de credinta stabilite canoniceste in scrisoarea noastra sino- 
dala 5 . 

EPISTOLA 93 

Catre patriciana Chesaria, in legatura 
cu comuniunea cu Sfintele Taine 

Scris5 in anul 372 

Desigur ca impartasirea zilnica x si hotarirea de a primi zilnic sfin- 
tul Trup si Singe al lui Hristos e un lucru bun si folositor, caci El in- 
susi o spune limpede «cel ce maninca trupul Meu si bea singele Meu are 
viata vesnica» 2 . Cine se indoieste ca participarea continua la viaja n-ar 
fi acelasi lucru cu a trSi pe mai multe planuri ? 

Cu toate acestea noi ne impartasim numai de patru ori pe sapta- 
mina : duminica, miercurea, vinerea si simbata, precum si in alte zile 
cind se face pomenirea vreunui sfint deosebit. 

Faptul ca in vremurile persecutiei unii erau nevoiti, in lipsa preotu- 
lui sau a liturgului, sa ia cu miinile lor Impartasania, e de prisos sa 

5. Sflntul Vasile se ginde$te aici la formula ortodox3 de la Niceea, dar ?i la 
epistola pe care a trimis-o episcopilor sub nr. 125. 

1. In legatura cu Impartasirea deasa (de 4 ori pe saptamina) ni se relateaza 
un caz tipic : credinciosii simpli pot lua cu ei acasa Sf. Impartasanie si se pot cumi- 
neca ei Insisi clnd vor. 

Pentru aceasta problema a se vedea si E. Braniste, Liturgica specials, Bucuresti, 
1982, p. 35. 

2. loan 6, 54. 



270 irtNTUL VA8ILE CEt, MAH 1I 

mat spunem cS nu constituie nici o gresealS, pentru cS altUdata prac- 
tica aceasta era inttirita dc o lunga obisnuinta confirmata de faptele 
lnse?i. Toti cfilug&rii care locuiesc in pustie, unde nu se gaseste preot, 
pfistreazS cuminecStura acasS la ei si o iau cu mina lor proprie. La 
Alexandria si in Egipt, chiar si fiecare laic are in mod obisnuit Imparta- 
$ania la el acasa si se impartaseste singur cind voieste. Din clipa cind 
preotul a savirsit jertfa si a impartit-o, eel care a primit-o odata ca in- 
treg, daca" participa la ea zilnic, trebuie sa creada pe buna dreptate ca 
ia parte la ea si o prirneste din miinile celui care i-a dat-o. Intr-adevar, 
in BisericS preotul da partea care i se cere, eel care o primeste o pas- 
treazS cu toatS libertatea si o duce la gura cu mina lui proprie. Aceasta 
vroa sfi spuna ca primeste de la preot o singura particica sau mai multe 
pfirticele dintr-odata. 

EPISTOLA 94 
Catre Hie, guvernatorul provinciei Capadochia l 
Scrisa in anul 372 

Intentionam de mult sa Te vizitez, macar pentru a nu fi pus in 
inforioritate fata de calomniatorii mei, pentru motivul ca traiesc prea 
distant, dar intrucit in ultimul timp boala m-a suparat mai rau decit 
tie obicei, am fost nevoit sa recurg la calea scrisului. 

Ultima data cind Te-am intilnit, prea minunate, primul meu gind a 
fost sa stau de vorba cu Luminatia Ta despre toate afacerile curente, 
iar la urm& sa discutam si despre situatia Bisericii, pentru a nu da pri- 
le] la acuze nedrepte. Dar am renuntat atunci, crezind ca as fi parut 
iildiscret daca as fi aratat un zel atit de exagerat si oarecum egoist, 
provocind griji inutile unui om care si asa e peste masura de coplesit 
cu o multime de treburi. Dar in acelasi timp trebuie sa spun drept ca 



1. Despre acest persona] nu avem alte ?tiri decit cele pe care ni le of era epis- 
lololo cu nr. 94 ?i 98. Din prima epistola deducem ca Hie a fost pus, intre altele, 
en sS-1 supravegheze special pe Sf. Vasile. Cu toate amenintarile imparatului Valens 
$1 ale prefectului Modestos, totusi, impresionati de planul mare al constructiilor «Va- 
sllliidci", precum si de hranirea Infometatilor de pe urma sccetei si foametci din 
nnul 368, 1-au dat mina libera, in schimb, se stie ca 1-au subminat, dezmembrind in 
doufi provincia Capadochia si urmarindu-1 de aproape in activitatea lui filantropica. 
Epistola de fata lasa sa se intrevada ca s-ar fi facut si denunturi scrise impotriva 
SflntuUii. Cu o deferents deosebita, dar si cu o demnitate rar intilnita, Sfintul Vasile 
]usliflc8 importanta umanitarista si culturala a actiunilor sale. Ascultind probabil si 
di> sfiitnl Sfintului de a imita pilda imparatului Alexandru Macedon de a-si astupa 
o urt'iho cind i se raporta vreo calomnie, Hie isi pierde postul, poate si din pricina 
cfl nu ar fi fost destul de vigilent. Asa se explica de ce Sfintul Vasile intervine pe 
lliKlfi mauistrul Sofronie in favoarea acestui dregator «care a facut pentru provincia 
Capadochia doar in citiva ani ceea ce altii n-au reusit sa faca in multi ani» (Epist. 9(5). 



■cjWRom L , 7r 

mi-a fost teamfi cfi prin discutiile noastrc in contradictoriu as putea 
ajunge intr-o zi s3-tj. spun ceva ce ar jigni un suflet care, dupS evlavia- 
lui curata fata" de Dumnezeu, va trebui sa se invredniceascS de cea 
mai deplina rasplata" a virtutii. 

Intr-adevar, daca Te-as incarca cu toate problemele noastre, ti-as 
lasa prea pufin timp pentru afacerile publice si as face ca si eel care 
incarca peste masura cu marfa pe un cirmaci care conduce pentru prima 
oara un vapor nou in timp de furtuna, tocmai cind ar fi trebuit sa su- 
prime o parte din incarcatura si sa-1 usureze cit mai mult posibil. De 
aceea, cred ca vazind ce bogat program de construct^ ne-am propus, 
marele nostru suveran ne-a ingaduit sa ne administrSm noi insine Bise- 
ricile noastre. 

Caci as vrea sa intreb pe cei care siciie mereu urechile Tale loiale : 
ce gresim noi fata de Stat, sau ce fel de interes obstesc, mic sau mare r 
se nesocoteste daca noi ne administram singuri Bisericile ? Afara, poate,. 
de cazul ca ar putea spune cineva ca aducem prejudicii statului atunci 
cind ridicam Dumnezeului nostru cite un lacas de rugaciune mai spa- 
tios, cu citeva locuinte in jurul lui, din care una mai ar&toasa rezer- 
vata episcopului, iar celelalte mai modeste pentru slujbasii bisericesti 
din subordine, asa cum se petrec lucrurile, de altfel, si in via^a de stat. 

Pe cine nedreptatim noi oare cind construim hotele si aziluri pen- 
tru strainii care vin pe la noi in trecere si care au vreo suferinta de 
tamaduit ? Sau, in sfirsit, cind facem asezaminte trebuitoare usurarii 
lor, cu infirmieri, doctori, animale pentru povara, cu personal auxiliar ? 
Caci a fost nevoie, intr-adevar, sa mai prevedem aici si multe feluri 
de meserii si ateliere necesare vietii, precum si tot ceea ce mintea ome- 
neasca a putut nascoci pentru mentinerea unei vie^i onorabile. In fine 
?i alte spatii pentru diferite munci manuale ,- lucruri care in totalitatea 
lor sint o adevarata podoaba pentru orasul nostru si un temei de min- 
drie pentru guvernatorul nostru, caci si asupra lui se revarsa buna faima 
a acestor lucrari. 

Dar daca ai fost pus de sus anume ca sa ne indrumi, nu insem- 
neaza ca numai Tu singur esti in stare, gratie puterii inteligentei Tale r 
sa reinnoiesti lucruri pe care timpul le-a ruinat si sa a?ezi oamenii in 
tinuturi nelocuite, intr-un cuvint sa transformi deserturile in orase. Deci 
cu cei ce-?i dau concursul la aceste opere ce ar fi oare mai rezonabil 
sa faci : sa-i alungi si sa-i ocarasti ori sa-i cinstesti si sa-i tratezi cu 
atentie ? Si apoi, sa nu crezi prea bunule domn, ca noi ne marginim 
doar la vorbe ; am pornit deja la lucru, materialele sint deja procurate. 

lata, dar, cuvintul de aparare pe care-1 adresam guvernatorului 
nostru. Cit priveste raspunsul pe care trebuie sa t>l dau in calitate de 



272 HFtNTUL VAStl.K CF.L MAflO 

crestin si de prieten, grijuliu de reputatfa mea In fata plingerilor pirf- 
sllor mei, pentru moment cred ca n-ar trebui sa-1 dau aici, pentru cd 
ar depasi lungimea unei scrisori si nici n-ar fi indicat sS-1 incredinto/. 
unor litere f£ra viata. Iar ca nu cumva pina ne vom revedea din nou 
so" Te lasi inselat de calomniile unora si astfel sa le retragi o parte din 
bunaVointa Ta, fS ce fScea Alexandru eel Mare 2 . 

C&ci se spune ca acela, in timp ce i se prezentau calomnii asupra 
unuia din prietenii sai, a intins o ureche spre calomniatori, iar pe cea- 
lallfi a astupat-o cu podul palmei, aratind astfel ca daca vrei sa judeci 
drept nu trebuie sa te predai in intregime si dintr-o data celor care te-au 
vSzut prima oara, ci sa pastrezi spre aparare, pentru cei care nu sint 
utunci de fatS, eel putin jumatate din puterea ta auditiva. 



EPISTOLA 95 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 

ScrisS in mai 372 

Epistola aceasta am adresat-o Cuviosiei Tale mai de mult in le- 
gfitura cu alte probleme, cu care ocazie mi-am propus sa Te si intilnesc, 
dar planurile de atunci n-au reusit, asa incit ea n-a ajuns in miinile 
Cuvio$iei Tale. In realitate, raposatul diacon Teofrast a ridicat epistola 
de la mine, dar intre timp, pe cind fusesem nevoit sa plec neaparat in- 
tr-o c&iatorie oficiala, omul n-a predat-o Cuviosiei Tale pentru ca s-a 
Imbolnavit rau si a murit. 

De aceea m& simt indatorat sa-ti scriu din nou si nu pot sa tiag 
nici un folos din aceasta epistola, intrucit limitele de timp care mi s-au 
fixat sint mult prea reduse. Caci prea sfintitii episcopi Meletie si Teo- 
dot x ne-au cerut sa le facem o vizita, socotind aceasta intilnire ca un 
semn de dragoste, vrind totodata sa se discute si despre o indreptaro 
a lucrurilor care ne intristeaza acum atit de mult 2 si propunind ca data 
a Intilnirii mijlocul lunii viitoare, Tunie, iar ca localitate, satul Farga- 
mus 3 , cunoscut dupa vestitii lui mucenici 4 si dupa intilnirile nume- 
roase care au loc acolo in fiecare an. 



2. Plutarh, Viefi'/e paralele, Alexandru, 42. 

1. Episcop de Nicopole (Armenia Mica). 

2. Pentru rezolvarea cazului dureros al schismei din Antiohia Sf. Vasile propuseso 
n Intilnire in trei : Meletie, Teodot din Nicopole $i Sf. Vasile. Din pacate intilnircM 
n-a putut avca loc din pricina atitudinii schimbatoare a celui mai nestatornic dintre 
contemporanii Sf. Vasile, Eustatiu de Sebasta, care urma sa ia parte si el la in- 
tllnlrca fixata. Faptul a suparat mult pe Sf. Vasile. A se vedea epistola 99. 

3. Fargamus, oras In Armenia Mica. 

4. Cf. ep. 14 j 34 ; 158, 240. 



■cwTiowi 273 

Intrucit, dupa Intoarcerea mea am aflat de moartea raposatului dia- 
con si am dedus c& epistola a rSmas aici, neatinsfi, n-am mai avut li- 
niste, deoarece mai ramasesera 33 de zile pinS la termenul fixat pentru 
tntilnire, asa ca am expediat in graba" aceste epistole prea cuviosului 
Eustatfe, colaboratorului meu, ca el s5 le transmits Cuviosiei Tale si tot 
prin el s& mi se expedieze cit mai degrafta" si raspunsurile. $i daca 
este cu putinta si daca-Ji face placere pofi sa vii acolo unde ma vei 
intilni si pe mine ; daca nu, cu voia lui Dumnezeu, vom plati altadata 
datoria intilnirii de anul trecut, daca bineinteles pentru pacatele noas- 
tre nu ne va surprinde iar&si vreo piedicS, urmind ca intilnirea cu 
episcopii aceia s-o aminam pentru o alta data. 



EPISTOLA 96 

Catre Magistrul Sofronios *• 

ScrisS fn anul 372 

Cine-i oare atit de bun patriot incit sa-si iubeasca orasul si sa-si 
cinsteasca Patria care 1-a nascut si 1-a crescut intocmai ca pe parintii 
sai, asa cum o face Excelenta Ta, care te rogi pentru inaintarea intre- 
gului oras in general precum §i a fiecarui cetacean in special, si care 
nu Te multumesti numai sS te rogi, ci mai confirmi puterea rugaciunilor 
si prin actiuni personale ? Intr-adevSr, mare este puterea pe care o ai 
de la Dumnezeu, si sa |i-o tina vreme mai indelungata, asa dupa cum 

^esti ! Cu toate acestea, pe vremea conducerii Tale, Patria s-a imbogStit 
numai in vis, caci eel de la care ai preluat-o 2 a fost un om (spun cei 

1 care cunosc mai adinc istoria tinuturilor noastre), cum n-a mai fost 
altul pe scaunul de guvernator, dar acum slujba i-a fost luata de rauta- 
tea unora, care s-au folosit de caracterul lui prea liberal, care nu stia 
ce-i lauda, pentru ca s3-i declare razboi si sa spunS impotriva lui tot 
felul de calomnii, inselind astfel urechile Excelentei Tale. lata de ce 
intreg orasul, pina la unu, s-a intristat cind l'e-a fost luat guvernato- 
rul, pentru ca era singurul care ar mai fi fost in stare sa ridice orasul 
nostru din starea in care a ajuns ingenunchiat 3 , fiind un scrupulos paz- 
nic al dreptatii, prevenitor cu victimele nedreptatii, necrutator fata de 



1. In aceasta epistola, Sfintul Vasile intervine pentru readucerea guvernatorului 
.Hie, cazut in dizgratfe. Vezi comentarul la epist. nr. 94. 

2. Guvernatorul Hie. 

3. Cf. epistolele 74, 75 §i 76. 
II - Sfintul Vasile eel Mare 



274 



■FtNTUL VAKUB CEL MARE 



eel ce calcS legea, acelasl atlt pentru sfiraci, clt si pentru bogafi si, mai 
mult decit orice, omul care se silea sS aduca viata crestina la cinstea ei. 

Am trecut sub tScere faptul ca el era persoana cea mai integra din 
cite cunosc si care nu ierta pe nimeni, daca ar fi cSlcat legea, si aceasta 
am facut-o pentru c& astfel de merite sint lucruri marunte fata de ce- 
lelalte virtuti ale lui. •> 

La drept vorbind, marturia pe care o aduc acum este tardiva, dup& 
cum fac si cei ce cinta singuri ca sa se incurajeze pe ei insisi, dar cut 
asta nu mai imbunatatesc situatia cu nimic. Dar nu-i fara importanfa 
faptul c8 marele Tau suflet isi aminteste de acest om si ca pastrezi 
pentru el recunostinta ca pentru un binefacator al patriei, iar daca unul 
din cei ce s-au suparat ca n-au fost preferati dreptatii s-ar lega de Hie, 
pe care si Tu il aperi si-1 protejezi, atunci sa le arati tuturora ca Tu 1-ai 
avut de prieten. Jar drept dovada ca 1-ai avut in familiaritatea Ta e buna 
mfirturie pe care ai adus-o despre el si despre experienta lui in admi- 
nistratie, experienta care n-a mai fost intrecuta de al^ii de atunci in- 
coace. Intr-adevar, ceea ce altul n-ar fi facut in rastimp de mai multi 
ani, el a adus la indeplinire intr-un timp scurt. De aceea noi vom primi 
destuld favoare si consolare pentru cele intimplate daca il recomanzi 
tmparatului si daca opresti calomniile impotriva lui. 

$i sa mai stii ca aceste cuvinte Patria este cea care ti le adreseata 
prin glasul meu si spune ca vointa tuturora este ca sa se reverse asupra 
acestui om un dram de fericire prin mijlocirea Excelentei Tale. 



EPISTOLA 97 
Catre sfatul ora?uIui Tiana l 
Scrisa in anal 372 

Dumnezeu, Care descopera adincurile si da pe fata dorintele ini- 
milor, a dat si celor smeriti putere sa inteleaga si uneltirile cele gre* 
de explicat pentru unii. Caci nimic nu ne-a scapat si nici n-a rSmas 
ceva ascuns din tot ce s-a savirsit. Noi, insa, n-avem ochi si urechl 



1. Tiana devenise capitala provinciei Capadochia Secunda in urma scindarii Aim 
h. 371. Ambitiosul episcop Antim devenit de acum mitropolit al Tianei s-a purtat ram 
fatfl de Sf. Vasile, atunci cind va hirotoni necanonic pe Faust (semiarian), episcopal 
Satalelor (cf. epist. 126). Sf. Vasile a dovedit multa rSbdare fata de el, asa incit re- 
lntillc dintre ei vor fi de atunci inainte prietenesti (ep. 122, 128, 210 etc.). In aceastS 
opistoia Sflntul se adreseazS direct Sfatului orasenesc din Tiana, IndemnindH-i si 
p«ar«sca unltatea credintei intra legatura pacii. 



Bcniaowr 275 

pentru altceva declt pentru paced lui Dumnezeu, pentru toate cite ne 
due spre ea. Iar daca altii sint puternici si mari si se incred numai 
In ei insisi, fireste c& noi, care nu sintem nimic si nu sintem vrednici 
de nimic, nu ne vom face despre noi o astfel de parere, incit sa credem 
eg am putea consolida situatia daca am trai in izolare, pentru ca stim 
sigur ca avem nevoie de ajutorul fiecaruia dintre frati mai mult decit 
are nevoie o mina de alta. 

De altfel, chiar din clipa in care ne-a zidit cu trap, Domnul ne-a 
aratat cit este de necesara oamenilor comuniunea. Cind ma glndesc ca 
un madular nu-i in stare sa se ajutoreze cita vreme e despartit de ce- 
lalalt, atunci cum sa cred ca in treburile vietii eu ma voi mul^umi nu- 
mai cu serviciile prestate de mine insumi ? Nici un picior nu poate 
umbla singur daca nu se sprijina pe celalalt ,• nici un ochi nu poate 
vedea limpede daca nu sta in legatura cu celalalt, daca nu se fixeaza 
fmpreuna cu celalalt asupra obiectivelor vazute. Auzul e si el mai clar 
eind percepe vocea cu amindoua timpanele urechilor, iar pipaitul e mai 
sigur si el cind se face cu degetele unite. In general, nimic din cite 
vedem implinindu-se atit in lumea firii, cit si in a celor facute cu 
voie libera, nu se realizeaza fara participarea celorlalte. Chiar si ruga- 
ciunea, atunci cind nu are mai multi partasi e cu mult mai slaba decit 
eea savirsitS impreuna cu altii, caci si Domnul ne-a fagaduit ca va fi 
de fata in mijlocul a doi sau trei credinciosi, acolo unde acestia cheama 
mimele Lui in acelasi gind 2 . 

Insasi iconomia mintuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca sa impace 
eu singele crucii Lui cele pamintesti cu cele ceresti 3 . 

Pentru toate acestea sa dorim ca zilele cite vom mai fi in viaja 
sa fim pe pace si sa cerem ca si la sfirsit, cind vom Inchide ochii, lu- 
crul sa se savirseasca tot in pace. Pentru aceasta pace m-am hotarit sa 
nu eru| nici o obosealS, sa nu spun sau sa fac ceva nevrednic, sa nu ma 
sperii de lungimea calatoriilor, s5 nu ma dau inapoi de la nici o obo- 
seala, numai pentru ca s3 ma invrednicesc si eu sa am rasplata faca- 
torului de pace 4 . Si dacS va veni cineva dupa mine pe acest drum, ur- 
mlndu-ma ca pe un conducator, aceasta va fi pentru mine eel mai bun 
si mai drag lucru. In schimb, dacS o va apuca pe drum contrar, sS se 
stie ca eu nici atunci nu-mi voi schimba hotarirea. La ziua raspl&tii' 
liecare va ajunge s3-si recunoasca singur roadele faptelor proprii. 



2. Matei 18, 20. 

3. Col. 1, 20. 

4. Matei 5, 9 



2fH ■rlNTUL VABILB CEL MAM 

EPISTOLA 08 
CStre Euseblu, eplscop de Samosata 1 
ScrisS tn anal 373 



Eram tare nerSbdator sa vizitez orasul Nicopole, dar dupa ce. am. 
primit scrisoarea, in care Prea Sfinjia Ta spuneai ca nu vei veni, am 
renunfat cu pSrere de rau. Mi-am adus aminte, e drept, si de starea sa- 
nfttatii mele total subrezita. Dar mi-a venit in minte totodata si faptul 
c4 cei care ma chemasera 2 au f5cut-o doar ca sa-si impace sufletul, 
intrucit dupa ce ca ne facusera invitatia doar in treacat, prin colectorul 
de dari Helenios din Nazianz, ei n-au mai binevoit sa trimita macar un 
curier care sa-mi confirme aceasta invitatj.e. $i apoi, intrucit le sint 
cam suspect din pricina pacatelor mele, m-am temut sa nu le tulbur 
bucuria intilnirii. Daca as fi stiut ca este de fata si nobletea Ta, eu 
nu m-as fi dat inapoi s3 pornesc la drum si pentru probleme mai grele, 
dar singur nu ma vad in stare sa privesc in fata nici probleme din cele 
mai mici si, gindindu-ma ca scopul intrunirii era rezolvarea unor pro- 
bleme de inalt interes bisericesc, am lasat sa treaca timpul si am ami- 
nat Intilnirea pentru o data mai linistita si mai lipsita de tulburSri, pre- 
ferlnd sa vin la Nicopole sa discutam aceste probleme bisericesti si cu 
de Dumnezeu iubitul episcop Meletie, daca el ar refuza sa se duca la 
Samosata. Daca n-ai fi refuzat, ne-am fi repezit toti, cu conditia sa ne 
fiti amindoi indrumatori, atit el insusi, prin raspunsul pe care ni-1 va 
trimite (caci ii scrisesem), cit si Prea Sfintia Ta. 

II 

' Ar fi trebuit sa ne intilnim intre timp si cu episcopii din Capadochia 
Secunda, dar acestia, dupa ce au luat numele altei eparhii, repede si-au 
Inchipuit ca pentru noi ei au devenit «oameni ai altei natiuni si ai altei 
rase», intrucit n-au mai vrut sa mai stie de mine, n-au mai luat nici o 
legatura cu mine si nici n-au mai stat mult de vorba cu mine. Ar fi 
fost de asteptat si o intilnire cu preavenerabilul episcop Eustatie, lucru 
pe care 1-am facut eu. Dar intrucit multi strigau impotriva lui ca ar fi 
falsificat intr-o masura oarecare credinta, am intrat in discutie cu el 



1. Potrivit celor spuse in epistola 95, trebuia sa aiba loc in Nicopolea Armeniei 
o Intilnire Intre Vasile, Meletie al Antiohiei si Teodot al Nicopolei. Sf. Vasile descrie 
esuarea Intilnirii. Totodata trebuia sa se Intilneasca ?i cu Eusebiu, dar acesta n-a 
putut veni. 

2. Teodot, episcopul Nicopolei. 



SCRMORI 

— 277 

9i am constatat ca, slavS Domnului, el urmeaza cu infelepciune linia 
ortodoxfi. 

Scrisorile episcopilor n-au ajuns la Prea Sfintia Ta, cred ca din pri- 
cina celor care trebuiau s-o trimita si pe a mea, dar poate si din vina 
mea, caci din cauza multor treburi se vede ca mi-a scapat din vedere. 

Cit despre fratele nostra Grigorie, as fi dorit si eu sa-i incredintea 
admmistrarea unei episcopii potrivite cu firea lui. Asta ar insemna in- 
treaga Biserica de sub soare concentrata in una singura 3 , dar cum asa 
eeva nu-i cu putinta, atunci sa fie facut episcop, dar nu ca sa fie cinstit 
dupa scaun, ci ca scaunul sa fie cinstit dupa el. Caci, insusirea omului 
mare nu se masoara dupa promovarea la scara ridicata, ci tine mai cu- 
rind de ridicarea celor mici prin puterile proprii. Ce-i de facut cu Psal- 
matios care, cu toate avertismentele fratilor lui, se afla tot in solda 
lui Maxim 4 , in exercitii ? $i totusi ei nici acum nu ezita sa-i scrie, caci, 
din pricina slabei lor sanatati si a multelor treburi, ei nu-1 pot vizita. 

Dar sa stii, de Dumnezeu iubitule, ca starea lucrarilor mele pas- 
torale cere imperios prezenta Ta aici si va fi nevoie sa-ti mai pui la fn- 
cercare inca o data cinstita Ta batrinete, ca sa vii in sprijinul Capado- 
chiei, care s-a subrezit de acum si e gata sa se prabuseasca 5 . 



EPISTOLA 99 

Catre Comitele Terentiu x 

ScrisS In anul 372 

I 

Cu toate ca m-am sirguit cu toata rivna sa dau ascultare, eel putin 
in parte, ordinu lui imparStesc, precum si scrisorii prietenesti a Domniei 

*«wo frT- d c< Sf A . Gri 9° rde de Nazianz. Merita subliniata aprecierea Sf. Vasile 

tTtSfZ^V S -i Gr S 190ne - P ? ? ^ Parte ' pare c5 Eusebi « este «* care -a 
Soptit Sflntului Vasile ca episcopia de Sasima nu-i potrivita pentru un om ca Grigorie 

i o fi'^fv^n 11 ™ 3 ' ^ " ie ° a 9» vernator al Capadochiei. Din descrierea pe care 

s 1 KtSeYa^^'pS e srss? m pneteftos fata de ortodoc5i ' dar mai ™» s ' a 

c^a'^stcSu^SsS 38 e1 ' CaPad ° Chia M f ° St Silita sa dea «Ptacopl e,ila t i, 

„ « h T f^ Xi ^ ? eneral ?i comite bizantin, comanda in anul 372 in Georoia o ar- 
mata de 12 legiuni de soldati. Era un om de o rara cultura - cum rete£ dta epfst 
SL^ , 51 <» e » d toci convingerl religioase. Doua fete ale lui erau dlaconite In 
Samosata, cum deducem din epist. 105. ,In acelasi timp, insa, Terentiu era sumu noil 
ticn duse de imparatul Valens, de sprijinire a ariartsmului. Se £r ca ^ a fc 1 
eel dmth (poate inainte de prefectul Modestos) care a incercat sa intimideze pe Sf 
Vasile pnn amenintari. Nu va fi fost nici strain de scindarea provincief Capadochfa 
In •dumb, epistolele urmatoare ne dovedesc din plin ca deparie de a se fMSsat in-' 



,_. ^ BFINTUL VABILE CVL, MAKE 

I 

Tale 2 , ale caror motive si hotariri sigur cS sint pline de intentii si de 
sontimente bune, totusi nu mi-a fost dat sS-mi due zelul pin5 la capSt. 
Prima cauza si cea mai adevSrata sint p&catele mele, care-mi stau pre- 
tutindeni in cale si-mi impiedica implinirea oricarui demers. A doua e 
Instrainarea si lipsa de colaborare tot mai pronuntata, pe care mi-o arata 
episcopul sufragan Teodot. 

Intr-adevar, nu stiu ce sa se fi intimplat cu Prea Sfintitul frate Teo- 
dot, care-mi fagaduise, nu de mult, ca ma va ajuta in toate, si care se 
grabise sa ma duca de la Gitasa 3 la Nicopole, dar cind m-a vazut sosit 
acolo 1-a apucat asa o frica si groaza de pacatele mele, incit n-a mai 
vrut sS mS primeasca nici la slujbele de dimineata, nici la cele de seara ! 
Sa zicem ca va fi procedat cu dreptate fata de un pacatos ca mine, dar 
o astfel de hotarire a lui nu s-a dovedit deloc a fi folositoare impacarii 
Bisericilor noastre. Ca motiv al acestei atitudini a fost acuzatki ca as 
fi acceptat sS intru in comuniune cu episcopul Eustatiu 4. Or, iata ce am 
facut eu in aceasta privinta : 

II 

Cind am fost invitat sa particip la intrunirea convocata de fratele 
Teodot, lucru pe care nu-1 puteam refuza, caci eram animat de toata 
dragostea, am crezut potrivit sa intru mai inrtii in contact cu pomenitul 
frate Eustatiu, pentru a nu lasa sa se dovedeasca desarta si fara folos 
intrunirea noastra. I-am aratat acestuia toate acuzatiile doctrinale de 
care amintea fratele Teodot, precum si altele, si 1-am rugat sa ne spuna 
daca de acum inainte urmeaza credinta cea dreapta, pentru ca sa pas- 
tram si pe mai departe comuniunea cu el, iar in caz ca invatatura lui 
consuna cu a noastra, atunci se stie ca-1 vom trata in consecinta. Am 
discutat mai mult laolalta si am pierdut toata ziua ocupindu-ma numai 
de aceste lucruri, iar la venirea serii, ne-am despartit fara a fi ajuns la 
, nici o intelegere. A doua zi, incepind din sedinta de dimineata, am re- 
luat discutiile in aceeasi problema. Acum sosise si fratele Pimeniu, 

tlmldat, Si. Vasile va ci^tiga pe cei doi demnitari $i va stabili relatfi bune cu ei si 

Probabil c5 datoritS lui Terentfu s'-a obtinut de la Warat aprobarea ca hiro- 
tonirea si instalarea episcopilor din Armenia Mica — nu de mult intrata in admi- 
nistrate bizantina — sa fie facuta de Sf. Vasile impreuna cu Teodot episcopul Nico- 
polei. Epistola 99 cuprinde raspunsul hotarit al Sfintului ca n-a fost posibila colabo- 
rarea cu Teodot din pricina ca acesta n-a vrut sa colaboreze cu Eustatiu de Se- 
basta, eel mai cunoscut episcop al regiunii, dar care inclinase spre ananism. AstK-i 
celc doua zile petrecute in Satala au fost cu esec. 

2 Deci Terentiu va fi pus la oale decizia imperiala (despre Armenia Mica). _ 

3 Gitasa era o localitate retrasa, unde isi petrecuse Sf. Meletie «exilul» jsau. 
4. Mai mult de o jumatate de zi s-au purtat discutii, cind a fost vorba sa se 

confirms si in scris intelegerea, Eustatiu si Teodot au negat totul. Poate sa fi fost 
si Hi. Vasile prea idealist, prea .pretentios. Nu se stie. 



SCRISOHI 

— _ 279 

preot din Sebasta, care a apfirat cu ardoare pozitia opusS. Incet, incet, 
m-am dezvinovStit de acuzele pe care mi le adusese « si am reusit sa-i 
conving in asa masura de dreptatea atitudinii mele, incit cu ajutorul lui 
Dumnezeu nu se mai putea descoperi intre noi rilci eel mai mic dezacord. 
Pe la ora noua ne-am ridicat sa facem rugaciunea, sa dam multii- 
mire lui Dumnezeu pentru ca am ajuns sa cugetam la fel si sa graim la 
fel. Mai trebuia sa primesc de la acest om doar o marturisire scrisa, 
pentru ca sa vada si vrajmasii lui ca s-a supus cu adevarat, lucru 
care ar fi fost o marturie clara si pentru ceilalti. Dar pentru a fi si 
mai siguri, am vrut sa am o intrevedere cu Teodot si cu fratfi din jurul 
lui, spre a primi in scris si de la ei o marturisire de credinta, ca s-o 
prezentam celui de care a fost vorba, pentru a ob^ine un dublu re- 
zultat : pe de o parte, sa biruie dreapta credinta, iar pe de alta, sa fie 
si ei multumiti ca propunerile lor au fost acceptate si satisfacuti ca nu 
mai exista impotriva lor nici un motiv de contestatie. Dar inca inainte 
de a ajunge sa pricepem de ce trebuia sa ne consfatuim si ce rezultat 
ar iesi de aici, episcopul Teodot a socotit ca n-ar mai trebui sa fim in- 
vitati si noi. Asa ca m-am intors inapoi de la jumatatea drumului, 
descurajat ca se zadarnicisera oboselile depuse pentru pacificarea 
Bisericii. 

Ill 
Asadar, fiind nevoit sa fac drumul in Armenia, ca unul care cu- 
nosteam caracterul ciudat al acelui om si intrucit am vrut sa dau soco- 
teala prin marturie sigura si de atitudinea mea si in acelasi timp sa 
mulfumesc si pe acel om, am plecat la Gitasa, locul unde petrecea de 
Dumnezeu iubitul Meletie, si unde ne-am Imtllnit din nou cu omul in 
cauza, cu Teodot. Daca^as fi fost acuzat de ce stau in comuniune cu 
Eustatiu, as fi anuntat rezultatul intilnirii, cu care ocazie 1-as fi adus sa 
lmpartasesc toate convingerile mele, dar intrucit Teodot spusese ca 
Eustatiu tagaduise, dupS ce ne pSrasise, declarind el insusi ucenicilor 
sai ca in realitate nu se pusese de acord cu mine in privinta nici unui 
punct de credinta, eu i-am raspuns — spune-mi, preaminunatule, n-am 
facut oare lucrul eel mai just si mai sigur ? - ca in ce ma priveste 
eram convins, sprijinindu-ma pe statornicia de care a dat dovada tot- 
deauna acest om, ca nu se lasa totdeauna prea usor atras in atitudini 
contrare si ca daca admite odata ceva, el nu o face pentru a tagadui 
ce-a spus inainte 6 . 

5. Atit Teodot, cit 5 i Pimeniu, ar fi vrut sa impace pe Sf. Vasile cu Eustatiu 
Poate ca ?i pretentiile Sf. Vasile vor fi fost prea mari. 

6. Eustatiu era un fel de «a wa XXaS», un om care-si schimbase mereu parerile 



280 



■FtNTUL VABILI CHL MARE 



El e un om care fuge de minciunS ca de ceva groaznic, chlar si 
atuncl cind e vorba de problemele cele mai neinsemnate, ca-i departe 
de a se opune adevSrului, mai ales cind e vorba de lucruri atit de im- 
portante si al caror ecou e atit de general. DacS. totusi s-ar intimpla 
ca aluziile Tale repetate s& fie intemeiate, ar trebui §S-i prezinji for- 
mularul scris, care sa confinS. expunerea intreaga a credintei ortodoxe. 
DacS voi vedea acest consimtSmint al lui confirmat de iscalitura lui, 
ou voi rfimine in comuniune cu el, dar daca voi sim^i ca se retrage, 
voi renunta la contaetul cu el. Intrucit aceste conditii au fost aprobate 
de episcopul Meletie si de confratele Diodor, preotul care a fost de 
fata, la intilnire, prea respectatul frate Teodot si-a dat si el consim- 
ttlmintul rugindu-ma sa cobor la Nicopole sa-i vizitez Biserica si sa-1 
iau ca insotitor pina la Satala, despartindu-se de noi la Gitasa. - 

Dar cum am ajuns la Nicopole 7 , uitind si vorbele pe care le auzise 
de la mine si de fSgaduielile pe care mi le-a facut, m-a coplesit cu tot 
felul de batjocuri si fel de fel de serrnne de dispret, cum am relatat 
mai sus, si s-a despartit de mine. 

IV 

Cum as fi fost, dar, in stare, prea stimate, isa due la indeplinire sar- 
cina propusS si sa asez episcopi in Armenia 8 , din clipa in care eel ce 
ImpSrtSseste aceleasi r3spunderi se poarta cu mine in felul acesta ? $i 
totusi cu ajutorul lui nadajduiam ca voi gasi oamenii care-mi trebuie, 
pentru ca in eparhia lui sint destui oameni evlaviosi si intelepti, care 
vorbesc limba localnicilor si care cunosc multe alte insusiri deosebite 
ale acestor popoare. $i cu toate ca stiu numele acestora, totusi nu-i voi 
divulga pentru a nu primejdui, eel putin pentru alte vremuri, situafia 
din Armenia. $i acum, dupa ce am venit pina la Satala cu sanatatea 
mea atit de subrezita, totusi cred ca datorita ajutorului M Dumnezeu 
am rinduit bine lucrurile, impacind pe episcopii din Armenia si dindu-le 
IndrumSrile cuvenite, ca sa lase la o parte neintelegerile vechi si sa 
vinS din nou la rivna adevarata a casei Domnului. Le-am lasat §i 
regulamente in legatura cu cSlcarea rinduielilor in Armenia si le-am 
spus cum sS lucreze pentru a-si vedea de menirea lor. Am primit si o 
cerere a Bisericii din Satala, in care ma rugau sa le dau un episcop. 
Totodat5 m-am mai ocupat si de calomniile ihdreptate contra fratelui 
Ciril, episcopul Armeniei, si am aflat, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca 



7. Atit Nicopole cit 51 Satala erau situate in Armenia Mica, dar sediul mitro- 
politan era la Satala. 

8. Inca o marturie despre respectul recunoscut Sfintului Vasile chiar §i dinco!< 
do granUelo arhiepiscopiei lui. 



BCHISOHI 28|' 

aceste calomnii erau nelntemeiate si erau pornite numai din defaima- 
rea rivalilor lui, cum mi-au mar<turisit-o chiar ei insisi. Cred cS intr-o< 
mSsurS oarecare am contribuit la apropierea lui de poporul din Satala, 
in asa chip ca acestia sa nu se mai fereasca de a veni in comuniune- 
cu el. 

Astfel de lucruri se pare ca nu sint de prea mare important^ dar 
daca nu putem face mai mult, cauza provine din neintelegerile care ne 
despart pe unii de altii in urma vicleniilor diavolului. Ar fi trebuit sa 
nu va spun aceste lucruri, ca sa nu fac impresia ca dau in vileag si 
propriile mele rusini, dar pentru ca nu era, alt' mijloc de a ma apara 
fata de Luminatia Ta 9 am gasit necesar sa spun tot adevarul si sa isto- 
risesc amanuntit tot ce s-a petrecut. 



EPISTOLA 100 
Catre Eusebie, episcopul Samosatelor 1 
_, ScrisS in anul 372 

Ma uitam la scrisoarea Ta prea iubita, pe cind ma aflam in tinutul 
vecin al Armeniei, cu plScerea cu care navigatorii zSresc de pe vapor 
scinteind in depSrtare, la orizont, o lumina salvatoare, mai ales cind 
se intiaipla sa fie invaluiti de furia vintului salbatic. Intr-adevar daca 
scrisoarea intelepciunii Tale e prin ea insasi fermecatoare si min- 
giitoare, insemneaza ca imprejurarile i-au sporit si mai mult farmecuL 
Ce anume a fost si cit de mult m-am intristat, nu ti-as putea spune, 
caci m-am hotarit ferm sa uit supararile, dar, in schimb, diaconul nos- 
tru impreuna-slujitor, care-ti aduce aceasta scrisoare, ti le va istorisi 
pe toate. 

Sanatatea mi s-a subrezit de tot, incit nu pot intreprinde, fara sa-mi 
cauzeze dureri, nici cele mai mici miscari. Dar as vrea, daca s-ar putea r 
cu ajntorul rugaciunilor Tale, sa-mi implinesc macar acum vechea mea 
dorinta, cu toate ca acest drum mi-a fScut atitea neajunsuri : tre- 
burile Bisericii noastre au fost prea mult timp neglijate ! Daca ati- 
ta vreme cit mai traiesc, Dumnezeu ma mai gaseste vrednic sa 
ne mai vedem o data, Prea Sfintite, in Biserica noastra, voi avea 
intr-adevar buna nadejde de a nu fi lipsit cu totul de darul lui 
Dumnezeu. $i daca aceasta vizita va putea avea loc, as avea do- 
rinta ca ea sa se faca in timpul hramului, cind ne adunam in 

9. Se vede cS fusese acuzat ?i in scris. 

1. Scrisa din Satala Armeniei in august 372, dupa e?ecul provocat de Teodot 
(cf. epist. 99), Si. Vasile dorea s5-si revada prietenul cu ocazia hramului Sf. mucenic 
Eupsihie (7 sept.). 



2g2 BFINTUL VAHU.E CKL MARE 

fiucare an la pomenirea Fericitului mucenic Eupsihie 2 , la o data" destul 
de apropiatft, anume la 7 septembrie. Pentru c8 In afara de altele, e 
vorba atunci si de o bogatS desfSsurare a unor lucr&ri vrednice de soll- 
citudinea Ta si care impun si colaborarea Ta, atit pentru a hirotoni 
<"piscopi noi, clt si pentru a delibera si a examina ceea ce planuieste 
contra noastra naivitatea lui Grigorie (de Nyssa), care a convocat si 
sinoade in Ancira si care nu lasa ocazia de a lucra farS sa ma intrebe 3 . 

EPISTOLA 101 
De mingiiere x 

Scrisa in anul 372 

Ar ii fost de dorit ca prima scrisoare pe care ti-o trimit sa aiba o 
tema mai de bueurie. In ce ma priveste, asa a? dori-o, pentru ca vreau 
ca toti citi si-au pus in gind sa urmeze viata evlavioasa sa paseasca zi 
de zi tot spre mai bine. Dar intrucit Domnul, Care indruma totdeauna 
viata noastra, dupa intelepciunea Lui cea negraita, spre folosul nostra 
sufletesc, a rinduit sa aiba loc si altfel de intimplari, care ti-au adus 
multe dureri, m-a indrumat cu iubire, ca pe unul care sint legat de tine 
prin dragostea cea intru Dumnezeu, si cum am aflat de la fratii nostri 
despre intimplarea care a dat peste tine, am socotit de cuviin^a sa-ti 
adresez un cuvint de intarire si de mingiiere. 

Daca ar fi fost cu putinta sa vin prin parole unde, ai ajuns si-ti 
ai resedinta, as fi facut-o cu toata bucuria. Dar pentru ca boala tru- 
peascS si multimea treburilor care ma absorb au facut ca si drumul pe 
care 1-am intreprins sa provoace mare paguba Bisericilor noastre, am 
hotarit sa-ti fac o vizita macar prin scrisoare, aducindu-ti aminte ca 
IntristSrile nu vin fara rost peste robii lui Dumnezeu, Care ne indruma 
viata ca s& ne incerce dragostea adevarata fata de El, Creatorul nostru. 
DupS cum pe luptatori nevointele alergarii ii due la rasplati, tot asa si 
pe noi crestinii incercarea ispitelor ne indruma spre desavirsire, daca 
jirimim cele rinduite de Dumnezeu cu rabdarea cuvenita si cu toata 
bucuria. Toate sint indrumate de bunatatea lui Dumnezeu. Nimic din 
cele ce se intimpla nu trebuie sa le primim cu intristare, chiar daca ele 
ne-ar provoca penitru un timp vreo neplacere. Pentru ca si daca n-am 
cunoaste motivele pentru care tot ce se intimpla in viata noastra sint 



2. Martirizat recent sub Iulian Apostatul, Sfintul Eupsihie e amintit si in episto- 
lele 142, 176, 200, 252. Despre el Sozomen, 1st. bis., Migne, P.G. 67, 1248—1249. 

3. Despre «lipsa de experienta» a Sf. Grigorie de Nyssa, cf. epist. 58, 225, 231. 

1. Fara sa indice nici un nume, Sf. Vasile vrea sa mtnglie pe cei din Npocc- 
zareea si Nicopole, fiind zdrobit sufleteste din cauza episcopului Eustatiu de Sebasta 
Jt'pist. 99), care n-a acceptat sa intre in comuniune cu el. 



acmioRi 283 

v&zute de Dumnezeu ca burie, .totu^i sfi fim convinsi cS oricum totul e 
in folosul nostru, fie ca r3splata pentru rSbdare, fie pentru un suflet 
care ni s-a rSpit : dacS ne-am ISsa coplesiti de r&utatea care salaslu- 
ieste in lume, am ajunge s3 fim stapiniti de pacat. DacS nadejdea cresti- 
nilor s-ar margini numai la viata de pe pamint, desigur ca s-ar crede 
cS despSrplrea timpurie a sufletului de trup ar fi ceva ingrozitor* dar 
daca desfacerea -sufletului de legaturile trupului e numai un inceput al 
adevaratei viepi, pentru cei ce traiesc dupa Dumnezeu, atunci de ce sa 
ne intristSm ca si cei ce n-au nadejde ? 2 Primeste, a§iadar, cuvintul meu 
de mingiiere ca sa nu cazi in suferinte, ci sa dovedesti ca esti deasupra 
lor si ca le-ai biruit deja. 



EPISTOLA 102 
Catre ceta^enii din Satala 
ScrisS in anul 372 

Miscat de cererile Voastre si ale intregului popor, am primit sa 
port grija de Biserica voastra si am fagaduit inaintea lui Dumnezeu sa 
nu tree cu vederea nimic din ceea ce sta in puterea mea sa fac. De 
aceea m-am silit, cum este scris, sa port de grija de voi ca «de lumina 
ochilor» \ caci atit de deosebita e dragostea ce Va port, incit ea nu 
m-a lasat sa-mi aduc aminte de nimic, nici de rude si nici macar de 
legaturile obisnuite pe care le aveam cu acest om 2 inca de cind era 
copil. Dimpotriva, uitind de toate temeiurile personale, care ar putea 
indreptati legaturile mele cu el, fara sa tin seama nici de multele re- 
grete ale poporului de unde vine si care se vede acum lipsit de con- 
ducatorul lui, nici de lacrimile tuturor rudelor lui si netinind seama nici 
de supararea caruntei sale mame, care mai sufla numai datorita ingri- 
jirii date de el, in ciuda tuturor acestor motive luate laolalta, oricit de 
mari si de numeroase ar fi ele, n-am avut decit un singur scop : sa 
impodobesc Biserica voastra cu un conducator bun si sa-i stau in- 
tr-ajutor, pentru ca de acum e ingenunchiatS din pricina ca a fost multa 
vreme lipsitS de un indrumator si pentru ca acum are nevoie de indru- 
mare spre o directie sigura si hotarita, ca sa se ridice din nou 3 . 



2. / Tes. 4, 13. 

1. Zah. 2, 12. 

2. Pimeniu. 

3. Satala era capitala provinciei Armenia Mica. In anul 372 cind St. Vasile a 
vizitat Satala i-au ie$it inainte reprezentanfii localitatii, cerindu-i sa le dea episcop. 
lntructt era singur (caci nu 1-a insotit si Teodot, episcopul Nicopolei), nu li s-a putut 
implini cererea. Acum ii anunta ca situa|ia s-a schimbat si ca le-a ales ca pastor pe 
Pimeniu, prieten si ruda a sa (ep. 99). A se vedea si ep. 122. 



284 



■rlMTUIi VAIILE CEL MARK 



Acestea slnt cele ce voiam sfi vi le spun din partea mea ; clt despre 

voi, va cer ca pur tare a voastra sa nu fie sub asteptSrile nadajduite si 
nici mai prejos decit fag5duielile pe care le-am dat acestui om, ca\ 
adica, 1-am trimis. la rude si la prieteni. Prin urmare, fiecare dintre voi 
trebuie sa o ia inaintea celorlalti, prin zelul si iubirea fat,a de acest orru 
Pretijid, asadar, sa aratati aceeasi buna intrecere si printr-o deose- 
bitfl purtare de grija sa-i mingiiati inima, facindu-1 sa uite o patrie, sa 
uite rudele si un popor atit de dependent de conducerea lui pe cit e un 
prune legat de sinul mamei lui. Din partea lui v-am trimis nu de mult 
pe Nicias, de aceea sS ajunga cunoscute de topi cele implinite, pentru 
ca sa praznuiti mai devrerrue bucuria si sa aduce^i multumiri Domnului r 
Care a birtevoit sa vi se implineasca dorinta. 



EPISTOLA 103 
Catre credinciosii din Satala 

A dat Domnul sa se implineasca oererile poporului Sau si, prin 
mijlocirea smereniei mele, le-a dat un pastor vrednic de numele Lui 1 , 
care nu negustoreste prin cuvinte, cum fac cei mai mul^i, si care si mai 
mult, pentru mine, care iubesc curatenia invataturii si care am primit 
sa vietuiesc dup& poruncile Domnului, e in stare sa se faca iubit mai 
presus decit orice granita, in numele Domnului. El 1-a umplut de daru- 
rile Sale cele duhovnicesti. 



EPISTOLA 104 
Catre prefectul Modestos l 
ScrisS tn anul 372 

Fie si numai faptul ca scriu unui barbat atit de insemnat, chiar 
atunci cind nu e cazul unui prilej special, e un lucru care aduce o 
cinste in plus celor care inteleg insemnatatea acestei indrazneli, pen- 
tru ca legaturile cu oamenii care intrec cu totul pe cei obisnuiti, consti- 

1. Plmeniu de la cuvintul grec ^ot(x-»iv - pastor. Epistola de fata trebuie pusa 
In legfiturfi cu cea de sub nr. 102. Aceea e adresata conducatorilor, respectiv deputati- 
lor orasului Satala ; aceasta e adresata poporului. , 

1. Acesta e Modestos, celebrul «prefect al pretoriului», care a amenintat pe Sf. 
Vaslle, dar care apoi s-a aratat prietenos cu marele ierarh, dovada c& avem. aici nu 
mol putln de 6 epistole privind relatiile prietenesti dintre cei doi. In aceasta epistola 
Sf. Vaslle cere scutire de dari pentru cler, asa cum notarise inca imparatul Constantin 
col Mare. 



SCRMOIM 



285 



tuie cea mai mare distlnctie pentru eel care slnt vrednici de aceasta. 
Ca unul care lupt pentru o IntreagS patrie, ma vSd silit sS infatisez 
aceasta intimpinare Exoelentei Tale, pe care-1 implor s-o primeasca cu 
blindefe, asa cum ii este caracterul, si sa-si intinda mina spre patria 
noastra, care e de acum ingenunchiata cu totiil 2 . lata si pricina pentru 
care prezint aceastajugammte. 

Pe cei care isi inchina viata lor slujirii lui Dumnezeu, pe preofi si 
pe diaconi, vechea legiuire financiara ii scutlea de impozit. Or acum, 
cei care vin sa facS recensamintul (pentru piata impozitelor, n.tr.), ca 
si cum n-ar fi primit nici o porunca in acest s6ns de la Excelen|a Ta, i-a 
inscris si pe ei, cu exceptia poate doar a cftorva, care §i asa erau scutiti 
•din motive de virsta. Cer, dar, ca macar ace$t favor s3 ni se mentina 
ca un semn al bunavointei Tale, care sa-Ti poata pastra de acum ina- 
inte tot timpul o buna amintire. Aproba, dar, 'ca sfintitii slujitori sa fie 
tratati dupa vechea legislate fiscaia si scuiirea sa nu fie legata de 
persoana celor inscrisi acum (caci atunci scu/tirea ar putea trece si la 
urmasi, or nu totdeauna se intimpla ca aceiei sa fie vrednici de preo- 
tie), ci ca dupa modul obisnuit in registrel^ de dare, sa se dea, pe 
fata, clericilor o scutire generala, asa incit intiistatatorii Biserioilor sa 
poata acorda scutire de impozite oelor care profeseaza preotia in orice 
localitate 3 . Hotarirea aceasta va asigura marijnimiei Tale marire netre- 
catoare in urma acestor fapte bune, obligind be multi sa se roage pen- 
tru casa imparateasca, dind statului si un mafe cistig pentru ca noi nu 
acordam scutire clericilor fara sa facem deojsebire, ci pe rind tuturor 
celor care sint in serviciu, lucru pe care-1 facem in mod liber, in ad- 
ministratia noastra, dupa cum poate vedea oVicine vrea sa-1 cunoasca. 



EPISTOLA 105 j 
Unor diaconite, fiicele comijtelui Terentiu l 
Scris3 4n anul 372 j 

Clnd am vizitat Samosata, am nadajduiti ca voi intilni pe Excelenta 
Ta, iar cind am constatat ca n-am reusit, am rabdat cu greu aceasta 

2. Aluzie la dezmembrarea in doua a provinciei capadochiene. 

3. Sf. Vasile cere sa se dea aceasta scutire inj mina episcopului, care poate sa 
cotitroleze pe clericii din subordine. Scutirea a intrai si In legislatia de Stat. Cf. Cod. 
Theod. lib. VI, Tit. II. 

1. In anul 372 Sf. Vasile vizitase Siria si speilase sa Intilneasca si pe comitele 
Terenfiu, dar nu s-a putut, de aceea trimite scrisofcre macar fiicelor lui (calde spri- 
jfnitoare ale activitatii filantropice a sfintului, dar ?i rivnitoare In ale credinfei orto- 
doxe), fSctndu-le si un rezumat al credintel trinitard. A se vedea si epistola 99. 



280 



SrlNTUL VABILB CVL MAKE 



piordere, cfici imi faceam tot felul de planuri, adicS daca ar fi mai usor 
s& mS apropii eu de Unutul D-voastra ori ar fi mai de dorit s& vizitezi 
Domnia Ta patria noastrS. Dar acestea ramin la voia lui Dumnezeu. 

Pentru moment, intrucit am -aflat ca fiul meu duhovnicesc Sofronie 
merge s'pre Voi, i-am incredintat cu placere aceasta epistoia, care Vn 
aduce salutari si exprima gindul ca nu uit, cu ajutorul Domnului, sa Va 
pomenesc si sa aduc multjumiri Domnului pentru ca sinteti un bun vlas- 
tar, dintr-o buna radacina, care da roade bune, fiind intr-adevar ca niste 
crlni inconjurati de spinil Dar cu toate ca sinteti impresurate de atita 
rfiutate a unor oameni care sint in stare sa schilodeasca invajatura cea 
adevaratS, totusi nu va lasati duse in ispita si nu parasiti marturisirea 
credinjei apostolice, ca s& imbratisati inovatiile ajunse acum la putere. 
Cum sa fie o astfel de purtare nevrednica de cea mai mare recunos- 
tinta a lui Dumnezeu si cum sa nu atraga ea, pe buna dreptate, laudele 
celo mai mari ? 

Credeti in Tatai, in Fiul si in Duhul Sfint. Nu tradati aceasta co- 
moara ! In Tatai, Care e jinceputul a toate ; in Fiul, Cel Unul-Nascut ; 
nascut din Tatai, Dumndzeu adevarat, desavirsit din Cel desavirsit ; 
Icoana cea vie, Care refjlecta in El pe Tatai intreg ; in Duhul Sfint, 
Care-si are existenja diri Tatai, fiind izvorul sfdnjeniei, Putere data- 
toare de viata, Har care desavirseste, prin Care omul e infiat si ceea 
ce era muritor devine neVuritor, unit cu Tatai si cu Fiul in toate, in 
m8rire si in vesnicie, in jputere si in imparatie, in stapinire si in dum- 
nezeire, cum marturiseste )si tradijia Sfintului Bote'z. 

Iar citi spun ca ar fij faptura ori Fiul ori Duhul sau care injosesc 
cu totul pe Duhul, coboriip.du-L la rang de slujitor si de rob, aceia sint 
departe de adevar si trebuje sa evitam orice legatura cu ei si sa ne ferim 
de convorbiri cu ei, ca d^ ceva care strica sufletelor. Si daca ar fi sa 
ne intilnim cindva, Va voiki desfasura mai pe larg problemele legate de 
credinta, pentru ca sa putfeti recunoaste, prin dovezi scoase din Scrip- 
tura, aitit puterea adevarul^i, cit si siabiciunea ereziei. 



EPISTOLA 106 
| Unui soldat 1 
ScrisS In sural 372 

Orictt de multe ar fi Oele pentru care ar frebui sa multumim lui 
Dumnezeu ?i de care a gasit de cuviinfa sa ne Invredniceasca in decursul 



1. Se dau sfaturi pentru alupta cea dreaptan la Jnjelesul wlor din Epistoia «atn 
Efeseni 6, 10—17. 



acHMom 2g 7 

vietii, am judecat c3 eel mai bine dintre toate aceslea este cunoasterea 
vredniciei Tale, pe care mi-a hfirazit-o Domnul. Am ajuns astfel sS 
cunosc un om care ne arata ca si in viaja de soldat se poate dobindi 
desavirsirea dragostei de Dumnezeu si ca semnul ei deosebit nu se 
vede in bogatfa hainei cu care esti imbracat, ci in starea sufleteasca a 
crestinului. Eram minat de cea mai vie dorinta atunci cind voiam sa-1 
intilnesc ,• iar de fiecare data cind mi-1 aduc aminte ma bucur in chip 
deosebit. 

Poarta-te, dar^barbateste, fii tare si sileste-te mereu sa nutresti §i 
sa-ti dezvolti dragostea fata de Dumnezeu, pentru ca si tu, la rindul 
tSu, sa fii eel caruia ii da daruri din ce in ce mai bogaie. Sa-ti aduci 
aminte de mine. N-am nevoie de nici o alta dovada ca sa fiu sigur ca, 
nu ma uiti, intrucit am marturia faptelor. 

EPISTOLA 107 
Catre Iulita 1 
Scris3 in anul 372 

Tare m-am intristat cind am inteles, din scrisoarea nobletei Tale„ 
ca te impresoara din nr^ ^eleasi necazuri. Ce sa faci cu oameni de 
un caracter atit de nestatornic, cane vorbesc o data intr-un fel, alta 
data intr-altul si care nu ramin la angajamentele pe care si le-au luat ? 
Daca, dupa fagaduielile luate in fata mea si a fostului prefect, omul e 
de parere si acum ca el n-ar fi zis nimic, cu toate ca ziua scadentei se 
apropie, dupa parerea mea un astfel de om pare a fi pierdut cu totul 
once rusine. Cu toate acestea i-am scris din nou, certindu-1, si i-ara 
adus aminte de faglduielile facute. 

I-am scris si lui Heladios, prietenul prefectului, pentru ca prin el sa, 
afle situatia si prefectul insusi. Intr-adevar, nici eu'n-am crezut ca-mi 
va fi ingaduit sa merg atit de departe cu un astfel de judecator, pen- 
tru ca nu-i scrisesem niciodata intr-o problema particulara, ba m-am 
temut ca ma va respinge, pentru ca, dupa cum stii, oamenii de rang 
mare sint tare sensibili in astfel de situatii. Daca totusi va fi vorba sS 
primim vreun raspuns favorabil, va trebuie sS-i muljumim lui Heladios, 
caci e om bun si cu sentimente prietenesti fata de mine, temator de 
Dumnezeu si cu un curaj de neinchipuit fata de prefect. Mare e Dum- 
nezeu, El sa facS sa treci peste toata supararea, desigur cu conditia sS 
nSdajduim si noi in El cu inima deschisa si sincera. 

1. DHpa cum se Tede si din epistola 109, St. Vasile comunica acestei vSdura ci, 
a mtervenit chiar la primul ministru (prefectul pretoriului) pentru a-i yeni In aiutor 
In nedreptatee c« i se face. 



2M ■FtNTUt VA«L» CMt, MAKB 

EPISTOLA 108 
CStre tutorele mo^tenltorllor Iulitei 

Scrisa in anul 372 

M-am mirat auzind ca tu ai uitat acele frumoase fagaduinte, vred- 
nice de marinimia Ta, si ca adresezi acum acestei surori o pretentie din 
cele napraznice si de nesuferit. Ce trebuie sa-mi inchipui dupa aceste 
zgomote nu pot spune. Intr-adevar, cei cu care ai lucrat marturisesc — 
o $tiu chiar de la Tine — despre marea Ta generozitate, si-mi aduc 
aminte si de fagaduintele pe care le-ai facut in fata mea si a acestui 
•om : tu ai spus ca pui o aminare foarte scurta, dar pe urma ai consimtit 
la una mahlungS, pentru ca ai vrut sa te supui asprimii legii §i sa acorzi 
o u?urare acestei vaduve, silita sa piarda din casS dintr-odata o suma 
■atit de mare de bani. Care-i de fapt pricina din care s-a hotarit o astfel 
de schimbare, nu-mi pot inchipui. Totusi, oricare ar fi ea, iti cer sa-ti 
aduci aminte de vechea Ta generozitate, sa mai indrepti privirile spre 
Domnul din cer, Care rasplateste bunele glnduri, si sa-i dai aminarea 
pe care ai fagaduit-o inca de la inceput, pentru ca ea sa-si poata vinde 
bunurile si sa-si plateasca datoria. E limpede ca-mi aduc aminte si de 
urmfitoarea fSgaduinta pe care ai mai facut-o : daca ai primi aurul, 
pentru care te-ai infeles, ai da femeii de care-i vorba toate actele de 
■care se facuse invoiala si care fusesera intocmite inaintea autoritatilor, 
precum si cele care fusesera scrise in particular. 

Te rog, deci, fa-ne cinstea si fa-ti in fafa Domnului o fapta de 
laudfi ! Iti vei aduce aminte de fagaduintele facute ^ vei recunoaste ca 
nu esti decit om si ca si tu trebuie sa astepti clipele cind vei avea ne- 
voie, la timpul TSu, de ajutorul lui Dumnezeu. Nu te lipsi de el din pri- 
cina asprimii Tale de acum, ci atrage asupra-ti toate milostiyirile lui 
Dumnezeu, aratind fata de cei intristati o bunatate si o dreptate deplina. 

EPISTOLA 109 
Catre comitele Heladios x . 
Scris3 in anul 372 

Nu vreau nicicum sa fiu spre greutate bunatatii Tale, din pricina 
marimii puterii cu care ai fost inscaunat, ca nu cumva sa para ca as in- 



1. In fata unui mare demnitar Sf. Vasile cere sprijin pentru o vaduva : sa i se faca 
usurSri la plata impozitelor. A se vedea si epistolele 74, 75, 76. 

1 Dregator cunoscut de Sf. Vasile (ep. 107, 109, 281), Heladios e rugat sa ajutc 
pe o femeie vaduv3 Intr-un proces de mostenire. N-am putut avea la IndeminS stu- 
dlul lui A. Cavallin: Zum VerK&ltnis zwischen regierendem Verb und Participmm 
■con/u/icJum, In revista «Eranos», Goteborg, 1946, p. 280 — 292. 



■cmtom 2bq 

trece mfisura si as abuza de prietenia Domniei Tale. Totusi temeiuri pu- 
temice nu m8 lasS sfi nu vorbesc. 

Asadar, aceasta sora, ruda a mea, mihnita din pricina vSduviei si in- 
grijorata de averea unui copil orfan, cind am vazut-o coplesitS de obli- 
gate apasatoare, care tree peste puterile ei, mi-a fost mila, m-am in- 
tristat in sufletul meu si m-am grfibit sa-ti adresez rugamintea ca, daca-ti 
sta in putere, sa binevoiesti sa stai intr-ajutor omului trimis de dinsa. 
Intrucit plStise pina acum cu banii ei ceea ce fagaduise, potrivit sfatu- 
lui meu, in calitate de supravietuitoare, ar urma de acum sa fie eliberata 
de orice nedreptate care s-ar mai putea ivi. Ea a fag&duit intr-adevar, in 
condifia aceasta, ca dupa ce va fi piatit capitalul, ii vor fi remise ei do- 
binzile. Dar in clipa de fata, cei care se ocupa de aceasta mostenire in- 
cearca sa scoata, pe lingS capital, si dobinzile. Ca om care stii ca Dum- 
nezeu socoteste banii vaduvelor si ai orfanilor ca banii Sai proprii, gra- 
beste-te sa-ti pui rivna in slujba acestei cauze, in nadejdea rasplatii date 
de Domnul nostru insusi. Cred, intr-adevSr, ca daca ingaduinta prea mi- 
nunatului prefect afla cS deja capitalul a fost achitat, s-ar milostivi si de 
celelalte necazuri ale acestei case, ca una care a fost total ingenunchiata 
§i ciare nu mai are putere sa se impotriveasca jignirilor si amenintarilor 
venite din afarS. Te rog, deci, iarta neoesitatii care m-a facut sa te su- 
par si ajuta sa se reglementeze aceasta afacere, atita cit iti ingaduie pu- 
terea ce Ti s-a dat. Caci e$ti saritor si bun in felul Tau de a lucra, in- 
trucit in numele binelui angajezi avantajele pe care le-ai primit. 



EPISTOLA 110 
Catre pf efectul Modestos 1 
ScrlsS in anul 372 

Pe cita cinste si intimitate ne arati, cind te cobori pin& la noi, prin- 
tr-un aer familiar, pe atita si IncH mai mult sM-ti sporeasca Bunul Dum- 



1. Modestos era «prefect al pretoriului», ceea ce corespunde intr-un fel prim-mi- 
nistrului de azi. Pe cum ne istorise$te Sf. Grigorie Teologul, Modestos a fost eel care 
a Insotit pe imparatul Valens in Cezareea !n anul 370, care a indraznit sa ameninte 
pe ierarh cu exilul. Dar chiar in anul urmator, cind imparatul a venit a doua oara in 
Cezareea si cind a semnat hotarlrea de a scinda in doua provincia Capadochiei, n-a in- 
draznit sa semneze edictul de exilare. Mai mult, se pare c5 tocmai Modestos ar fi fost 
eel care ar fi intervenit la imparat sa nu-1 exileze, caci, dupa cum spusese cu .ocazia 
primului drum, nici un alt episcop nu i-a rSspuns atit de curajos ca Sfintul Vasile.' Din 
clipele acelea Modestos devine unul din admiratorii sfintului. Din cele sase epistole, 
din cite s-au pastrat de la Sfintul Vasile catre Modestos (nr. 104, 106, 110, 
279, 280, 281), cea de fata este o mterventie pentru reducerea impozitelor unor 
locuitori din regiunea de granita a muntilor Taurus. Vasile spune ca insusi Mo- 
destos i-a dat voie sa scrie. Dupa cum se stie, aici, pe Eufratul superior, pe linga Me- 
1» - Sfintul Vasile eel Mare 



nriinm vabim: crx mam: 

2B0 — — -1 — 

nezeu faima si bunul numc pe Intreaga viata Ta ! Ca unul care de mult 
dorcam sd-ti scriu si sa ma bucur de pretuirea Ta, am fost retinut de res- 
pectul fata de inaltul rang pe c'are-1 ocupi si m-am tomut sa nu se creada 
ca as abuza de franchejea cu care m-ai tratat. 

Acum, insa, doua motive m-au impins sa-mi iau indrazneala : Intli 
lngfiduinta de a-ti scrie, pe care am primit-o de la marinimia Ta oea 
neasemuita, iar in al doilea rind, durerea celor ce se afla in deznadejde. 
$i dac3 rugSciunile celor mici au vreo trecere in urechile celor tan, 
atunci ingaduie, prea minunatule, sa te rugam sa acorzi, in Duhul adeva- 
ratei iubiri de oameni, izbavirea unei regiuni agricole nenorocite, redu- 
rtnd la o cota acceptabiia obligatfile pe care le au de sustinut pentru in- 
tretinerea armatei locuitorii din regiunile de la granita, din muntii Tau- 
rus, ca sa nu fie ruinati de tot si pentru ca serviciile lor sa fie inca 
multa vreme spre folosul obstesc, lucru despre care, sintem convinsx, se 
intereseaza eel mai mult un mare filantrop asa cum e Domnia Ta. 



EPISTOLA 111 
Catre prefectul Modestos x 

ScrisS in anul 372 

In alte imprejurari n-as fi indraznit sa tulbur pe Excelenta Ta, caci 
rnd stiu aprecia eu insumi si cunosc si posibilitatile mele ; dar cind am 
vazut pe acest prieten coplesit de greutati, pentru ca a fost chemat sa 
apara inaintea judecatii, mi-am luat indrazneala sfi-i dau aceasta scn- 
soare, ca s-o arate sub forma de cerere si sa dobindeasca o bunavointa 
oarecare. Oricum, cu toate ca nu-s vredmc de nici o considerate, mo- 
destia crede ca chiar si numai singura isi poate lua dreptul de a induiosa 
pe eel mai intelegator dintre dregatori si sa ma ierte, pentru ca daca nici 
o greseala n-a fost savirsita de acest om, atunci sa fie salvat gratie ade- 
varului insusi, iar daca a gre§it, s&4 fie iertata greseala din pricma mea, 
a celui care scriu aceasta rugaminte. In ce stare stau lucrurile aici, cine 
le stie mai bine decit Tine ? Tu vezi sl&biciunile de care se face vmovaL 
fiecare si tu conduci totul prin neasemuita purtare de grija de care da, 
dovada. 

"ii'tTma * fost nranita rasariteana a Imperiului Bizantin, dar tot de aici au pornit 51, no- 

'""'"-, VinteSonTte P if«.M.« locmai In t.vorul to.tulu, prefect Modesto,, ac.m 
,li/.,r.-ii''i' Sf. Vasile declara ca sta chezas pentru bunatatea lui. 



■"Uiom . 281 

EPISTOLA 112 
Catre Guvernatorul Andronlc 1 
Scrlsa fn anul 372 

I 

Daca as fi atit de sSnStos incit sa fiu in stare sS iau asupra mea cu 
usurinta greutatile cal&toriei si sS indur asprimile iernii, n-as fi scris, ci 
as fi venit s3 caut eu insumi pe mSrinimia Ta, si aceasta din doua mo- 
tive : mai intii, ca sa platesc o datorie facuta printr-o veche fagaduinta 
(stiu ca promisesem sa mS due la Sebasta si sS ma bucur de desavirsirea 
Ta ; e bine ce ai facut, dar eu am ratat intilnirea pentru ca am sosit cu 
ceva mai tirziu decit Excelenta Ta), apoi, pentru ca sa ma platesc per- 
sonal de solia pe care eu insumi mS temeam s-o trimit, pentru cS ma sim- 
team prea mic pentru a dobindi o favoare atit de mare. Ma" mai gindeam, 
totodata, ca prin exprimarea in scris, nimeni n-ar reusi sa convinga in 
nici o privinta pe nici un dregStor sau poate nici chiar pe vreun particu- 
lar atit de bine ca atunci cind ar fi fost el de fata si s-ar putea respinge 
unele invinuiri, pentru altele s-ar putea cere ingaduinta, iar pentru al- 
tele s-ar putea cere chiar iertare. Or, nimic din toate acestea nu s-ar pu- 
tea rezolva prin scris. La toate aceste temeiuri n-aveam pe nimeni pe 
care sa-1 pun in fata decit pe Tine, capetenie imparateasca ce esti : va fi 
destul sa-ti fac cunoscutS parerea pe care o am despre problema* res- 
pective, asa incit restul va ramine- in seama Ta. Or, asa ceva nici nu 
am mai stat la indoiala sa fac. 

II 

lata dar si calea pe care o apuc, in vreme ce nu vreau, parca de 
frica, sa descopar cauza care ma face sa-ti tin aceasta cuvintare. Acest 
Domitian e un prieten apropiat, datorita unor vechi raporturi familiale, 
asa incit nu fac nici o deosebire intre el si un frate. Dar, in fond, de ce 
n-as spune adevarul ? Caci, de altfel, atunci cind am aflat pricina pen- 
tru care a indurat aceste suferinte, am spus ca si el merita sa fie pedep- 
sit. Intr-adevar, nu exista om care dupa ce a comis o greseala mica sau 
mare sa scape de pedeapsa ! Dar fiindca am vazut pe acest nenorocit tre- 
murind de frica pentru gresala facuta si stiind ca mintuirea lui de- 
pinde de Tine, m-am gindit cS-i destula atita pedeapsS, de aceea te 
rog sa te arati fata de el, si marinimos si intelegator. Ca sa reduci din 

1. Ca 51 In epistolele 72 — 73, a¥a si aici se face interventia cerindu-se usurare 
la judecarea unei «infractiuni» serioase. Se dau doua citate din «Istoriile» lui Herodot 
care militeaza pentru iertare ?i tmpacare. 



■FlNTUL VA-ILI! CBL MAM 

892 — — — 

putere pe cei care se impotrivesc e o Inspire a unui om si a unui con- 
ducator ; dar ca sa fii bun si blind cu cei Intristati e o fapta de om care 
Intrece pe ton prin maretie sufleteasca si blindete. De aceea ai putea, 
dacS vrei, sa-ti arfiti, prin aceeasi fapta, marinimia, fie ca sa te 
razbuni, fie ca sa salvezi dupa voia Ta. Sa fie pentru Domitian destula 
pedeapsa aceasta fricS de pedeapsa la care se asteapta, si pe care-si da 
seama cfi ar merita-o , Te rugam sa nu mai adaugi si Tu alta pedeapsa. 
Cindeste-te : printre cei care au trait mai inainte au existat mulU oa- 
moni care au gresit fata de stapinii lor, dar urmasilor lor nu li s-a trans- 
mis nici macar numele, in schimb numele celor care si--au stfiplnit minia 
si care, prin filozofie, s-au ridicat cu mult deasupra multimu, au ramas 
nemuritoare pentru toti oamenii. Sa adaugam dar si aceasta insusire la 
istorisirile in care se va vorbi despre Tine ! Ajuta pe cei care vrem sa-Ti 
preamarim ispravile ca acestea sa intreaca plldele de bunatate cintate 
de cei vechi. Astfel, se spune ca Cresus si-a retras minia fata de eel care 
i-a ucis fiul, care se predase el hisusi spre a fi pedepsit*, pe cind Cirus 
eel Mare, dupa ce a cistigat biruinta asupra lui Cresus, a facut dm el un 
prieten3. Te vom numara- printre acesti oameni vestiti si pe cit ne va sta 
in putere vom face cunoscute aceste fapte, binemteles daca nu cumva 
vom fi socotiti ca vom fi niste vestitori prea neinsemnati pentru un om 

atit de mare. 

Ill 

La toate acestea mai trebuie spus si aceea ca pe cei care savirsesc 
vreo nedreptate oarecare ii pedepsim nu pentru cele deja intimplate, 
(caci prin ce s-ar putea opri oare sa nu se implineasca ceea ce s-a intim- 
plat ?), ci pentru ca sa se faca ei insisi mai buni in viitor, on pentru ca 
sa serveasca drept exemplu pentru altii, ca sS-i faca mai bum. Or in ca- 
zul de fata s-ar putea spune ca nimeni n-ar invoca nici una, nici cealalta, 
caci Domitian isi va aduce aminte despre acest necaz chiar si dupa 
moarte, dar si ceilalti cred ca slut aproape morti numai cind se uita Id 
el. De aceea, daca am adauga la aceasta pedeapsa orice lucru cit de mic ; 
s-ar parea ca ni s-ar potoli minia ; or as putea .spune ca mult ar trebui 
ca asa ceva sa fie adevarat, si n-as mai face nici o aluzie daca n-a§ fi m- 
teles dreptatea spusei sfinte cS-i «mai fericit a da decit a lua»* Si .ma- 
rinimia atitudinii Tale nu se va vesti doar inaintea citorva, caci toti ca- 
padochienii vor vedea ceea ce se va intimpla, iar eu le-as don sa so- 
coata aceasta maretie sufleteasca in rindul calitatilor pe care le ai de 3 a 
de mult. * 

2 Herodot^torii, I, XLV, trad. rom. Ad. Piatkovslci, Bucute S ti, 1963, p. 33. 

3. Idem, I, LXXXVIII.p. 56. 

4. Fapte 20, 35. 



■CRItORI 



203 



Mi-e teamfi sfi mS opresc din scrls, cfici cred cfi as fi pSgubit dacS as 
lasa ceva neamintit. Doar un singur lucru as mai adauga : Domijian are 
scrisori de la multi care-i cer achitarea, dar a considerat-o pe cea primita 
de la mine mai pretioasa decit toate pentru c3 a inteles, nu stiu cum, ca 
eu as avea 6 oarecare crezare din partea Excelentei Tale. Deci ca sS nu 
se insele nici el in nadejdile pe care si le-a pus in mine si ca sa putem 
scoate de aici o oarecare prestanfa in fata cetatenilor nostri, ingaduie, 
Excelenta, tuturpr sa te roage si ei. In orice caz Tu n-ai socotit lucrurile 
omenesti a fi de mai putina valoare decit oricare din filozofii din trecut 
si stii ce comoara a fost pusfi deoparte, de multa vreme, pentru oricine 
ajuta pe cei nevoiasi. 

EPISTOLA 113 
Catre preotii din orasul Tars 

ScrisS In anul 372 

* 

Mare bucurie am simtit in Domnul, cind mi-a fost dat sa intilnesc 

pe acest trimis al vostru, pentru ca prin prezenta lui m-a mingiiat in 

toultele mele suparSri si pentru ca prin el mi-a fost dat sa gust marturia 

Iimpede a dragostei ce-mi purtati 1 . Iar bucuria adusa de un singur om 

mi-a dat sa inteleg rivna pentru adevar a voastra a tuturor. La timpul 

sau el va va transmite ceea ce am discutat impreuna, dar pina atUnci 

am sa va fac si eu cunoscut un lucru, iar acela este urmatorul : Vremu- 

rile de azi sint foarte pornite spre surparea Bisericilor, lucru de care 

m-am convins de mu,lta vreme. Lucrarea de zidire a Bisericii, o indrep- 

tare a greselilor, de ajutorare a celor napSstuiti si de apSrare a fratilor 

eu credinta sanatoasa — toate acestea au disparut cu totul. Nici de vin- 

decarea celor ce patimesc de boli si nici de purtarea de grijS fata de cei 

amenintati de molimi nu se mai aude nimic. Ca sa folosesc o comparatie, 

poate cam indrazneat&, situatia Bisericii de azi seamanS cu aceea a unei 

haine vechi, care e gata sS se sfisie la prima intrebuintare, f5r5 nadejdea 

de a putea fi readusa la vechea ei menire. Or, in astfel de imprejurSri 

trebuie sa depunem multa rivna si multa sirguintS ca sS mai putem aduce 

© imbunatcitire cit de mica Bisericii. Cei mai bun lucru care ar trebui fa- 

eut este reunificarea bisericutelor care s-au dezbinat una de alta de atlta 

vreme. $i aceasta unire s-ar putea face numai daca vom dovedi rabdare 

1. intre sup5r5rile de care vorbe?te Sfintul Vasile este desigur dezmembrarea pro- 
vlnciei Capadochia, despre care ne vorbesc mnlte din epistolele sale. 



294 BFINTUL VABILE CEL MARK 

fatS de cei neajutorati si daca vom acfiona In asa fel incit s& nu mai pro- 
vocam noi zguduiri sufletesti 2 . 

Intrucit, dar, s-au deschis multe guri gr&ind impotriva Duhului Sfint 
si s-au ascutit multe limbi hulind impotriva Lui, Va rugam ca, in m&- 
sura in care v5 sta in putere, sa micsorati cit mai mult numarul acestor 
hulitori, primind in comuniune pe cei care nu socotesc ca Duhul Sfint e 
o creatura, pentru ca in felul acesta ori sa se micsoreze numarul lor si 
sii se intoarcS rusinati la adevar, ori, daca totusi mai staruie in ratacire, 
s4-si regaseasca credinta cind vor vedea cit de putini au mai ramas. 
Deocamdata sa nu le cerem nimic mai mult, ci sa propunem fratilor care 
vor sa se uneasca cu noi sa recunoasca simbolul stabilit la sinodul din 
Niceea, iar daca primesc acest lucru, sa le cerem doar atita : sa nu spuna 
despre Duhul Sfint ca ar fi o creatura. Mai mult decit atita Va rugam sa 
nu le cereti, pentru ca sint convins ca in urma contactelor indelungate 
si' a strSdaniilor pasnice orice ar mai fi nevoie, pentru clarificarea lu- 
crurilor, ne-o va darui Dumnezeu, Care «toate le lucreazS spre binele 
celor ce-L iubesc pe El» 3 . * 

EPISTOLA 114 
Catre Chiriac din Tars si catre credinciosii sai 
ScrisS in anul 372 

Daca stim ce lucru mare e bunul pacii, atunci ce sa mai zicem de 
«fiii pacii» ? Intrucit, asadar, acest mare lucru atit de minumat si de vred- 
nic de urmat cu rivna de toj;i cei care iubesc pe Domnul e in primejdie 
de a fi redns doar la un simplu nume, pentru ca nedreptatea s-a inmul- 
tit pe urma «racirii dragostei» * in cei mai multi, ma gindesc ca acei 
care slujesc Domnului cu toata adeveritatea si sinceritatea sa aiba drept 
singurul scop al stradaniei lor aducerea la unitate a Biserieilor care s-au 
dezbinat intre ele in atitea parti si in atitea feluri 2 . Daca as porni sa fac 
acest lucru numai eu singur, de buna seama ca as putea fi invinuit ca 
ma amestec unde nu se cuvine. Caci nimic nu-i atit de propriu unui cres- 



2. Surparea Bisericii din Tars supara pe Sf. Vasile inca din anul 369, cind dupa 
moartea episcopului ortodox Silvan partida ariana a reusit, cu ajutorul mai-marilor 
zilei, sfi-si aleaga un episcop al lor. De aceea, ca §i in alte episcopii, Sf. JVasile in- 
deamnS pe preotii din Tars sa ramina statornici in credinta. Aceea?i tenia e tratata 
§1 in epistola 114. 

3. Rom. 8, 28. 

1. Mare/ 24, 12. 

2. Evr. 1, 1. 



— — — 293 

tin decit sa fac3 pace, fapt pentru care Domnul ne-a si fagSduit cea mai 
mare rSsplata 3 . 

Or, intilnindu-mS cu fratii de la Voi, am vazut cit de mult pretuiesc 
ei dragostea fata de ceilalti confrati ai lor si cit de mult va iubesc, dar 
cu atit mai mare sint dragostea lor fata de Hristos si atentia lor fata de 
dreapta credinta. $i am mai vazut ca-si dau multa silinta sa dobindeasca" 
si acest indoft cistig : sa nu fie despartiti de dragostea Voastra, si sS nu 
trSdeze credinta cea sanatoasa. lata deci, dupa ce am inteles bunele lor 
intentii, m-am hotarit sa scriu Cucerniciilor Voastre, ca sa va rog cu toata 
dragostea sa stati cu adevarat uniti si gata de-a lua parte la toate grijile 
Bisericii \ Am mers pina acolo incit m-am pus chezas pe linga ei ca 
veti pastra dreapta credinta, si i-am asigurat'ca, prin ajutorul lui Dum- 
nezeu si prin rivna ce-o aveti pentru adevar, sinteti gata sa infruntati 
totul chiar si daca va trebui sa suferiti pentru invatatura cea dreapta ! 
Or, dupa convingerea mea, iata care sint conditiile care va stau in 
cale si care sint destule ca sa va dea asigurare inaintea fratilor de care 
am vorbit : sa primiti marturisirea de credinta stabilita de Parintii nostri 
intruniti la Niceea, sa nu eliminati din ea nici un cuvint si sa stiti ca cei 
318 Parinti, cares-au intilnit acolo fara duh de cearta, n-au vorbit fara 
lucrarea Duhului Sfint. Sa mai adaugati pe linga aceasta marturisire de 
credinta ca nu, trebuie sa numim pe Duhul Sfint creatura si nici sa nu 
primim in comuniune pe cei care-L numesc asa. Ca Biserica lui Dum- 
nezeu sa fie curata, trebuie sa nu aiba in ea nici o neghina. Daca milos- 
tenia VoastrS tine aceste propuneri, care sint in stare sa le dea deplina 
siguranta si ei sint gata sa dovedeasca supunerea pe care o doriti, stau 
eu chezas pentru frati, ca va vor arata o totala si neintrecuta rinduiala, 
daca desavirsirea Voastra sta gata sa le ofere acest singur lucru, pe care 
vor sa-1 dobindeasca. 

EPISTOLA 115 
Catre eretica Simplicia 1 

ScrisS prin anul 372 

Desigur ca numai din nesocotinta ajung oamenii sa urasca pe cei 
mai buni si sa iubeasca pe cei mai rai. lata de ce-mi stapinesc si eu limba 

3. De «fiii lui Dumnezeu» (Matei 5, 9). 
.„ 5' Ca ?i in e Pistola 113, a$a $i aici se insista pentru pacificare, adauglnd pe linqa 
ftotarirea smodului din Alexandria din anul 362, care recomanda'nu numai formula «o 
funta» $i «trei ipostaze», ci §i primirea in comuniune a celor care afirmau dumnezeirea 
Fiului (chiar daca nu admiteau termenul «de-o fiint&») ?i despre Duhul Sfint ca nu-i 
creatura. 

1. Ca un adevarat retor, Si. Vasile deplinge aici lipsa de caracter, care devenise 
una din bohle veacului. Simplicia va fi incercat sa-§i spele vreun pacat trimitind bani 
Sf. Vasile. Acesta ii raspunde dupa cuviinta. Migne, P.G. 32, 529, nota 89. 



ggg ■rlNTUL vaiim: cbl mark 

si InSbus in tficere insultele pe care le primesc. Eu, tnsfi, voi astepta pe 
Judecfitorul Cel de sus, Care stie cum sfi pedepseasca, la sfirsit, toata r8u- 
tatea. De ar cheltui bani mai multi decit nisipul marii, sufletul suferS cind 
se calcfi In picioare dreptatea. C&ci de fiecare data cere Dumnezeu jertfa, 
dar nu pentru c3 ar avea nevoie de ea, ci pentru ca" jertfa pretfoasa si 
bine primita este cea adusS de buna voie. Insa cind cineva se injoseste 
calclnd legea, atunci Dumnezeu socoteste ca rugaciunile ac'eluia s-au fa- 
cut cu nepSsare. Adu-ti aminte, omule, de ziua din urmS, dar pe mine te 
rog sS nu mS dSscalesti. Despre lucrurile acestea stiu mai multe decit 
tine si nu sint nici inabusit de spini launtrici, nici nu amestec un dram 
de bine cu de zece ori atita rautate. Ai atftat impotriva mea sopirle, 
broaste riioase si alte vietati primavaratice, care de care mai mirsave. Va 
veni insa o pasare de sus si le va sfisia. Despre astfel de lucruri eu §tiu 
cS trebuie sa dau socoteala, dar nu cum gindesti Tu, ci cum stie sa ju- 
dece Dumnezeu. Daca trebuie si martori, nu robii vor fi cei care se vor 
instiinta, nici neamul nelegiuit si nenorocit al eunucilor, acest soi de 
vietati nici feminine, nici mascule, vesnic innebuniti dupa femei si invi- 
diosi, care se vind pentru un salariu derizoriu, nestatornici, nici dispusi 
sS mai imparta, vesnic gata s3 primeasca orice, vesnic nesatui, care pling 
pentru o cinS pierduta, gata sa se minie, imbolnaviti dupa bani, cruzi, 
afemeiati, robi ai pintecelui. $i ce sa mai zic ? Inca de la nastere o astfel 
de fiinta e condamnata sa fie pusa in fiare. Cum ar avea o cugetare 
dreapta cei ale caror picioare pasesc strlmb ? E drept ca acesti indivizi 
traiesc in curatie, dar far3 rasplata, din cauza lanturilor pe care le 
poarta ,• in schimb sint nebuni dupa dragoste neimpartasita din pricina 
unui organism pocit. Deci nu ei se vor ridica sa vina ca martori la ju- 
decata, ci ochi ai oamenilor drepti si priviri ale unui om desavirsit, oa- 
meni care nu asculta de altceva decit de pornirile constiintei. 



EPISTOLA 116 
Catre Firminos 1 
ScrisS tn anul 372 

Scrisorile Tale sint rare si mai sint si scurte, fie din lenea de a scrie, 
fie poate din sfatul de o alunga uritul care provine din prea mare 
belsug, ori pentru ca vrei sa te obisnuiesti sa vorbesti scurt. To- 
tusi, pentru mine acestea nu-s destule, si chiar daca ar fi cit de 



1. Firminos Incepuse viatS ascetic5, dar apoi imbr5ti$a militSria. Poate c5 la i»- 
terventia altor pSrinti, Sf. Vasile descrie In culori nil prea frumoase armata, spre a-1 
tndemna pe acest ttnSr s5 revinS. 



ICHHOHI 297 

multe, ele sint mult mai pufine declt dorinta mea, Intruclt vreau sa 
stiu totul despre tine : cum o duci cu sanatatea, cum merge deprinderea 
ascetica, daca starui in primele hotSriri ori daca te-ai oprit la un nou 
plan, schimbindu-ti pSrerea dupa imprejurari. Daca ai rSmas acelasi, nu 
voi cere un numar prea mare de scrisori ; mi-ar fi de ajuns doar citeva 
vorbe, de pilda «sint sanatos, o due bine». Dar intrucit am aflat lucruri 
care m-ar face sa rosesc daca le-as spune (ca tu ai parasit rinduielile fe- 
rici|ilor stramosi ca sa dezertezi la bunicul tau dupa tata si ca sa te pre- 
gatesti sS devii Bretanis in loc de Firminos), doresc sa aud rSs- 
puns tocmai la aceste intrebari si sa inteleg pricinile care te-au adus. 
sa-ti angajezi viaja pe aceasta cale. Intrucit tu insuti ai pastrat tacerea, 
pentru ca-fi era rusine ce-ai hotarit, te rugam sa nu iei o asemenea ho- 
tarire, care te face sa rosesti, si daca vreun plan ti-a trecut prin gind, 
alunga-1 si revino-ti, iar dupa ce vei fi spus pentru totdeauna adio arma- 
tei, armelor si mizeriilor de pe cimp, sa te intorci iar in patrie, convins. 
cS-i destul, pentru siguranta vietii si pentru o faima deplina, sa-ti con- 
duci orasul tot asa de bine cum au facut-o stramosii Tai. Pentru tine acest 
lucru nu va fi greu sa se indeplineasca, lucru de care sint convins daca 
judec si talentele.tale, si micul numSr de rivali. Deci, fie cS aceasta hq- 
tarire nu va fi fost luata de la inceput, fie ca ea va fi fost luata si apoi 
respinsa, fa-ma s5 stiu cit mai repede. Dar daca, Doamne fereste !, staruie 
aceleasi planuri, aceasta nenorocire sa vina ea de la sine ! Atunci nu mai. 
am nevoie de nici o scrisoare. 



EPISTOLA 117 
Fara adresa, despre asceza 1 
ScrisS In anal 372 

Ma gindesc ca si din alte motive sint indatorat Cinstei Tale, dar 
mai ales acum nelinistea in care sintem ne face neaparat raspunzatori de 
sarcinile pe care ni le pun obligatiile de serviciu, fapt pe care-1 vSd si 
primii veniti, cu atit mai mult tu, pe care atitea lucruri te leaga de noi. 
Nu cred insa ca-i indicat sS reinvii trecutul, pentru ca s-ar putea spune 
poate ca eu am fost pentru tine pricina unor neplaceri prin incapatinarea, 
de a te departa de practicarea credintei, singura care duce la mintuire. 
Acesta este si motivul pentru care am ajuns la astfel de nedumeriri. 



1. Scrisoarea de fat5 o adreseazfi Firminos lui Vasile drept rSspuns pentru epistola, 
116. Altfel mersul ideilor din aceasta epistoia nu pare a urma mersul cu care ne-a. 
obisnuit Sflntul Vasile. 



2QQ artNTUL vamii.k cki, make 

Dar intrucit faptelo s-au petrecut, est'e nevoie de un avertismont care 
trebuie sa ne Impiedice sa cadem a doua oara In aceleasi greseli. Cit 
despre urmari, eu tin cu totul ca a Ta cuviosie sa fie pe deplin convinsa 
ca, dacfi va vrea Dumnezeu, ele se vor ivi foarte usor, intrucit lucrul p 
firesc si n-are nimic intolerabil, iar numerosii nostri prieteni de la Curtc 
stau gata sa ne ajute. De aceea vom alcatui o noua cerere dupa modelul 
biletului inminat vicarului 2 . Daca ea nu sufera nici o intirziere, vom fi 
curind trimisi acasS, si astfel, datorita acestei scrisori, vom pune capat 
temerii Tale. De altfel sint convins ca in astfel de imprejurari vointa 
noastra e mai tare decit poruncile imparatului. Daca o aratam neschim- 
babila si nezguduita in rezolutia vietii desavirsite, apararea fecioriei va 
fi de neinvins si de nebiruit datorita ajutoruiui dumnezeiesc. Pe fratele 
pe care ni 1-ai incredintat 1-am vazut cu placere, il socotim ca pe unul 
din rudele mele si dorim ca el sa fie vrednic de Dumnezeu si de martu- 
ria ta. 

EPISTOLA 118 
C5tre Iovin, episcop de Perrhes 1 

Scrisa la sfir^itul anului 372 sau la inceputul anulul 373 

Te socotesc IncSrcat cu o datorie onorabila : ti-am fScut un impru- 
mut, dragostea, $i trebuie s-o iau cu dobinda, intrucit nici Domnul nos- 
tru nu renunta la acest soi de dobinzi. Plateste, deci, scumpe suflete, 
acum cind te intorci din nou in patria noastra. Ea va fi desigur capi- 
talul ; dar care va fi dobinda ? Sa fii tu acest om care vine linga noi, care 
cu atita ne intreci pe noi, cu cit parintii sint mai buni decit copiii lor. 



EPISTOLA 119 
Catre Eustatiu, episcop de Sebasta 1 
Scrisa la sfir?itul lui 372 sau la inceputul lui 373 

lata ca ma adresez iubirii Tale si prin mijlocirea prea iubitului, dis- 
tinsului si prea evlaviosului frate Petru, rugindu-te, ca si alte dati, sa ma 



2. Loctiitorul guvernatorului. 

1. Printr-un delicat proces de substitute, Sf. Vasile prezinta obligatfa de a scrio 
ca un capital ?i o dobinda, de care episcopul Iovin de Perrhes se face dator daca nu 
$tle sS le foloseasca cum trebuie. 

1. De multa vreme defaimarile aduse de Eustatiu Sfintului Vasile au umplut pa- 
ginile acestei corespondente. Din scrisoarea de fata reiese si alt mijloc : Eustatiu tri- 
Mise Sfintului doi monahi care sa fie propusi colaboratori apropiati, Vasile si Sofro- 
nic. Faptele au dovedit ca ei erau niste agenti ai lui Eustatiu. Sf. Vasile raspunde cS 
tontaliva n-a reusit. Nu ni se spune in ce a constat ea. 



acmsoM 



290 



ai si de astadata in ruglciunile Tale, ca s& m& dezbar de unele obisniflhte 
urfte si pSgubitoare si sa" ajung clndva vrednic de numele lui Hristos. 
Oricum, chiar dacS nu o sptin, Tu totusi vei sta de vorbS cu mine despre 
problemele noastre, informindu-ma amSnuntit despre tot ce se petrece, 
pentru ca sa nu dai ascultare in chip necontrolat zvonurilor rele despre 
noi, care cred ca vin de la cei care, farS teama de Dumnezeu si fara ru- 
sine de oameni, s-au pornit cu obraznicie impotriva noastra. Ce fel de 
atitudine ne-a ar3tat acest «nobil Vasile», pe care 1-am primit din partea 
cuviosiei Tale ca ocrotitor al vietii mele ma rusinez chiar si numai sa o 
spun, dar vei sti-o cu de-amanuntul cind fratele nostru te va informa. $i 
nu spun acest lucru ca sa mS razbun pe el (rog pe Dumnezeu sa nu-1 
pedepseasca pentru felul cum s-a purtat), ci imi iau hotarirea in intere- 
sul nostru, pentru ca dragostea pe care mi-o arati sS fie sigura, pentru 
ca ma tern sa n-o zguduie prin multimea ponegririlor pe care le scornesc 
unii, pentru ca sa-si acopere nereusita. Oricit de mult ne-ar invinui, vioi- 
ciunea cugetului Tau sa-i descoasa si sa-i intrebe daca au avut curajul 
sa ne invinuiascS pe fata sau daca au cerut doar indreptarea greselii pe 
care ne-o pun acum in circa, ori daca pur si simplu au vrut sa-si arate 
ura fata de noi. Cu toate ca-si imbrScasera gindurile intr-o forma plScuta 
si in cuvinte dragastoase, ei ascundeau in suflet un noian adinc de vi- 
clenie si de amaraciune, asa cum a dovedit-o rusinoasa lor tacere. 

Ce situatie ridicola aratam noi, in aceasta privinta, celor care in 
acest nenorocit £>ras se scirbesc tot mai mult din pricina asa-zisei 
«drepte credinte» si care spun ca masca smereniei e folosita doar drept 
pretext ca sa inspire rncredere si ca o prefacatorie pentru a insela in 
orice fel, chiar si daca noi n-o exteriorizam, o stie prea bine mintea Ta 
cea inteleapta. $i anume, nici o indeletnicire nu-i atit de bSnuitS de pa- 
cat asa cum e imbratisarea unei vieti ascetice. Iar cum s-ar putea reme- 
dia aceasta stare de lucruri ramine in grija fratiei Tale s-o patrunzi. In- 
vinuirile urzite impotriva noastra de Sofronios nu-s o prevestire ca lu- 
crurile s-ar indrepta, ci un inceput de dezbinare si de separare si mai 
mare, dind pe fata un adinc proces de racire a dragostei dintre noi. Cer, 
asadar, milostivirii Tale sS-1 opreasca in drumul lui fatal si sa-ti dai toata 
silinta, prin dragostea care emana din Tine, sa stringi laolalta ceea ce se 
dezbina, iar nu sa adincesti si mai mult dezbinarea de catre cei care au 
pornit spre neunire 2 . 



2. Ca In nici o alta epistolS, cuvintele de la sflr^itul acestei scrisori ne due cu 
glndul la un plan al vrajma$ilor Sfintului Vasile de a-1 dezbara $i pe Eustatiu de le- 
gaturile lor strinse. Desigur ca tentativa lor n-a reu$it. 



300 TlNTUL VATL1 CEL MAHE 

EPISTOLA 120 
Catre Meletle, episcopul Antiohiei x 
ScrisS in anul 373 

Am primit o epistoia de la episcopul Eusebiu eel prea iubit de Dum- 
nozeu, in care cere din nou sa scriem Apusenilor In legatura cu unele 
probleme bisericesti. A vrut sa fie scrisa de mina mea si semnata de 
toti cei din comuniunea noastra. Intrucit, insS, n-am gSsit modul cum 
trebuia sS scriu in legatura cu ceea ce poruncea, am trimis credinciosiei 
Tale doar un memoriu, pentru ca, dupa ce-1 vei fi citit si dupa ce vei fi 
ascultat si ceea ce iti va fi spus si prea doritul nostru preot Simplicios, sa 
binevoiesti a-1 completa Tu insuti, in aceasta privinfa, dupa cum vei gasi 
de cuviinta, eu fiind gata sa aprob ceea ce scrii, si s§-l trimit indata celor 
din comuniunea noastra, pentru ca avind odata semnaturile tuturor, sa 
poatS porni la drum eel ce va urma sa piece la episcopii din Apus 2 . Po- 
runceste, dar, sa ni se faca cunoscut ceea ce mintea Ta va fi hotSrit pen- 
tru ca sa nu raminem neinformati despre ceea ce vei fi cugetat. 

In legatur§ cu cele scornite sau puse deja la cale in Antiohia impo- 
triva noastra, acelasi frate \i le va spune, daca nu cumva zvonul eveni- 
mentelor o va lua inaintea celor petrecute deja. Caci trebuie sa ne as- 
teptam ca amenintarile sa se realizeze cit de curind, intrucit vreau sa 
stii c& fratele Antim-'a hirotonit ca episcop pe Faust (eel care e impreunS 
cu Papas 3 ), fara ca sa fi cerut voturile altora, si 1-a instalat in locul prea 
yeneratului frate Ciril, a^a incit el a si indeplinit deja dezbinarea in Ar- 
menia. $i pentru ca sa nu se spuna minciuni impotriva noastra si pentru 
ca sa nu fim invinuiti noi de neorinduielile care s-au intimplat, Ji-am 
adus la cunostinta aceste fapte. Desigur cS Tu vei binevoi sa le faci cu- 
noscute ^i altora. Cred ca multi se vor Intrista din pricina acestei neorin- 
duieli. 



1. Eusebiu de Samosata facuse o schita care prezenta In rezumat situatia Bise- 
ricllor terorizate de arianism. Memoriul trebuia sa poarte semnatura lui Meletie. Intre 
timp Sf. Vasile scrisese Apusenilor trei epistole : 70, 90, 92, dar Apusenii nu trimisesera 
nlci un delegat care s& sprijine pe ortodocsi. Sf. Vasile se arSta exasperat. 

2. AceastS epistoia menita s8 fie trimisa Apusenilor este diferita de cea de snb 
nr. 92. Ea pare c3 n-a fost expediata inainte de anul 376 din cauza c3 Apusenii susUn 
pe Paulin in locul lui Meletie pe scaunul Antiohiei. 

3. Probabil se face aluzie la Eustatiu, care era poreclit a?a ca unul ce promovase 
din tinerete viata monahaia. 



•cwnowr .^ 30j 

EPISTOLA*121 
Citre Teodot, eplscop de Nlcopole 1 
ScrlsS In anul 372 

Iarna e aspra si atit de mult5 zSpad& s-a depus fncit nu te poti min- 
giia usor nici prin scrisori. $tiu ca acesta-i motivul pentru care si cu- 
viosiei Tale i-am trimis purine scrisori si pentru care si eu am primit 
putine. Dar intrucit prea iubitul frate si preot Sanctisim s-a angajat sa 
piece in calatorie pina prin tinuturile Tale, prin el te salut si pe Fra- 
tia Ta si te rog sa faci rugSciuni si pentru mine, dar sa dai ascultare si 
fratelui pomenit inainte, ca sa afli de la el in ce stare stau problemele 
Bisericii si sa arati pe cit se poate o rivna cit mai fierbinte pentru aceste 
probleme. 

$tii ca Faust a venit la noi aductnd scrisori de la «papa», prin care se 
pretinde ca el sa fie facut episcop. Deoarece am cerut marturia de la 
cuviosia Ta si de la alti episcopi, el nevrind sa mai stea in legatura cu 
noi, a trecut la Antim si, luind hirotonie de la acesta, fara sa se fi facut 
nici macar amintire despre mine, s-a intors 2 . 



EPISTOLA 122 
Catre Pimenios, episcopul Satalelor 
Scrisa tn anul 373 

E drept ca ai cerut sa-fi trimit scrisori de la episcopii din Arme- 
nia 1 , cind urmau sS treads prin orasul tau unii din participantii la sino- 
dul de acolo. Cunosti acum si pricina pentru care nu le-am trimis. Pen- 
tru ca ti-am spus adevSrul, cred cS mS vei ierta ,- daca insa aceia au as- 
cuns scrisorile, dup& cum socot, atunci iti spun eu cauza. 

Antim 2 eel atlt de generos In toate, care de multa vreme facuse 
pace cu mine, abia a gasit prilejul sS-si punS In aplicare marirea lui de- 
parts si sa-mi fac5 necaz, a hirotonit (prin abuz) numai cu miinile lui, 



1. Epistola e in leggtura cu cea de sub nr. 120. Discuta doua probleme: 1) preo- 
tul Sanctisim, care a caiStorit si in Apus, face o calatorie de informare si prin Arme- 
nia Mica spre a putea referi in Apus ; 2) hirotonirea necanonica a lui Faust de c5tre 
Antim al Tianei (cf. 120 si 122). 

2. Sub acest «papa» sau «ava», cum numeau rasaritenii pe conducatorii unor 
minastiri, credem ca trebuie inteles Eustatiu de Sebasta. 

1. E vorba de Armenia Mica. 

2. Ambi'tiosul episcop Antim de Tiana, care a acceptat (ori a provocat ?) dezmem- 
brarea in douS a Arhiepiscopiei Cezareii, a fost unul din ghimpii cei mai durerosi 
pusi in coasta Sf. Vasile. A se vedea epistolele 120, 121, 122. 



302 BrlNTUL VABILt CM* MAKE 

ffirS sli mai astepte si votul altuia dintre voi, pe Faust 3 , bfitlndu-si astiel 
]oc de atenta mea purtare de grija in astfel de probleme. Intrucit el a 
cfilcut o veche rinduiaia, dispretuindu-va si pe voi, de la care eu astep- 
tam sfi gfisesc o mSrturie, el a sSvlrsit o fapta care nu stiu daca poate 
fi piacuta inaintea lui Dumnezeu, intristindu-ma. Din pricina tuturor 
ucestor motive n-am mai trimis nici o epistoia nici unuia dintre episcopii 
din Armenia, inclusiv cucerniciei Tale. Dar nici pe Faust nu 1-am primit 
tn comuniune, protestind deschis si spunind ca daca nu aduce si de la 
voi epistoia irenica, voi ramine pentru totdeauna strain de el si voi 
cSuta sa conving si pe ceilalti, care sint de aceeasi parere cu mine sa-1 
considere si ei la fel. 

Daca crezi totusi ca cele intimplate se mai pot indrepta, gr&beste-te 
si trimite-i si tu lui Faust epistoia in acest sens, daca crezi ca viaja lui 
se mai poate indrepta, si indeamna si pe altii sa faca la fel 4 . Daca ins a 
lucrurile nu se mai pot indrepta, instiinteaza-ma si pe mine, ca sa nu-mi 
mai fac nicicum de lucru cu el chiar daca — dupa cum au aratat — el 
este eel care a fScut primii pasi ca s& se rupa de comuniunea cu mine si 
s8 treaca la Antim, dispretuindu-ne si pe mine, si aceasta Biserica, soco- 
tindu-ma nevrednic de iubirea lor. 



EPISTOLA 123 
Catre monahul Urbikios : 
Scrisa in anal 373 

Era vorba sa ma vizitezi — si planul era pe cale de a se realiza — 
ca sa ma «astimperi cu virful degetului, caci ma chinuiesc in vapaia 
aceasta» 2 . Ce s-a intimplat intre timp ? Oare pacatele mele s-au pus 
impotriva in asa fel incit ti-am impiedicat avintul si astfel am ramas sa 
Indur pe mai departe dureri atit de insuportabile ? Intr-adevar, dupa cum 
dintre valuri, unul coboara, altul se ridica, pe cind un al treilea se fringe 
Innc-grindu-se din pricina izbiturilor, tot asa si din patimile noastre ome- 



3. Faust, pe care Antim 1-a hirotonit necanonic, fusese colaborator al lui Eusta- 
tlu de Sebasta. El ceruse mai intii Sfintului Vasile sa-1 hirotoneasca, dar acesta n-a 
vrut s-o facS pina n-are si voturile episcopilor din jur, Teodot de Nicopole, Pimenios 
din Satala $i altii. Atunci Faust s-a dus la Antim care 1-a hirotonit. 

4. Cu alte cuvinte, de dragul pScii, Sfintul Vasile ar fi f3cut si acest pogorSmint, 
s8-i rocunoascfi lui Faust canonicitatea. 

1. Numele lui Urbikios il mai intilnim si in epistoia 362, desi nu se poate spunr- 
< a or fi una si aceeasi persoana. Ca in cele mai multe epistole, Sfintul Vasile ii cere 
lui Urbikios sfatul In grelele frSmintari prin care trecea (mai ales intrigile lui Eustatie), 
;lov,ici<1 ca acest persona] ii era veche cunostinta. 

2. I, lira 16, 24. 



acmaoHt 30 3: 

nesti unele s-au oprit, altele sint In curs de desfasurare, pe cind altele 
se formeaza din nou, Inclt, dupa clt s-ar pSrea, ar exista o singurS scci- 
pare din raut&ti : ori sa ne facem cu timpul una cu ele, ori sS ne snnU- 
gem din calea celor ce ne urmaresc 3 . 

De aceea vino odata pe la mine, oricit de greu ar fi lucrul acesta,, 
fie ca sa ma consolezi, ori sa-mi dai vreun sfat, fie sa mai staicitva 
timp cu mine, oricum sa ma linistesc chiar si numai vazindu-Te. Iar ceea 
ce este mai important, este sa te rogi si iarasi sa te rogi, pentru ca sa 
nu ma copleseasca gindurile rele, ci sa-mi arunc mai bucuros ancora na- 
dejdii in Dumnezeu, pentru ca sa nu.fiu numarat cu slugile cele netreb- 
nice, care numai cind le face bine II binecuvinta, dar cind le mai trimite 
cite-o suparare nu vor sa-L cinsteasca. Sa te rogi, deci, pentru mine, 
pentru ca sa trag folos si din suferinte, increzindu-ne in Domnul, indeo- 
sebi atunci avem mai multa nevoie de El. 



EPISTOLA 124 
Catre Teodor 
ScrisS In anul 373 

Se spune ca acei ce se lasa stapiniti de patima iubirii, atunci cind 
dintr-o necesitate de neinlaturat sint nevoiti sa se desparta de cei iu- 
biti, daca privesc spre chipul persoanei iubite isi mai potolesc sim- 
tamintele, linistindu-se numai daca privesc doar cu ochii portretul fi- 
intei iubite. N-as putea spune daca acest lucru e adevarat sau nu. Cu 
toate acestea, ceea ce mi se intimpla mie atunci cind ma gindesc la 
bunStatea Ta, nu e departe de cele spuse. 

Intrucit, asadar, simtamintul pe care mi-1 trezeste sufletul tau cu- 
rat si bun este, asa-zicind, tot un fel de dragoste (doar ca pentru ca 
s-o gustSm mai mult decit orice alt bun pe rare-1 dorim nu-i lucru usor 
din pricina impotrivirii pacatelor noastre), am socotit ca cea mai reusitS 
icoana a bunatatii Tale ar fi prezenta Ta in fata prea iubitilor nostri 
fra^i. Dar si daca mi s-ar intimpla sa-ti intilnesc fiinta fara anturajul 
lor, chfar si atunci as crede ca, vazindu-Te pe Tine, i-as vedea ?i pe ei. 
Spun acest lucru pentru ca masura dragostei e atit de mare in oricare 
din voi, incit fiecare din voi v-ati recunoaste unul pe altul dupa rivna de 
a vS intrece unul pe altul. 

De aceea am multumit lui Dumnezeu si doresc, daca-mi va fi dat 
s-o mai due o bucata de vreme, ca aceasta viata sa-mi fie si mai pla- 



3. Imagine des folosita de Sf. Vasile (cf. ep. 70, 92 etc.). 



■ mQ. BWtmVl. VABILM CKk MMtB 

rutfi prin a]utorul Tfiu, inlrucit deocamdata imi vfid viata ca pe t-ovu 
neplScut si nedorit, atita vreme clt sint despSrtft de cei dragi ai men. 
Pentru ca, dupa parerea mea, nu-i cu putinta ca cineva sa fie prea vo- 
ios cind o despartit de cei care-1 au drag cu adevarat i . 



EPISTOLA 125 
Copia marturisirii de credinta * 

ScrisS in anul 373 



Cei care s-au declarat inainte pentru o alta marturisire de credinta, 
-dar care doresc acum sa treaca la comuniunea cu cei drept-credinciosi, 
precum si cei care abia acum doresc sa fie instruiti in invat&tura cea 
adevarata, trebuie sa fie lamuriti in credinta care fusese redactata de 
Sfintii Parinti in sinodul convocat odinioara la Niceea. Acest lucru le-ar 
fi de folos si-celor banuiti de a se fi impotrivit invataturii celei sana- 
toase si care-si ascund convingerile lor eretice sub subterfugii cu as- 
pect de adevar. ?i pentru acestia ar fi indicata numita marturisire do 
credinta. Caci ori se vor lecui de boala lor ascunsa, ori, daca si-o vor 
ascunde si mai adinc isi vor lua asupra-si judecata inselaciunii, in timp 
ce pe noi ne usureaza de raspundere la ziua judecatii, cind «Domnul 
va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor» 2 . 

Cu alte cuvinte, asa trebuie sa-i primim din momentul in care mar- 
turisesc ca au crezut in sensul cuvintelor stabilite de Parintii nostri de 
la Niceea si dupa intelesul sanatos cuprins in cuvinte. Caci exists si 
din aceia care chiar si in aceasta marturisire de credinta fals'ifica in- 
vatatura adevarului, explicind sensul cuvintelor din ea dupa propriile 
lor opinii. Oare nu asa a indraznit sa spuna si Marcel 3 , care sustinea, 
in chip hulitor, despre persoana Domnului nostra Iisus Hristos ca El ar 

1. Finetea 5i eleganta cu care se exprima aici Sf. Vasile, sentimentul iubirii care 
leagS pe membrii unei comunitati de vietuire duhovniceasca ne duce cu gindul l<i 
un nucleu monastic de pe valea Irisului, al cSrui Indrumator va fi fost tocraai acest 
Teodor, despre care nu stim alte amanunte, dar pe care fostul lor tiascal, ajuns acum 
eplscop, tine s5-i pSstreze In dragostea lui. 

1 Aplicind hotSrirea sinodului din anul 362 de la Alexandria care recunostea in 
Dumnezeu «o singurS fiintS, dar trei ipostasuri», Sftotul Vasile si altii au decis prevc- 
derea ca sa primeasca in rtndurile lor pe oricare dintre arienn care doresc sa _se 
iuloitrca la comuniunea cu Biserica, chiar daca nu accepta formula «de o runta., 
filnd destul s8 recunoasca despre Fiul ca e Dumnezeu adevarat. 

2. I Cor. 4, 5. 

3. La inceput mare aparator al crezului niceean, Marcel de Ancira a cazut apoi 
In ratacirea antitrinitara a sabelienilor. 



acntaoRi 

— no,') 



fi simplu «cuvfnt» folosit doar ca pretext pentru a interpreta gresit ex- 
presia «de aceeasi fiinta» ? Tot asa «unii din urgisita secta a lui Sabelius» 
Libianul cred ca «persoana» si «fiinta» sint unul si acelasi lucru si de aici 
iau dovezi pentru sustinerea blasfemiilor lor, pentru ca in Marturisire 
este scris : «daca, insa, cineva zice ca Fiul e dintr-o alta fiinta sau ipos- 
taza, pe acela il exclude din rindurile ei Biserica universala». In reali- 
tate, acolo Parintii n-au inteles sub fiinta si ipostaza unul si acelasi lu- 
cru. Daca amindoua aceste cuvinte ar avea acelasi inteles, de ce ar mai 
fi fost nevoie de amindoua ? Or, e limpede ca Parintii, intrucit unii ta- 
gaduiau ca Fiul ar fi din fiinta Tatalui, iar ceilalti afirmau contrariul, 
ca n-ar fi de aceeasi fiinta, ci dintr-o alta ipostaza, pe amindoua pare- 
rile le-au respins, ca fiind contrare adevarului Bisericii. Caci, spuneau 
ei, acolo unde si-au exprimat parerea ca Fiul e de o fiinta cu Tatal, 
acolo nu s-au mai adaugat si cuvintele «din ipostasul Lui». Aceasta s-a 
facut pentru combaterea parerii gresite, si cuprinde in sine o lamurire 
a invataturii despre mintuire. De aceea trebuie sa marturisim ca Fiul 
e de aceeasi fiinta cu Tatal, dupa cum este scris acolo. 

Tot asa mai trebuie marturisit ca Tatal este persoana proprie, Fiul 
persoana proprie si Duhul Sfint persoana proprie, dupa cum au martu- 
risit clar acest lucru Sfintii Parinti ; caci prin cuvintul «lumina din lu- 
mina» ei au aratat limpede si deslusit ca una e lumina care naste si alta 
e lumina nascuta, si totusi avem lumina si intr-un caz si in celalalt 
caz, desi fiinta e numai una si aceeasi. Dar sa reproducem si marturi- 
sirea de credinta care a fost redactata la Niceea. 

«Credem intr-unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului 
si al pamintului, al tuturor celor vazute si nevazute. $i intr-unul Domn 
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nascut ca Unul-Nascut din Tatal, adica 
din fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dum- 
nezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, eel de o fi- 
inta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut, cele din cer si cele de pe 
pamint. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire S-a po- 
gorit din ceruri, S-a intrupat, S-a facut om, a patimit si a inviat a treia 
zi, S-a suit la ceruri si iarasi va sa vie sa judece viii si mortii. Si intru 
Duhul Sfint 4 . Iar pe cei ce zic : era un timp cind Fiul nu era si ca ina- 
inte de a se naste nu era si ca din cele ce nu erau S-a facut, sau care 
spun ca e din alta ipostaza sau fiinta, sau ca Fiul lui Dumnezeu e schim- 
bator ori neschimbator, pe acestia Biserica Catolica si Apostolica ii 
anatematizeaza». 



4. Eretic din sec. Ill, sustinind antitrinitarismul modalist. 
20 - Sfintul Vasile eel Mare 



„ ()0 HFtNTUI, VAHI1. K C'Kr, MA KK 

II 

lutrucit, dar, cclolalte au lost acum destul de limpede si do cored 
hotarito, parte prin Indreptarea a ceea ce fusese denaturat, parte prin 
provoniroa a ceea ce se credea ca s-ar putea intimpla, pe cita vreme 
InvStatura despre Duhul Sfint a fost atinsa numai in treacat, fara ca 
sfi so fi invrednicit de vreo explicare mai amfinuntita, intrucit pe atunci 
nu so iscase nici o discufie in legatura cu ea, ci ea s-a cimentat in ini- 
raile credinciosilor in mod firesc si fara viclenie, insa a crescut mult sa- 
minta rea a blasfemiei, pe care o raspindise inainte Arie, urzitorul ere- 
ziei si apoi a fost alimentata de nelegiuitii lui aderenti spre paguba Bi- 
sericii, incit s-a ajuns la o adevarata defaimare a Duhului Sfint ,• pentru 
toate acestea e necesar sa se precizeze aceasta si impotriva celor care 
nici pe ei nu se cruta si nici nu-si dau seama de inevitabila amenintare 
pe care Domnul nostru a hotarit-o impotriva hulitorilor Duhului Sfint, 
anume ca trebuie afurisiti cei ce zic ca Duhul Sfint ar fi o creatura r> 
si care nu marturisesc ca dupa natura Duhul e Sfint intocmai cum si 
Tatai e Sfint, dupa natura, si Fiul la fel, ci-L priveaza de sfintenie na- 
turals. 

O dovada despre adevarul acestei invataturi este ca nu trebuie su 
Indepartam pe Duhul nici de Tatal si nici de Fiul, intrucit trebuie 
sS ne botezam asa cum am fost invatati si sa credem asa cum ne-am 
botezat si sa ne inchinam asa cum am primit credinta — in Tatal, in 
Fiul si in Duhul Sfint, iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhui 
Sfint creatura sa ne ferim, socotindu-i adevarati hulitori de Dumnezeu ; 
— de aceea se face cunoscut in chip nestramutat — pentru ca impo- 
triva defaimatorilor e necesar sa se faca aceasta precizare — ca noi nu 
numim pe Duhul Sfint nici «nenascut», intrucit cunoastem numai un 
singur «Nenascut» si un singur inceput al tuturor lucrurilor, Tatal Dom- 
nului nostru Iisus Hristos ; dar nici «nascut» nu-L numim pe Duhul Sfint, 
pentru ca am invatat din tradi^ia credintei ca numai Fiul este Cei Unul- 
Nascut ,- dar am mai invatat ca Duhul adevarului de la Tatal purcedc 
si mSrturisim ca fara sa fi fost creat, Duhul e si El din Dumnezeu. 

Mai excomunicam totodata si pe cei ce numesc pe Duhul Sfint fi- 
inta slujitoare, coborindu-L prin aceasta expresie in rindul creaturilr 
Cfici Sfinta Scriptura este aceea care ne-a invatat ca duhurile slujitoa 



nor. 
re 



5. Aid se lace aluzie la invatatura despre divinitatea persoanei a Treia din 
Slinla Tri-imo, pe tare Sfintul Vasile o expune in tratatul Despre Duhul Stint, pretum 
si in mai mulle cpislole : 151, 200, 231, 233, 236 etc. 



SCRiaORI 

— . ; 307 

sint ( n-ciluri, atunc i cind a spus «oare nu sint toti duhuri slujitoare, tri- 
misi ca sa slujoascS ?» 6 . 

Iar din pricina celor care rastalmacesc orice si care nu tin inva^a- 
tura lasata de Evanghelie este necesar sa mai precizam ca trebuie sa 
fugim si de aceia care parasesc rinduiala lasata de Domnul si pun fie 
pe Fiul inaintea Tatalui, fie pe Duhul Sfint inaintea Fiului, atacind 
deschis dreapta credinta. Caci datori sintem sa pastram neatinsa si ne- 
smmtita rinduiala pe care am primit-o chiar din gura Mintuitorului, 
atunci cind a zis : «mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in 
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» i. 



EPISTOLA 126 
Catre Atarvios 1 

Scrisa !n anul 373 

_ M-am dus pina la Nicopole cu nadejdea ca voi linisti tulburarile 

iscate acolo si voi indrepta iarasi abaterile de la rinduielile canonice ale 

Bisencilor acelora, dar m-am suparat peste masura pentru ca nu te-am 
; Intilnit, intrucit, dupa cum am aflat, ai plecat in graba, tocmai in toiul 

sinodului pe care chiar Prea Sfintia Ta 1-ai convocat. 

Drept aceea am fost silit sa recurg la scrisoare, prin care iti aduc 

ammte ca esti dator sa vii pina aici ca sa-mi aduci maear cit de putina 
; mingnere in intristarea ce mi-ai fScut-o si care m-a coplesit de moarte 

cind am auzit ca-n mijlocul Bisericii te-ai incumetat la niste lucruri de 
; care n-am mai auzit niciodata pina acum. 

j. Dar oricit de suparatoare si de rea ar fi aceasta comportare, o tree 

|; cu vederea, pentru ca s-a indreptat impotriva unui om care, lasind pe 
i seama lm Dumnezeu razbunarea pentru toata jignirea ce i-ai adus-o 

doreste pacea din toata inima, pentru ca sa nu fie din pricina lui nici 

un prejudiciu in poporul lui Dumnezeu. 

citit ace*tea In IL ^Tvl^l ^ , Eus . tatiU e P isco P uI - E " episcopul Eustatfu am 
ine ce era scr'is Z ^A CUn ° 5tlnt * de ele & am ^probat impreuna 

no S t ru e a C ho r epL e op a ulHi r SevT S iTalfo"™ " ^^ ^^ * 1Ui Fr ° nt ° n al 
7. Matei 28, 19. 

„n J' AC f St , Atarv . ios ' episcopul Neocezareii, era ruda cu Sf. Vasile Nu se ru 
noaste motivul pentru care nu voia sa pastreze legaturi de comuniune cu cedlaW 
colegi a*_ sai dupa cum aflam din epist. 69 scrisa cu 2 ani h™e In scrisoarea 

fnH t. °^ 6ni d i" n °V Ca J n " a V0it sS dea fa * cu superiors sSu S Vasile) dispT- 
rSnd tocmai In tnnpul sedmtelor. Vina lui de capetenie consta in faptul ca n-a v?ut 
sa dea declara le ca osindeste ratacirea lui Sabelie si a lui Marcel de Andre Se 
5tie ra n,c, ma, tirziu (epist. 204, 207, 210) el nu parasiso vechUe erezfi 



_„„ Bf'tNTtJI. VASI1.E CEL MARK 

308 _____ — — 

Intrucit unul din cinstitii $i credinciosii nostri confrati m-a insti- 
intat c3 tu raspindesti inovatii in ale credintei si predici lucruri po- 
trivnice adevaratei Invataturi, ceea ce m-a indurerat si m-a nelinistit 
peste masur3, gindindu-ma ca pe linga miile de rani pe care le-a su- 
ferit Biserica de la dusmanii adevarului Evangheliei mai rasare acum 
IncS un rSu, prin reinvierea vechii ratSciri a acelui du?man al Bisericii, 
(.are a fost Sabelie (pentru ca fratii m-au informat ca cele spuse se 
apropie de invatatura aceluia), pentru aceea ti-am scris sa nu intirzii 
sa vii pina la mine, facind o mica plimbare pina aici, si dupa ce imi vei 
fi dat asigurarea, pe care o doresc, de a-mi potoli supararea ce mi-ai 
fflcut, sS aduci iarasi mingiiere in Bisericile lui Dumnezeu, care au ra- 
mas coplesite in chip insuportabil si grav dupa toate cele intimplate si 
cite s-au zvonit sau au fost graite de tine. 

EPISTOLA 127 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 
Scrisa in anul 373 

Preamilostivul Dumnezeu, Care stie sa alterneze tristetile cu bucu- 
rii si care stie sa mingiie astfel pe cei smeriti, ca sa nu fie coplesiU 
peste masura de suparari, al caror rost nu 1-ar intelege, mi-a trimis o 
mfngiiere tot atit de mare ca si tulburarea care a dat peste mine la 
Nicopole x , poate anume ca sa-mi confirme sosirea la vreme a prea iu- 
bitului episcop Iovin. Cit de binevenita a fost sosirea lui, sa ne-o spuna 
el Insusi. Nu voi vorbi numai despre acest lucru, ca sa nu fac prea 
lungS epistola si ca sa nu se para ca prin amintirea unei greseli 2 invi- 
nuiesc pe cei care din pricina schimbarii intervenite au ajuns atit de 

IndrSgiti de mine. 

In schimb, m3 rog sa dea Bunul Dumnezeu sa te arati pe meleagunle 
noastre, ca sa te imbratisez pe Cuviosia Ta si sa-ti istorisesc in toate 
amanuntele vremurile de azi. Faptul ca probam cu dovezi rautatile care 
ne-au intristat, aduce de obicei oarecare usurare istorisindu-ti-le. 

Dar oricum, pentru cite a facut acest iubit episcop 3 , cu devotament 
deplin in dragostea pe care mi-o poarta, dar mai ales pentru statornicia 

Pvenit la Nicopole, Sf. Vasile trebuia sa cerceteze cazul hirotonirii necanonice 
a lui Faust ca episcop a Satalelor, pe care-1 hirotonise episcopal senu-arian Antim 
de Tlana A se vedea P epist. 123. La intoarcere 1-a vizltat episcopal ortodox Iovin de 

la Perrhes. ^ ^ formula omiana de la R im ini din anul 359, prin 

care Fiul so recunoaste a fi «asemanator cu Tatal intru toate.. Istona bisenceasca, 
vol. I, p. 239. 
3. Iovin. 



acmsoRi 309 

lui in respectarea Intocmai a canoanelor, adreseazfi-i laude, aducind 
multumire lui Dumnezeu, intrucit comportarea ta a dovedit nobletea de 
caracter a Prea Sfintiei Tale. 



EPISTOLA 128 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 
ScrisS la inceputul anului 373 



Desigur ca pentru pacificarea Bisericilor lui Dumnezeu eu n-am 
fost inca in stare sa-mi dau tot concursul prin fapte deosebite, dar mar- 
turisesc in inima mea ca urmaresc acest lucru atit de mult incit mi-as 
da bucuros si viata numai sa pot stinge vapaia acestui rSu pe care ni 
1-a aprins diavolul. $i daca nu acesta mi-ar fi fost cuvintul in tot 
timpul, cu dorinta de a apropia (sufleteste, n.tr.) pe cei din Coloneea 1 , 
asa sa n-am eu parte de pace in viata mea ! Eu caut, insa, adevarata 
pace, anume aceea pe. care ne-a lasat-o Insusi Domnul 2 . Ceea ce am 
cerut sa mi se dea in mina drept confirmare e o garanjie pentru omul 
care nu doreste nimic altceva decit pacea cea adevarata, chiar daca 
unii certati cu dreptatea si cu adevarul talmacesc altfel lucrurile. $i 
aceia n-au decit sa foloseascS limba dupa cum vor, pentru c& o data si 
o data totusi se vor cai pentru cuvintele lor 3 . 

II 

Pe Cuviosia Ta te rog sa-ti aduci aminte de propunerile de la in- 
ceput si sa nu te ratacesti primind niste raspunsuri straine de intreba- 
rile puse, acceptind drept concluzii valabile nascocirile unor oameni 
care, fiind lipsiti de capacitatea de a exprima parerile lor, desfigureaza 
adevarul mai rau decit oricine. Eu am formulat propuneri in cuvinte 
simple 4 , limpezi si usor de inteles. (Caci nu gresim, n.n.) daca vom ex- 

1. Ora? In Armenia. 

2. Rar Inttlnim In toata corespondenta Sf. Vasile cuvinte de o sinceritate atit 
de puternica, dar ?i de amarS ca in ep. 126, 127, 128, in care ni se vorbeste despre 
ranchiunele si greutatile pe care i le fac tocmai rudenia sa, episcopul Atarvios de 
Neocezareea, precum si episcopul Eustatiu de Sebasta, care, prin atitudinea lor nesta- 
tornica dar si ascunsa, dau adeseori cistig de cauza arienilor. A se vedea ep. 65, 204, 
207, 210. Formula de credinta ortodoxa de sub ep. nr. 125 a fost semnata pina si de 
Eustatiu de Sebasta, alt ierarh care a dat mult de lucru Sf. Vasile, dar de Atarvie nu. 

2. Joan 14, 27. 

3. Aderentii lui Eustatiu. 

4. E vorba de actul din epistola 125. 



310 srtNTur, VAsrr.rc c:r,r- mare 

elude din comuniune pe toti cei care nu primesc crodinta Sinodului de 
la Niceea si daca vom refuza sa mai stSm in legSturS cu cei care afir- 
ma cei Duhul Sfint este f3ptura\ 

Or, in loc sS rSspunda cuvint cu**cuvint la intrebarile trimise de 
Tine, acela imi recita un fel de rapsodii. $i n-a facut aoest lucru dintr-o 
naivitate a cugetului, cum ar fi putut sa-si inchipuie cineva, si nici pen- 
tru ca nu si-ar fi dat seama de urmari, ci se gindeste poate ca, refuzind 
propunerile noastre, se ridica pe sine in fata poporului, pe cind daca 
s-ar fi invoit cu noi s-ar fi indepartat de calea mijlocie, decit care n-a 
vSzut pina acum nimic mai de cinste. 

Deci sa nu ne ademeneasca pe noi cu apucaturi sofistice si sa nu 
rSspundS impreuna cu toti ceilalti care sint de parerea lui, ci sa ne tri- 
mita un cuvint scurt, drept raspuns la intrebari, ori sa marturiseasca 
deschis cS renunt& sa mai stea in comuniune cu dusmanii credintei. Da- 
cS-1 vei convinge sa faca asa si-mi vei trimite raspunsuri drepte si asa 
cum le cer, atunci voi declara ca eu sint eel care am gresit in toate si 
ca iau asupra mea toata vina. Atunci mi-a cerut sa dau dovada de sme- 
renie. Intrucit insa el nu da nici un semn de schimbare, iarta-ma, prea- 
iubite p&rinte, ca nu pot sa ma prezint la altarul Domnului cu fatarnicie. 
Pentru ca daca nici de acest lucru nu ma tern, atunci pentru ce pricina 
m-a§ indeparta de Evipiu 5 care-i atita de capabil in cuvint si de ina- 
intat in virsta, iar pe deasupra si-a dobindit atitea indreptatiri la priete- 
nia cu noi ? Daca in imprejurarea respectiva am procedat bine si dupa 
cum o cerea adevarul, atunci ar fi desigur ridicol ca tocmai prin mijlo- 
cirea unor persoane atit de destepte si de talentate sa aparem unifi cu 
oameni care au aceleasi pareri ca el, ca Evipiu. 

Ill 

Dar, pe linga acestea nu socot ca-i drept sa ne instrainam cu totul 
de cei care nu primesc credinta (niceeana n.tr.), ci cred ca este folositor 
sS avem oarecare grija fa^a de oameaii acestia, potrivit vechilor rin- 
duieli ale dragostei, si sa le scriem epistole din partea conducerii noas- 
tre obstesti, stabilind cu ei contacte, trimitindu-le indemnuri de incu- 
rajare si aratindu-le ca aceasta-i adevarata credinta a Parintilor. $i da- 
c3-i vom convinge, atunci sa ne unim cu ei in aceeasi comuniune ; daca 
insS nu vom reusi, atunci sa ne multumim cu aceea ca ne respectam unii 
pe altii, asa cum sintem, alungind din comportarea noastra orice am- 
biguitate si imbratisind o viepjire evanghelica si lipsita de viclenie, 
asa cum au trait cei dintii ucenici ai Cuvintului Dumnezeiesc, caci, dupa 



Episcop arian notoriu, de care se mad aminte?te ?i in epistola 68. 



RCItmORI ... 

cum se spune, «inima si sufletul multimii celor ce au crezut era una» 6 . 
DacS s-ar 13sa convinsi de tine, ar fi lucrul eel mai bun ,• dacS nu, atunci 
sa cunoasteti mScar cine sint cei care cauta vrajba si sa incetati de 
acum inainte de a ne mai scrie despre iubire reciproca. 



EPISTOLA 129 
Catre Meletie, episcopul Antiohiei 

ScrisS la sfirijitul anului 373 sau la Inceputul anului 374 

I 

Mi-am dat seama ca urechile Prea Sfintiei Tale vor ramine nedu- 
merite auzind ca am fost invinuit de apolinarism *. Pina acum n-am stiut 
nici eu ca ar exista in acest sens si marturii, dar, in urma unor cerce- 
tari, cei din Sebasta le-au descoperit, le-au strins la un loc si pun in 
circulate un text pe baza caruia ma invinuiesc si pe mine ca as avea 
aceleasi conceptu si aceleasi idei ca si Apolinarie. Drept aceea, spun ei, 
trebuie sa admitem mai intii ca peste tot (la Vasile n.tr.) e vorba de 
o compunere identica cu a lui (Apolinarie n.tr.) ; ce-i mai important 
este ca ea e plina de invataturile straine ale aceluia, deoarece altfel el 
n-ar fi putut spune acelasi lucru si pentru al doilea si chiar al treilea 
motiv. Pentru ca, dupa cum spune Scriptura, Cei care este in primul rind 
Tata, Acela este in al doilea rind si Fiu, iar in al treilea rind si Duh. 
$i tot asa Cei Care este in primul rind Duh 2 , Acelasi este in al doilea 
rind si Fiu, intrucit Domn este si Duhul, iar in al treilea rind Tatal, 
intrucit desigur si Duhul este Dumnezeu 3 . $i pe cit se poate exprima 
fortat inexprimabilul, Tatal este pentru El insusi Fiu, iar Fiul poate fi 
pentru El insusi Tata. Acelasi lucru se poate spune si despre Duhul, 
intrucit Treimea este un singur Dumnezeu. 

lata soapte mult trimbitate, de care nu-mi vine sa cred ca sint opera 
celor care le-au pus in circulate, cu toate ca socotind dupa calomnia 
pe care au pornit-o impotriva mea, nu socot c-ar mai exista ceva pe 
care sa n-aiba curajul sa nu-1 faca. 

Intr-adevar, scriind unora dintre confrati, dupa ce si-au afirmat dus- 
mania impotriva mea, ei au tinut sa adauge si pe cele amintite adi- 

6. Fapte 4, 32. 

1. Aderentii lui Eustatiu de Sebasta au r3spindit texte contfnind opere scrise de 
ereticul Apolinarie, subliniind, in acela ? i timp, ca Vasile ar fi imbratisat astfel de 
ratacin. 

2. II Cor. 3, 17. 

3. loan 4, 24. 



312 ■FINTUL VASIUC CIL MARE 

noauri. Lo-au numit, e drept, invataturi eretice, dar n-au dat pe fata 
cine este autorul lor, lasind sS se creada, de cStre cei mai multi, ca 
eu as fi eel care le-a scris 4 . DupS cite m-am putut convinge inventivi- 
tatca lor n-a ajuns decit pinS la compunerea scrierilor, de aceea, dorind 
so" resping calomnia pe care au pus-o la cale impotriva mea si sa arat 
tuturor cS eu n-am nici o legatura cu cei care spun astfel de lucruri, 
m-am vSzut nevoit sa pomenesc numele, pe acel barbat 5 , care se apro- 
pio do impietatea lui Sabeliu. Cam atita despre tema aceasta. 

II 

Dar a venit cineva de la Curtea imparateasca, facind cunoscut ca 
dupS prima campanie de prigoniri pornita de ocirmuitor 6 , de care s-au 
bucurat peste masura cei care au pornit calomniile impotriva mea, s-a 
Incetatenit si o alta hotarire : ca sa nu mai fim datl fara temei pe seama 
acuzatorilof si nici sa fim lasati la discretia lor, cum se hotSrise la in- 
ceput, ci sa se amine treburile pina astazi. DacS aceste masuri se mentin 
ori daca se vor hotari altele mai umanitare, le voi face cunoscute Prea 
Sfintiei Tale. Daca insa vor mmine in vigoare cele de la inceput, nu 
voi uita sa Vi le descopar si pe acelea. 

Ill 

Oricum, fratele Sanctissim se afla de mult in preajma Voastra si 
cele dorite de el V-au fost comunicate. In caz de va fi nevoie de o 
epistoia adresata Apusenilor, da-tf silinta si compune-o si apoi trimi- 
te-mi-o, ca sa ma ingrijesc sa fie iscalita de toti cei care avem ace- 
easi credin^a si sa avem pregatite dinainte aceste iscaiituri puse pe o 
hirtie separata, pe care s-o putem apoi lega de cea care vine de la prea 
iubitul nostra preot Sanctissim 7 . In ceea ce ma priveste pe mine, in- 
trucit n-am aflat inca nimic deosebit de amintit, n-am socotit necesar 
s& mai scriu altceva fratilor din Apus. Propriu-zis cele ce trebuie scri- 
se acestora au fost scrise mai de mult, asa Incit cele ce sint de prisos 



4. Ca ?i in epistolele 130, 207, 210 etc. St. Vasile declarS ca el a oslndit tot- 
deauna erezia lui Apolinarie. Pentru epistoia colegiala, de salutari tineresti pe care 
el recunoaste c5 a trimis-o lui Apolinarie cu aproape 20 de ani inainte, lucrurile stau 
altfel. 

5. Apolinarie. 

6. Imparatul Valens. Se vede c3 «prima campanie» de prigoane a fost mult mai 
complexfi : scena cu prefectul Modest, dezmembrarea provinciei Capadochia, calom- 
niile de filo-apolinarism etc. 

7. Strlngerea celor 40 — 50 semnaturi de pe extinsa eparhie a Sf. Vasile n-a fost 
lucru usor intr-o vreme de prigoana dusa de autoritatile filoariene. Despre ele ni se 
vorbeste si in epist. 92, 120, 125. 



BCRMom 3J3 

n-are rost sfi le scriem. $1 apoi, oare nu e ridicol s&-i tulburSm de mai 
multe ori cu aceeasi problema" ? 

Mi s-a parut, in schimb, ca exista o tema" nefolosita si indicata pen- 
tru o nouS scrisoare, iar aceasta este urmStoarea : sa-i rugam sa nu fie 
primiti in chip pripit in comuniune cei care merg acolo din Rasarit, ci 
numai cei pe care ii aleg si-i recunosc de la inceput fiecare dintre par- 
tide 8 , pe ceilalti sa-i primeascS numai pe temeiul mSrturiei comunita- 
tilor, si sa nu se alature cu nimeni altul care nu semneaza aceasta mar- 
turisire de credinta drept dovadS a ortodoxiei lui, pentru cM atunci se 
vor da de gol ca stau in legatura cu vrSjmasii nostri, care, cind e vorba 
doar de cuvinte, adeseori spun aceleasi lucruri, in schimb se razboiesa 
intre ei ca unii din cei mai mari dusmani. Asadar pentru ca s§ nu prinda 
si mai mult curaj erezia si prin astfel de formule false sa poata fi indusi 
in eroare ortodoc§ii, care si asa sint gresit orientati unii fata de al^ii, tre- 
buie sa fie rugati ca primirea in comuniune sa se faca cu grija, numai 
cu aprobarea personals a celor prezenti si catre care au fost indreptate 
in scris aceste documente dupa rinduiala Bisericii. 



EPISTOLA 130 

Catre Teodoret, episcopul Nicopolei A 

ScrisS in anul 373(4) 



Bine si pe buna dreptate m-ai pedepsit, prea cinstite si cu adevarat 
prea dorite frate, pentru ca de cind m-am despartit de Cuviosia Ta, du- 
cind aceleasi formule de credinta adresate lui Eustatiu, n-am mai vorbit 
cu el nimic despre acest subiect nici pe scurt, nici pe larg. Din pacate 
eu am trecut cu vederea actiunile lui, nu pentru ca nu erau vrednice 
sa le amintesc, ci pentru cS faima despre el se raspindise la toti oamenii 
si nimeni nu avea nevoie de invataturi de la mine ca sa priceapa inten- 
tiile omului acestuia, intrucit el insusi s-a ingrijit de acest lucru, asa 
incit in toate colturile lumii a trimis scrisori, pe care le-a compus im- 
potriva mea, ca si cum s-ar fi temut ca n-ar avea destui martori despre 
parerile lui. 



8. Sa ne gindim la situatia jalnica a atltor fractiuni din Biserica Antiohiei. 

1. E de mirare cum de scrie Sf. Vasile atit de curtenitor lui Teodot de Nicopole, 
care potrivit epist. 99 nici macar nu voia sa comunice cu el. Obiectul principal al 
scrisorii este purtarea scandaloasa a episcopului Eustatiu de Sebasta (prietenul lui 
Teodot), care hirotonea a doua oara, batjocorind canoanele, pe unii episcopi. 



... TtWTHI. VAHII.HI CEL. MARK 

Tot el este si eel care s-a retras din c omuniunea cu mine, intrucit 
nu-i pSrea firesc sa vind la intilnire cu mine In locul rinduit, nici pe 
ucfinicii sfii nu i-a dus dupa cum fag&duise. Dimpotriva, impreuna cu 
Toofil Cilicianul 2 ma infiera in intruniri publice cu blasfemii goale si 
deschise, ca si cum as fi inspirat in sufletul poporului diferite invata- 
turi ale lui Apolinarie. Desigur ca ar fi fost indeajuns chiar si numai 
ucostea, ca sa rupa legaturile mele cu el. Mai mult, atunci cind a venit 
In Cilicia si a intilnit pe un oarecare Ghelasie, care prezenta un simbol 
de credintS, pe care numai Arie sau oricare din ucenicii adevarati ai 
lui Arie ar fi putut sa-1 alcatuiasca, atunci m-am convins deplin despre 
necesitatea despartirii de el, intelegind ca nici etiopianul nu si-ar schim- 
ba vreodata pielea, nici leopardul petele §i nici eel crescut in invata- 
turi art&goase n-ar putea sa scuture raul ereziei 3 . 

II 

Pe linga aceste actiuni rautficioase a mai adaugat si alta, anume 
c3 a scris impotriva mea ; mai mult, a alcatuit cuvintari extinse pline de 
tot soiul de batjocuri si de calomnii. Pina acum nu le-am dat nici un 
raspuns, caci am fost invatati de apostol sa nu ne razbunam singuri, 
ci s& lSsSm loc miniei lui Dumnezeu 4 , iar pentru ca am inteles cit de 
adlnca a fost prefacatoria cu care s-a comportat fata de mine in tot 
timpul, am ramas fara grai din pricina nedumeririi. 

Chiar daca nimic nu s-ar fi intimplat in urma celor amintite, cui 
nu i-ar fi provocat groaza si aversiune ultima indrazneaia a omului 
acestuia ? Dupa cum aud (daca-i adevarat zvonul si daca n-a fost nas- 
cocit din rautate), el nu s-a dat inapoi sa hirotoneasca a doua oara pe 
unii clerici 5 , fapta pe care nu cred c-a savirsit-o cineva pina azi, nici 
macar ereticii. Cum e cu putinta sa induram cu resemnare astfel de lu- 
cruri si sS credem ca ratacirile lui se mai pot vindeca ? Nu va lasati 
du?i de cuvinte mincinoase si nu va incredeti in banuielile barbatilor 
usuratici in a lua de bune toate, caci mi se pare ca noi judecam cu ne- 
pasare astfel de fapte. Trebuie sa stii, prea doritule si prea cinstitule, 
c8 nu-mi aduc aminte sa fi dat peste sufletul meu vreodata o situate 
atlt de plina de jale ca acum, cind am auzit de o astfel de stricare a 
asezamintelor bisericesti. Ci roaga-te ca sa ne dea Domnul sa nu sa- 



ws i 



2 Prioten cu Eustatiu, episcopul Teofil din Ierapolea Ciliciei a fost unul din 
cci trei episcopi (Eustatiu $i Silvan din Tars) care au calatorit pina la Roma in 36.". 
pentru a-¥i aduce un certificat de ortodoxie niceeana, spre a fi primit de credmem- 
In cparhie. Poate de aici si ura fata de Sf. Vasile. 

3. Exprimare prin proverbe. 

4. Rom. 12, 19. 
C>. Arionil si donatistii au practicat si astfel de metode. 



SCRMOm 315 

virsim nimic In stare do furie, ci sS avem dragoste, care «nu se poarta 
cu necuviintl, nu cauta ale sale» 6 . 

CSci vezi cum oamenii care n-o au tree dincolo de masura ome- 
neasca, se poarta cu necuviinta in via^a, indraznind sa savirseasca fapte 
de soiul carora nu existau in trecut. 



EPISTOLA 131 
Catre Olimpiu l 
ScrisS in anul 373 



Intr-adevar auzirea unor fapte neasteptate e in stare sa provoace 
omului tiuitul ambelor urechi, lucru care mi s-a intimplat acum. Birfe- 
lile confinute in aceste scrisori care circula impotriva mea au picat in 
niste urechi de acum foarte obisnuite, pentru ca am primit, nu de mult, 
epistola care se potrivea tocmai cu pacatele mele, cu toate ca nu ma 
asteptam s-o vad scrisa de cei care mi-au trimis-o. $i mai ales textul 
celei de a doua scrisori mi-a parut a cuprinde in ea atita patima incit 
o intuneca pe cea dintii. 

Cum sa nu-mi fi pierdut cumpatul cind am dat peste epistola prea 
evlaviosului Dazina plina de o multime de injurii la adresa mea, de in- 
vinuiri de neiertat si de cuvinte de revolta, ca si cum m-ar fi gasit «in 
sfaturile celor mai necredinciosi» 2 dintre vrajmasii Biserici ? 5i indata, 
ca sa arate adevarul acestor birfeli rautacioase indreptate impotriva 
mea, au adus niste «dovezi» scrise, scoase dintr-o scrisoare compusa 
nu stiu de cine. Am recunoscut, marturisesc, unele fragmente ca scrise 
de Apolinarie de Laodiceea, nu pentru ca eu as fi citit ceva din lucrarile 
lui, ci pentru ca le-am auzit relatate de altii. Dar am descoperit ca fu- 
sesera asezate acolo si alte par^i, pe care nici nu le-am citit vreodata 
si nici n-am auzit spunindu-se asa ceva de catre altii : despre adevarul 
celor spuse am pe cineva martor in cer. Atunci cum e cu putinta ca 
cei care se intorc cu scirba de la minciuna si care au invatat ca iu- 
birea e implinirea legii 3 si cei care marturisesc ca «poarta slabiciunile 



6. / Cor. 13, 5. 

1. Cetatean bogat din Neocezareea, bun prieten cu Sf. Vasile, caruia ii descrie 
clt adevar se cuprinde in calomniile lui Eustatiu, care acuza pe Sf. Vasile ca ar fi 
primit ideile lui Apolinarie pentru faptul ca in tinerete sfintul scrisese aceluia o sin- 
gura epistola colegialS, dar incolo ideile si cartile ereticului niciodata nu le-a aprobat. 

2. Ps. 1, 1. 

3. Rom. 13, 8. 



319 artNTHL VABII.E CIL MARE 

celor neputinciosi» 4 , sa accepte sS mS atace cu aceste calomnii si sS ma" 
osfndoasca pentru ceea co altii au scris ? In zadar judec si ma tot gin- 
desc in mine insumi, eu nu-mi pot Inchipui cauza, asa cum am spus-o 
do la Inceput, eu nu m§ pot gindi ca amSrSciunea pricinuita de aceste 
nlutaji sa fie o parte din pedepsele date pentru greselile mele. 

II 

Intr-adevar, am inceput sa simt o durere in suflet vazind ca «s-a 
imputinat adevarul la fiii oamenilor» 5 , dar apoi m-am temut de mine 
insumi sS mai adaug si alt pacat la cele de mai inainte si sa incerc 
s3 ur3sc pe oameni, pentru ca-mi dadeam seama ca nu mai exista buna 
credinta la nimeni, daca cei in care-mi pusesem increderea, pentru lu- 
crurile cele mai importante, s-au aratat intr-o forma atit de dusmanoasa 
fata de mine si de adevarul insusi. Sa stii, frate, Tu si orice prieten al 
adevarului, ca aceste scrieri nici nu-mi aparjin, nici nu le aprob si nici 
nu au fost alcatuite cu stirea mea. 

Iar daca am trimis cindva, mai demult, o epistola lui Apolinarie, 
sau altceva cu acest nume, pentru asa ceva nu trebuie sa fiu osindit. 
Eu nu osindesc pe nimeni care s-a dezbinat trecind la erezie, pentru ca 
are legaturi de prietenie cu aceia — stiti cine sint acesti oameni fara 
sfi le mai pomenesc numele — pentru ca fiecare va muri in pacatele 
lui. 

Am raspuns acest lucru in legatura cu volumul care mi-a fost tri- 
mis ca sa cunosti si tu insuti adevarul si ca sa spui adevarul curat si 
altora care nu vor sa-1 socoata drept neadevar. Daca ar trebui sa ma 
apar de fiecare dintre invinuirile aduse, o voi face cu ajutorul lui Dum- 
nezeu. Noi, frate Olimpiu, nu spunem nici ca exista trei Dumnezei si 
nici nu cultivam nici o legatura cu Apolinarie. 



EPISTOLA 132 
Catre Avramios, episcop de Batnas * 

ScrisS in anul 373 

Tot timpul cit a trecut din toamna pina acum n-am stiut in ce loc 
to afli. M-am convins ca toate zvonurile erau contradictorii : unii spu- 

4. Rom. 15, 1. 

5. Ps. 11, l. 

1. Scrisoare prieteneasca ; cuno$tinta cu acest episcop din Siria va fi facut-o 
Intr-una din calatoriile facute inca inainte de episcopat (ori numai in 372?). 



9CRIBORI 



317 



neau despre Cuviosia Ta c3 te-ai fi asezat in Samosata, altii la JarS, iar 
altii spuneau cS te-ar fi v3zut linga Batnas. lata de ce nu ti-am scris 
regulat. Acum aflind ca petreci in Antiohia, in casa preaveneratului co- 
mite Satornin, m-am grabit sa incredintez aceasta epistola prea doritului 
si prea evlaviosului preot Sanctisim, prin care trimit salutari dragostei 
Tale. Te rog ca oriunde te vei afla sa-ti aduci aminte mai intii de Dum- 
nezeu, iar in al doilea rind si de mine, pe care te-ai hotarit sa ma iu- 
besti inca de la inceput si sa ma numeri intre prietenii tai cei mai apro- 
pia|i. 

EPISTOLA 133 
Catre Petru, episcopul Alexandriei i 

Scrisa in anul 373 

Daca ochii devin soli ai prieteniei trupesti, pe care o intareste tra- 
irea in aceeasi casa si care se realizeaza in urma unor relatii indelun- 
gate, in schimb adevarata dragoste e un dar aLDuhului Sfint, care uneste 
laolalta pina si cele dep&rtate spatial, ajutindu-i pe cei dragi sa se cu- 
noascS nu prin cine stie ce insusiri trupesti, ci prin calitati sufletesti. 
Asa a lucrat si intre noi Harul Domnului, ingaduindu-ne sa ne vedem 
cu ochii sufletului si sa ne imbratisam cu dragoste adevarata, sa ne 
apropiem intre noi si sa ne unim, asa-zicind, prin comuniunea cre- 
dintei. Pentru ca sint convins ca fiind urmas al unui barbat atit de 
mare 2 si avind norocul s3 petreci impreuna cu el timp mai indelungat, 
umbli cu acelasi duh si pasesti potrivit acelorasi invataturi ale dreptei 
credinte. 

Pentru aceea salutam pe Cuviosia Ta si dorim sa urmezi, deodata 
cu toate celelalte, si cu bunavointa pe care acel barbat ne-o arata, si 
sa ne trimiti cit mai des stiri despre preocuparile Tale si sa porti de 
grija de comunitatile de pretutindenea cu aceeasi dragoste si bunavo- 
inta cum a aratat-o prea fericitul Atanasie fata de toti cei care iubesc 
cu adevarat pe Dumnezeu. 



1. Acest personaj pare a fi identic cu eel pomenit in epistola 69 ?i pe care 
declara in 371 ca 1-a primit cu mare bucurie, de?i din epistola prezenta reiese ca 
nu 1-a vazut nicicind. 

2. Ca Sf. Atanasie eel Mare, pe care Sf. Vasile i-1 da ca model de urmat noului 
sau urmas. Cu citeva saptamini inainte de a fi scris aceasta epistola murise Sf. 
Atanasie. 



gjg BKtNTUL VAS1I.K CKL MAKE 

EPISTOLA 134 
Catre presbiterul Peonlos 

Scrisa in anul 373 

Cita bucurie mi-ai facut cu scrisoarea Ta ti-ai putut da seama sin- 
(jur, asa cum reiese din ce mi-ai scris, curafenia inimii din care au iesit 
.iccsto cuvinte acoperindu-se intru totul, cred, cu epistola trimisa. CSci 
dupa cum apa riului ne duce cu gindul la izvorul de unde pleaca, tot 
asa si felul cuvintelor cu care mi te-ai adresat caracterizeaza inima din 
tare ele au iesit, incit marturisesc ca am incercat un sentiment straniu 
Si cu totul iesit din comun. Pentru ca de cite ori iti citeam scrisoarea, 
dupa ce o luam in mina si citeam noutatile de care-mi scriai, nu ma bu- 
curam, pe cit ma intristam, gindindu-ma cit de mare era pierderea pro- 
vocate de tacerea ta 1 . 

Dar din momentul in care ai inceput sa-mi scrii, sa nu te opresti 
sa faci acest lucru si in viitor. Pentru ca asa faci mai mare mingiiere 
si bucurie decit cei care trimit sume fabuloase celor care nu se mai 
satura de bani. Sa stii ca nu se afla cu mine momentan nici un caligraf 
si niei un tahigraf. Pentru ca, dintre cei pe care-i aflasem deprinzind 
aceasta indeletnicire, unii s-au intors la vechiul lor fel de trai si la me- 
seriile lor, pe cind altii au refuzat sa mai scrie, epuizati fiind de boli 
Sndelungate. 

EPISTOLA 135 
Lui Diodor, preot din Antiohia 1 
Scrisa in anul 373 

Am citit cartile pe care mi le-ai trimis. Cea de a doua mi-a facut 
placere deosebita, nu numai din pricina scurtimii ei, lucru firesc la un 
om mai lenes si mai obosit in toate, ci in acelasi timp si pentru ca e 



1. Compusa laconic, dar elegant, epistola de fata are meritul, intre altele, ca 
omlnteste de «caligrafii» si «tahigrafii» (= stenografii), de care s-a folosit si Sf. Vasilc. 
Poate si datorita acestui fapt epistolele sale s-au pastrat si au cistigat faima atit 
de mare. 

1. Epistola de fata a fost scrisa pentru a evidentia atit ca fond, cit si ca forma, 
mostenirea culturii clasice, dar si a celei crestine deopotriva. Nu prea se cunosc in 
istoria literelor veacurilor crestine multe marturii colegiale de preocupari li- 
torare prezentate atit de obiectiv si de elegant ca cea de fata. Valoarea ei e cu 
atit mai mare cu cit, se stie, din opera lui Diodor de Tars ni s-a pastrat foarte putin. 
Pacat ca nu stim ce anume contineau cele doua lucrari care sint apreciaite^ aici. Po 
rea mai scurta a retinut-o pentru a o multiplica prin copiere. Face, intr-adevar, cinste 
nmlndurora sublinierea Sf. Vasile ca nici unul din ei «nu scriu atit ca sa impresio- 
ik-zo prin multimea cunostintelor, cit mai ales ca sa zideasca sufleteste». Scrisoarea 
(1<1 dovada inca o data de adincile cunostinte ale autorului in domeniile oratoriei si 
lilozofioi nnlico. Se stie ca in anul 373, cind se redacta aceasta epistola, Diodor era 



HCHIHOHI 3j0 

stufotisci in idei, iar combahuea ereziilor si rSspunsurile cuvenite sint 
limpede expuso. In acelasi timp si simplitatea expresiilor si lipsa unui 
limbaj mestesugit mi s-au pfirut foarte potrivite cu ceea ce se asteapta 
de la un crestin care scrie nu atit ca s3 impresioneze prin stiinta, cit 
mai ales spre folosul de obste. Prima carte, in care vigoarea ideilor 
e aceeasi in ce priveste tratarea problemelor, dar e incarcata de ex- 
presii mai bombastice, de figuri de stil mai variate si de farmecul tipic 
dialogurilor, mi-a facut impresia ca cere mai mult timp, daca ai vrea 
sa o patrunzi pina la capat, precum si un apreciabil efort de gindire 
pentru eel ce ar vrea sa inteleaga ideile si sa le retina in memorie. 
Pentru ca chiar daca obiectiile si problemele folosite a'ici in expunere 
par a introduce in lucrare o vioiciune obisnuita dialogului, totusi prin 
oprirea si intirzierea pe care o produc intrerup continuitatea gindirii 
si reduc din puterea discursiva a cuvintului. 

Oricum, agerimea mintii Tale stie un lucru, anume ca pina si filo- 
zofii pagini care au scris dialoguri, ca Aristotel si Teofrast, au intrat 
imediat in tenia, pentru ca erau convinsi ca lor le lipseste avintul dia- 
logurilor platonice 2 . Or, cu puterea cuvintului sau, Platon foloseste in 
acelasi timp amindoua aceste mijloace : combate atit parerile adversa- 
rului, dar il si demasca pe acesta, tradind cind indrazneala sau nerusi- 
nare ca Trasimah, cind sprinteneala gindirii sau frivolitatea lui Hippias 
ori laudarosenia sau aroganta lui Protagora. Cind insa introduce in dia- 
loguri personaje nedeterminate, Platon se foloseste de ei numai spre a 
urmari claritatea argumentarii, fara sa mai scoata nimic altceva de la 
ei in legatura cu tema. Asa a procedat el in «Legile» sale. 

II 

De aceea si noi, care nu ne lasam antrena^i la scris din dorul dupa 
mariri desarte, ci doar cu intenfia de a lasa fratilor nostri sfaturi de zi- 
dire sufleteasca, daca e nevoie sa ne referim la cite un personaj cu- 
noscut tuturora pentru caracterul lui arogant, trebuie sa amintim prin 
cuvintare citeva fapte cunoscute din viata aceluia, binein^eles in ma- 
sura in care ni se ingaduie sa lasam la o parte faptele si sa judecam 
pe oameni. Daca insa materialul astfel introdus in dialog are in vedere 
personaje nehotarite, atunci atacurile impotriva lor fring continuitatea 



simplu preot. El se apropiase de Sf. Vasile in timpul prigoanelor ariene, cind sa 
refugiat la Antiohia. El va ajunge episcop de Tars numai dupa moartea lui Valens 
(378). Numele lui era celebru (ep. 160). La Antiohia el conteaza ca intemeietor al 
celebrei scoli catehetice, care va numara intre elevii sai si pe Sf. loan Gura de Aur. 
2. Merita subliniata afirmatia Sf. Vasile ca desi Aristotel si Teofrast ne-au lasat 
dialoguri, totusi nici ei si nici altii nu-1 ajung pe Platon in compunerea si seriozi- 
tatea lui. 



320 



MftNTUf. VASILB CBL MARK 



$i nu due la nici un efect. Am spus cele de mai sus ca sa se inteleaga 
ca rodul muncii pe care 1-ai trimis n-a apucat In miinile unui lingusitor, 
ci tL-ai impartasit stradaniile tale unuia din cei mai autentici frati ai 
tfti. Si am spus aceasta nu pentru ca sS corectez cele ce ai scris, ci pen- 
tru ca sa fim cu grija fata de lucrarile viitoare. Caci oricum, un om care 
are o astfel de capacitate si dovedeste atita rivna pentru scris nu se 
va satura nicicum de scris, mai ales ca si cei care ii ofera teme literare 
nu se vor da inapoi sa-1 indemne spre aceasta indeletnicire. 

Ma voi multumi, deci, sa citesc cartile Tale, caci fn ce priveste po- 
sibilitatea mea de a scrie ea e foarte departe — de ce n-as spune-o ? — 
atlt din pricina slabei mele sanatati, cit si a lipsei de ragaz pe care 
mi-o lasa obligatiile mele. Ti-am mapoiat acum, printr-un citet, prima 
lucrare, cea mai voluminoasa, caci am trecut peste ea asa cum mi-a 
fost cu putinta. Pe cea de a doua am pastrat-o pentru ca vreau s-o dau 
s-o copieze 3 , cu toate ca pina acum n-am reusit inca sa gasesc vreun 
tahigraf. lata pina unde a ajuns criza din Capadochia, a carei situate 
era altadata atit de invidiata ! 



EPISTOLA 136 
Catre Eusebiu, eplscop de Samosata 
Scrisa in anul 373 

I 

In ce stare m-a aflat bunul Iosakes ti-o va istorisi mai bine el in- 
susi, cu toate ca n-are limba destul de mladioasa pentru a vesti in chip 
tragic suferintele care m-au coplesit, atit de grava era boala mea. Se 
pare ca acest lucru era cunoscut de toti care ma stiau cit de cit. In- 
tr-adevar, chiar daca la aratare infatisarea nu spune, totusi eram intr-o 
stare mai grava decit cei aflati in disperare pentru viata lor, asa incit 
oricind usor ar putea sa-si dea seama in ce hal de sfirseala ma gaseam. 
$i totusi trebuia — iarta-mi febra care ma face sa infrumusetez putin 
lucrurile x — , intrucit boala e starea mea fireasca, schimbarea acestei 



3. In modestia lui, Sf. Vasile spune ca n-a avut vreme sa scrie opere temeinico. 
E drept c3 dupa ce a ajuns episcop 1-au coplesit problemele administrative. Dar cee.i 
ce a scris pina la anul 370 sint lucrari de mina intii. Dintre cele doua scrleri do 
care aminteste aici, cea despre care spune ca vrea s-o copieze este tratatul «Desprc 
Duhul Sfint». Cf. ep. 150. Despre lipsa tahigrafilor se plinge el in multe epistole. 

1. Pin5 si in situatiile cele mai putin placute (de boala ori chiar de amara- 
clune fata de duplicitatile ori lipsa de caracter ale unora dintre episcopii care i-au 
fncut multe neplaceri), Sf. Vasile nu uita sa faca haz cu un umor si o finete dc 
oxprlmaro rar intilnita. Desigur ca si din aceasta deschidere sufleteasca deosebit de 
caldi rt'iese o data mai mult frumusetea caracterului lui. 



acitraoni 

stari sa m3 ducfi la cea mai deplinfi satiate. Dar intrucit biciul Dom- 
nului este eel care-mi sporeste durerea, prin ceea ce se adaugS potrivit 
vinoi mele, iata cS, cu timpul, o boala s-a legat de alta boala in asa 
masura incit urmarea acestui fapt sa devina ceva firesc si pentru un 
copil, pentru ca oricum imbracamintea aceasta a trupului totusi va dis- 
parea o data, daca nu cumva iubirea lui Dumnezeu, aratata cu marinimie 
in urma caintei mele, va aduce si acum, ca de atitea ori pina acum, 
o oarecare rezolvare si iesire din nenorocirile mele de nesuferit. A- 
ceasta va avea loc dupa cum ii place Lui si dupa cum mi-o voi hotari 
si eu. 

II 

In privinta problemelor Bisericilor, se pare ca ele merg spre pier- 
zare si au fost tradate intrucit, din pricina propriei noastre sigurante, 
am uitat de interesele aproapelui, pentru ca n-am putut pricepe ca daca 
binele general sufera, se duce pe copca si binele particular 2 . Ce ne- 
voie mai e sa spun acest lucru unui om ca Tine, care inca de multa 
vreme ai prevazut fiecare din aceste fapte, ai protestat impotriva lor 
si le-ai precizat, ridicindu-te eel dintii si ridicind si pe al|ii impotriva 
lor, scriind si gindind ? Ce n-ai facut si ce cuvinte nu le-ai adresat ? 
Acestea mi le aduc aminte ori de cite ori se intimpla cite ceva, dar 
nu ne-am folosit intru nimic din ele. 

Iar acum, daca pacatele nu ma impiedicau, — mai intii mi-a in- 
tirziat doua luni prea evlaviosul si prea iubitul nostru fr % ate Eustatie ipo- 
diaconul, care cazuse intr-o boala cumplita, si am asteptat refacerea 
sanatatii lui din zi in zi ; in al doilea rind toti cei vii impreuna cu mine 
am mai slabit, despre acestia, cite le-am uitat, ti le va istorisi fratele 
losakes ; in sfirsit m-am molipsit si eu de aceasta boal& — repet, daca 
nu s-ar fi intimplat toate .acestea, as fi venit la timp la vrednicia Ta, 
nu ca sa aduc vreun folos problemelor obstesti, ci ca sa dobindesc si 
eu un cistig din intilnirea cu Tine. Hotarisem, de altfel, sa ramin in afara 
hartuielilor din sinul Bisericii, intrucit nu eram deloc pus la adapost 
de uneltirile vrajmasilor. Mina cea tare a lui Dumnezeu sa te salveze 
pentru toata lumea, caci ne esti un strajer viteaz al credintei si ocro- 
titor neadormit al Bisericilor, de aceea fie ca inainte de plecarea din 
viata aceasta sa ne invredniceasca sa ne mai intilnim spre folosul su- 
fletelor noastre. 



2. Mereu aceea^i nepasare condamnabila fata de interesele superioare ale Bi- 
sericii, chiar daca in modul ei de exprimare Sf. Vasile se vede pe sine insusi eel mai 
vinovat. 



vinovat. 

21 - Sflntul Vasile eel Mare 



HK1NTUL VAHIIK CT.I, MAHK 

EPISTOLA 137 
C5tre guvernatorul Antipatros l 
ScrisS in anul 373 

Pare c3 tocmai acum simt eel mai viu paguba pe care mi-o aduce 
boala : un barbat atit de important conduce tara noastra, iar eu sint 
silit sa lipsesc din pricina ingrijirilor pe care trebuie sa le dau trupului ! 
Do o lunS intreaga urmez tratament eu ape termale, dar nu am nici un 
rozultat din ei. Se pare ca lucrez degeaba in pustie, sau provoc altora 
rfsul din pricina ca nu cunosc proverbul care spune ca morp-lor nu le 
mai ajuta caldura la nimic. 

De aceea, cu toata starea in care ma aflu, vreau sa las totul si sa 
caut pe Excelenta Ta pentru a ma desfata de calitatile bune pe care le 
ai si sa orinduiesc cum se cuvine, cu ajutorul dreptatii Tale, problemele 
casei mele. Intr-adevar, casa mea proprie e tocmai casa prea venerate i 
mame Paladia, cu care nu numai ca sint unit prin legaturi de rudenie, 
ci dreptarul caracterului ei a lost pentru mine ca o a doua mama. In- 
trucit, dar, s-a iscat un zgomot in legatura cu casa ei, cerem marini- 
miei Tale sa amine putin ancheta si sa astepte sosirea mea; nu ca sa 
se calce legile (caci mai curind as vrea sa mor de o mie de ori decit 
sa cer asa ceva unui judecator prieten cu legile si cu dreptatea), ci ca sa 
afli prin viu grai ceea ce nu se cade sa spun in scris. 

In chipul acesta nici Tu insuti nu te vei indeparta de adevar si nici 
eu nu voi provqea nici o neplacere. Intrucit, dar, persoana respectiva 
e In siguranta si sub paza militiei, sa mi se acorde aceasta favoare, care 
n-are in ea nimic de condamnat. 



EPISTOLA 138 
Catre Eusebie, episcopul Samosatelor 

(aprilie— mai 373) 

I 

- Ce crezi, prin ce stari sufletesti am trecut cind am primit scrisoarea 
Prea Sfintiei Tale? Cind ma gindesc la sentimentele exprimate in a- 
ceasta epistola as fi in stare sa zbor pina in Siria, dar pe de alta parte 
imi dau seama de neputinta mea trupeasca de pe urma careia stau tin- 
tutt la pat, simt nu numai ca nu pot zbura, dar nici sa ma intorc in pat 

1. Dupfi un rastimp de tratament termal pentru boala lui, Sf. Vasile intervine cli 
nstft (luta pontru ni^te rude ale batrinei Paladia. 



SCRIBOHl 

— — 323 

nu sint in stare. CSci acum cind a sosit aici iubitul si preavrednicul 
nostru diacon Elpidios, intru in a cincizecea zi de cind bolesc in pat. 
Sint tare istovit de febra, care, din pricina deshidratarii si a infasurarii 
ca intr-o mesa aprinsa a imbatrinitului si uscatului meu trup, a provocat 
o epuizanta si lunga astenie. 

Apoi vechea mea suferinta, acest ficat nenorocit, slabit si mai mult 
dupa gripa, m-a oprit de la orice alimentatie, alungindu-mi si somnul 
din ochi si tinindu-ma intre viata si moarte, lasind doar atita vlaga in 
mine cit sa simt amaraciunea crizelor mele dureroase 1 . 

De aceea am urmat si cura de ape termale naturale, precum si un 
tratament radical, dar boala a fost mai tare. Caci cine s-a obisnuit cu 
o boala ca aceasta o suporta mai usor, dar daca ea il surprinde pe neas- 
teptate, atunci nimeni h-are puterea diamantului ca sa-i poata rezista. 
Ghinuit de multa vreme de ea, pe mine niciodata nu m-a suparat boala 
ca acum, m-a impiedicat sa iau parte la intilnirea cu un om atit de iubit 
ca Tine. La ce bucurie a trebuit sa renunt, numai eu stiu, cu toate ca 
anul trecut numai cu virful degetului am putut gusta din mierea prea 
dulce a Bisericii voastre. 

II 

Ar mai fi fost necesar sa ma intilnesc cu Prea Sfintia Ta si pentru 
alte treburi oficiale : sa mai facem schimburi de pareri si de informatii, 
pentru ca aici nu mi-a fost cu putinta sa aflu dragoste adevarata ; chiar 
daca se intimpla sa-ti gasesti pe cineva drag nici unul nu se apropie 
nici pe departe de marea Ta intelepciune si de bogata Ta experienta 
ce ai dobindit in toate problemele bisericesti si in felul in care iti spui 
punctul de vedere in problemele la ordinea zilei. 

Nu gasesc necesar sa mai amintesc in scris si de alte lucruri 2 . 
lata, poate, ce ar trebui sa mai precizam : prezbiterul Evagrie, fiul lui 
Pompean din Antiohia, care plecase mai demult in Apus impreuna 
cu acel fericit barbat Eusebiu de Vercelli, s-a intors de curind de la 
Roma 3 , si cere de la noi o scrisoare in care sa se raspunda cuvint cu 
cuvint la ceea ce ne-au scris apusenii. Propriu-zis el a adus inapoi pro- 
punerile noastre, pentru ca, spune el, ele n-au placut mintilor celor mai 
scrupuloase de acolo si ca ar trebui ca o delegare, compusa din oameni 

1. Despre suferintele sale ne vorbe 5 te adeseori Sfintul Vasile. Unii cred ca eel 
mai grav il va fi suparat ficatul (sa fie vorba de malarie ?). P. Hristu, acv, I 266 

2. Diiscrefia trebuie pastrata chiar si fata de curieri, cf. ep 137 ' 

3. Intre problemele care-1 preocupau mai mult pe Sfintul Vasile era cea a schis- 
™ ^ n f tl0hia ' Qn pe n n 'f U A lichida ! rea cSreia P r «P«sese chiar convocarea unui sinod 
ecumenic (cf. ep. 90, 92). Apusenii nu 1-au ajutat. Dar nici rasaritenii nu aveau emi- 
sari destoimci. Evagrie statuse in Apus zece ani ! 



SFlNTUr, VASIt.K CM. MA11W 

324 — — 

demni de incredere, sfi fie trimisa c!t mai curind acolo, pentru ca si apu- 
sonii sa aiba apoi o buna ocazie sS ne viziteze. 

Dupa ce s-au convins ce rana ascunsa cuprinde ratacirea lui Eusta- 
tiu, prietenii nostri din Sebasta ne cer acum sa le stam intr-ajutor in 
problemele bisericesti. ^ 

Orasul Iconium din Pisidia, odinioara al doilea dupa capitala , ac- 
tualmente totusi in fruntea unei provincii formate din bucati difente, 
a devenrt si el eparhie aparte. Ei ne cheama sa-i vizitam, pentru ca sa 
le designam episcop, caci Faustin a decedat. 

Ca sa stiu, dar, daca nu trebuie sa evit hirotoniile din afara juris- 
dictiei mele si ce fel de raspuns sa dau credinciosilor din Sebasta si, 
In fine, ce atitudine sa iau fata de propunerile lui Evagrie, as fi avut 
nevoie sa ma documentez printr-o intilnire personala cu Prea Sfmtia 
Ta, dar a trebuit sa renunt si la aceasta placere din pricina starn proaste 
a sanatatii mele. Daca pot- gasi vreun om care sa poata veni urgent 
pina aici, fa-mi placerea si-mi trimite raspuns la toate aceste nedume- 
riri. Daca nu, roaga-te lui Dumnezeu sa-mi vina in minte ce anume tre- 
buie faCUt. .jr. - + ei 

Rinduieste sa se pomeneasca si despre noi la smod. Roaga-te si 
Proa Sfintia Ta pentru mine, cere-o si poporului s-o faca, pentru ca in 
zilele si ceasurile cite mi le mai harazeste Dumnezeu pe pamrnt sa ma 
lnvrednicesc a-I sluji cu cit mai multa cuviinta. 



EPISTOLA 139 
Catre locuitorii din Alexandria 
Scris- in anul 373 

I 

Am auzit de multa vreme vorbindu-se despre prigoanele care au 
bintuit in Alexandria si in restul Egiptului \ iar sufletul meu a fost im- 
presionat, dupa cum era si firesc, caci mi-am dat seama ca aici era vorba 
de o mestesugire a unui razboi diabolic. Caci cind diavolul vedea ca 
in vremea persecutiilor inscenate de pagini Bisericile se mmulteau si 
mai mult si devenau mai infloritoare, isi schimba planul si nu mai 

4 Care era la Antiohia. In Iconium dupa moartea lui Faustin a urmat un semi- 
nrinn loan iar dupa el, Amfilohie, confidentul Sfintulm Vasile. 

Emnipe St. Vasile sa incurajeze pe alexandrini cu epistola aceasta. 



scKiHom 325 

lupta pe fats, ci ne Intindca capcane tainice, ascunzlnd planul urit al 
vrajmasilor sub numele pe care-1 au pretutindeni, ca s5 suferim si noi 
aceleasi lucruri ca si parin^i nostri, farS ca noi sa fi parut ca suferim 
pentru Hristos, pentru ca de acum si prigonitorii nostri aveau nume de 
crestin 2 . Multa vreme m-am gindit la aceste lucruri, izbit de uluire la 
vestea celor petrecute. Intr-adevar mi-au thiit amindoua urechile cind 
am auzit de nerusinata si uricioasa erezie a prigonitorilor vostri, cind 
am auzit ca nu respectau nici virsta, nici muncile vietii calugaresti, nici 
prietenia dintre popoare ; mergeau pina acolo incit chinuiau trupurile, 
necinstindu-le, trimiteau in surghiun oamenii si jefuiau de toate bunu- 
rile pe cei pe care nu i-au gasit, fara teama de condamnarea oamenilor, 
fara sa se gindeasca la groaznica pedeapsa a Dreptului Judecator ! Aceste 
stiri m-au inmarmurit si putin a lipsit sa nu-mi ies din fire. Dar la aceste 
ginduri s-a mai adaugat inca unul : nu cumva Domnul a parasit cu to- 
tul Biserica ? Nu cumva prin aceste grozavii isi faceau intrarea in cea- 
sul din urma si apostazia, ca sa se descopere, in sfirsit, eel nelegiuit, fiul 
pierzarii, vrajmasul care se ridica impotriva a tot ce se numeste Dum- 
nezeu 3 sau altceva vrednic de cinstire ? 

II 

Totusi, daca aceasta incercare e trecatoare, indurati-o, voi buni lup- 
tatori ai lui Hristos, si chiar daca lucrurile sint menite pierzarii sa nu 
ne descurajam in fata evenimentelor actuale, ci sa asteptam din cef 
«nadejdea si aratarea Marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus 
Hristos» 4 . $i daca-i adevarat ca toate acestea se vor desfiinta 5 , iar 
chipul acestei lumi se va schimba, ce trebuie sa fie atit de uimitor ca 
si noi, care sintem o parte din faptura, vom gusta din suferintele obs- 
testi si vom fi sortiti durerilor proportionate puterilor noastre, pe care 
ni le rinduieste Dreptul Judecator ? Intr-adevar, El nu ingaduie «sa fim 
ispititi mai mult decit putem» 6 , ba ne rezerva si calea de a iesi din ea, 
pentru ca sa putem s-o induram. Ceea ce va asteaptS, fratilor, sint cu- 
nunile mucenicilor, ceata marturisitorilor, care stau gata sa va intinda 
miinile si sa va primeasca in rindul lor. Aduceti-va aminte de sfintii de 
altadata : nici unii n-au fost socotiti vrednici de cununile rabdarii pen- 
tru ca au trait in placeri sau pentru ca s-au pus in slujba lingusirilor, 
ci toti au fost supusi pirjolului marilor patimi si au adus dovezile vred- 



2. Numele de cre?tini. 

3. 7/ Tes-. 2, 3, 4 

4. Tit 2, 13. 

5. II Petru 3, 11 

6. J Cor. 10, 13. 



«2() HKINTIM. VAKII.tf l!KI, MAKK 

nicioi lor. Unii au primit proba batjocurilor si a biciuirilor, altii au tost 
tdiati cu fierastraul, altii au murit taiatf de sabie 7 . Fcricit cino a fost 
socotit vrodnic sa sufere pentru Hristos ! Mai fericit si eel care a in- 
cerrat si mai mari suferinte pentru ca «patimirile vremii de acum nu 
sint vrednice de marirea care ni se va descoperi» 8 . 

Ill 

DacS a§ putea as veni si eu la voi, pentru ca nu pun pret pe nimic mai 
mult ca pe intilnirea cu voi, ca sa vad pe luptatorii lui Hristos, sa va 
tmbr&tisez si sa iau parte la rugaciunile voastre si la darurile dumne- 
zeiesti de care v-ati impartasit ; dar intrucit am un trup macinat de o 
boaia cronica, incit nu pot nici macar sa ma ridic din pat, si intrucit mulfi 
sint pusi sa ne pindeasca si, asemenea unor lupi rapitori, pindesc mo- 
mentul cind vor putea sa sfisie turma lui Hristos, vin sa va vizitez prin 
aceast'a scrisoare. Va rog, mai iritii de toate, sa faceti pentru mine ru- 
gaciuni staruitoare ca sa fiu considerat vrednic, eel putin in zilele si 
ceasurile cite mi-au mai ramas, sa slujesc Domnului dupa Evanghelia 
Imparatiei, in al doilea rind, sa-mi iertati slabiciunea si incetineala apa- 
satoare a scrisorii. Abia daca am putut afla un barbat care sa ne poata 
indeplini dorinta, vorbesc despre fiul nostra, calugarul Eugeniu. Prin 
mijlocirea lui va mai rog o data sa faceti rugaciuni pentru mine si pen- 
tru intreaga Biserica si sa ne raspundeti, instiintindu-ne despre starile 
do lucruri de la voi, pentru ca fiind lamurit privitor la acest lucru, sa 
fim si noi intr-o stare sufleteasca mai buna. 



EPISTOLA 140 
Catre Biserica din Antiohia l 

I 

Cine-mi va da mie aripi de porumbel, ca sa zbor pina la voi si 
s& ma odihnesc 2 , si astfel sa-mi astimpar dorul de a ma intilni cu dra- 



7. Evr. 11, 37. 

8. Rom. 8, 18. 

1. Ce lunga a fost asteptarea ortodoc^ilor din Antiohia si de cita ratodare au 
trc-buit sa dea ei dovada ! Daca au fost grele zilele prin care au trecut, in sec. IV, 
comunitatile din Alexandria ?i Constantinopol din pricina presiunii ariene, in schimb, 
lii Aiiliohin, siluatia a fost si mai grea, atit pina la anul 360, cind a ajuns arhiepiscop 
Mclc-tiP, tit si dupa aceasta data, intrucit s-a adincit asa-numita «schisma din An- 
tiohia", care a durat, cu intreruperi, aproape 40 de ani, cind doua (?i de la un timp 
ti'ci) particle se macinau intre ele. Meletie a fost nevoit sa se refugieze in Armenia, 
in loc.iJil.itcii Gitasa, undo a stat in cele mai strinse legaturi cu Sf. Vasile, care a 



WKMOIU 'XJJ 

gostcd Voaslra ? Din ncioriuro imi lipsosc nu numai aripilc, ct si putoroa 
trupului mi s-a sLIbanogit in urmu bolii indelungate, iar acum m-au 
zdrobit cu totul si supar3rilo care nu so mai termina. Caci cine poate 
avea un suflet tare ca diamantul sau ce obraz ar fi atit de gros si de 
nesimtit incit sa nu auda din toate partile geamatul multimilor intonat 
ca un plins unison si uniform si sa nu se imbolnaveasca de suparare, sa 
nu se girboveasca pina la pamint, macinindu-se cu totul in urma atitor 
griji impovaratoare ? Dar Dumnezeu Sfintul sa ne dea putere sa scapam 
din aceste incurcaturi fara iesire si sa ne harazeasca usurare dupa atitea 
munci ! De aceea as dori ca si voi sa avetl parte de mingiiere, si, intariti 
de bucuria acestei nadejdi, sa trecet,i mai usor peste necazurile si su- 
ferintele de acum. Pentru ca daca ne platim datoria pentru pacate, atunci 
loviturile pe care le-am primit pina acum par a fi destule pentru a in- 
latura de la noi de acum inainte mlnia lui Dumnezeu, iar daca vom fi 
fost chemati ca prin aceste incercari sa ne luptam pentru crestinatate, 
atunci Domnul, Care judeca valoarea acestei lupte, nu va ingadui sa 
fim incercafi peste puterile noastre, iar pentru suferintele de pina acum 
ne va rasplati cu cununa rabdarii si a nadejdii in El. Sa nu slabim, asa- 
dar, curajul luptei noastre pentru credinta, nici sa ne facem zadarnice 
chinurile pe care le-am rabdat pina acum ! Caci nu dupa un singur act 
de curaj si nici dupa vreo suferinta scurta se poate vedea cit e de mare 
puterea sufletului, ci Domnul, Care ne pune la incercare inimile, vrea 
ca sa primim rasplata dreptatii numai dupa ispitiri indelungate si pline 
de rabdare. 

Sa ne pastram, dar, statornicia cugetului, sa ne intarim si mai mult 
temelia credintei in Hristos si atunci nu va intirzia nici ajutorul. Cum 
zice Apostolul, «va veni si nu va intirzia» 3 sau cum se spune in Legea 
veche «asteapta intristare peste intristare, nadejde peste nadejde, inca 
putin si te voi izbavi» 4 . lata asa stie sS mingiie Duhul Sfint pe fiii Sai 
prin fagaduinta celor viitoare. Pentru ca intr-adevar, dupa intristare vine 
nadejde, iar ceea ce nadajduim e foarte aproape de noi. Si chiar daca 
am vorbi de timpul cit dureaza viata unui om, va trebui sa spunem ca e 
vorba de un rastimp mult prea scurt in comparatie cu viata cea fara de 
sfirsit, pe care ne-o asigura nadejdea noastra. 



luptat in toate chipurile ca sa-1 rea$eze pe tron, dar lucrurile nu s-au putut in- 
drepta decit dupa moartea lui Valens, cind Sf. Vasile nu mai traia. In aceasta scri- 
soare Sf. Vasile se adreseaza direct comunitatii, date fiind starile descrise mai sus. 
Meletie lipsea din Antiohia de 8 ani. Sf. Vasile ii mingiie si ii consoleaza : «aju- 
torul va veni, nu va zabovi !». Ii roaga sa Una nestirbit crezul niceean. Poate de 
grija exactitatii acestui crez va fi ezitat si el sa completeze mai devreme invStatura 
despre Duhul Sfint. Cf. Y. Courtonne, a.c. II, 61—62, note. 

2. Ps. 54, 76. 

3. Evr. 10, 37. 

4. Isaia 28, 10. 



•J28 llMN'rut. VAHII.K I'M, MA11K 

II 

Cit dospre mSrturisirea de credinfS, noi nu vrem s& primim alia 
mai noufi, asa cum au incercat sa ne prezinte altii, dar nici nu indraz- 
n im sii compunem alta iesita din mintea noastra, ci numai ceea ce ne-au 
iiiv&tat Sfintii Paring, numai pe aceea o popularizam printre cei care 
nc intreaba 5 . Caci ea s-a inceta|enit la noi de atunci de cind Sfintii Pa- 
ri nti ai Bisericii au redactat-o in scris cu ocazia intrunirii sinodului de 
la Niceea si credem ca aceeasi marturisire o aveti pe buze si voi, iar 
pontru a nu cadea din vina leneviei, iata noi o reproducem aici cuvint 
cu cuvint : 

«Cred intr-unul Dumnezeu, TatSl Atottiitorul, Facatorul tuturor celor 
nevSzute si al celor vazute. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu, Unul-Nascut din Tatal, adica din fiinta Tatalui, Lumina din 
Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, 
de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut, atit cele din cer, cit 
.<>i cele de pe pamint. Carele pentru noi oamenii $i pentru a noastra 
mintuire S-a pogorit din ceruri, S-a intrupat, facindu-Se om, a patimit 
?i a inviat in a treia zi, S-a inaltat la cer §i iara§i va sa vie sa judece 
viii si mortii. Si intru Duhul Sfint. 

Iar cei ce spun ca a fost un timp cind Fiul nu era si ca nu exista 
Inainte de a se fi nascut (cu trup n.tr.), pentru ca s-a facut din nefiinta, 
oi bine, pe acesti oameni care sustin ca Fiul e fie de alta ipostaza, fie 
din alta substanta (decit Tatal), Fiul fiind deci supus schimbarii sau 
alterSrii, pe toti acestia Biserica catolica si apostolica ii da anatemei». 

lata, asadar,' ce trebuie sa credem (noi crestinii). Intrucit invatatura 
dospre Duhul Sfint nu s-a precizat pentru ca pe atunci inca nu iesisera 
la iveala pnevmatomahii (luptatorii contra Duhului Sfint, n.tr.), Parin|ii 
n-au vorbit nimic despre nevoia de a anatematiza pe cei ce spun ca 
Duhul Sfint tine de firea zidita si slujitoare. Or, in Dumnezeiasca si 
Fericita Treime n-a existat absolut nimic din lumea celor zidite. 



EPISTOLA 141 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 

Scrisa in vara lui 373 

I 

Am primit deja doua scrisori de la divina si desavirsita Ta intelep- 
ciune. Cea dintii descria plastic cu cita nerabdare am fost asteptat do 



A se vcdeu !ji actul de sub nr. 125. 



Ht'Kiaoiti 320 

catre poporul de sub jurisdictja Proa Siintioi Tale si cita amaraciune 
am provocat prin noparliciparea la acel prea sfint sinod. A doua, de fapt 
anterioara dacS o apreciem dupa" scris, dar care mi-a fost inminata mai 
tirziu, cuprindea indemnul vrednic de Tine, dar necesar si mie, ca sa 
nu neglijez Bisericile lui Dumnezeu si sa las putin cite putin pe seama 
dusmanilor conducerea treburilor, fapt care ar face sa creasca autori- 
tatea lor, iar a noastra sa scada. Cred ca am raspuns la fiecare in parte. 
Totusi, intrucit nu sint sigur ca cei carora le-a fost incredintata 
slujba transmiterii corespondentei au pastrat raspunsurile mele, as vrea 
sa ma apar personal de amindoua aceste probleme. Privitor la absenta 
mea consemnez un motiv foarte adevarat, a carui justificare cred ca va 
fi ajuns si la Prea Sfintia Ta : am fost retinut de o boala a carei gravi- 
tate m-a coborit pina aproape de portile mortii. Chiar si acum cind 
scriu aceasta scrisoare scriu coplesit de urmarile acestei boli, care sint 
atit de grele incit ar ajunge unuia sa spuna ca asemenea incercari sint 
foarte greu de suportat. 

II 

# 

Sa stii ca nu din neglijenta mea au fost tradate interesele Bisericii 
in favorul adversarilor ! In aceasta privinta as vrea ca Prea Sfintia Ta 
sa stii ca fie din lene, fie in urma unei atitudini inca indoielnice si lipsite 
de loialitate fa^a de mine, sau chiar din cauza impotrivirii pe care sino- 
dul o face faptelor bune, episcopii cu care stau in comuniune nu vor sa 
ma ajute. 

In aparenta cei mai multi sintem uniti unii cu altii, ceea ce a facut 
de pilda si bunul episcop Bosporius din Coloneea. In realitate, insa, 
episcopii nu-mi dau nici un ajutor in problemele de cea mai stringenta 
necesitate. Poate si aceasta descurajare, mai mult decit altceva, ma im- 
piedica sa-mi recistig puterile, pentru ca in continuu crizele reinvie in 
urma supararilor mele tot mai mari. Ce-as putea face singur, cita vreme 
canoanele, stii bine, nu dau unuia singur raspunderi de asa mare im- 
portanta ? Si totusi, ce metoda n-am incercat ? La ce judecata n-am facut 
apel fie prin scris, fie prin intrevederile avute ? Doar au venit pina in 
oras la zvonul ca as fi murit. Intrucit, insa, Dumnezeu a hotarit sa ma 
afle inca viu, le-am adresat cuvintele pe care le meritau. M-au respectat 
cit am fost de fata si au fagaduit tot ce se cadea, dar din clipa in care 
am plecat din mijlocul lor s-au grabit sa revina la vechile lor pareri. 
So vede ca am parte si eu de acea stare de lucruri cind simt limpede 



330 



nrlNTui. vamm.k: cki, maun 



cci Domnul mil parilseslo, pontru cii dragostea s-a rdcit si fciradclogea 
s-a inmultit, ram zice Scriptura 1 . 

Sa dea Dumnezeu sa prisoseasca macar rugile Tale atit de puter- 
nice pe lingS El ! Atunci, intr-adevar, vom putea fi si noi de ceva folos in 
wpsIp greutati, ori macar sa ne ocoleasca osinda, daca nu putem sa no 
fmplinim scopul stradaniilor. 



EPISTOLA 142 
Catre un contabil al prefecturii 

Scrisa in anul 373 

Am strins pe toti fratii nostri horepiscopi, in ziua de pomenire a fe- 
ricitului Eupsihios 1 , ca sa le fac cunostinta cu Dumneata. Intrucit insa 
ai lipsit, trebuie sa-i infatisez prin scris desavirsirii Tale. Cunoaste, dar, 
po acest frate, vrednic de increderea intelepciunii Tale, intrucit e tema- 
tor de Dumnezeu. Pentru cele ce va informa buna ta vointa in legatura 
cu cei nevoiasi, binevoieste si crede-1 ca pe un om care spune adevarul, 
iar Tu daruieste celor saraci ajutorul de care esti in stare. Te rog tot- 
odat3, sa vizitezi un azil de saraci, din tinutul invecinat, si sa-1 scutesti 
cu totul de dari 2 (hotarire care a placut mult colegului tau : sa scu- 
tc?ti de sarcini obstesti mica proprietate a saracilor). 



EPISTOLA 143 

Unui alt contabil 

Scrisa in 373 

Daca ar fi cu putin^a sa vin personal la Domnia Ta 1 , as face eu 
Insumi un raport complet despre teriiele pe care voiesc sa le discutam 
^L as lua apararea saracilor. Dar intrucit starea rea a sanatatii si ocu- 
patiile mele ma impiedica, trimit pe acest frate horepiscop in locul meu 
si Te rog sa-i dai atentia sincera si sa-1 folosesti ca sfetnic : sa fii con- 
vins ca-i in stare, om intelept si prieten al adevarului ce este, sa dea 



1. Malei 24, 12. Neputind participa nici la serbarile de hram din Samosata, nici 
la pi'imul s'mod din Antiohia, Sf. Vasile declara ca nu numai boala grea 1-a opril, 
(1 nidi uli-s dczbinarea dintre colegii sai, lipsa lor de entuziasm, invidia lor. Sa fi 
fost in parte ^i o lipsa de tact a Sfintului ? Poate. 

1. Eupsihios era comemorat la data de 7 sept. Murise sub Iulian Apostatul (el. 
(•p. 100). 

'..'. Si' iutervine pentru scutirea de dari a unui azil. 

1. Numai in aceasta singura epistola Sfintul Vasile foloseste trei formulc dilc- 
ri to cle politeto, z'.ii'.oz"^, zslnozr--, si tppovTiai!;. 



sciimom 331 

sfaturi despre problemele ce se ivesc. DarS binovoiesti, Te rog s& vizitezi 
caminui do sSraci pn care-1 conduce, si am convingerea ca nu-1 vei ocoli, 
caci nici Tu nu esti necunoscator al acestei lucrari ; si dupa cum mi-a 
spus cineva, Tu insuti intretii unul din azilele din Amasia 2 din venitul 
pe care ti 1-a dat Dumnezeu, iar cind vei vedea acest asezamint, ii vei 
da tot ce-i va lipsi. Si confratele tau 3 mi-a fagaduit bunavointa pentru 
azilele de saraci. Iti spun acest lucru nu pentru ca si Tu sa-1 imiti (caci 
in chip firesc Tu trebuie sa fii pentru alfii o pilda in bine), ci pentru ca 
sa stii ca si al^ii ne-au daruit in aceasta privinta semne de onoare. 



EPISTOLA 144 
Unui inspector regional l 
Scrisa in anul 373 

Sint convins ca ii cunosti pe acest om pe care 1-am intilnit in oras. 
Totusi ti-1 prezint si-1 recomand, prin aceasta scrisoare, ca pe unul 
care-ti va fi de folos in multe lucruri pe care le ai la inima, datorita in- 
|elepciunii si evlaviei cu care poate propune ce trebuie facut. Pentru 
ceea ce mi-ai vorbit la ureche e momentul sa vorbesti deschis acum, dupa 
ce fratele de care ti-am vorbit iti va face un referat despre situatia 
saracilor. 

EPISTOLA 145 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1 
Scrisa in august 373 

Cunosc nenumaratele oboseli pe care le induri in folosul Bisericilor 
lui Dumnezeu, dupa cum nu mi-au ramas nestiute nici multele treburi 
pe care le ai, iar toate acestea nu le faci la intimplare, ci pentru ca 
stii ca asa-I place lui Dumnezeu. Sint nelinistit si din pricina «vecinu- 
lui» care v-a fost pus in circa, incit fiecare din voi, ca sa nu se vada 



2. Din nou scutire pentru un azil din Amasia. 

3. Suvxpocpoc = doica. Ar fi vorba deci de fiul doicii care 1-a hranit si pe Sf. Vasile 
(P. Hristu, a.c. II, 331). 

1. Subiect similar cu cele doua anterioare. Chiar si din putinele stiri care se 
dau aici se poate admira pina unde s-a intins activitatea filantropica a Sfintului Vasile 

1. In anul 372 Sf. Vasile vizitase pe prietenul sau Eusebiu de Samosata, care-i 
fagaduise ca-i va intoarce vizita in anul viitor. Pretextind prezenta unui inalt demnitar 
imperial, Eusebiu se scuza, fapt relatat intr-un limbaj de usoara ironie de catre Sf. 
Vasile. Nu se stie cum s-au petrecut lucrurile, dar la scurta vreme dupa anul 373 
imparatul Valens — care venise sa viziteze Siria (deci si Samosata) — va semna de- 
crctul de surghiunire in Tracia a lui Eusebiu, cum ne arata epistolele 162, 183, 198, 
239, 2G8. Deci «vecinul» era imparatul insuti. 



332 



HKtNTUt. VAHII.E CKL, MARK 



cu eolalalt, sfntoti, asemenea unui pui de pasSre incremenit de frica 
uliului si care n-are voie s3 se indepSrteze de cuibul lui. Nimic din aces- 
tea nu ramine ascuns. Dar dorinta e un sentiment atit de putemic incit 
e in stare sa se faca stapin pe eel care o are, putind nadajdui lucruri 
neprobabile si putind savirsi fapte neasteptate. Mai ales nSdejdea, pe 
care ne-o punem in Domnul, e mai puternica decit toate. Caci ea nu-i 
doar o simpla pofta nesocotita, ci puterea credintei este cea care ma 
face sa sper ca o punte peste cele de netrecut se va intinde si ca vei 
trece cu usurinta peste toate piedicile numai ca sa vezi pe cea mai iubita 
dintre Biserici si, desigur, ca sa fii vazut si tu de ea. Acesta va fi pentru 
ea eel mai pretios dintre toate bunurile : sa priveasca fata Ta si sa-ti 
asculte glasul 2 . 

In acest sens nu cumva sa le slabesti nadejdea, pentru ca anul tre- 
cut, cind ma intorceam din Siria, am adus acea promisiune pe care am 
luat-o de la Tine, iar cind a auzit, pe ce culme crezi ca am urcat Biserica 
prin acele fagaduinte ? Sa nu amini cu o alta ocazie vizitarea ei, prea 
minunatule ! Pentru ca s-ar putea s-o vezi si alta data, dar atunci nu 
impreuna cu mine, intrucit boala ma preseaza sa ma retrag grabnic din 
aceasta viata dureroasa. 



EPISTOLA 146 
Catre Antioh i 
Scrisa in anul 373 

N-am sa te invinuiesc nici de lene si nici de lipsa de grija pentru 
ca ai rSmas mut atunci cind s-a ivit prilejul de a scrie. Salutul pe care mi 
1-ai trimis prin aceasta mina atit de pretioasa il socotesc mai de pret de- 
cit multe alte scrisori. Drept raspuns te salut si eu si te indemn sa te legi 
fierbinte sa-ti mintuiesti sufletul, stapinind prin cugetare toate patimile 
cflrnii si pSzind mereu gindurile la Dumnezeu in casa sufletului tau ca 
intr-un fel de templu sfint. La fiecare lucrare si la fiecare vorba sa ai 
inaintea ochilor tribunalul lui Hristos, pentru ca lucrarile tale, una cite 
una, fiind legate de acest amanuntit si ingrozitor examen, sa-ti aduca 
miirire in ziua rasplatii, cind vei fi considerat vrednic de lauda in fata 
intregii creaturi. Daca acest mare om 2 ar primi sa faca drum pina la 
noi, n-ar fi un mic cistig sa te vedem si pe Tine impreuna cu el in tara 
noastra. 



2. Nu era lucru usor sa parcurgi peste 250 km pentru o asemenea vizita. 

1. E vorba do un nepot al lui Eusebiu de Samosata. Lui i se adreseaza si ep. 168. 

2. liusobiu, unchiul lui Antioh. 



■CHMoni 333 

EPISTOLA 147. 
CStre Aburgios l 
Scrisa in anul 373 

Pina acum credeam ca e uji simplu mit istorisirea lui Homer, cind 
citeam partea a Il-a in care se povesteau suferintele lui Odiseu. Dar 
cele ce mi se pareau pina acum un simplu basm, de necrezut, m-am in- 
vafat sa le consider cu totul verosimile cind am auzit, de nenorocirea 
neasteptata care a dat peste Maxim, eel vrednic in toate privinfele. 

Intr-adevar si Maxim era capetenia unei napiuni cu totul apreciabile, 
eel pupin tot atit cit s-a dovedit si Ulise, generalul chefalienilor. $i 
dupa cum Ulise, care adunase mari bogapli, s-a intors acasa cu mina 
goala, tot asa si pe acesta nenorocirea 1-a adus in asa stare incit a tre- 
buit sa se arate in fa|a compatriotilor sai in zdrent,e straine. Poate ca 
aceste mizerii cumplite le-a primit Ulise din pricina ca a indirjit pe 
Listrigoni si pentru ca a cazut sub apasarea Scilei, care, sub infat,isare 
de femeie, avea o cruzime si o ferocitate de ciine. 

Dupa ce, asadar, abia a putut scapa cu greu de aceasta inevitabila 
furtuna, Maxim te roaga, prin mijlocirea mea, sa-pl aduci aminte ca-i 
din acelasi neam cu mine si, intristat cum e firesc sa fii pentru necazuri 
atit de nemeritate, sa nu ascunzi situatia lui sub valul tacerii, ci s-o 
faci cunoscuta oamenilor de la conducere. El cere sa i se dea un ajutor 
oarecare impotriva calomniei pornite impotriva lui, si daca acest ajutor 
nu vine, sa fie macar demascata intentia celui care 1-a insultat. Ar fi, 
astfel, o consolare suficienta pentru un om care a cazut victima unei 
nedreptati, daca ar vedea osindita in fata lumii rautatea celor ce au 
complotat contra lui. 

EPISTOLA 148 
Catre Traian i 
Scrisa in anul 373 

Multa mingiiere aduce celor intristaU chiar si numai faptul ca poti 
si tu sa le plingi durerile, cu atit mai mult atunci cind gasesti barbate 

1. Fostul guvernator al Capadochiei, Maxim, cazuse in dizgrafie, de aceea Sf. 
Vasile roaga pe generalul Aburgios sa intervina pentru el ca sa fie reabilitat macar 
din punct de vedere moral, Sa fi fost pricina caderii lui calomniile stirnite' de relatiile 
lui Maxim cu o femeie, la care se face aluzie prin cuvintul «Scila» ? (P. Hristu, a.c, 
II, 228). Nu se stie. 

1. O noua interventie pentru acelasi guvernator Maxim, de care ne vorbise epistola 
98. Acum cind a cazut si el in dizgratie si cind a pierdut tot ce avusese, Sf. Vasile 
intervine catre actualul guvernator, Traian. Cf. si ep. 147. 



334 



SVINTUL VAS11.E CEL MARK 



ill sluro sii simla alaluri do <>i durerile, datorita sentimcntelor lor nobile. 
A$a e si cazul prca veneratului frate Maxim, fost conducator al patriei 
noaslre : dupa ce a suferit ca nimeni altul, fiind golit de tot avutul 
mostcnit de la fatal sau precum si de tot ce agonisise in decursul aler- 
yiiturilor sale incoace si incolo, dupa ce a indurat nesfirsite suferinte, 
imbolnavindu-se, fara sa-si fi putut apara si drepturile sale cetatenesti 
pentru care se zbate si ultimul cetatean liber, dupa ce, dar, a patimit 
alHa, mi s-a plins de toate aceste dureri si mi-a cerut sa-ti infatisez si 
<>u pe scurt toata aceasta epopee de Iliada care 1-a coplesit. 

lar eu, intrucit n-am gasit alta cale sa-i inlatur nici una din acesle 
nonorociri, i-am facut bucuros placerea de a aduce la cunostinta Exce- 
lentei Tale citeva din cele pe care le-am auzit istorisindu-se despre el. 
Faptele care s-au petrecut merg pina acolo incit dovedesc rautatea 
vinovatului, ne conving ca victima face parte din ceata celor vrednici 
de mila, intrucit chiar si numai faptul ca a fost napastuit atit de greu 
c un semn ca a fost rinduit de Dumnezeu la astfel de incercari. 

Dar pentru Maxim e destula mingiiere, pentru toate nenorocirile 
cite au dat peste el, faptul ca Tu il privesti cu un ochi binevoitor si ca 
se indreapta si peste el o razS din bunatatea Ta, de care se impartasesc 
atitia altii. To|i sintem convinsi ca influenza Ta va fi arma hotaritoare 
in fata judecatii. Iar eel mai indreptatit intre toti este aducatorul acestei 
scrisori, care a cerut-o cu gindul ca va fi de folos. O ! daca 1-am putea 
vedea si pe el vestind, impreuna cu atitia altii, din toata puterea glasului 
sau laude la adresa ExceleYitei Tale ! 



EPISTOLA 149 
Catre Traian i 

ScrisS in anul 373 

Ai putut vedea si Tu privelistea nenorocita care a dat peste Maxim, 
acest om socotit altadata intre cei mai bine vazuti, iar astazi dintre 
cei mai nefericiti, dupa ce fusese inaintetocmai in fruntea patriei noas- 
tre, mai bine n-ar fi fost ! Ma gindesc ca multi se vor scirbi de condu- 
cerea popoarelor daca dregatoriile ei cele mai de frunte sfirsesc in chipul 
acesta. Ce nevoie am avea sa istorisim amanuntit tot ce am vazut si am 
auzit unui om care, prin m'area sa pricepere, e in stare sa ghiceasca ce 
a mai ramas nespus din faptele care au avut loc ? Nu mi se va parea 
fiira rost sa spun ca desi invinuirile aduse acestui om inainte de sosirea 



1. C) noua revenire la aceeaji problema ca $i precedenta. 



Bcnmom 335 

'J a tiici shit niullo si grele, lolusi ccle cunoscule dupa venirea Ta s-au 
dovedit a fi si ele pilda de mare omenie si cinste ! In orice caz, s-a exa- 
gerat foarte mult in calomnierea, in pagubirea si in purtarea urita fata 
de el prin masurile pe care vicarul le-a scornit impotriva lui. 

Mai nou, acest vicar 2 a venit cu o intreaga trupa sa-si completeze 
nelegiuirile. Daca nu-ti pui deasupra osinditului mina Ta ocrotitoare, 
este de prisos sa-t,i cer sa fii binevoitor. Totusi, vrind sa ajut pe acest 
om, rog bunatatea Ta sa adauge la harul men ceva din rivna fireasca 
spre bine, pentru ca folosul rugamint,ii facute pentru acest om sa apara 
cu claritate. 

EPISTOLA 150 
Catre Amfilohiu, ca din partea lui Heraclide * 

Scrisa tn anul 373 

I 

Imi aduc aminte despre ce vorbeam odata impreuna si n-am uitat 
nici ce-am zis eu nici ce-am auzit spunind luminapia Ta, cu toate ca 
acum lucrurile lumesti nu ma mai atrag. Cu toate ca inima mea e si 
astazi aceeasi' si nu m-am rupt cu totul de omul vechi, eel putin in afar a 
si in ce priveste indepartarea de lucrurile veacului, totusi cred ca de 
acum m-am ridicat oarecum la calea vietuirii in Hristos. Stau de vorba 
cu mine insumi intocmai ca si cei care, planuind sa porneasca cu vaporul 
pe mare, cauta sa scruteze semnele vremii. Navigatorii au nevoie de 
vint prielnic pentru drum, pe cind eu, de cineva care sa ma indrume si 
sa ma treaca singur prin valurile amare ale vietii. 

Dupa cite socot, as avea nevoie mai intii de un friu sa-mi infrineze 
imboldirile tineretii, iar in al doilea rind de niste pinteni 2 , care sa ma 
imboldeasca pe drumul pietatii. Iar cea care mi le da pe amindoua e 
mintea, care uneori imi cerceteaza lipsa de disciplina, alteori imi im- 
boldeste trindavia sufletului. Mai am nevoie, apoi, si de alte leacuri 
care sa-mi spele necuratia izvorita din nepasare. Pentru ca Tu stii in- 
tr-adevar ca noi care ne obisnuiram de multa vreme cu viata lumeasca 



2. Cf. ep. 225. 

1. Heraclide era prietenul lui Amfilohiu, viitorul episcop de Iconium. Termiriasera 
aceea§i ?coala $i profesau retorica pina ce intr-o buna zi s-au hotarit amindoi sa se 
calugareasca ?i sa urmeze oalea Sfintilor Vasile si Grigorie Teologul. Intre timp Hera- 
clide viziteaza pe Sf. Vasile si se entuziasmeaza de lucrarea lui, raminind in Cezareea. 
Amfilohiu acuza pe Sf. Vasile ca i-a «sedus» prietenul. Epistola de fata constituie 
raspunsul Sf. Vasile, dar «ca din partea lui Heraclide». Ea e o pledoarie pentru un 
crestinism al faptei. 

2. Diogene Laertios, a.c, IV, 6, trad. rom. p. 235. Legenda spune ca desi batrin, 
Platon s-a dus o data la o pravalie sa cumpere friu si pinteni ; friul pentru eel mai 
ayer dintre elevi (Aristotel) si pintenii pentru eel mai incet in cugetare (Xenocrate). 



336 S KtNTlll. VAiMI.K CKL M/VBB 

do la bara avocfiteasca nu prea sintem zgirciti la vorbe si nu prea 
punem nici o pazd asupra inchipuirilor, care se stlrnesc in cugetul nos- 
tru sub influenta celui rau. Pe de alta parte, cSdem prada trufiei si nu 
ne dam inapoi de a ne vedea pe noi insine ca fiind intre cei mai buni. 
Impotriva acestor lipsuri cred ca am nevoie de un dascal bun si experi- 
mentat. Dar si mai mult, am nevoie de curatenia ochilor sufletesti, pentru 
ca fiind eliberat de orice meteahna provenita din ignoranta, sa pot 
scruta frurhusetea maririi dumnezeiesti, ceea ce nu pot crede c-ar fi 
rodul unei stradanii marunte, dar nici c-ar fi un lucru lipsit de impor- 
tanta. 

$tiu sigur ca acestea sint lucruri pe care le vede si luminatia Ta 
si la fel doreste sa existe si cineva care sa ma ajute in aceste stradanii, 
iar daca intr-o buna zi Dumnezeu imi va ajuta sa Te intilnesc e limpede 
ca voi invata mai multe despre cele de care trebuie sa ma ingrijesc. In 
momentul de fata, din pricina ignorantei mele, nici macar nu-mi dau 
seama cite-mi lipsesc. Cu toate acestea nu m-am pocait de la bun in- 
ceput, dar nici nu sovaiesc sa pasesc spre tinta unei vie^i mai induhov- 
nicite. Pentru aceea s-ar putea ca Tu sa fi fost ingrijorat din pricina mea, 
nu cumva intorcindu-ma cindva inapoi, sa ajung si eu stana de piatra, 
cum s-a intimplat de mult cu o femeie oarecare 3 . E drept ca slujbasii 
statului ma urmaresc asa cum cauta agentii pe dezertor ; de fapt, insa, 
sufletul meu este eel care ma preseaza, marturisindu-si siesi ceea ce 
am amintit. 

II 

Intrucit ai pomenit de vechile planuri si pentru ca ai declarat ca 
te-ai facut insuti pirisul tau, m-ai facut sa rid cu toata amaraciunea 
in care ma aflu ,• se vede ca tot mai esti inca retor si nu te lasi de in- 
deletnicirea aceasta 4 . In ce ma priveste, vad ca, asa nestiutor cum sint 
(dac& nu ma departez cu totul de adevar), nu exista decit o singura cale 
care duce la Dumnezeu : cea pe care o batatoresc impreuna toti cei ce 
merg spre El, rinduindu-si viata in duhul aceluiasi cuget. Caci unde m-as 
putea duce, Doamne, ca sa pot trai departe de Tine, sa nu traiesc cu Tine 
si sS nu-^i slujesc Tie, dupa ce linga Tine ne-am gasit amindoi min- 
tuirea ? Trupurile noastre vor putea fi despartite unul de altul, dar 
ochiul lui Dumnezeu tot laolalta ne vede pe amindoi, daca, bineinteles, 
viata mea e vrednica sa fie vazuta de ochii lui Dumnezeu. Caci am citit 
undeva in Psalmi : «Ochii Domnului spre cei drepti» 5 . Doresc insumi 



3. Fac. 19, 26. j „ , . A t ., , . . f . 

4. Are dreptate Y. Courtonne (a.c. II, 73) ca acuza adusa lui Amfilohie poato fi 



lntoiirsd lui Heraclide ca un compliment 
5. Ps. 33, 14 



scRiaoni 33 7 

sii vietuiesc si trupeste altituri dc Tine si do toti cei ce si-au exprimat 
aceleasi preferinte ca Tine, si so" petrec zi si noapte indoindu-mi ge- 
nunchii inaintea TatSlui nostru, Care este in ceruri, impreuna cu Tine si 
cu oricine din cei ce se inchina cum trebuie lui Dumnezeu. Caci stiu 
ca rugaciunea in comun aduce mare folos sufletului 6 . De fiecare data 
cind sint aruncat undeva intr-un coltisor al sufletului meu si gem, in- 
trucit pretutindeni ma insoteste acuza ca sint un mincinos, nu mai am 
putere sa ma birui in fata invinuirilor Tale, iar din clipa aceea ma osin- 
desc eu insumi ca sint un mincinos care revine la vechile obiceiuri ale 
omului care nu spune adevarul. 

Ill 

Fiind venit linga Cezareea ca sa cunosc starea de lucruri de aici 
si neputindu-ma abtine sa nu intru in oras, m-am refugiat in azilul sa- 
racilor 7 din apropiere, ca sa ma conving de ceea ce voiam sa cunosc. 
Fiindca dupa obiceiul lui, prea iubitul episcop al lui Dumnezeu se afla 
atunci acolo, i-am expus toate problemele de care mi-ai vorbit Domnia 
Ta. Cite sint cele la care mi-a raspuns el insusi, pe care nu mi-a fost 
cu putinta sa le tin minte, tree cu mult peste marimea unei scrisori. Dar 
daca as incerca o prescurtare a celor spuse de el, atunci adevarata 
masura a saraciei s-ar margini, zice el, la o singura haina, despre care 
aducea destule marturii din Evanghelie. Una era scoasa din cuvintul lui 
loan Botezatorul f «Cel ce are doua haine sa dea si celui ce n-are» 8 .Alta 
era porunca data de Mintuitorul ucenicilor de a nu avea doua haine 9 . 
La acestea mai adauga inca una : «Daca vrei sa fii desavirsit, du-te, 
vmde-ti averea si da-o saracilor» 10 . Tot asa ne-a dat El si pilda cu mar- 
garitarul 11 , unde se spune ca negutatorul care a aflat acest margaritar 
s-a dus sa-si vinda tot ce avea ca sa-1 cumpere. Pe linga acestea am 
mai adaugat si aceea ca nu trebuie sa-si incredinteze cineva lui impar- 
tirea averilor, ci celui caruia i s-a incredintat administrarea bunurilor 
saracilor. Confirmarea acestei practici o scotea din Faptele Apostolilor. 
Intr-adevar, pe vremea acelora, credinciosii isi vindeau averile, aduceau 
pretul si-1 depuneau la picioarele apostolilor, iar ei le imparteau tuturor, 
dupa cum avea nevoie fiecare &. El mai spunea ca trebuie sa ai expe- 
rienta ca sa faci deosebire intre eel aflat cu adevarat in nevoi si eel ce 
cerseste din lacomie 13 . Cine da unui nenorocit da lui Dumnezeu, dar 

6. Un adevar pe care Sf. Vasile 11 afirma adeseori, cf. epist. 97, 207 etc. 

7. A se vedea rugaciunea din timpul Axionului la Liturghia Sf. Vasile. 

8. Luca 3, 11. 

9. Matei 10, 10 ; Marcu 6, 9 ; Luca 9, 3. 

10. Matei 19, 21 ; Marcu 10, 21 ; Luca 18, 22. 

11. Matei 13, 45. 

12. Fapte 4, 34—35. 

13. Didahia color 12 Apostoli 13, 2 (P. S. B. 1, 31). 
22 — St'intul Vasile eel Marc 



338 SFINTUL VASILE CEL MARE 

cine da unui vagabond, .acela arunca banii la ciini, pe care nerusinarea 
il poate face respingator, dar pe care lipsa nu-1 face vrednic de mila. 

IV 

Despre felul in care trebuie sa traim zi de zi, putine a avut de spus, 
cind ne gindim la important^ mare a problemei. De altfel, as dori sa le 
vezi si tu insuti, caci n-ar fi un lucru infelept din partea mea sa micsorez 
cumva expunerea exacta a invataturilor lui. As dori sa-1 vizitam cindva 
impreuna, pentru ca, pe linga ceea ce pastrez pina acum in memorie, 
mintea Ta sa mai afle si altele noi, care ti-ar lipsi. Indeosebi mi-aduc 
aminte de urmatorul cuvint, din multimea celor pe care le-am auzit : in- 
vatatura despre felul in care trebuie sa traiasca crestinul n-are nevoie 
atit de mult de cuvinte, cit mai ales de pilda zilnica. $tiu ca daca n-ai 
fi retjnut de nevoia de a ingriji de batrinet,ea tatalui tau, n-ai fi pus nimic 
altceva inaintea dorului de a te intilni cu episcopul, si nu m-ai fi sfatuit 
sa-1 parasesc si sa ratacesc prin singuratate 14 , E drept ca ne asteapta 
pesterile si stincile, pe cind ajutoarele care ne vin de la oameni nu 
ramin cu noi de-a pururi. De aceea, daca accepti sa-^i dau un sfat, con- 
vinge-1 pe fatal tau sa-fi ingaduie sa te indepartezi de el pentru un 
timp, si sa gasesti pe acest om care cunoaste multe lucruri datQrita 
experientei altora, dar si datorita intelepciunii lui proprii si care e in 
stare sa invete mult pe cei ce vin sa-1 vada. 



EPISTOLA 151 
Catre Eustatie, mare medic i 
Scrisa in anul 373 

Daca scrisorile ne aduc vreun folos oarecare, atunci sa nu oprim 
nici o clipa trimiterea lor, ci sa ne indemnam cit mai des la scris. Caci 
mie imi place sa citesc epistolele oamenilor in^elepti ?i care iubesc pe 
Dumnezeu, insa ca sa stiu daca si Tu gasesti la mine ceva ce te-ar 
putea interesa, singur tu o po|i spune, care ma citesti. Asadar, daca 
n-as fi prins de prea multe ocupatii n-as renunta la placerea de a scrie 
foarte des, caci se spune ca si apa izvoarelor se face mai buna pe ma- 



14. Inca o marturie ca Sf. Vasile nu voia retragerea in pustie, ci comuniune si 
filantropie. 

1. Unui mare medic, poate fost coleg, Sf. Vasile ii face aici o comparatie intre 
cretinism si medicina, ajungind la concluzia ca eel dintii va injelege ca idealul lui 
este sa cinsteasca mai mult decit orice pe Doctorul sufletelor si al trupurilor. A se 
vedea si ep. 189. 



SCRISORI 339 

sura ce se scoate mai des din ea. Oricum, se pare ca recomandarile Tale 
doctoricesti sint de prisos, intrucit nu eu sint eel care cer interventia 
bisturiului, ci numai cei care au cazut si care nu pot fi ajutorati altfel 2 . 
Caci, asa cum spune zicala stoicilor «deoarece evenimentele nu vin cum 
le dorim, trebuie sa le dorim asa cum vin». Cit despre mine, eu nu cred 
ca trebuie sa-mi schimb parerile dupa cum o cer evenimentele, dar nici 
nu sint impotriva ca cineva sa savirseasca fara voie anumite actiuni 
necesare. Voi, medicii, nu vreti sa ardeti rana unui bolnav, nici nu 
vreti sa-i pricinuiti alta suferinta, cu toate acestea si voi trebuie sa 
va resemnati adeseori, plecindu-va in fata grelelor cerinte ale bolii. 
Nici corabierii nu arunca bucurosi o parte din incarcatura, dar ca sa 
inlature scufundarea ei accepta s-o arunce, pentru ca decit sa moara, 
mai bine aleg viata dusa in saracie. Gindeste-te, deci, ca si noi induram 
greu si cu multe plingeri despartirea de cei dusi departe de noi, dar to- 
tusi o induram, intrucit pentru cei care iubesc adevarul nimic nu-i mai 
placut decit sa ai pe Dumnezeu si nadejdea in El. 



EPISTOLA 152 
Catre generalul Victor i 

Scrisa in anul 373 

Daca n-as scrie cuiva as putea fi invinurt de lene sau de uitare, 
dar cum sa te uit pe Tine, al carui nume e pomenit de toti oamenii ? $i 
cum sa ma lenevesc fata de Tine, care te ridici prin marimea slujbei 
peste aproape toti oamenii din Imperiu ? $i totusi cauza tacerii nu e 
greu de ghicit : ma temeam sa nu stingheresc pe un om atit de impor- 
tant. Dar pentru ca la celelalte virtuti ale Tale ai adaugat si pe aceea : 
ca nu numai sa prime^ti scrisori trimise de mine, ci si sa cauti care din 
ele au fost lasate deoparte, iata iti scriu de asta data cu incredere si rog 
de mai inainte pe Bunul Dumnezeu sa Te rasplateasca cu aceeasi cinste 
pe care mi-o nutresti si Tu. Caci ai fost mai harnic decit mine in ruga- 
ciunile pentru Biserica atunci cind ai savirsit tot ceea ce am cerut. In 
ceea ce faci nu doresti sa fii placut oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care te-a 
cinstit, Care U-a harazit bunuri in viata aceasta si-ti va darui si altele 
in viata de dincolo, pentru ca ai umblat pe calea adevarului, pastrindu-ti 
cugetul in dreptatea credintei de la inceput pina la sfirsit. 



2. Aluzie la sentinta «doctorului» Eustatiu (de Sebasta), a] carui sfat de a folosi 
bisturiul pentru amputarea madularelor bolnave din trupul Bisericii nu-i corect, intrucit 
el insu§i s-a segregat, iejind din comuniunea Bisericii. Daca s-ar urma orbeijte sfatul 
lui Eustatiu s-ar putea ajunge chiar la sinucidere. 

1. Probabil ca e vorba de una si aceeasi persoana pomenita si in epistola 153. 



MrtNTt/t. VASII.E CIX MAHB 
340 

EPISTOLA 153 
Catre fostul consul Victor *■ 

ScrisS In anul 373 

De oricite ori mi se intimpla sa citesc vreo scrisoare, prea vred- 
nlcule, tot de atitea ori slavesc pe Dumnezeu pentru ca pastrezi vie 
amintirea mea si nu ingadui nici unei calomnii sa micsoreze dragostea 
pe care ai vrut s-o cau^i inca de la inceput cu cea mai dreapta judecata 
sau in virtutea unei bune obisnuint,e. Rugam, .asadar, pe Dumnezeu eel 
Sfint sa te pastreze in aceeasi dispozit,ie fata de mine si sa ma invred- 
nicesti de cinstea de care dai dovada si pe care mi-o aratf in scrisoare. 



EPISTOLA 154 
Catre Asholios, calugar si preot * 
Scrisa in anul 373 

Bine ai facut si dupa legea dragostei duhovnicesti ai procedat cind 
ai inceput tu eel dintii sa scrii, dindu-mi si mie pilda pentru o rivna egala 
ca sS-U raspund. Prietenia lumeasca are nevoie de ochi si de intilnin, 
pentru ca din ele sa se infiripeze inceputul apropierii, insa cei ce §tiu 
sa iubeasca in duh n-au nevoie de trup drept sol al prieteniei, ci partasia 
la aceeasi credinta este cea care duce la unirea spirituala a doua fiin^e. 
Sa multumim, asadar, Domnului, Care ne-a mingiiat inimile, aratindu-ne 
ca dragostea nu s-a racit inca in toti 2 , ci ca mai strut inca in lumea 
aceasta oameni care se dovedesc cu adevarat ucenici ai lui Hristos 3 . 
StSrile de lucruri de la voi mi s-au parut ca se aseamana cu stelele care 
lucesc in intunericul noptn, unele intr-o parte a cerului, altele in cea- 

1. Salutari prietene?ti. 

1 Destinatarului acestei epistole i se da In unele variante manuscrise calitatca 
do «calugar si preot». Dupa un an (374) Asholios e intilnit in epistolele Shntului 
Vasile (nt 164 si 165) cu atributul de episcop. Se vede ca promovarea lm va fi avut 
loc In acest rastimp. Asholios era un persona] important, dovada faptul ca la 23 fo- 
bruarie anul 380 el va fi eel care va savir$i Taina Sfintului Botez asupra imparatulm 
Teodosie eel Mare. Epistola de fata II aseamana cu un luceafar care lumineaza intr-o 
noapte fara luna. Desigur comparatia se adresa mai mult Bisericii conduse de el, decit 
l«i personal. Dar faptul ca el se aratase zelos fata de linia ortodoxa mceeana, urmata cu 
atlta eroism de Sflntul Atanasie eel Mare, dupa care se inspira si Sftntul Vasile, jti 
lupta pentru apararea unitatii de credinta, 1-a cucerit pe Sfintul Vasile, care-1 lauda. 
Se stie ca Sfintul Atanasie a Inchis ochii la 2 mai 373. Textul epistolei noastre cre- 
dem ca are in vedere si cele spuse in epistolele 69 si 70, fata de care epistola nr. 1>I 
pure u fi un raspuns. 

2. Matei, 24, 14, aceeasi idee a racirii dragostei dintre crestini, tema despre can' 
sciiitorul aminteste adeseori in epistolele, sale. 

3. loan, 13, 35. 



acHHom 34i 

laltil parte si a cliror strdlucire incintS prin ea InsSsi, dar e cu atlt 
mai imbucurStoare cu cit nu o asteptai. Asa sintetj. si voi, luceferi ai 
Bisericii, putini, e drept, si usor de numSrat, in aceste vremuri sumbre 
prin care trecem, parcS ati luci intr-o noapte fSrS luna, dar care, pe linga 
farmecul inaltator al virtutii Voastre, mai aveti si darul de a fi foarte 
doriti, dar mai ales rar de gasit. 

Scrisoarea ta mi-a facut cunoscut indeajuns sentimentele pe care le 
pastrezi pentru mine. Cu toate ca-i scurta ca numar de silabe, prin tmuta 
ei ortodoxa ea ne-a dat suficienta marturie despre gindurile pe care le 
nutresti. Faptul ca ai venit si ai aratat rivna pentru prea fericitul Ata- 
nasie (al Alexandriei n. tr.) e o dovada foarte limpede ca ai vederi sa- 
natoase in problemele bisericesti cele mai importante. Pentru bucuria 
pe care ne-a produs-o scrisoarea ramin mult indatorat prea vrednicului 
nostru fiu Eutimios 4 , pentru care ma voi ruga Duhului Sfint sa-i faca 
parte de tot ajutorul, iar pe Tine te indemn sS te unesti cu noi in ruga- 
ciuni, ca sa le putem face primirea cit mai curind atit lui, cit si prea 
vrednicei lui sotii, fiica noastra duhovniceasca. 

Ingaduie-mi totodata sa te rog sa nu stavilesti bucuria noastra inca 
de la inceputurile ei, ci sa ne scrii de fiecare data cind ti se va ivi vreo 
ocazie, facind astfel sa creasca bunele Tale sentimente fata de persoana 
mea, prin repetarea deasa a scrisorilor, dar si pentru a ne face cunoscut 
daca Bisericile de la voi traiesc in unire. Cit despre cele de la noi, 
roaga-te sa se faca si aici pace deplina cu ajutorul Celui Care a certat 
vintul si marea 5 . 

EPISTOLA 155 

Fara adresa 1 , pentru un dascal al Gymnaziului (in fond 
«Catre Iunius Soranus, comandantul Scitiei Mici») 

Scrisa In anul 373 

Stau si ma gindesc cum sa raspund, ca sa ma apar de multele invi- 
nuiri care mi s-au adus prin aceasta prima si singura epistola, de care 

4. Eufimie traia In Tesalonic, dar el pare a fi (ca $i Sofia sa) originar din Capa- 
dochia (P. Hristu, a.c. II, 161). 

5. Matei 8, 26. «Luceferii Bisericii» care lumineaza «in intunericul noptii... !n 
aceste vremuri sumbre» sint aluzii la persecutia lui Diocletian. 

1. Destinatarului nu i se indica numele. Unii copisti de mai tirziu au adaugat 
T<5 aXefjcxij, adica. «celui care 1-a uns, antrenorului» («maitre de gymnase», Y. Cour- 
tonne, a.c. II, 97 — 98. Benseler, Griech. Worterbuchs. v.). Cu alte cuvinte, celui care a 
promovat pe martirul despre care se vorbeste la sfirsitul epistolei. Din contextul 
intregii epistole reiese ca destinatarul era o persoana binecunoscuta Sfintului Vasile, 
care cunostea si pe un frate al sau, pe o nepoata si pe mai multi nepo\i «care ma 
aveau tare drag, pe mine, casa noastra, pe slugi si chiar pe prietenii nostrin. Majori- 
tatea cercetatorilor recunosc aici pe Iunius Soranus, comitele Moesiei, Scitiei si Pon- 



Hi 



HirlNTUr. VAHILE CKL MARK 



in-a iavrodulcit Inaltimea la. Nu pentru cii n-as avea destule motive 
s<1 ma justific, ci penlru ca din multimea lor mi-e greu sa-1 aleg pe eel 
m<ii oportun, de unde apoi va si trebui sa incep sa-mi pregatesc indrep- 
tarca. Dar poate ca trebuie, mai bine, sa raspund la fiecare pe rind, 
hiiudu-le in ordinea in care mi le-ai semnalat in scrisoare. 

Pina astazi n-am ajuns inca sa gasesc pe cineva care sa piece spre 
Sc itia ) de altfel cei plecati din familia ta nici raacar nu m-au instiintat, 
ca sa-ti trimit salutari, cu toate ca aveam de gind sa prind vreo ocazie 
sii-ti exprim omagii. Ca sa te uit in rugaciuni e cu neputinta, mai curind 
as da uitarii slujba la care m-a chemat Dumnezeu. Ca unul care, har 
Domnului, esti om credincios, iti aduci inca aminte de predicile din bi- 
serici si de rugaciunile pe care le facem pentru fratii aflati in calatorie, 
pentru cei din serviciul militar, pentru cei care propovaduiesc cu in- 
driizneala numele Domnului si pentru cei care aduc bune roade de viata 
duhovniceasca, lucruri pe care desigur socotim ca le cunosti in mare 
parte sau chiar deplin. De altfel cum as putea sa te uit cind atitea lu- 
cruri ma fac sa-mi amintesc, de pilda, de o nepoata atit de distinsa, de 
nepoti, de o familie care ne iubeste atit de mult, pe mine, casa noastra, pe 
slugile si pe prietenii nostri ? Iar dintre toti acestia, chiar si daca n-as 
vrea, cum sa nu-mi amintesc de bunele maniere ale Domniei Tale ? Cit 
priveste pe fratele Domniei Tale, pot spune ca nici el nu m-a suparat cu 
nimic, dar nici eu nu i-am spus nici o singura vorba care sa-1 ama- 
rasca. Arata-ti, dar, mihnirea fata de cei care ti-au povestit minciuni, 
dar pe mine si pe horepiscop scoate-ne de sub orice defaimare. Iar daca 
ne intenteaza proces acel dascal superior, ii stau la indemina tribunalele 
publice si legile statului. Asa ca de acum incolo te rog sa nu te mai 
pllngi de astfel de lucruri. §i oricite fapte bune savirsesti, sa stii ca tie-t* 
aduci comoarS de pret, iar usurarea pe care o aduci celor care sufera 
prigoanS pentru numele Domnului, aceea tie ti-o vei pregati pentru ziua 
rasplStii. In orice caz, ai face un lucru bun daca ai trimite in patrie ose- 
mintele martirilor, caci, dupa cum ai scris, prigoana de acolo creeaza si 
acum martiri Domnului. 



tulul, ruda apropiata a Sfintului Vasile. In acest sens se pronunta si editorii maurini 
al operelor Sfintului Vasile, atunci cind declara : «putem dovedi ca aceasta epistoKi 
a fost adresata «ducelui Scitiei Soranus*, dupa cum ni se spune in Vita sancti Basilii, 
Mlgne, P. G. 32, 611. Comitele era un crestin care cunostea de aproape toate servi- 
clile bisericesti, cum reiese si din aceasta epistola. De -aceea nu ne miram ca el a 
fost eel care impreuna cu episcopul Bretanion de Tomis vor fi indeplinit si dorinta 
pxprimata la finele epistolei de a trimite in Capadochia moastele Sfintului martir 
Sava Gotul, martirizat cu un an inainte in riul Buzau si al carui Martiriu a si insotit 
moastele, cum ne spune Scrisoarea Bisericii din Scifia catre Biserica din Capadochia, 
Knopf-Kruger, Ausgewahlte Martyrerakten, ed. Ill, Tubingen, 1929, p. 119 — 124; in ro- 
maneste, insotite de studiu, la St. Alexe, 1600 de ani de la moartea St. Sava Gotul, 
In «B.O.R.», 1972, p. 557 — 568. A se vedea si epistolele 164 si 165. Cf. si «P. S. B.», 
11, 311—328 (Pr. prof. I. Ramureanu). 



SCRMORI :|,)3 

fcPISTOLA 156 
CStre preotul Evagrie x 
ScrisS In anul 373 
I 

Eram atit de departe de a ma supara pe lungimea scrisorii Tale, incit 
si aceste citeva rinduri mi-au parut scurte in urma placerii pe care mi-a 
prilejuit-o citirea lor. Caci ce-i mai placut decit sa auzi vorbe de pace, 
sau ce se potriveste mai bine unui slujitor dedicat lui Dumnezeu decit 
sa discute despre astfel de lucruri ? Sa-ti dea, dar, Domnul rasplata ce- 
lor care se straduiesc pentru pace, ca unuia ale carui ginduri sint atit de 
inalte si care urmaresti cu atita rivna un lucru pe care-1 socotim feri- 
cit! 

Cit despre mine, sa fii convins, prea cinstite, ca din pricina alegerii 
pe care am facut-o si a urarii pe care o fac, de a vedea cindva ziua cind 
toti cei pe care parerile lor nu i-au despartit de tot pe unii de altii se vor 
contopi in adunarile noastre, eu nu voi lasa nimanui intiietatea in rivna 
depusa in acest sens. Caci as fi, intr-adevar, eel mai ciudat dintre toti 
vamesii daca m-as declara muljumit cu schismele si dezbinarile Biseri- 
cilor si daca n-as socoti ca unul din cele mai mari bunuri unirea madula- 
relor trupului lui Hristos. $i totusi, pe cit de mult persists in mine 
aceasta dorinta, tot pe atit de mult, crede-ma, ne lipseste puterea de a 
o realiza. Caci nu-i ceva necunoscut deplinei Tale cugetari faptul ca 
relele, care s-au intarit cu anii, au nevoie, mai intii, de timp ca sa se 
indrepte, apoi de educate statornica si hotarita, daca vrei sa ajungi 
pina in adincul raului, in asa fel incit sa curmi din radacina bolile si sa 
inlaturi suferin^ele celor slabanogi. Infelegi, dar, ce vreau sa spun si, 
daca trebuie sa vorbesc si mai limpede, nu ma tern in aceasta privinta 
de nimic. 

II 

Egoismul inradacinat in suflet, in urma unei lungi obisnuinte, nu-1 
poate smulge un singur om, nici printr-o singura scrisoare si nici intr-un 
rastimp scurt. Caci e cu neputrrtta sa se inlature cu totul banuielile si fre- 
cusurile izvorite din contradictii, daca o persoana vrednica de incredere 
nu lupta hotarit pentru pace. Daca ar curge peste noi toate izvoarele Ha- 
rului si daca am fi in stare ca printr-un cuvint, printr-o fapta ori prin 
daruri duhovnicesti sa influentam pe cei care se urasc intre ei, totusi 

1. Acest preot fusese trimis m misiune bisericeasca in Apus. Mai tirziu el s-a ra- 
cit de Sf. Vasile, trecind de partea lui Paulin in Antiohia. Notam ca Evagrie era originar 
din Antiohia. A se vedea si cele spuse in epistola 138. 



344 SFtNTUL VASILE CEL MARE 

ar fi nevoio do mult cura] pontru a incopc o lupt3 de o atit do mare im- 
portanta. Dar, poate cS nici in acest caz tu nu mi-ai da sfatul s& por- 
nosc singur lupta pentru o imbunare a situatiei, intrucit din darul lui 
Dumnezeu acolo exists episcop in grija caruia a fost incredintata raspun- 
rierea Bisericii 2 . El nu poate veni acum aici din cauza iernii si nici mk> 
nu mi-e usor sS pornesc la drum, mai bine-zis mi-e cu totul imposibil, nu 
numai pentru ca mi-e trupul macinat de o boala indelungata, ci si pentru 
cfi trecerea peste muntii Armeniei va deveni in scurta vreme cu nepu- 
tintS chiar si pentru cei aflati in floarea virstei. Desigur, nu ma voi da 
fnapoi sa-1 informez in scris, numai ca nu ma astept ca scrisoarea 
mea sfi dea vreun rezultat deosebit, daca tinem socoteala de cugetarea 
atenta a acestui om precum si de natura scrisorilor, pentru ca ceea ce 
so spune doar verbal nu poate convinge cu precizie. Trebuie spuse 
multe cuvinte, la rindu-ti sa asculti multe lucruri, sa dai raspuns la multe 
intrebSri si mai ales sa fii hotarit in raspunsuri ; or, nimic din toate aces- 
tea nu se poate rezolva prin scrisori, prin cuvinte goale si fara viata, 
aruncate doar pe hirtie. Dar cu toate acestea, ti-am mai spus-o, nu voi 
sta la indoiala sa scriu. 

S3 stii bine, frate cu adevarat prea evlavios si prea dorit, ca din 
darul lui Dumnezeu nu sint certat cu nimeni si nici nu am pe suflet con- 
stiinta ca m-as fi amestecat in vreun chip nedorit in invinuirile care 
apasa sau despre care se spune ca ar apasa pe capul cuiva. De aceea ar 
fi cazul sa va dati osteneala sa vi se apropie, cugetul de cugetul meu in 
convingerea ca daca cineva nu-i pornit sa faca rau cuiva, acela nu lasa 
sa i se bage in cap idei preconcepute ca ar invinui pe cineva. Numai do 
ar vrea Dumnezeu oa totul sa se orinduiasca dupa legile bisericesti si 
In buna ordine ! 

Ill 

Prea doritul nostru fiu Dorotei diaconul m-a suparat, spunindu-mi 
dospre cuviosia Ta ca ti-ar fi fost frica sa iei parte la intrunirea lor 3 . 
Desigur ca nu despre astfel de lucruri as fi discutat, dupa cite imi aduc 
aminte. Ca sa trimit totusi oameni in Apus mi-e cu totul imposibil, pen- 
tru ca n-am pe nimeni potrivit pentru aceasfa slujba. Dar printre fratii 
de la voi, daca-si da cineva silinta cuvenita Bisericii, unul ca acela de- 
sigur ca isi va putea da seama la cine e vorba sa mearga, in ce scop, de 
la cine va fi scrisoarea ce i se va incredinta si care va fi aceasta scri- 



2. St. Vasile era de parere c3 adevaratul episcop al Antiohiei era numai Meletio. 

3. In orice caz participant^ la acea intrunire nu erau prea devotati lui Meletie. Se 
«ilio c8 incercSrile de a impaca partidele din Biserica Antiohiei au e§uat atit pe vrc- 
mca Sf. Atanasic (ep. 92 etc.), cit §i mai tirziu (cf. ep. 138 etc.). 



SCRISORI 345 

snare 4 . In zadar m& uit in jurul meu, cfici nu vSd pe nimeni. Ma rog s& 
fiu socotit In rlndul celor sapte mii, care n-au plecat genunchiul inaintea 
lui Baal 5 . De altfel, cei care-si intind mina azi peste toata lumea ur- 
mSresc acelasi lucru poate si pentru viafa mea. Totusi acesta nu va fi un 
temei pentru ca sa-mi slabesc rivna cuvenita Bisericilor si lui Dumnezeu. 

EPISTOLA 157 
Catre Antioh x 

Scrisa in anul 373 

Iti poji oare inchipui ce dezamagit am ramas ca nu ne-am intilnit 
vara aceasta ? Cu toate ca nici in anii trecuji intilnirea noastra n-a fost 
atit de indelungata, incit sa ne saturam de ea, totusi chiar si numai do- 
rul de a fi intilnit pe cineva drag, pe care 1-ai visat, aduce in inima o 
oarecare mingiiere. Tu insa, chiar daca scrii, e§ti atit de comod, incit 
nici uitarea de a ma vizita n-ai putea s-o atribui altei cauze decit co- 
moditatii fa^a de caiatoriile pe care le inspira prietenia. 

Dar sa nu mai vorbim despre aceste lucruri. Sa ma primesti in ru- 
gaciunile Tale si sa rogi pe Domnul sa nu ma paraseasca, si, dupa cum 
m-a scos din primejdiile prin care am trecut, asa sa ma mintuie si de 
altele care ar mai putea da peste mine, intru marirea numelui Celui in 
Care ne-am pus nadejdea. 

EPISTOLA 158 
Catre Antioh 
Scrisa in anul 373 

Intrucit si pacatele mele m-au oprit ca sa nu pot implini dorinta 
ce-am avut-o cindva, ma mingii macar ca indulcesc aceasta absents, 
scriindu-ti. Te indemn sa nu incetezi a-ti aduce aminte de mine in ru- 
gaciunile Tale pentru ca, daca traim, sa ma invrednicesc a ma bucura 
de tine, iar daca voi muri, sa plec din aceasta viaja cu o nadejde tare, 
prin ajutorul rugaciunilor Tale. Iti recomand pe fratele amintit care iti 
va face rost de camile 1 . 



4. Aluzie la multele planuri de a asocia $i pe episcopii apuseni la opera de paci- 
ficare generala a Bisericii (ep. 70, 90, 92, 242, 243, 263). 

5. Ill Regi 19, 18. 

1. Despre acest personal, caruia Si. Vasile ii spune «prieten», prof. P. Hristu crede 
(Sf. Vasile, Opere, vol. 3, Tesalonic, 1973, p. 28, in 1. greaca), ca ar fi vorba de un 
nepot al episcopului Eusebiu de Samosata. A se vedea si ep. 146, 168. 

1. Condi tiile grele de calatorie din parjile Siriei explica necesitatea folosirii cami- 
lelor. In alte epistole ni se vorbeste de asini. 



34l| HI'INTlll. VAS1I.K C'KI, MAHK 

EPISTOLA 159 
Catre Eupaterios ?i catre fiica lul 1 

ScrlsS In anul. 373 

I 

Cita bucurie mi-a adus scrisoarea Excelentei Tale reiese si din celc 
((> mi-ai scris insuti. Caci ce-ar fi mai placut pentru un om a carui do- 
tintS este sa stea de vorba cu oameni tematori de Dumnezeu si sa se im- 
partaseasca din folosul de a sta in legatura cu ei, decit o astfel de scri- 
soare prin care se urmareste cunoasterea lui Dumnezeu? Caci daca 
E-f ristos este viata noastra 2 , urmeaza. ca si vorba noastra trebuie sa fie 
pusS in legatura cu Hristos, gindul si intreaga lucrarea noastra trebuie 
sit depindS de poruncile Lui, iar sufletul nostru sa reproduca chipul Lui. 
Mil bucur, deci, ca mi se pun astfel de intrebari si felicit pe cei care ma 
intreaba. Ca sa spun, intr-un cuvint, noi preferam marturisirea de cre- 
dinta a Parintilor intruniti la Niceea fa|a de oricare alta care a mai fost 
alc&tuita dupa aceea, caci in ea Fiul e recunoscut de o fiinta cu Tatal si 
ca fiind de aceeasi natura cu Cel ce L-a nascut : Lumina din Lumina, 
Dumnezeu din Dumnezeu, Binele din Bine si toate celelalte insusiri ase- 
mSnatoare care au fost recunoscute de acesti sfinti Parinti si sint mar- 
turisite de noi care vrem sa pasim pe urmele lor. 

II 

Cit priveste intrebarea pe care o ridica acum cei care tin mereu sa 
aducS innoiri 3 , cei vechi au trecut-o sub tacere, pentru ca ea era con- 
troversata si a ramas inca nelamurita ; ma gindesc la invatatura despre 
Duhul Sfint. Voi mai adauga lamuririle privitoare la aceasta problema 
asa cum ni le infatiseaza Sfinta Scriptura, deoarece noi credem cum 
ne-am botezat si ne inchinam dupa cum credem. Asadar, asa cum ne-a 
fost dat sS facem botezul in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh, 
tot astfel facem si marturisirea de credinta dupa cum se face acest botez 
$i cinstirea pe care o aducem e la fel cu aceasta credinta preamarind pe 
Duhul Sfint impreuna cu Tatal si cu Fiul, pentru ca credem ca El nu-i 
strSin de firea cea dumnezeiasca. Ceea ce e departat, ca si cum ar fi 
strain dupa fire nu s-ar putea impartasi de aceeasi cinstire. Cit despre 



1. Sf. Vasile exprima bucuria de a vedea oameni interesindu-se despre proble- 
mole crezului ortodox. Indeosebi formula niceeana este cea mai mult amintita. Dar 
despre Duhul Sfint spunea intr-o epistola anterioara (140) ca Parintii n-au hotarit, in 
sinodul de la Niceea, pentru ca pina atunci nu aparusera pnevmatomahii care s-o con- 
tesle. Acum Sf. Vasile scrie in rezumat despre crezul niceean si despre Duhul Sfint. 

2. Coi. 3, 4. 

3. Pnevmatomahii. 



ac'HUORt 1147 

cei care spun cei Duhul Slint e crcotuici, no o mai niila do. oi decit do nisto 
oamoni care, din pricina acostui cuvint, cad In grosealii do neiertat do 
a huli fmpotriva Duhului Sfint. C3 «creatura» e deosebita de Dumnezeire 
nu-i nevoie s-o mai spunom nici macar pentru cei care abia s-au de- 
prins sa caute in Sfinta Scriptura\ Faptura e roabS. Duhul ne face libera ,• 
faptura are nevoie sa i se dea viata, Duhul e datator de viata ; faptura 
simte nevoie sa fie invatata, Duhul este tocmai Cel Care ne invata ; fap- 
tura e sfintita, Duhul sfinteste. Chiar daca vorbesti despre ingeri, de- 
spre arhangheli si despre toate puterile cele mai presus de lume, totusi si 
ele isi primesc sfintenia tot prin ajutorul Duhului Sfint. Duhul are o sf in- 
terne fireasca pe care n-a primit-o prin har, ci face parte din fiinta Lui ,• 
tocmai de aceea a si fost nevoie sa I se dea un nume special. Ceea ce 
este sfint din fire, asa cum Tatal e sfint din fire si cum Fiul este sfint din 
fire, aceea nu acceptam sa fie rupt si desfacut de Treimea cea dumne- 
zeiasca si fericita, si nu aprobam nici pe cei care II numara in chip ne- 
socotit alaturi de fapturi. 

Aceste cuvinte spuse in rezumat sint suficiente pentru crestini, caci 
cu semintele mici se va putea cultiva cea mai mare parte a credintei cu 
ajutorul ce-1 va da Duhul. «Da sfat celui intelept si el se va face si mai 
intelept» 4 . Cit despre inv&tatura intreaga, voi pune-o mai tirziu, ca s-o 
intarim prin citate din Sfinta Scriptura ca sa lamurim pe cit se poate 
orice neclaritati, sa dam cit mai multe dovezi si sa intarim orice expri- 
mare corecta a credintei. Acum sa ma ierti pentru acest rezumat. N-as 
fi scris toate acestea daca nu m-as fi gindit ca ar fi o paguba mai mare 
daca s-ar respinge cu totul decit s-o rezolvi deocamdata partial. 

EPISTOLA 160 
Catre Diodor * 
Scris3 in anul 373 (sau 374) 

I 

Mi-a sosit o epistola sub semnatura lui Diodor, dar in realitate ea se 
potriveste mai curind altuia, iar nu lui Diodor. Caci mi se pare ca un glu- 
met oarecare s-a ascuns sub numele tau, vrind sa se faca mai crezut de 
auditorii lui 2 . Acesta, asadar, fiind intrebat de cineva daca se cuvine sa 



4. Pilde, 9, 9. 

1. Mai intii trebuie subliniat faptul ca acest personaj nu are nici o legatura cu 
Diodor din Tars, prietenul Sfintului Vasile, despre care se vorbeste in epistola 135. 

2. In al doilea rind se pare ca epistola de fata a fost scrisa de Diodor insusi, dar 
Sfintul Vasile se preface a nu crede asa ceva, cu scopul dar de a-1 combate, dar fara 
s3-l jigneasca. 



^48 BrlNTUL VABII-K CEL MARK 

ia in casiltorie pe sora sotiei decedate, nu s-a speriat de intrebare, ci ho- 
tarindu-se sa riispunda linistit s-a executat cu bunavoint§ si cu mult cu- 
raj lata de aceasta dorinta neinfrinata. Daca as avea la mine aceasta 
epistoia, ti-as trimite-o si ea tf-ar fi destul ca sa te sprijine si pe tine si 
adevarul. Intrucit eel care mi-o aratase mi-a luat-o si a raspindit-o ca pe 
un trofeu impotriva noastra, a celor care ne-am impotrivit de la inceput 
casatoriei, spunind ca are marturie scrisa pentru aceasta ingaduinta, de 
uceea i{i scriu aceasta epistoia, indemnindu-te sa ne intoarcem cu 
brafe unite impotriva acelui text apocrif si sa nu crutam nici o energie 
pentru ca cititorul nostru sa nu fie indus in eroare 3 . 

II 

Asadar, in primul rind — si acest fapt constituie lucrul eel mai im- 
portant — in astfel de cazuri exista la noi o tradifie pe care putem s-o 
scoatem in evidenta ca avind putere de lege, intrucit astfel de rindueli 
ne-au fost lasate de niste oameni care au trait viata de sfintenie. lata 
ce spuneau ei : daca un om stapinit de patima desfriului ar ajunge la un 
moment dat sa cultive legaturi nelegiuite cu doua surori, in acest eaz nu 
trebuie sa mai socotim ca ar fi vorba de o casatorie si nici autoritatii Bi- 
sericii nu-i putem cere sa o recunoasca, ci sa se desparta unul de altul. 
De aceea, chiar daca n-am mai avea nimic altceva de spus, ar fi indea- 
juns obiceiul pentru a ne feri de o astfel de nelegiuire. Intrucit, insa, eel 
care a scris epistoia a incercat sa introduca in via{a, cu ajutorul unei ar- 
gumentari mincinoase, o atit de mare nelegiuire, sintem nevoid sa nu 
uitam ajutorul pe care ni-1 da folosirea paragrafelor de legi, cu toate ca, 
In cazuri din cele mai clare, bunul simt al fiecaruia are mai mare insem- 
natate decit logica. 

Ill 

Tu zici ca este scris in cartea Leviticului : «Sa nu iei de tiitoare pe 
sora femeii tale, ca sa descoperi rusinea ei peste dinsa, inca fiind ea 
vie» 4 , de unde ar reiesi limpede ca dupa moartea ei o poti lua. Or, im- 
potriva unei astfel de interpretari as spune, mai intii, ca toate cite se 
spun in Lege sint spuse in legatura cu cei supusi Legii 5 , iar daca n-ar fi 



3. Insistenta cu care Diodor sustine ca s-ar putea aproba cununia cu sora sotiei 
decedate ne da sa intelegem ca el ar fi un cleric din jurul Cezareii Capadochiei. 
P. Hristu (a.c. Ill, 305) crede ca el ar fi fost un horepiscop sau protopop din jurul ace- 
lei capitale. Epistoia a circulat si in Biserica Romana, in volumul Cuvinre, publicat 
In 1826 la Bucuresti, fiind tradusa de mitrop. Grigorie : Catre un Diodor oarecarele, 
BRV II, 1310. 

4. Lev. 18, 18 (ed. 1914). 

5. E vorba de logea mozaica. 



scfuaow 



34!) 



asa ar Insemna ca noi sfi fim siliti s& ne tfiiem si imprejur, s8 tinem si 
cinstirea slmbetei si sfi ne ferim sS mlncfim din cSrnurile oprite de legea 
lui Moise. Noi nu ne vom pune sub jugul robiei acestei legi, daca vom 
descoperi ceva ce serveste placerilor. Daca insa vreuna din poruncile 
Legii pare prea grea, vom cSuta sa ne bucuram de libertatea cu care 
Hristos ne-a slobozit din legaturile Legii 6 . 

Am fost, dar, intrebat daca s-a prevazut in Scriptura ca cineva ar 
putea lua de sotie pe sora sotiei sale. Am spus care este parerea mea, 
care e neindoielnica si adevarata, anume ca asa ceva nu se afla scris. 
Ca sa deduca, insa, cineva, din contextul cuvintului, ceea ce a fost tre- 
cut sub tacere, asa ceva s-ar fi cazut sa-1 spuna legiuitorul, iar nu eel 
care se refera la textul legii, iar daca lucrurile ar sta altfel, s-ar ingadui 
celui care ar dori asa ceva sa indrazneasca sa se apropie de sora sotiei 
sale chiar si cita vreme aceasta inca traieste. Intr-adevar, acelasi ratio- 
nament se potriveste si in imprejurarea cind, dupa cum este scris, «sa 
nu o iei de tiitoare», nimic nu te-ar opri s-o iei in alt chip decit ca {ii- 
toare. Cel care militeaza doar pentru ca sa sustina pofta, acela va pro- 
clama si permisiunea de a trai in concubinaj cu ambele surori. In schimb, 
daca se inlatura pricina pentru care se opreste cohabitarea cu doua su- 
rori, atunci ce te-ar opri sa ai legaturi cu amindoua ? Vom spune, dar, 
ca asa ceva nu s-a scris, dar nici ei nu pot spune ca ar fi lamurit lucrurile 
dupa cum vor, intrucit concluzia logica ar putea justifica amindoua 
felurile de impreunare 7 . 

Se pare insa ca legiuitorul nu s-a gindit la orice fel de nelegiuire, 
ci opreste in special pe cele raspindite printre egipteni, de unde a venit 
poporul evreiesc, si printre cananei, printre care s-a mutat el dupa aceea. 
Textul respectiv ne spune : «De datinile egipteriilor, unde ati trait, sa nu 
va tineti, nici de datinile pamintului cananeilor, in care am sa va due, 
sa nu va tineti si nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor» 8 . De aceea e 
foarte probabil ca acest soi de pacate sa nu se fi raspindit pe atunci 
intre pagini, pentru aceea legiuitorul n-a fost nevoit sa le atraga aten- 
tia sa se fereasca de ele, ci a crezut ca, pentru a se feri de astfel de ne- 
legiuiri, e destul sa faca apel la obiceiul nescris. Dar cum po{i inchide 
ochii fata de un pacat mai mic, in timp ce se interzice unul mai greu ? 
Poate ca s-or fi luat dupa exemplul patriarhului 9 , incit muL|i iubitori ai 
placerilor trupesti vor fi convietuit cu doua surori. 



6. Gal. 5, 1. 

7. Attt cea de dupa moarte, clt $i cea din fimpul cit traia inca sotia legitima. 

8. Lev. 18, 3. 

9. Se face referire la palriarhul Iacob, care avusese ca sotfi doua surori, pe Lia 
51 pe Rahila. 



fl.-jo HI''!NTUI, VAMII.K t'KI, MAHK 

$i utunci noi c:c-ar trebui Scl facem ? Sa vestim cele spuse de litem 
Legii ori sa cautam cole co au fost Irocute sub tacere? Sa luam o pilda. 
In logi nu-i spus ca tata si fiul n-au voie sa aib& legaturi cu aceeasi in- 
tretinuta, dar in scrierile proorocilor asa ceva e privit ca cea mai grea 
nelegiuire. Pentru ca se spune : «feciorul impreuna cu tatal sau la aceeasi 
dosfrinata isi afla calea» 10 . $i cite alte feluri de patimi necurate n-a mai 
nascocit scoala diavolilor, despre care Scriptura Dumnezeiasca n-a vrut 
sa vorbeasca tocmai ca sa nu se mai intineze sfintenia ei cu atitea nu- 
miri rusinoase, dezaprobindu-le doar cu termenii generali ai necura- 
tiei ? Asa zice si sfintul apostol Pavel : «desfriu si orice necuratie nici 
sa nu se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfin|ilor» lt , cuprinzind sub 
notiunea de «necuratie» si poftele barbafilor si ale femeilor unii fata de 
al^ii, care nici macar nu se potexprima. De aceea trecerea sub tacere nu 
insemneaza numaidecit libertatea pentru orice fel de placeri nesatule. 

IV 

Or eu spun ca, chiar daca aceasta nelegiuire a fost trecut sub ta- 
cere, totusi ea a fost interzisa cu asprime de legiuitor, caci tot acolo se 
spune : «Nimeni sa nu se apropie de vreo rudenie de singe a sa, ca sa-i 
descopere rusinea» 12 , iar prin aceasta se opreste si acest soi de intimi- 
tSti. Intr-adevar, ce ar putea fi mai apropiat pentru un barbat decit sotia 
lui, parca chiar mai mult si decit trupul lui propriu, incit ei nu mai sint 
douS trupuri, ci un singur trup ? 13 In urma acestui fapt sora sotiei ajunge 
si ea inrudita cu barbatul ei. Dupa cum, dar, nu se cade s-o ia nici pe 
mama sotiei aceleia, pentru ca nu-i ingaduit sa le aiba nici pe mama so- 
tiei si nici pe fiica ei, tot asa n-are voie s-o aiba nici pe sora sotiei, dupa 
cum n-o poate lua nici pe sora lui proprie. $i dimpotriva, nu se ingaduie 
nici sa locuiasca sotia impreuna cu rudele sotului, pentru ca drepturile 
amindurora sint comune. 

Tuturor celor care discuta problema casatoriei eu le aduc aminte ca, 
«chipul acestei lumi trece si vremea s-a scurtat» 14 , de aceea «si cei care 
au femei sa fie ca si cum nu ar avea» 15 . Iar daca cineva mi-ar aduco 
aminte de porunca «cresteti si va inmultiti" 16 > imi vine sa-i rid in nas, 
pentru ca nu poate face deosebire intre vremurile la care se refera le- 
giuirile. Caqatoria a doua este un leac impotriva desfrinarii, iar nu pro- 



10. Amos 2, 7. 
n. Etes. 5, 3. 

12. Lev. 18, 6. 

13. Matei 19, 5 ; Etes. 5, 31. 

14. I Cor. 7, 29, 31. 

15. / Cor. 7, 21. 

16. Vuc. 9, 1. 



HCHINOHI 



351 



vizie pentru desfriu. «Dacii nu pot sa so iufrinzo, sa se (:asatoroasca» 17 , 
zice Scriptura, dar nu zice sa calco in picioare casnicia. 

V 

Cei care au sufletul orbit de patima necinstei nu respects nici legea 
firii, care a facut inca de la inceput deosebire intre nof,iunile de rudenie. 
In ce fel de rudenie vom incadra pe cei legati de o astfel de impreu- 
nare ? Vom spune oare ca intre ei sint frat,i ori sint veri ? Pentru ca din 
pricina confuziei in care se complac ii putem numi si intr-un fel si in ce- 
lalalt. Nu prezenta, omule, pe mama vitrega drept matusa, dar nici nu 
inarma cu gelozie nevindecabila pe cea care ca mama e chemata sa in- 
grijeasca miine-poimiine de copii. Ura mamelor vitrege e singurul lucru 
care provoaca dusmanie si dupa moarte, caci chiar daca unii au trait un 
timp in du§manie, moartea pe to|i ii impaca, in schimb mamele vitrege 
isi pun in aplicare ura mai ales dupa moarte. 

Concluzia pe care o scoatem din cele spuse este aceasta : daca omul 
se zbate dupa o casnicie legitima, toata lumea ii este deschisa ,- in 
schimb, daca graba lui vine dintr-o patima rea, cu atit mai mult va fi 
exclus din societatea oamenilor, pentru ca scris este : «fiecare dintre voi 
sa-si stapmeasca vasul sau in sfintenie si cinste, iar nu in patima pof- 
tei» 18 . Cu toate ca aveam de gind sa spun mai multe, masura la care ma 
obliga o epistola ma opreste. Doresc, drept aceea, ca sfaturile mele sa se 
dovedeasca mai puternice decit pofta, asa incit o nelegiuire de felul 
acesta sa nu se incuibeze in tinuturile noastre, ci sa ramina doar in un- 
gherul de pe unde isi va fi ridicat nasul. 



EPISTOLA 161 
Lui Amfilohiu, cu ocazia hirotonirii ca episcop L 
Scris5 in anul 374 

I 

Binecuvintat fie Dumnezeu, Care alege in fiecare neam pe cei pla- 
cuti, Cei Care deosebeste vasele alegerii si se foloseste de ele pentru 

17. I Cor. 7, 9. 

18. I Tes. 4, 4 — 5. Se resimte in toata demonstratia din aceasta epistola aceeasi 
conceptie hotarita cu care Sfintul Vasile a aparat moralitatea actiunilor omenesti. Sa 
se vada mai pe larg in epistolele canonice 197, 199, 217. 

1. Sfintul Amfilohiu de Iconium era originar din Capadochia. Era var cu Sfintul 
Grigorie de Nazianz. Hirotonia sa a avut loc la cererea Sfintului Vasile in anul 374. Cu 
ocazia aceasta Sfintul Vasile ii trimite cuvinte de urare. Legatura dintre ei e conlir- 
mata si de cele 18 epistole, dupa cum vom vedea. Unele din ele sint cu continut ca- 
nonic, altole dogmatic, cole mai multe, de confiden|a si prietenie. 



352 ariNTi;i. vauh.k ckl make 

slujiroa color sfinte ! El cste Cel Care si acum cind tu cautai sa scapi nu 
de persoana mea, ci de chemarea pe care aveai s-o primesti prin mijlo- 
cirea mea (de episcopat, n.tr.), El este Cel ce te-a prins in cursa harului 
S5u si te-a pus in inima Pisidiei. Acolo esti chemat sS vinezi pe oameni 
si sa duci de la intuneric spre lumina pe cei rapiti de diavolul, pentru 
ca sa-i ajuti sa-si dobindeasca din nou viata si sa intre iar in voia lui 
Dumnezeu. Sa spui dar impreuna cu psalmistul : «Doamne, unde ma voi 
duce de la Duhul Tau, si de la fata Ta unde voi fugi ?» 2 . Caci astfel de 
minuni savirseste Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru. S-au pierdut 
niste asine 3 , ca sa fie gasit un rege in Israel 4 . Acesta jnsa fiind israelit 
a fost dat in Israel, pe cind pe Tine nu te^a putut pastra patria care 
te-a hranit si care te-a ridicat pina la astfel de culme a virtutii, ci pri- 
veste spre vecina ei ca sa dobindeasca si acolo cinste 5 . Dar pentru ca 
toti cei ce nadajduiesc in Hristos nu formeaza decit un singur popor, iar 
credinciosii lui Hristos sint acum toti o singura Biserica (cu toate ca 
aceasta ia diferite numiri dupa locul unde se afla), si patria insasi e fo- 
ricita si se bucura de ceea ce a rinduit Domnul : ea nu-i de parere ca a 
«pierdut» un om, ci ca printr-un om a cistigat Biserica intreaga. Sa dea 
Domnul, fie ca om fi, fie ca n-om fi de fata, sa vedem impliniri bogate 
din lucrarea fratiei Tale si sa auzim de cit mai mult progres pe calea 
Evangheliei si de cit mai multa buna rinduiala in Biserici 



II 

i 



Lucreaza, asadar, barbateste si fii tare, mergi in fruntea poporului 
care a fost incredintat dreptei Tale ! $i, ca un cirmaci intelept, pune sta- 
pinire prin hotaririle pe care le iei peste orice furtuna adusa de vinturilo 
ereziei, pazindu-ti corabia de primejdia scufundarii in valurile sarate si 
amare ale invataturii celei ratacite, asteptind cu rabdare pacea pe care o 
va face Domnul, atunci cind va gasi un glas vrednic sa-L trezeasca pen- 
tru a porunci vinturilor si marii sa se opreasca 6 . 

Daca vrei sa ma vizitezi acum cind, dupa o lunga boala, ma apropii 
gr3bit de sfirsitul de neinlaturat al plecarii mele din cele de aici, atunci 
nu mai astepta ocazii mai fericite, nici semne deosebite de la mine, caci 
stii ca pentru o inima de parinte orice prilej de a-si imbratisa un fiu iu- 
bit este bun si ca dispozitia sufleteasca valoreaza mai mult decit orice 

2. l>s. 138, 7. Deci «fuga de preotie» §i mai ales de episcopat ii facea pe unii sa 
jure ca nu se vor hirotoni. 

3. Rcgi 3, 9. 

4. Se pare ca antecesorii lui la episcopia din Iconium au fost semianeni. 

5. Originar din Capadochia, el pastoreste in eparhia vecina Pisidiei, cu capital. i 
la Iconium. 

6. Matci, 8, 2fi. 



■CHiaoni 353 

discurs. Nu te pllnge gindind ca sarcina luatS ar Intrece puterile Tale ! 
Nici chiar daca ar trebui sa duci singur aceastfi sarcina, ea tot nu ar fi 
prea greu de dus, caci Domnul i{i ajuta dupa cuvintul Psalmistului : 
«Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani» 7 . IngSduie sa-tf adresez 
{ugamintea sE veghezi in orice clipa si sa nu te lasi dus de obiceiuri 
rele, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sa le schimbi in bine toate cite ifi 
vor iesi in cale. Dumnezeu nu te-a trimis sa te iei dupa altii, ci ca tu sa 
conduci pe cei ce vor sa se mintuiasca. Iti cer sa te rogi si pentru 
mine, ca, daca voi mai fi in viata, sa fiu invrednicit sa te vad in Biserica 
Ta, iar daca-mi va fi dat sa plec din ea mai iute, sa Te vSd acolo sus, 
linga Domnul, unde Biserica va fi ca o vie roditoare de fapte bune si tu 
ca un bun lucrator si iconom credincios, care da la vreme roada grine- 
lor sale 8 . Toti de aici Te imbratiseaza cu drag. Pazeste-ti bunul nume 
pentru darurile duhului si ale intelepciunii. 



EPISTOLA 162 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 
ScrisS cnrind dup3 Pa? tile anului 374 

Pina si cea mai mica problema produce si ezitarea de a scrie, dar si 
necesitatea de a reveni iar. Pentru ca atunci cind ma uit la datoria mea 
de a pleca la drum, iar pe de alta parte, cind ma gindesc la folosul in- 
tilnirii, imi vine sa dispretuiesc cu totul epistolele ca neputincioase, ele 
nefiind nici macar umbra in comparatie cu ceea ce este realitatea. Dar 
daca socot ca singura mingiiere pentru cineva, care doreste sa vada si 
sa auda pe barbatii cei mari si mai de frunte, este sa salut pe un om atit 
de vrednic si sa-1 rog in toata legea sa nu ma uite in rugaciunile lui, 
atunci desigur ca nu mai judec ca ar fi un lucru marunt schimbul de 
scrisori. 

Cit despre venirea mea acolo, nu vreau nici sa-mi scot din suflet 
nadejdea, dar nici pe Cuviosia Ta n-as vrea sa Te descurajez. Pentru ca 
mi-e rusine ca nu pot lasa impresia ca m-as increde atit de mult in ru- 
gaciunile Tale, incit, ori sa ma faca din batrin iarasi tinar, ori daca asa 
ceva nu s-ar mai putea, atunci — daca acest lucru ar mai fi de oarecare 
nevoie — macar sa ma mai inzdravenesc putin dupa o slabire cumplita in 
care am ajuns acum. 



7. Ps. 54, 25. 

8. Luca 12, 42. Nici eparhia Pisidiei nu era scutita de framintari ariene. In plus 
se simtea ncvoia un'or reforme canonice, dupa cum reiese din epistolele 188, 199, 217. 
23 - Sfintul vasile eel Mare 



3 , ; j arlNTur. vasu.k ckl maiik 

Nu-i usor s& talmaceasca cincva in scris pricina pentru care nu pot 
fi acum de fata acolo. Nu ma impiedica numai siabirea in care ma aflu 
acum, ci si faptul ca niciodata pina acum n-as fi avut un temei atit de 
putcrnic pentru a descrie o suferinta atit de complicata si de deosebita 
cum oste cea de fata. E destul sa spun ca din ziua de Pasti si pina acum 
fobrele si diareele si spasmele inimii m-au napadit unele dupa altelo, 
neingaduindu-mi sa-mi ridic nici capul 1 . Care-i starea mea actuaia ti-o 
va descrie in amanunte fratele Barah 2 , chiar daca n-o va putea face in 
toata intensitatea ei, dar oricum va justifica indeajuns cauza lipsei mele. 
Sint insa deplin convins ca daca ma aperi in rugaciunile Tale, atunci 
toate neajunsurile vor trece cu usurinta. 



EPISTOLA 163 
Catre comitele Iovin 1 

ScrisS in anal 374 

Ti-am vazut sufletul in scrisoare. Caci, intr-adevSr, nici un pictor 
nu poate prinde atit de exact trasaturile trupului dupa cum poate des- 
coperi cuvintul tainele sufletului. Pentru mine s-au exteriorizat in cu- 
vintele scrisorii Tale atit statornicia caracterului si adevarul cinstei, cit 
si nuantele cugetului. De aici si marea mingiiere pe care mi-a adus-o, cu 
toata departarea la care ne afiam unul de altul. Drept aceea sa nu uiti sa 
te folosesti de fiecare data, cind se iveste prilejul, de a scrie si de a-mi 
oferi cite o compensate de la distanta, intrucit inrautatirea sanatatii 
nu-mi mai lasa de acum nadejde sa mai putem sta de vorba fata catre 
fata. Cit de mult am slabit iti va spune prea iubitul de Dumnezeu epis- 
cop Amfilohiu, care m-a vazut, intrucit a stat mai multa vreme cu mine, 
si-tL poate infatisa in cuvinte ceea ce a vazut cu ochii lui. Daca vreau 
sa se cunoasca aceste necazuri ale mele nu e pentru altceva, ci poato 
ca o scuza pentru viitor ca sa nu dau prilej de a fi invinuit de lene, si 
ca, din aceasta cauza, n-as vrea sa Te vizitez. Doar ca pentru astfel de 



1. In multe alte epistole $i-a descris Sfintul Vasile sanatatea zdruncinata ck- 
boaia, dar se pare ca in nici una nu da atitea amanunte ca aici. E uimitor, totu?i, cum 
a putut razbi, macinat de atitea suferinte, sa realizeze atitea lucruri. 

2. Curier. 

1. Iovin era un nobil distins, purtind titlu de comite, avind o slujba inalta in acl- 
ministratia imperials, undeva prin partile Anatoliei, unde era in bune relatii cu epis 
( opul Amfilohiu de Iconium, ucenicul si prietenul eel mai devotat al Sf. Vasile, despn- 
dire se aminteste si in aceasta epistola. Se vede ca Iovin era si el unul din suflcW>lr 
pe core Sf. Vasile si le-a cistigat si cu care coresponda adeseori prieteneste, asa cum 
rcicsc si din aceasta epistola. 



SCKISORI 3^ r) 



piordere n-am avea nevoie attt de mult do apfiraro, clt mai ales de con- 
solare. C3ci dacfi mi-ar fi fost cu putinta" sfi m& Intllnosc cu credinciosia 
Ta, as fi socotit aceasta bucurie mult mai de pret. decit ajutorSrile pe 
care mi le fac altii in rivna lor. 



EPISTOLA 164 
Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului l 

Scrisa in anul 374 

I 

Cit de mult a coplesit de bucurie inimile noastre scrisoarea cuvio- 
siei Tale, nu o pot spune prea usor, intrucit cuvintul nu-i in stare s-o 
exprime cu taria cu care ar trebui, dar ti-o poti imagina dupa frumu- 
setea lucrurilor despre care ai scris. Cite nu ne-a spus scrisoarea ? Oare 
nu se vedea din ea dragostea fata de Dumnezeu ? Oare nu se cuprindea 
in ea o minunata descriere despre martiri, atunci cind a expus atit de 
viu felul patimifii lor, incit lucrurile pareau ca s-ar petrece inaintea 

1. Dintre diferitele variante manuscrise cuprinzind textul epistolelor Sfintului 
Vasile, unele atribuie destinatarului epistolei 164 calitatea de episcop de Tesalonic 
(«lui Asholiu, episcop de Tesalonic»), altele nu-i dau nici o calitate (ci-i spun simplu 
«lui Asholios»), iar altele nu-i dau nici numele. In schimb, sint si unele manuscrise 
care au in titlu pentru toate trei epistolele, 155, 164 si 165, «lui' Asholios, episcop de 
Tesalonic». Edifia Migne se opreste la formula «lui Asholios, episcopul Tesalonicu- 
lui". Acelasi lucru 11 face si Y. Courtonne cu deosebirea ca nu poate identifica pe 
destinatarul epistolelor 155, 164 si 165 cu eel de la ep. 154, care are numai atributul 
«monah si preot». De fapt majonitatea acestor titluri si adrese au fost adaugate de copisti 
mult mai tlrziu, ele nu provin In orice caz de la Sfintul Vasile. Cei mai multi cerce- 
tatori, In frunte cu J. Zeiller cred ca adevaratul destinatar al acestei epistole a fost 
Bretanion, episcopul Tomisului. La trimiterea moastelor spre Capadochia sarcina pro- 
priu-zisa a indeplinirii acestor obligatii era firesc sa cada in seama localnicilor : Iunius 
Soranus si episcopul de Tomis, Bretanion. Parerile cercetatorilor sint impartite (a se 
vedea $t. Alexe, op. cit., p. 562 s.u.). Mai importante sint insa cele comunicate de 
textul scrisorii. 

Dupa ce se descrie bucuria primirii «din tinuturile barbarilor, care loeuiese la 
nordul Dunarn», a moastelor martirului, Sf. Vasile spune ca «cel care 1-a uns pe 
altarul credin^ei (adica pe martirul Sava Gotul) va primi cununa dreptatfi pentru ca a 
intarit un mare numar de crestini in lupta pentru dreapta credinta», iar mai departe : 
«istorisirile tale, cuprind adevarate lupte atletice despre trupuri sfirtecate pentru 
dreapta credinta, despre furia barbara neluata in seama de cei a caror inima a ramas 
netulburata, despre muncirile de tot felul la care i-au pus chinuitorii, precum si de- 
spre felul in care si-au sfirsit martirii viata prin lemn si prin apa». Or tot asa, «prin 
lemn si prin apa», spune si martiriul Sf. Sava ca i s-au sfirsit si acestuia zilele, iar 
istonsinle si sublinierea ca au fost mai multi martiri ne due cu gindul la cineva din 
ocalmcii de la Dunare. E drept ca Sf. Vasile compara taria credin{ei crestinilor de 
la Dunare cu incrincenarea lup^telor fratricide dintre partidele ariene si crestine din 
Capadochia si din jut, unde nu mai pot inflori martiri pentru ca «s-a racit dragostean 
intre oameni si unde chiar si persecutorii isi dau numele de crestin. Aceasta con- 
statare il amaraste cu atit mai mult cu cit inca din veacul III martirii din patria 
noastra ca Eutihie si altii au dat si altora «seminte pentru viata crestina». 



,,- TlNTUL VABI1.K CBL MAKK 

ochilor nostri? Oare nu reies de aid chiar si stima si dragostea Ta 
pentru noi Inline? Nu se cuprinde oare aici tot ce s-ar putea spune 
mai sublim ? Pentru aceea din clipa in care am luat in minS scrisoarea 
$i am citit-o de mai multe ori, intelegind bogatia harului pe care 
Duhul Sfint ni 1-a dat, am avut impresia ca ne-am afla in vremurile 
vechi, clnd infloreau Bisericile lui Dumnezeu fiindcS erau inradacinate 
In credinta, in unire si in dragoste ca niste madulare diferite care se 
potrivesc atit de desavirsit laolalta incit parca formeaza un singur trup. 
Cu cit erau mai apasatj. crestinii, cu atit mai mult crestea si numarul 
lor si singele martirilor hranea din belsug pe atletii tot mai numerosi 
ai dreptei credinte, pentru ca cei care urmau pilda inaintasilor intrau 
In lupta intariti de pilda celor dintii. In vremurile acelea crestinii tra- 
iau in pace unii cu altii, in pacea pe care Domnul ne-a lasat-o si din 
care nu ne-a mai ramas azi nici o farima, atit de mult am alungat-o 
unii de la altii. 

Cu toate acestea inimile noastre au revenit la fericirea de altadata, 
din clipa in care ne-a venit o scrisoare dintr-o tara indepartata, inflo- 
rita de frumusetea dragostei, ba ne-a sosit si martirul insusi 2 din tinu- 
turile barbarilor, care locuiesc la nordul Dunarii, vestirtd el Insusi cit de 
curatS este credinta care domneste acolo. Cine ar putea sa descrie 
bucuria pe care au incercat-o la aceasta veste sufletele noastre? Ce 
putere ne-am putea inchipui ca are cuvintul care ar fi in stare sa ex- 
prime limpede simtamintele tainice ale inimilor noastre ? De buna sea- 
mfi, cind am vazut pe acest luptator (Sava Gotul, n.tr.), am fericit pe 
eel care 1-a pregatit pentru lupta. El va dobindi in fata Dreptului Jude- 
cStor cununa dreptatii pentru ca a intarit un mare numar de crestini in 
lupta pentru dreapta credinta. 

II 

Deoarece ne-ai adus aminte si de acel fericit barbat, care a fost Euti- 
hie, si pentru ca ai pomenit si de Patria noastra, care da si altora se- 
minte pentru viata crestina, ne-ai facut mare bucurie, amintindu-ne de 
trecut, dar totodata ne-ai si intfistat cind ne gmdim la ceea ce vedem 
azi. Intr-adevar, azi nici unul din noi nu ne mai apropiem de virtutea 
unui Eutihie. Sintem atit de departe de a imblinzi pe barbari prin 
puterea Duhului si prin lucrarea darurilor Lui, incit si pe cei blinzi ii 
sSlbaticeste multimea pacatelor noastre. Caci, intr-adevar, pricina cii 
s-a raspindit asa de mult puterea ereticilor trebuie sa ne-o atribuim 
noua si pacatelor noastre. $i aproape ca n-&. ramas colt de lume care 
sa fi scapat de pirjolul ereziei. 

2. Sava Gotul, respectiv moa$tele luL 



■cbmori 3;57 

Iar istorisirile tale cuprind adevfirate lupte atletice despre trupuri 
ciopirtite pentru apSrarea credintei, despre furia barbarS neluata in 
seama de cei a caror inima a r3mas netulburata, despre muncirile de 
tot felul la care i-au pus chinuitorii, despre felul in care si-au sfirsit 
martirii viafa, luptind prin cruce si apS in ciuda oricaror batai 3a . 

Vrei s3 stii cum stau astazi lucrurile ? Mai intii dragostea dintre 
oameni s-a racit 3 , invatatura parintilor se pustieste, alunecarile de la 
credinta sint dese, gurile dreptcredinciosilor au fost reduse la tacere, 
crestinii alungati de prin biserici ridica afara, in cimp, miinile catre 
Mintuitorul'din cer. $i cu toate ca chinurile sint grele, nicaieri nu mai 
sint mucenici, pentru ca cei ce ne n8pastuiesc poarta acelasi nurne 
cu noi 4 . 

Pentru toate aceste motive sa faci si tu rugaciuni catre Dumnezeu 
si in rugaciunea pentru Biserica sa cuprinzi si pe totf maritii luptatori 
ai lui Hristos, pentru ca dac3 se mai ingaduie lumii sa mai dainuiasca 
mScar citeva clipe asa cum se mai afia acum si dac3 intreaga fire n-a 
cazut inca din rosturile ei, pravaiindu-se toate de la locul lor, sa hara- 
zeasca Domnul pace Bisericilor Lui si sa le aduca astfel iarasi la pacea 
de altadata. 

EPISTOLA 165 
Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului 

ScrisS in anul 374 

Bunul Dumnezeu ne-a implinit o veche dorinta atunci cind ne-a in- 
vrednicit sa primim scrisoarea credinciosiei Tale 1 . Desigur cea mai 
mare si mai fierbinie ferioire ar fi fost sa te vedem in carne si oase si 
sa ne bucuram de aproape de darurile Duhului care saiasluiesc intru 
Tine. Intrucit insa acest lucru nu-1 ingaduie nici distanta mare, care ne 
desparte, nici imprejurarile deosebite, care ne retm pe^ amindoi, vrednic 

3. Mate/ 24, 12. 

3 a. «Prin cruce si prin apS» a sfir$it ca martir Sf. Sava. 

4. Arienii care persecuta pe cre?tini au pretentia ca ei sint «adevaratii crestini». 
1. Termenul ȣoctePt)c nu se potriveste mireanului Iunius Soranus ; in locul lui 

ar putea fi inteles episcopul Bretanion de Tomis, care va fi redactat textul marti- 
riului Sf. Sava si se va fi ingrijit, impreuna cu comitele Iunius Soranus, de trimiterea 
moastelor spre Capadochia. Insa insistenta cu care scrisorile 164 si 165 subliniazS 
adeseori legaturile destinatarului cu «patria» lui (Capadochia) de care se afia acum 




. , „ . . - _ . _ dupa 

in(a pentru ca «a luptat pentru raspindirea Evangheliei lui Hristos». Sf. Vasile 
a mai populanzat si in Capadochia cultul unor martiri, unii din ei (Eupsihie, Damas s.a.) 
fiind martirizati doar de citiva ani (a se vedea ep. 142, 280, 241). Se stie c5 in scrisoa- 
rea anterioara (164) Sf. Vasile a cerut chiar pomenirea Sf. Sava in rugSciuni. 



358 SFlNTUL VAS1LE CEL MARE 

de o a doua dorinta este sa ne intilnim sufleteste, macar prin scris, in 
dragostea lui Hristos. 

Acest lucru 1-am 51 trait acum cind am primit scrisoarea intelep- 
tiei Tale. Impartasindu-mS din cele scrise, m-am imbogatit mai mult 
decit de doua ori. Pentru ca, pe de o parte, am ajuns sa privesc ca 
intr-cr oglinda in sufletul tau limpezit cu totul prin mijlocirea cuvin- 
telor ; pe de alta parte insa, bucuria mea a crescu't nu numai pentru 
faptul ca esti tocmai asa cum te prezinta marturia tuturor, ci si pentru 
ca bunele Tale insusiri constituie obiectul de respect al patriei noastre. 
Ca o ml&dita nobila, care a iesit dintr-o radacina aleasa, ai umplut pa- 
mintul de dincolo de granitele \ahi noastre cu roade duhovnicesti. De 
aceea, pe buna dreptate, tresalta de bucurie patria noastra pentru 
odraslele ei, iar cind desfasurai Iuptele pentru credinta ea preamarea 
pe Dumnezeu auzind ca prin Tine se pastreazS buna mo$tenire a Pa- 
rintilor. 

$i cite nu ne-ai daruit si acum ? Patria care te-a nascut Tu la ai cin- 
stit-o cu un martir care a luptat recent in Jara barbara vecinS, trimitind, 
ca un agricultor recunoscator, pirga din roada celor care daruisera se- 
mintele. Unui atlet al lui Hristos intr-adevar i se cade sa-i aducem da- 
ruri. E vorba de un martor al adevarului, care de curind a fost impo- 
dobit cu cununa dreptatii, pe care 1-am si primit cu bucurie si am dat 
slava lui Dumnezetl Cel Care a implinit raspindirea Evangheliei lui 
Hristos la toate neamurile. T.e rugam, asadar, sa-ti aduci aminte in ru- 
gaciunile Tale si de noi care te iubim si sa te rogi cu caldura pentru 
sufletele noastre, ca sa ne invredniceasca Dumnezeu sa incepem si noi 
cindva a-L urma pe drumul poruncilor, pe care ni le-a dat spre 
mintuire 2 . 

EPISTOLA 166 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1 
Scris3 in anul 374 

Oricit de scump ne este in toate privintele si oricit 1-am pune in- 
tre cei mai sinceri prieteni, totusi preaveneratul nostru frate Eupra- 
xios ni s-a aratat si mai de pret si mai sincer in urma sentimentelor pe 
care le manifests fata de Tine. Caci el s-a avintat spre cuviosia Ta, ca s3 



2. Regretam ca n-am putut utiliza lucrarea lui G. Pfeilschifter, Klein ueues VJerk 
des Wuliila, in «Veroffentlichungen aus dem Kirchenhist Seminar», 3, 1 Munchen, 
1907, p. 192—224. 

1. Epistola aceasta, ca $i cea urmatoare, nu apar^ine Sfintului Vasile, ci lui Gri- 
gorie Teologul. Totu?i unul din codicii vechi le Injira tntre operele ierarhului nostru. 
In ele se exprima bucuria de a putea rabda p^entru a putea ci?tiga mila lui Hristos. 



SCRIS ORI * 359 

folosim o vorba a lui David, ca un cerb 2 care vrea sa-si potoleasca 
setea arzinda si de nesuferit la un izvor bun si limpede. Fericit este eel 
ce s-a invrednicit sa se apropie de Tine ! Dar si mai fericit este eel 
care, in urma suferintelor sale pentru Hristos si a asudarilor sale pen- 
tru adevar, i-a pus o astfel de cununa, precum putini din cei ce se tern 
de Domnul au putut dobindi. Tu n-ai dovedit doar o virtute neveri- 
ficata, ai navigat si ai Indrumat sufletele altora nu numai pe vreme se- 
nina, ci ai dovedit ca ai fost pus la incercarile ispitelor si te-ai aratat 
mai tare decit prigonitorii tai prin vitejia cu care ai parasit patria care 
te-a nascut. Altii au parte de pamlntul stramosesc, pe cind eu m-am 
invrednicit de cetatea cea de sus ; altii au si pus mina pe scaunul meu 
vladicesc, eu insa am pe Hristos. Oh ! ce tinguiala fericita ! Cite ni- 
micuri am dispretuit si cite bunatati am dobindit ! Am trecut prin foe 
§i prin apa, dar am incredere cavoi iesi sa ma mai inviorez. 

Intr-adevar Dumnezeu nu ne va parasi pina la sfirsit si nici nu va 
privi cu nepasare la prigoana indurata pentru dreapta credinta, ci, dupa 
multimea durerilor, mingiierile Lui ne vor aduce bucurie. lata ce credem 
si in ce nadajduim. In schimb, tu, i^i cer, roaga-te si pentru durerile 
mele si, de fiecare data cind se va ivi vreun prilej, nu sta la indoiala 
sa ma binecuvintezi cu cite o scrisoare si sa-mi intaresti si mai mult 
increderea, aducindu-mi la cunostinta ce se petrece pe acolo. Asta sa 
binevoiesti s-o faci si acum. 

EPISTOLA 167 
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 
Scrisa In anul 374 

Ne bucuri si cind scrii si cind iti aduci aminte de noi, dar, ceea ce-i 
$i mai de pret, mai ales cind ne binecuvintezi prin scrisori. Cit despre 
mine, daca sint vrednic de suferintele si de lupta Ta pentru Hristos, 
doresc sa vad pe cuviosia Ta si sa te iau model de rabdare in sufe- 
rinte. Dar pentru ca nu sint vrednic de aceasta fericire, prins fiind de 
multe trade si necazuri, fac doar ceea ce vine in rindul al doilea, adica 
cinstesc desavirsirea Ta si iti cer sa nu uiti sa-ti aduci aminte de 
noi. Nu-i numai o lauda pentru mine ca sint socotit vrednic de scriso- 
rile Tale, ci si o mindrie in fata multimii si o podoaba faptul ca insem- 
nezi ceva fata de un om atit de mare prin virtute si atit de legat de 
Dumnezeu printr-o iubire atit de mare incit s-o transmits si altora atit 
prin cuvinte, cit si prin pilda. 

2. Ps. 42. l 



360 SF1NTUL VASILE CEC 

EPISTOLA 168 

CStre preotul Antioh 
(aflat frSteste in surghiun) 

Scrisa In vara anului 374 

Pe cit de mult depling Biserica pentru ca a fost lipsita de indru- 
marea unui astfel de pastor, pe atit de mult te fericesc ca te-ai in- 
vrednicit sa fii tu in aceasta imprejurare impreuna cu un barbat care 
se lupta vitejeste pentru credin|a 1 , intrucit sint convins ca Domnul ifi 
va da aceeasi rasplata si Tie, care rabzi impreuna cu el si-1 sprijinesti 
in rivna lui. $i cit de mare e cistigul de a te desfata in liniste adinca de 
prezenta unui barbat din invatatura caruia ai putut folosi atitea, dar 
mai ales din experienta atitor fapte ? 

De aceea cred ca acum ai inteles despre cine e vorba, caci in trecut 
si el avea gindul imprastiat spre multe probleme, iar tu n-ai con- 
siderat ca este bine sa te rupi de la treburile zilnice si sa te dedici in- 
treg fluxului duhovnicesc care se revarsa din inima curata a acestui om. 
Ci sa dea Domnul ca in El sa-ti afli mingiierea si ca nici tu insuti sa 
nu ai nevoie de mingiierea altora. $i cred c& acest lucru se va intimpla 
dupa cum iji doreste inama, judecind dupa presimtirea mea personals, pe 
care am dobindit-o dupa scurta intilnire pe care am avut-o cu tine 2 , 
si dupa neintrecuta invatatura a bunului dascal a carui legatura chiar 
si de 1 o zi este de ajuns ca provizie pentru mintuire. 



EPISTOLA 169 

Catre Grigorie 1 
Scrisa in anul 374 

Te-ai angajat la lucru bun, distins si marinimos : acela de a stringe 
laolalta trupa prizonierilor de razboi a lui Glicherios eel Mindru — asa 
era poreclit pina acum — si sa ascunzi pe cit se poate uritenia noastra. 



1. Preotul Antioh, nepot al episcopului Eusebiu de Samosata, a insotit pe unchiul 
sSu in surghiunul acestuia in Tracia. 

2. Probabil se face aluzie la faptul ca ori in drum spre Tracia ar fi avut loc o 
vizita in Cezareea, ori mai probabil Sf. Vasile va fi facut cunostinta cu Antioh in 
anul 372 cind a vizitat Samosata. 

1. Nu se ?tie sigur caruia din cei doi Grigorie (de Nazianz ori de Nyssa) ii 
este adresata aceasta epistola. P. Hristu fop. cit., Ill, 14 — 15) crede ca lui Grigorie de 
Nyssa. Unii din criticii mai noi nu recunosc paternitatea Sf. Vasile asupra epistole- 
lor acestora (nr. 169 — 171), atribuindu-le Sf. Grigorie Teologul. A se vedea P. F. 
Fetwick, A commentary oi Gr. ot Nyssy or the 38-th Letter of Basil oi Cezareea, in 
«Or. Chr. Per.» Roma, 1978, p. 32. La fel Anders Cavallin, Studien zu den Brieien hi. 
Basilius, Lund, 1944. 



SCKISORI 36f 

De aceea Cuviosia Ta trebuie sa «ttii la ce ma refer si sa pui capat ne- 
cinstei. Glicherios, eel care a ajunjs azi in ochii tai atit de serios si de 
modest, a fost hirotonit de mine ca diacon pe seama Bisericii din 
Vinesa, ca sa ajute la serviciu preotului local si sa poarte de grija de 
treburile Bisericii. Cu toate ca in alte privinte e artagos, in problemele 
de lucru manual el nu-i lipsit de talent. Cind a fost instalat ca diacon 
a neglijait treburile aproape inainte de a le incepe. Adunind in jurul 
sau, in mod abuziv si cu forfa, citeva fete de nimic, dintre care unele 
au venit la el de bunavoie, — cunosti superficialitatea tineretului in 
astfel de probleme, iar allele au fost aduse cu sila, s-a gindit sa 
ajunga conducator de turma si, luindu-si titlu si infa^isare de patriarh, 
a ajuns pe neasteptate trufas. Si a urmat drumul nu cu gind de supu- 
nere si de evlavie, ci cu intenjia de a face din proorocie izvor de cistig, 
ca si cum oricine ar fi liber sa-si aleaga orice meserie, ajungind astfel 
sa rastoarne aproape intreaga viata a Bisericii si batindu-si joe de 
preotul sau, un om vrednic de tot respectul atit prin comportare, cit 
si dupa virsta, nesocotindu-mS in acelasi timp si pe mine) episcopul 
lui, §i umplind mereu orasul si toata tagma preoteasca cu zgomote si 
dezordini. 

In sfirsit, intrucit a fost mustrat destul de blind de mine si de- 
horepiscop 2 ca sa termine a ne mai face de ris — dupa ce a indemnat si 
pe tineri spre aceeasi nebunie — s-a gindit la o fapta cu totul nerusinata 
si neomenoasa. Luind si pe fete, pe cite a putut, au asteptat sa se faca 
noapte si au disparut. O astfel de fapta e cu atit mai ingrozitoare ■ cu 
cit ne gindim la vremea in care a avut loc. S-a organizat si o intrunire 
locala si, cum era si firesc, s-a adunat lume multa. La rindul sau tinarul 
si-a adus cu el intreaga ceata, iar dupa ei si altii care i-au urmat, si 
spre mai mare ru?ine tinerii au inoeput sa danseze in fata crestinilor, 
stirnind risul celor desfrinati si flecari. Nu s-a multumit cu atita, desi 
si acest lucru e destul de grosolan, ci, dupa cite sint informat, si pe pa- 
rin|ii fetelor, care nu mai puteau rabda pierderea fiicelor lor, pentru 
care lucru au vrut sa aduca iarasi acasa aceasta turma ratacita, incit 
s-au aruncat chiar §i in genunchi in fata fetelor, si plingind le rugau sa 
se reintoarca, lucru pentru care acest faimos tinar, impreuna cu gasca 
lui, i-a luat si pe ei in ris in chip ordinar si i-a repezit in chip necinstit. 

Astfel de abuzuri nu trebuie tolerate de Cuviosia Ta caci batjocura 
se rasfringe asupra noastra, a tuturor. Inainte de toate sa poruncesti 
ca Glicherios cu fetele respective sa se intoarca inapoi si sa vina cu 



2. Tocmai «aceste repro^uri u§oare» ?i tonul general al epistolei sint un semi* 
care se adauga la altele pentru a ne impiedica sa atribuim aceasta misiva Sfintului 
Vasile, care ar fi vorbit cu mai multa duritate fata de astfel de extravagante, Y_ 
Courtonne II, 105. 



30'.' BFlNTUI, VA.H1I.E CKI, MARE 

opistola do recomandare de la Tine !?i atunci poale cii li s-ar pulou 
acorda oarecare ingaduinta. Daca el, nu vine, atunci trimite macar pe 
fete la mama lor, la Biserica. Daca nici acest lucru nu-i cu putinta, 
atunci macar pe cele care doresc sa se reintoarca sa nu le lasi sa mai 
stea sub tirania acestuia, ci sa le convingi sa se intoarca la noi, altfol 
esti martor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca aceste lucruri nu 
vor sfirsi cu bine nici potrivit rinduieliior Bisericii. 

Cit despre Glicherios, eel mai bun lucru ar fi sa se reintoarca din 
convingere si cu seriozitatea cuvenita ; daca n-o face, sa fie indepartat 
neapSrat din serviciul lui. 

EPISTOLA 170 
Catre Glicherie 1 
Scrisa in anul 374 

Pina cind vei mai sta in ratacire, Glicherie ? Pina cind iti vei face 
mereu ginduri slabe ? Pina cind ma vei tot tulbura si vei arunca ru- 
sine peste intreaga tagma a calugarilor ? Revino-|i in fire cu incredere 
In Dumnezeu si in mine, care vreau sa te dau drept pilda de rabdare. 
Daca te-am pedepsit parinteste, te vom si ierta. Procedam cu tine in 
felul acesta intrucit multi au intervenit pentru tine, iar mai mult decit 
oricare altii kisusi tatal tau, caruia ii respectam batrinetile §i buna- 
tat,ea. Daca te ioi indepartezi mereu de mine, cazind cu totul din 
treapta ta, te vei desparti si de Dumnezeu, cu cintecele si cu haina ta 
v cu tot, daruri de care te folosesti nu oa sa duci pe fetele tinere spre 
Dumnezeu ci spre prapastie. 



EPISTOLA 171 
Catre prietenul Grigorie 

Scrisa in anul 374 

Ti-am scris, nu de mult, despre Glicherie si despre fecioare. Inca 
nu s-au intors, ci lipsesc si-n clipa de fata, nu stiu de ce $i cum. De- 
sigur ca nu te voi invinui ca si cum tu ai fi eel care faci acest lucru 
§pre defaimarea mea, fie pentru ca ai ceva impotriva mea, fie pentru 
c<i le esti drag altora. 



1. Ierodiaconul Glicherie facuse part^ ( din Biserica localitatii Vinesa, de care 
no vorbe?te epistola 169. In loc sa se distinga prin slujire serioasa, intrucit era si 
cfllugcir, s-a fmprietenit cu o ceata de fete tinere cu care executau cintece, dansuii, 
■<'X<'iirsii. Sf. Vasile il ceiirta cerindu-i indreptare. 



BCRiaoni :nj:) 

Scl so intoarca, asadar, ffira s8 se teamfi dcloc ! Stai tu chi<zas pon- 
tru el. Pentru cS no doaro cind m3dularole sint dozbinate de trup, 
oricit de maiestrit s-ar fi facut aceastS separare. Daca lucrurile sint 
judecate de pe alta latura, sa cadS vina pe altii, dar eu ma spal pe 

miini. 

EPISTOLA 172 
Catre episcopul Sofronie 1 

Scrisa in anul 374 

Cit de iriult m-a bucurat scrisoarea Ta nici nu-i nevoie sa-Ji 
scriu. Iti po|i inchipui usor acest lucru dupa faptele pe care le descrii 
si care sint atit de bune. Caci eel dintii rod al Duhului este dragostea 
pe care ne-ai dovedit-o prin scrisoarea aceasta. $i ce ar putea fi mai 
pretios pentru noi in starea actuala a lucrurilor cind, din pricina in- 
multirii nedreptatilor, dragostea multora 2 s-a racit ? Nimic nu-i atit de 
rar azi ca intelegerea crestineasca dintre frati, ca un cuvint pasnic ori 
ca o comuniune spirituala, pe care totusi iata ca am aflat-o la desa- 
virsirea Ta, fapt pentru care sintem datori sa aducem o indoita mul- 
tumire lui Dumnezeu, Caruia I-am cerut sa ne ajute sa luam parte 
§i la bucuria desavirsita care salasluieste in Tine. Caci daca epistolele 
sint in stare de asa ceva, cit de mare trebuie sa fie bucuria conver- 
satiei directe ? §i daca atit de departe fiind, tu totusi atragi §i atent,ia 
altora, atunci de cite n-ai fi tu vrednic cind te vei arata de aproape ? 
$tii bine ca daca n-as fi fost oprit de q multime nesfirsita de treburi 
si de nevoi inevitabile, care m-au tfntuit pe loc, m-as fi grabit sa por- 
nesc eu sa te caut, desavirsitule ! Desigur marea piedica in calea mis- 
carii e vechea mea boala, cu toate ca parca n-as fi {inut seama 
nici de ea cind ma gindeam la folosul sufletesc ce ma astepta. Caci ca 
sa fii vrednic sa intilnesti un barbat care are aceleasi ginduri ca si tine . 
si care cinsteste credinta Parintilor, dupa cum o numeste graiul frafilor 
§i slujitorilor vostri, insemneaza sa te reintorci la vechea fericire a Bi- 
sericilor, intr-o vreme cind putini erau cei care se imbolnavisera de 
patima discutiilor si a cautarilor si cind toti erau in pace, fiind impli- 
nitori hotariti ai poruncilor, asa incit prin sincera si nemestesugita lor 
marturisire ei slujeau pe Domnul pazind credinta neclatinata si simpla, 
credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfint.' 



1. Nu ^tim unde era scaunul episcopal al acestui Sofronie; se pare, probabil, 
undeva mai departe de Capadochia. Totu?i pare un apropiat al Sf. Vasile, caci ii face 
confidente despre racirea sufleteasca dintre slujitorii Bisericii. 

2. Matei 24, 12. 



364 SrlNTUL VASIt.K CEL MARE 

EPISTOLA 173 
Catre Teodora «Canonica» i 
Scrisa prin anul 374 

Pe mine ma porneste incet la scris faptul ca nu-s convins ca epis- 
tolele mele sint inminate de fiecare data iubirii Tale, ci ca, din cauza 
lipsei de cinste a celor care le preiau, exista multe alte persoane care 
le citesc inainte, mai ales astazi cind stSrile de lucruri sint atit de tul- 
burate in intreaga lume. Din pricina aceasta ma astept la fel si fel de 
invinuiri si plingeri necrutatoare impotriva scrisorilor mele atunci cind 
ajung sa ma conving ca totusi unele din epistole sint predate 2 . In reali- 
tate, ori scriu ori tac, eu n-am decit o singura sarcina : sa pastrez in 
inima amintirea Ta. Sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti urmezi drumul vietuirii 
Tale duhovnicesti asa cum \i 1-ai ales. De fapt, lupta pe care trebuie s-o 
duci nu-i deloc neinsemnata daca-ti dai bine seama de fagaduinta fa- 
cuta si de ceea ce decurge din ea. Oricine poate alege o cale de vietuire 
potrivit Evangheliei, dar ca sa urmaresti implinirea legii pina in cele 
mai mici amanunte si sa nu treci peste nimic din ce-i scris acolo, iata 
ceva ce n-a fost implinit decit de un numar foarte mic din cei de care 
am luat cunostinta. Pentru asa ceva iti trebuie o limba formats si un 
ochi indrumat dupa dorinta Evangheliei, sa muncesti cu miinile tale 
spre a fi bine placut lui Dumnezeu, sa-ti misti picioarele si sa te slu- 
jesti de fiecare dintre mSdulare asa cum a rinduit de la inceput Grea- 
torul ; mai trebuie modestie in imbrScaminte, grija in felul cum vor- 
besti cu oamenii, simplitate in Jirana, lipsa a tot ce-i de prisos in avere. 

Cind stai sa le insiri, toate acestea par lucruri marunte ; in schimb 
pentru realizarea lor m-am convins si eu ca intr-adevar ti se cere sa 
duci o lupta deosebita. $i mai trebuie sa adaugi desavirsirea in sme- 
renie, care ne apara de aducerile aminte de mindria stramosilor, care 
ne opreste (daca natura ne-a dat ceva deosebit, fie pentru trup, fie 
pentru suflet), sa ne laudam si sa ne folosim de un pretext in felul 
cum ne judeca cei din afara minastirii, spre a nu ne infumura si a ne 
umfla de laude desarte. 

Toate acestea stau in strinsa legatura cu viaja evanghelica. 

Tot asa stam si cu statornicia in cumpatare, cu sirguinta la rugS- 
eiune, cu dragostea sincera fata de frati, cu deschiderea sufleteasca fata 



1. Teodora era una din colab'oratoarele Bisericii mai ales pe tarini pedagogic 
Oanonicele nu erau calugarite, locuiau in grup, erau controlate de slujitorii Bise- 
ricii. Sf. Vasile le da sfaturi cum sa activeze. 

2. Iara$i problema serviciului postal de care se plinge Sf. Vasile in multe din 
cptstolcle sale. Serviciul era aproape inexistent. Se foloseau mai mult curierii ocazionali. 



SCRISORI 3Q<| 

de cei oropsiti, cu smerenia cugetului, cu frlngerea inimii, cu curatia 
credintei si cu pSstrarca voiosiei pinS si In clipele de suferinfa. $i, pe 
deasupra, rude-data" sS nu ne parSseasca gindul la infricosata si neoco- 
lLta judecata, spre care ne grabim cu totii, cu toate ca foarte putini 
isi aduc aminte de ea si prea putin le pasa de felul in care si pe ce 
poarta vor iesi ! 

EPISTOLA 174 # 

' Catre o vaduva 

Scrisa cam prin 374 

Cu toate ca marea mea placere era sa Va scYiu mereu, prea sti- 
mata Doamna, totusi de fiecare data m-am oprit pentru ca nu voiam sa 
provoc discutii din pricina oamenilor porniti cu dusmanie fata de mine 
$i care imping ura, dupS cum se spune, pina acolo fncit se dedau la 
anchete indiscrete, chiar numai dacS cineva primeste vreo scrisoare 
de la mine x . Intrucit ai procedat bine scriind D-ta cea dintii si 
intrucit mi-ai scris tocmai ce trebuia, instiintindu-ma despre anumite 
probleme sufletesti,- am ajuns la rindul meu sa-Ji raspund, implinind 
astfel doua lucruri deodata : pe de-o parte, ca sa-md platesc datoria, 
iar pe de alta, ca sa raspund la ceea ce mi-ai scris Domnia Ta. 

Fericit e sufletul care zi si noapte n-are in gindurile sale alta grija 
decit de a sti cum, atunci in marea zi, cind toate fapturile vor sta in 
fata Judecatorului ca sa dea socoteala de faptele lor, va putea sa ras- 
punda fara frica de viata lui. $i intr-adevar, eel care-si pune inaintea 
ochilor acea zi si acel ceas si care cugeta mereu la apararea pe care o 
va face inaintea nemitarnicului Judet, acela ori nu va mai gresi deloc, 
ori va savirsi doar pacate usoare, pentru ca daca i se intimpla sa gre- 
iseasca, acest lucru se intimpla fara ca sa existe la mijloc frica de Dum- 
nezeu. La cei in care e treaza asteptarea amenintarilor judeca^ii teama 
care salasluieste in ei nu le va da prilej sa cada in fapte sau "ginduri 
nedorite. 

Prin urmare adu-ti mereu aminte de Dumnezeu, sa ai in inima teama 
de El si cuprinde pe toti in comuniunea rugaciunilor. Intr-adevar de 
mare ajutor sint cei care pot imblinzi pe Dumnezeu prin rugaciunile 



1. Intr-adevar, pomirea spre calomniere este unul din pacalele cele mai ade- 
seori pomenite de Sf. Vasile, iar leacul impotriva ei — frica de judecata lui Dum- 
nezeu — e tot atit de des subliniat. 



3fln BKtNTUI. VAHII.K C»M« MAKK 



lor ! Fa $i Duraneata lucrul acesta fara Incetare. CSci si in vromoa clt 
traim in trup rugSciunea ne este de mare folos, iar cind plecam de aici 
ea ne serveste drept provizie pentru veacul ce va venL Dar daca aceastS. 
grijS e un lucru bun, in schimb descurajarea, lasarea in voia sortii si 
piorderea nadejdii de mintuire sint cele care strica eel mai mult su- 
flotului. Sa ai, asadar, nSdejde in bunatatea lui Dumnezeu si a$teapta 
ajutorul Lui, cunoscind ca daca ne vom intoarce bine si sincer spre EI 
nu numai ca nu ne va,respinge de tot, ci poate tocmai cind vom pro- 
nunfa cuvintele rugaciunii ne va spune : «Iat.a-Ma». 



EPISTOLA 175 
Catre comitele Magninianos 

Scrisa cam prin anul 374 

Mi-ai scris nu de mult, Excelenfa, poruncindu-mi deschis, intre al- 
tele, sa scriu si despre credinta. Admir rivna pe care o arafi in aceasta 
privinta si rog pe Dumnezeu sa ramii nedezminfit legat de bine, iar prin 
deprinderea in stiinta si in fapte bune sa ajungi la desavirsire. Intrucit, 
Insa, nu vreau sa las scrierea despre credinta si nici sa alcatuiesc alte 
m&rturisiri de credinta, nu vreau sa-ti trimit ceea ce-mi ceri. De altfel 
cred ca Va vor fi impuiat urechile cu anumite instructiuni cei din jurul 
Dumneavoastra, oa unii care nu fac nimic altceva decit sa ma calom- 
nieze, ca si cum s-ar recomanda ca n-au alta calitate decit sa ma in- 
vinuiasca pe nedrept de nelegiuirile cele mai rusinoase. 

Pe acestia trecutul ii vadeste limpede cine sint, iar o experienta 
mai dezvoitata ii va trada $i mai mult. Eu rog, insa, pe cei ce cred in 
Hristos sa nu puna intrebari prea curioase dincolo de vechea credinta 1 , 
ci sa declare doar ca ne botezam in credinta in care credem si ne in- 
chin3m a$a cum am fost botezati. Sa ne ajunga dar ca primim aceleasi 
notiuni-, pe care le-am primit din Sfinta Scriptura si sa ne ferim de orice 
innoiri in acest sector. Dar nu in inventarea notiunilor se cuprinde min- 
tuirea noastrS, ci in marturisirea curata despre Dumnezeu, in Care 
credem. 



1. Din contimitul acestei epistole se deduce faptul ca pina si mirenii se prtsio- 
nau de problemele dogmatice, lucru stiut, altfel, de toti. Frumos e faptul ca Sf. Vasile 
a stiut sa-i atraga si sa-i lamureasca. E usor de inteles ca intre problemele la euro 
se face aluzie, la loc de frunte e mai ales deofiintimea Fiului si a Duhului Sfint cu 
Tutal. 



HCR1HOHI • 3H7 

EPISTOLA 176 
Catre Amfflohiu, eplscop de Iconium 

ScrlsS prln august 374 

De-ar da Dumnezeu eel Sfint ca atunci cind epistola mea va ajunge 
in miinile Tale sa Te gaseasca in deplina tarie trupeasca, ferit de orice 
greutafi si savirsind toate dupa cum fi-e dorinta, dar nu sa ramina ne- 
implinita nici fagaduinta facuta mie de a fi de fata, in orasul nostru, 
pentru ca sa sporim si mai mult maretia praznicului de hram, care se 
tine in fiecare an in Biserica noastra in cinstea martirilor K Sa fii sigur, 
prea cinstitul si prea iubitul meu, ca, chiar daca poporul nostru primeste 
atunci mul|i vizitatori, prezenta nici unuia n-o doreste atit de viu cit 
doreste prezenta Ta ; atit e de puternic stimulentul de dragoste pe care 
1-ai lasat in scurta petrecere in care ai mai fost la noi. De aceea, pentru 
ca sa aducem cit mai multa slava lui Dumnezeu, iar popoarele sa se 
bucure si martirii sa-si primeasca si pe aceasta cale cinstea cuvenita, 
iar eu batrinul 2 sa ma bucur tot asa de mult de cinstea pe care se cade 
s-o aratam unuia din fiii cei mai vrednici ai tirmturilor noastre, fa-ne 
neaparat bucuria de a te vedea aici si inca cu o zi inainte de tinerea 
sinodului, ca sa mai stam de vorba pe indelete si sa ne mai mingiiem 
unul pe altul prin impartasirea bucuriilor noastre duhovnicesti. Te rog- 
sa sosesti mai devreme cu trei zile, ca prin prezenta Ta sa faci mai stra- 
lucita si aniversarea anuala a azilului pentru saraci 3 ; Ma rog cu bucurie- 
Domnului ca sa te pazeasca sanatos si voios atit pentru mine, cit si 
pentru Biserica lui Dumnezeu. 



EPISTOLA 177 
Catre magistrul Sofronios 1 
Scris3 !n anul 374 

Nu-i usor sa insir pe toti cei care, prin mijlocirea mea, au primit 
ajutoare de la Excelenta Ta, caci sint foarte numerosi cei care recu- 



1. E vorba de pomenirea Sfintului mucenic Eupsihie (7 sept.), mort sub Iulian. 
Apostatul. Cu ocazia hramului se discutau si probleme bisericesti. Despre Eupsihie 
ne mai vorbesc si alte epistole, de exemplu nr. 100. 

2. Cind scria aceasta epistola Sfintul Vasile n-avea inca 45 de ani, de aceca 
cuvintu] «imbatrinit» s-ar potrivi poate mai mult din pricina bolii lui care-i va fi 
stors vlaga. 

3. Inainte de hram se comemora si «Vasiliada». 

1. Ca de atitea ori altadata, Si. Vasile cere si acum protectia acestui prefect al; 
Capitalei, de data aceasta spre a face dreptate preotului Eusebiu, cazut prada ca- 
lomniei. 



;ic» 



SrlNTUL VASlt.ro CKI. MA.JW 



nose binefacerile primite din mlna Ta cea puternica\ pe care Domnul 
ne-a dat-o ca aliata in aceste imprejurSri critice. Dar eel mai drept 
■dintre toti si pe care ti-1 prezentam acum prin scrisoarea noastra, prea 
veneratul nostru frate Eusebiu, a cSzut prada unei absurde calomnii, pe 
care numai dreptatea Ta poate s-o imprastie. 

De aceea Te rog sS fii asa de bun fa|a de acest om si sa-1 ocrotesti 
ca si 'cum ai ocroti adevarul, facindu-i dreptate si asigurindu-i conditii 
•omenesti, intrucit dispune si de un aparator important : ca are drepta- 
tea de partea lui, pe care o va dovedi limpede si fara a putea fi con- 
trazis, afarS poate dacS timpul actual nu-i va sta impotriva. 

EPISTOLA 178 
Catre Aburgios *• 
Scrisa In anul 374 

$tiu c5 am prezentat de multe ori pe numerosi oameni vredniciet 
Tale si ca am facut servicii importante celor asupriti in imprejurari din 
cele mai grele, dar dupa cite stiu nu ti-am trimis pina acum un om 
care sa-mi fie mai drag sau care sa lupte pentru cele mai inalte scopuri 
decit pe prea doritul nostru fiu Eusebiu, care-U inmineaza f aceasta scri- 
■soare de la mine. 

In ce incurcatura a ajuns va istorisi el insusi, daca i se va da pri- 
lejul. Dar ceea ce se potriveste sa spun eu e urmatorul lucru : sa nu 
fie nedreptatit acest om, si pentru ca s-au ivit multi oameni care an 
fost surprinsi cu fapte din cele mai greu de explicat, sa nu fie si el 
Insusi atins de vreo banuiala care ii apasa pe cei mai multi, ci sa pri- 
meascS o judecata dreapta si sa se cerceteze toata viata lui. Atunci 
toatS calomnia se va da in vileag si omul nostru, avind eel mai bun 
dintre ocrotitori, va fi vestitorul principal al binefacerilor pe care le va 
primi de la blindetea Ta. 



1. Impresionanta e solicitudinea marelui ierarh pentru cei necajiti. Aburgios paic 
n fi fost din familie de gotf, dar foarte binevoitor (la interventii). Pare a fi ruii* cu 
sftntul. Cazul lui Eusebiu pare a fi acelasi ca si in epistola 177. 



acKMOM 369 

EPISTOLA 179 
CStre Arlnteos l 

Scrisa in anul 374 

Ca iubesti libertatea si omenia ne-o dovedesc indeajuns nobletea 
firii si faptul ca ai un suflet deschis spre toti. De aceea imi iau indraz- 
neala sa mijlocesc pentru un barbat vestit in ce priveste lungul sir al 
stramosilor, vrednic de o mai mare cinste si respect pentru blindetea 
caracterului pe care-1 are sadit in el, asa incit Te rugam sa-1 sprijini la 
procesul pe care-1 are, care din punct de vedere al adevarului nu pre- 
zintS greutati, in schimb din pricina unei grave calomnii e destul de 
primejdios. Ar ajuta mult la salvarea omului faptul ca ai spune un cu- 
vint bun pentru el, dovedindu-ne si de data aceasta noua, prietenilor 
tai, stima si bunavointa cu care ne-ai obisnuit. 



EPISTOLA 180 
Magistrului Sofronie, pentru Eumathios 2 
ScrisS In anul 374 

M-a durut sufletul cind am aflat despre acest barbat vrednic de 
stima, care se afla intr-o situatie nenorocita. Intr-adevar, om fiind si 
eu, cum sa nu iau parte la durerea unui om liber, coplesit de greutati 
nemeritate ? $i tot intrebindu-ma cum i-as putea veni in ajutor, am in- 
teles ca singurul mijloc de a-1 scapa de grijile care-1 apasa ar fi sa-1 
prezint Excelentei Tale. De acum incolo e grija Domniei Tale de a alerga 
pentru el cu rivna (sintem martori si noi) pe care ai aratat-o in folosul 
multora. 

Cunosti problema lui din memoriul pe care 1-a inaintat imparatilor. 
Te rugam sa-1 iei sub ocrotire si s8-l mingii pe om cu tot ce poti. In felul 
acesta ajuti pe un crestin, pe un barbat ales si pe un om care si-a cis- 
tigat respect printr-o cultura deosebita. Daca voi mai -spune si aceea 
ca prin facerea de bine aratata acestui om imi faci si mie o bucurie, 
desi aici interesul meu este de putma importanta si atunci Excelen^a 
Ta, ca unul care accepta s§ dea insemnState si dorintelor noastre, nu 
va fi facut desigur putin lucru. 



1. Ca $i Traian, Arinteos era ofiter superior care n-a aprobat politica de asuprire 
a ortodoc$ilor dusa de Valens. Moare in anul 378. Si. Vasile ii exprima compasiunea 
pentru moartea sotiei lui (ep. 269). Persoana pentru care i se cere interventia pare 
a fi Eumathios (ep. 180). 

2. A se vedea epistola anterioara. Eumathios pare a fi fost profesor de retorica, 
ajuns acum la necaz. 

24 - Sfintul Vasile eel Mare • 



grlNTUL, VAHII.B CKL MABB 

370 — — 

EPISTOLA 181 
Catre Otreios, Eplscopul Melitinei *• 
Scrisa In anul 374 

Stiu ca despartirea de *ioi a prea iubitului episcop Eusebiu te-a im- 
presionat mult, atit pe Fratia Ta cit si pe mine. tntrucit amindoi avem 
nevoie de mingiiere, sa ne incurajam, asadar, unul pe altul. Tu sa-mi 
scrii ce mai este nou prin Samosata, iar eu sa-ti aduc la cunostinta 
cite voi auzi intimplator de prin Tracia. Pentru ca in intristarea pre- 
zenta mare usurare e sa afli ca poporul s-a razvratit la exilarea lui 2 , 
iar pentru bunatatea Ta sa fii informat in ce stare se afla parintele 
nostru al amindurora 3 . 

Stirile de care am amintit nu le vom putea cuprinde acum in epis- 
tola ; le va da eel care le cunoaste si care ne va putea informa mai 
amanuntit despre starea in care 1-a lasat si cum suporta toate. Sa te 
rogi, asadar, si pentru el si pentru mine, pentru ca Dumnezeu sa dea 
cit mai curind scapare din astfel de nenorociri. 



EPISTOLA 182 

Catre preotul Paulin 

Scrisa in anul 374 

Pe cit de mult ne intristam cind ne aducem aminte de pustiirea Bi- 
sericilor 1 , pe atit de mult te fericim ca te-ai angajat indata intr-o lupta 
atit de lunga, pe care sa-ti ajute Dumnezeu s-o duci cu rabdare, ca sa 
primesti biina rasplata a unei credincioase slujiri si a unei viteze lupte 
duse pentru numele lui Hristos. 

1 Otreios episcop de Melitina (Armenia Mica), era o vrednica figura ortodoxa 
a vremii. El a jucat rol major la Sinodul II ecumenic, dupa cum Informeaza Sf. Gn- 
qorie de Nyssa, Epistolele 10 si 18 (ed. Pasquali, Leiden, 1959, p. 39—40; 08— 60). 
Faptul ca Otreios a ramas impresionat de plecarea in exil a lui Eusebiu e o oo- 
vada ca se cunosteau mai de demult. A se vedea si epistolele 166, 167 si 163. 

2. Pretioasa marturie de rezistenta ortodoxa fata de presiunea arienilor care 
vor fi ocupat si aici scaunul cu un candidat al lor. 

3. Inca o dovada ca Sf. Vasile socotea pe Sf. Eusebiu ca duhovnic al sau. 

1 Aluzie la Eusebiu, episcopul Samosatei, trimis In surghiun in Tracia. Preotul 
I'aulin'pare a fi unul din cei care s-au angajat sa insoteasca in exil pe episcopul 
lor, de accea Sf. Vasile il felicita si-1 incurajeaza. 



■cnnom 371 

EPISTOLA 183 

Catre cetatenii din Samosata l 

Scrlsa tn anul 374 

Cind vad ca cercetarile si prigoanele s-au intins deja in toata lu- 
mea si cS cele mai mari orase din Siria tree prin grele incercari si in 
schimb nu-i nicaieri un senat care sa se arate atit de incercat si de 
distins spre fapte bune, asa ca ai vostru, care -prin rivna lui s-a in- 
vrednicit de o faima atit de mare, mai ca-mi vine sa ma bucur de cele 
intimplate. Pentru ca daca nu s-ar fi intimplat acest fapt dureros n-ar 
fi aparut faima voastra. De aceea se pare ca pentru cei ce cauta vir- 
tutea, ceea ce-i cuptorul de aur, aceea e si prigoana pentru nadejdea in 
Dumnezeu. 

Deci inainte, minunatilor, aveti grija ca la oboselile de pina acum 
sa mai adaugati altele tot atit de mari si sa aratati ca puneti pe o te- 
melie mai intarita o cladire si mai marea^a si sa va stringeti iar in jurul 
pastorului vostru cind va da Dumnezeu sa se reintoarca la scaunul sau, 
fiecare din voi povestindu-ne cite-o fapta deosebita, pe care a savir- 
sit-o pentru Biserica lui Dumnezeu, avind de primit fiecare din voi dupa 
faptele sale, in ziua mare a Domnului, rasplata de la atotmilostivul Dum- 
nezeu. 

Daca va mai aduceti aminte de mine si vreti sa-mi scrieti de cite 
ori e cu putintA pe de-o parte vetj face o fapta dreapta, pentru ca ma. 
rasplatiti cu ceva de-al vostru, iar pe de alta parte, imi veti face o mare 
bucurie, pentru ca prin epistole imi veti trimite si semne despre prea- 
dulcele vostru glas. 



EPISTOLA 184 

Catre Eustafiu, episcop de Himeria 2 

ScrisS in anul 374 

Stiu ca-i lucru trist si apasator sa ramina cineva orfan, pentru ca 
in primul rind n-are cine sa-ti mai poarte de grija. De aici am inteles 
ca daca Prea Sfintia Ta nu scrii, insemneaza ca te-ai suparat din cauza 
evenimentelor, totodata fiind ocupat cu probleme mult mai grele : sa 

1.^ Robust cuvint de incurajare adresat ,credincio5ilor care- ? i deplinq parincele 
tnmis in exil. Mingiindu-i, Sflntul Vasile le aminte?te ca in curind i'si vor primi din 
nou panntele. H 

2. O frumoasa scrisoare de imbartatare frateasca trimisa unui coleg de apos- 
tolat, pe care Sf. Vasile il roaga sa-i scrie mai des, caci orice deschidere sufleteasca 
u.jiircaza sufermtele. 



SFlNTUL VASILE 0«li MARB 

372 

alorgi mai mult pentru Turma lui Hristos din pricina vrSjmasilor caro 
se ridica din toate p&rtile hnpotriva ei. Dar intrucit conversatia cu cei 
de o credinta cu noi constituie totdeauna o mingiiere in vreme de necaz, 
gindeste-te si scrie-mi de fiecare data cind e cu putinta, ca in fel.il 
acesta sa te calmezi pe Tine insuti, ca si cum ai sta de verba cu mine, 
iar in acelasi timp sa ma mingii si pe mine cu propriile tale cuvmte. 
Acelasi lucru ma voi stradui si eu sa-1 fac de fiecare data cind ocupa- 
tiile imi ingSduie. Roaga-te si tu insuti si indeamna si pe frati sa-si 
dea siUnta sS imblinzeasca pe Domnul, ca sa ne arate cindva o mm- 
tuire din intristarea care ne invaluie. 

EPISTOLA 185. 
Catre Teodot, episcop de Bereea x 
ScrisS in annl 374 (?) 

Stiu ca chiar daca nu-mi scrii, in inima Ta totusi nu s-a sters amin- 
tlrea mea. $i deduc acest lucru nu din faptul ca as fi intr-adevar vredmc 
de a mS tine minte, ci din aceea ca sufletul Tau da dovada de dragoste 
prisositoare. In orice caz,, te rog sa te folosesti, pe cit e cu putinta, de 
prilejurile care ti se ofera, ca sa-mi mai trimiU cite-o epistola, pentru 
ca si eu sa ma mai incurajez din tot ce aud despre tine si sa am si eu 
prilej sS-ti fac emioscute gindurile mele. Pentru ca acesta-i rostul con- 
'vorbirilor dintre oamenii care stau la o atit de mare distanta, ca macar 
prin scrisori sa stea in legatura. Sa nu ne instrainam unul de altul atit 
cit ne ingaduie imprejurarile. _ 

Sa ne hSrazeasca Domnul si ocazia de a ne intilni fata catre fata, 
pentru ca in felul acesta sa creasca si dragostea dintre noi, iar multu- 
mirea ce o datoram Stapinului nostru sa sporeasca si mai tare. 



EPISTOLA 186 
Catre guvernatorul Antipatros 

' ScrisS in anul 374 

Cit de frumoasa e filosofia ! Intre altele ea lasa pe cei care-o cultiva 
sa se vindece cu putina cheltuiala, asa incit unul si acelasi lucru slu- 
jeste si ca hfanS, si ajuta si sanMtatii. Caci dupS ce Ti-ai pierdut pofta 
de mincare, dupa cum am auzit de la cineva, U-o poti recistiga prin 

1. Atit' el cit si credincio?ii lui r5min fideli liniei ortodoxe. Teodot semneaza §i 
epistola 92 adresata «ltalienilor ?i Galilor». 



acmaoiu 373 

varza acra\ Inainte cu greu o'suportam, atit din pricina proverbului, clt 
$i pentru c3-mi aducea aminte de surata mea, sSrflcia 1 acum Jns8 imi 
pare c3 se sohimba atit parerile, cit si risul proverbului, vazind cfi 
aceastS leguma e o buna hranitoare pentru tineret, dar care in acelasi 
timp i-a redat ?i capeteniei noastre puterea de altadata. De acum ina- 
inte voi ^ocoti ca nimic nu poate sta alaturi de ea, nu numai lotusul 
lui Homer 1 , dar nici vestita ambrozie oricit de minuniata ar putea fi 
ea, inert sa poata satura ca ea atit de bine pe Olimpieni. 



EPISTOLA 187 
Antipatros catre Vasile 2 

ScrisS in anul 374 

«Daca imbuci de doua ori din varza mori» — • a$a spunea o zicala. 
Dar eu, care m-am servit din ea de mai multe ori, cerindu-mi astfol 
moartea de mai multe ori, totu$i nu voi muri decit o singura data. Dar 
tot la fel se intimpla si dacS n-as fi gustat din ea decit o singura data. Or, 
daca asa stau lucrurile, sa nu te temi daca vei minca din aceste bucate 
gustoase, atit de nedrept hulite de zicala aceea. 



EPISTOLA 188 
Catre Amfilohiu, despre canoane 

ScrisS In anul 374 

I „ 
Scriptura ne spune ca «cel ce nu stie, de va intreba de intelepciune, 
Intelepciune i se va socoti» 3 . Dar mi se pare ca intrebarea unui intelept 
e in stare sa faca injelept chiar si pe un nebun. Acest lucru mi se in- 
timpla si mie ori de cite ori primesc scrisori de la un om harnic ca 
Tine. Intr-adevar mS fac mai stiutor si mai Injelept decit as fi eu insumi 
prin simplul fapt ca mai pun intrebari, pentru ca invat multe lucruri pe 
care nu le stiam, iar grija de a fi cit mai exact ma face sa-mi devin 
dascal mie insumi. Desigur ca si in cazul de fata, Intrucit pina acum 

1. Homer, Odiseea, 4, 603. 

2. Nostima intimplare a fost cea prin care, ca un filosof ?i doctor, Si. Vasile vin- 
deca cu varza acra lipsa poftei de mincare a guvernatorului Capadochiei Antipatros, 
care 1-a surprins tocmai la masa, unde ierarhul 1-a Imbiat sa guste. Urmarea : dupa 
citva timp, guvernatorul cere din nou sa i se serveasca din aceasta hrana atit de hu- 
lita, dar care intrece mincarea zeilor. De subliniat umorul Sfintului. 

3. Pilde 17, 28 (ed. 1914). 



374 8FINTUL V AHILE CET, MAHK 

• 

niciodata nu dadusem atentie la obiectul htrebanlor Tale, am fost ne- 
voit sS le examinez mai cu grijS si s5-mi aduc aminte ceea ce auzisem 
de la cei mai in virstS si sS aflu astfel, prin propria mea nesocotinta, in 
ce m&sura se apropie ele de cele ce mi s-au spus. 

II 

In privinta «catardlor» 2 (sau a celor curati, n. tr.), despre care s-a 
vorbit mai inainte si de care i{i aduci bine aminte, se cuvine a se pro- 
ceda potrivit obiceiului din fiecare loc, deoarece cei care au luat atunci 
o hotSrire nu s-au putut pune toti de acord cind a fost vorba de Botez. 
Botezul pepuzienilor 3 mi se pare ca n-are nici o valabilitate si m-am mi- 
rat cum de 1-a trecut cu vederea Dionisie 4 (eel Mare, n. tr.) care era un 
mare cunoscator al canoanelor. Intr-adevar, Botezul, pe care cei vechi 
hotarisera sa-1 primim, e eel care nu se abate deloc- de la credinta, 
fapt pentru care pe unele le-au numit eresuri, pe altele schisme, iar pe 
altele adunari ilegale. Intre «erezii» au numit gruparile celor care s-au 
lep3dat si s-au instrainat cu totul de credinta ,- «schisme» erau formatiile 
celor care s-au indepartat pentru anumite motive de ordin administrativ, 
bisericesc sau din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva daca 
ar fi existat o intelegere reciproca, iar «adunari ilegale» sint partidele 
formate de preoti sau de episcopi nesupusi, precum si de mireni nedisci- 
plinati. De pilda, daca un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere 
si Inlaturat din slujba pentru ca nu se mai supunea canoanelor, ci cerea 
pentru el intiietatea si functia respectiva, iar impreuna cu el au plecat 
si altii, parasind Biserica cea universala : aici avem o adunare ilegala. 
Schisma, in schimb, este o neintelegere cu cei din Biserica pe tema po- 
caintei. Intre eretici amintim pe manihei, pe v'alentinieni, pe marcioniti, 
precum si pepuzienii insisi : la acestia neintelegerea se leaga direct do 
credinta in Dumnezeu. 

Parintii cei vechi au hotarit sa respinga cu totul Botezul ereticilor, 
In schimb sa-1 recunoasca pe al schismaticilor, acestia fiind oameni care 
se mai afla inca in Biserica, pe cind cei din adunarile ilegale, daca se 
indrepteaza printr-o pocain|a apreciabila si printr-o intoarcere reald, 
trebuie primiti iarasi in Biserica, asa cum se intimpla adeseori sa fie 



2. De la cuvintul gretesc xaftapftc = eel curat. Sub aceasta porecla au aparut In 
mai multe rinduri in Biserica grupari de crestini mai rigori§ti si mai scrupulosi, care 
au creat dezbinari sau schisme de multe ori pentru motive personale. Asa erau in sec. 
Ill novatienii (dupa numele preotului Novatfan, din Roma) care nu socotea «curati» 
pe cei care in timpul persecutiilor facusera unele cbncesii prigonitorilor pagini si 
care doreau sa fie reprimiti in Biserica. Tot la fel gindeau si montanistii. 

3. Pepuza era oraselul de nastere (in Frigia) a lui Montan, care a creat si el o 
sccta foarte raspindita dupa anii 200. 

4. Dionisie col Mare, episcop al Alexandriei in sec. Ill (248 — 264). 



SCRIBORI 



:r;,'. 



primiti in treapta lor ierarhicd si clericii care au plecat impreuna cu 
alti nesupusi, daca au facut pocSinta. 

Pepuzienii sint evident eretici, pentru ca au hulit impotriva Duhului 
Sfint, atribuind in chip nelegiuit si nerusinat lui Montan si Priscilei nu- 
mirea de Paraclet 5 . Ei sint asadar vrednici de osinda pentru ca hulesc 
pe Duhul Sfint, comparindu-L cu oamenii, astfel fiind vrednici, de osinda 
vesnica, pentru ca «hula impotriva Duhului Sfint nu se iarta» 6 . Ce rost ar 
avea sa admitem valid Botezul celor care boteaza in numele Tatalui, 
al Fiului, precum si al lui Montan si al Priscilei ? Pur si simplu n-au fost 
botezati cei care au fost botezati in astfel de nume, despre care Traditia 
nu ne-a invatat. De aceea chiar daca acest lucru a scapat din vedere 
marelui Dionisie, noi trebuie sa ne silim sa nu le urmam greseala, caci 
absurditatea unei astfel de practici este vadita de la sine, insa si lamu- 
rita pentru toti cei care stiu sa judece cit de putin. 

«Catarii» fac parte si ei dintre cei dezbinati, dar cei din vechime in 
frunte cu Ciprian 7 si Firmilian al nostru 8 au hotarit sa-i puna pe toti 
in aceeasi categorie : catari, encratiti, hidroparastati, pentru ca dezbina- 
rea tuturor acestora s-a inceput printr-o schism^, iar cei care s-au 
despartit de Biserica n-au mai avut harul Duhului "Sfint peste ei, pentru 
ca prin intreruperea succesiunii a incetat continuitatea comuniunii. De 
fapt, cei dintii care s-au departat primisera de la Paring hirotonia s^, 
datoritS punerii miinilor acestor Paring, ei aveau darul duhovnicesc, dar 
cei care s-au rupt, devenind laici, n-au mai avut putere nici sa boteze, 
nici sa hirotoneasca si nici sa dea altora harul Duhului Sfint, de la care 
s-au exclus ei insisi ; de aceea Parintii au hotarit ca aceia care sint bote- 
zati de ei, pentru c3 erau botezati de niste laici, venind la Biserica, sa fie 
curatati din nou cu adevaratul Botez al Bisericii. Intrucit citiva din cei din 
Asia, ca sa se conformeze hotaririlor luate de cei mai multi au fost cu to- 
tul de parere sa fie recunoscut Botezul acestora, zicem si noi sa fie 
primit 9 . 



5. Acest neofit exaltat si-a ales ca «proorocite» doua aventuriere (Maximila ?i 
Priscila), cu ajutorul carora i?i raspindeste ratacirile lui. Despre montanism a se 
vedea Istoria bisericeasca, ed. II, vol. I, p. 139 — 140. 

6. Lipsa nota si din text. » 

7. Episcop al Cartaginei (t 258). 

8. Episcop de Cezareea Capadochiei (sec. III). 

9. Se vede ca Si. Vasile ramine la rezolvarea mai indulgenta a situa|iei : reco- 
manda in general reprimirea schismaticilor (desigur aplicindu-le obligatii de peniten{a), 
dar respinge botezul ereticilor. 

Nu trebuie uitat ca cele trei mari «epistole» canonice (188, 199 si 217) au fost re- 
ceptate de legislat'ia Bisericii Ortodoxe fiind normative in viata crestina. Ralli-Potli, 
Sintugma sljntelor ?i dumnezeie$tilor canoane, vol. I, Atena, 1854, pag. 88—294. In ro- 
maneste notam ca pe cea mai apropiata cronologic, 'N. Milas, Canoanele Bisericii Or- 
todoxe, vol. II, partea II : Canoanele siintilor parinfi, trad. N. Popovici — U Kovincici 
Arad, 1936, p. 39—149. 



370 SJiNTUL VASU.K CEL MARE 

Trebuie insa sfi fim atenti In special la fapta uritfi a «encratitilor» 
(sau rigoristilor, n.tr.), pentru cS spre a face cu neputinta' primirea lor 
in BisericS ei au incercat sa previna primirea prin introducerea unui 
botez de tip special, stricind astfel insasi tradijia lui proprie. Deci socot 
cS, intrucit nu s-a primit despre ei nici o lamurire, ar trebui sa respin- 
g v em botezul lor, si chiar daca va fi primit cineva de la ei Botezul, cind 
vin la Biserica totusi sa-<i rebotezam. Dar daca aceasta ar fi o piedica 
pentru bunul mers al Bisericii Capadochiei, ar trebui sa ne intoarcem 
larSsi la traditie si sa urmam pe Parintii care au orinduit cele de cuviinja 
pentru noi. Caci ma tern ca nu cumva vrind sa le facem concesiuni la 
primirea Botezului, sa fie cumva o piedica pentru cei care se mintuiesc, 
din pricina asprimii propunerii noastre. Iar daca encratitii 10 pastreaza 
inca Botezul nostru, aceasta sa nu ne inspaiminte, caci nu sintem obligati 
sa le dam har, ci ne silim sa urmam exact prevederea canoanelor. In 
orice caz, sa se hotarasca ca acelora care vin de la botezul lor sa li 
se impartaseasca ungere in fata credinciosilor si asa sa se apropie de 
taine. Pe de alta parte, eu stiu ca pe fra^ii Izois si Satorninos, care erau 
de aceeasi conditie, i-am primit in scaunul episcopal ; din aceasta pri- 
cing pe cei care au'fost impreunati din nou cu tagma lor nu mai putem 
sS-i despar^im de Biserica, pentru ca primind pe episcopii lor s-a stator- 
nicit un fel de canon n care indreptateste comuniunea cu ei. 

Ill 

Femeia care-si omoara in chip voluntar fatul se face vinovata de 
pedeapsa uciderii. In credin^a crestina nu se precizeaza daca fatul era 
format sau inca nu era. Dar dreptatea n-o cere numai ceea ce era vorba 
sS se nasca, ci si pe eel care a uneltit impotriva lui insusi, pentru ca\ 
asa cum se intimpla adeseori, femeile mor in astfel de incercari. Aici 
se mai auauga si uciderea fatului, care e o a doua ucidere, eel putin 
intentionata de cele care nutresc astfel de fapte silnice. Totusi pocainta 
acestor femei nu trebuie prelungita pina la moarte, ci ele pot fi primite 
(din nou in comuniune, n.tr.) dupa un rastimp de 10 ani. Vindecarea lor 
Sti nu se hotarasca dupa timp, ci dupa felul in care ele se pocaiesc 12 . 

IV 

Diaconul care a desfrinat dupa ce a fost hirotondt va fi indepartat 
din diaconie, dar, odata coborlt in rindul mirenilor, nu va fi scos din 



10. Numiti a?a intre altele ?i fiindca foloseau la imparta?anie apa in loc de vin 
(lTf/.patif)c — cumpatat). 

1 1. (44, 47 apost. ; 8. sin. I ec. ; sin. II ec. ; 95 trulan ; 7 Laod. ; 47 Vasile c. M.), citat 
dupa Milas, Canoanele II, 2, p. 41. 

12. (65 apost. ; 91 trulan ; 21 Ancira ; 8, 33, 52) Milas, op, cit., p. 50. 



■CRWOK1 . 37? 

comuniune, cfici Intr-adevSr exists un canon vechi, potrivit cfiruia cei 
ci\zu\i din treapta lor nu trebuie supusi decit la acest soi de pedeaps5„ 
intructt cred cS cei vechi au urmat legea care zice : «nu va izbindi de 
douS ori intru acelasi necaz» 13 . $i mai este si alt temei, si anume : cei 
care sint in tagma mirenilor dupa ce au fost scosi din rindul credincio- 
silor, pot fi primiti din nou in locul de unde au fost alungati, iar diaco- 
nului ii ajunge o data osinda caterisirii ; deci intrucit nu i se mai da 
diaconia, in aceasta osinda sa consiste pedeapsa. Aceste reguli sint 
scoase dupa dreptul scris. Dar in toate cazurile de acest fel vindecarea 
adevarata consta in indepartarea de pacate. De aceea eel care pentru 
placerea carnii a lepadat harul isi va dovedi deplin vindecarea numai 
prin indepartarea de placeri, prin fringerea trupului si prin infrinare cu 
toata supunerea. Asadar, trebuie sa {inem atit ceea ce reiese din dreptul 
scris, cit §i ceea ce prevede traditia, iar in cazurile unde nu se admite 
asprimea dreptului, acolo trebuie sa urmam regula traditionala 13 . 

V 

In legatura cu cei care se casatoresc a treia oara, sau de mai multe- 
ori, cei vechi au hotarit acelasi canon care se potrive§te comparativ la 
cei cu a doua casatorie : un an (oprire de la impartasanie, n.tr.) pentru 
a doua casatorie, cu toate ca altii spun doi ani. Cit priveste pe cei cu a 
treia casatorie, cei vechi ii opresc de la impartasanie trei ani si chiar 
patru ani. De fapt, ei nu-i mai spun «casatorie» acestei impreunari, ci 
poligamie sau mai curind un desfriu continuu. De aceea a zis si Min- 
tuitorul catre femeia samarineanca, care schimbase cinoi barbati : «pe 
care-1 ai acum mi-pl este barbat» " pentru ca cei care au trecut peste 
hmita casatoriei a doua nu mai sint vrednici in ochii lor sa se numeasca 
«bSrbat» ori «sotie». Pentru cei care se casatoresc a treia oara am primit 
obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu din vreun canon, ci din urmarea 
celor^pnmite mai inainte. Pe ei nu trebuie sa-i oprim cutotul de la Bi- 
serica, ci sa-i invrednicim de «ascultare» de doi ori trei ani si dupa 
aceea sa li se dea voie sa «stea impreuna», dar de imparta$irea binelui 
sa fie inca opriti, abia cind vor arata un rod oarecare de pocainta, abia 
atunci sa se aseze in locul impantasaniei 15 . 



13. Naum 1, 9 (ed. 1914). 

14. Can. 25 ap. 15^ 16 : 
:, 44, 51, 60, 69, 70 Vasile < 

15. Sf. Vasile cunoaste patru trepte de catehumenat prin care propunea sa fie ca- 



14. Can. 25 ap. 15, 16 sin. IV ec. 4, 21, 44; Trulan ; 19 Andra, 27 Cartaq. : 
18, 32, 44, 51, 60, 69, 70 Vasile c. M, Milas, op. cit., p. 52. 




_ . „■--■- . -v ~~ roage 

pentru ei ; 2) ascultatorii (a«.poo)^£voi) care aveau voie sa asculte Liturghia plna la 
citirea Apostolului si a Evangheliei ; 3) ingenunchetorii (fovuxXivcmsc) sau cei care se 



378 HKIN'HIL VAMII.K CKI, MAKK 

VI 

Pe ereticii care se pocaiesc inainte de a pleca din viata trebuie sii-i 
primim, dar nu fara chibzuinta, ci cercetindu-i daca arata cainta adeva- 
rala si daca au roade care dovedesc rivna pentru mintuire 16 . 

VII 

Desfrinarile calugarilor nu trebuie socotite casatorii, ci unirile lor 
trebuie oprite pe orice cale, caci acest lucru e si spre intarirea Bisericii, 
dar si spre a nu se da prilej ereticilor sa birfeasca impotriva noastra, pe 
cita vreme prin ingaduinta noastra fata de acest pacat i-am impinge 
spre el 17 . 

VIII 

Cei care se depraveaza contra naturii sau cu animale sint vrednici 
de aceeasi pedeapsa ca si ucigasii, /ermecatorii, adulteirii si inchinatorii 
la idoli, de aceea Tu aplica si la acestia dispozitia ce o ai impotriva celor- 
lalti. Iar pe cei care fac penitents vreme de 30 de ani, pentru necura- 
tenia pe care au savirsid>o in nestiinta, nu trebuie sa mai stam la indo- 
iala a-i primi, pentru ca ii face vrednici de iertare atit nestiinta, cit si 
marturisirea lor deschisS, ca sa nu mai vorbim de prelungirea pedepsei 
lor, caci au fost «dati satanei» aproape o viata de om, ca sa invete sa nu 
se mai faca de rusine. De aceea sa dai indrumari sa fie primiti fara in- 
tirziere mai ales daca au si lacrimi care indupleca milostivirea Ta si daca 
arata o viata demna de mila 18 . 

IX 

Cei care in minie a folosit securea impotriva sotiei sale este un uci- 
gas. Dar bine ai facut ca m-ai facut a-tent si mi-ai cerut intr-un chip 
vrednic de intelepciunea Ta sa ma intind mai pe larg asupra acestei pro- 
bleme, pentru ca exista multe deosebiri intre faptele savirsite cu voie si 
intre cele fara de voie. E cu totul fara vointa si departe chiar de intentia 
faptuitorului sa arunci cu o piatra impotriva unui ciine sau sa dai intr-un 
pom si fara sa vrei sa lovesti un om, caci intentia a fost sa se apere de 
•ciine ori sa-si doboare o poama, iar nu sa loveascS pe omul care trecea 
intimplator pe acolo. O fapta de felul acesteia este involuntara. Tot 



prostern ( uTtoJUTiTOMxec) care aveau voie sa faca matanii impreun5 cu cei credinciosi ; 
4) cei care stau in picioare ( auMeaxwvues ) $i care puteau petrece in biserica pe toata 
tlurata Sf. Liturghii, dar nu puteau participa la Sf. Taine. Abia dupa aceea erau primiti 
din nou intre crestini. 

16. Cf. can. (12, 14 sin. I ec, 7 sin. II ec, 78, 96, trul. ; 12 Neocez. ,- 45 Cartag.). 

17. Cf. can. (25, 26 ap. ; 14, 15, 16 sin. IV ec. 4, 6, 44 trul ; 19 Anc. ; 3, 18, 20, 32, 
44, CO, 70 Vasile c. M.). 

18. I Cor. 5, 5. Amfilohiu fusese instalat in anul 333, asa ca sfatul Sf. Vasile ii 
prinde bine (cf. can. 61, 87, Trul. ; 16, 17, 20, 22, 21, Anc. j 58, 62, 63, 65 Vas. c. M.). 



flCRISORI 370 

f8rS voie este si fapta colui carp, voind sfi ppdepseascS pe cineva, II 
loveste cu un bici ori cu o vergea usoarfl, dar omul s-a intlmplat . s8 
moarS ; aici trebuie tinut seamS de intentia celui care a vrut sS cu- 
minteascS pe eel care a gresit, iar nu s8-l omoare. Tot involuntara" este 
si fapta celui care intr-o incSierare se aparS impotriva cuiva cu lemn 
ori chiar numai cu mina, indreptindu-si lovitura tocmai spre locurile 
mortale, aratindu-i ca i-ar putea face rau, dar nu precis ca sa-1 omoare. 
De fapt, actiunea aceasta se apropie de cea savirsita cu vointa, caci 
eel care a folosit astfel de unealta spre aparare ori eel care a lovit fara 
crutare, e clar ca, ISsindu-se stapinit de patima, nu a crutat pe om. Tot 
astfel si eel care foloseste un ciomag mai greu ori o piatra mai mare 
decit e de obicei puterea omeneasca e numarat printre ucigasii invo- 
luntari pentru ca a vrut una si a realizat alta. De fapt, impins de minie 
el a lovit atit de puternic incit a omorit pe eel lovit, cu toate ca silinta 
lui a fost doar sa-1 raneasca, iar nu sa-1 omoare pur si simplu. Dar cine 
intrebuinteaza sabie sau orice alta unealta de- acest fel nu mai are ier- 
tare, mai ales eel care a aruncat in om cu securea. Caci e limpede ca 
n-a dat cu mina in asa fel incit gravitatea ranii sa fie pe marimea pu- 
terii lui, ci a aruncat unealta in asa fel incit greutatea fierului, agerimea 
si avintul puternic al aruncaturii faceau ca lovitura s3 fie neaparat mor- 
tals. $i iarasi cu totul voluntara si fara ca sa mai existe aici nici o 
indoiala e fapta savirsita de tilhari sau de navalirile razboinice, caci 
cei dintii omoara cautind bani, ca sa-si ascunda invinuirea furtului, pe 
cind cei care se due sa ucida in razboi isi propun deschis nu sa sperie 
ori sa pedepseasca, ci tocmai sa omoare pe vrajmasii lor. Tot asa si 
daca cineva si-ar pregati o doctorie cu scop ascuns, dar in realitate 
aceasta doctorie provoaca moartea, o astfel de fapta este voluntara. 
Asaj fac adeseori femeile care cautind sa atraga pe unii in dragoste 
prin descintece si vrajitorii, le dau niste doctorii care produc intune- 
carea mintii lor. Deci, daca aceste femei aduc moartea, sint puse in rindul 
ucigasilor voluntari din pricina practicii lor magice interzise, cu toate 
ca ele vor una si fac alta. De aceea si femeile care prepara droguri 
pentru provocarea avortului sint ucigase intocmai ca si cele care pri- 
mesc otravurile care ucid fatul din pintecele mamei. Cu aceasta cred 
ca am spus destule despre aceste lucruri 19 . 

X 

Hotarirea Domnului ca nu-i ingaduit nimanui sa se desparta, afara 
doar d'e caz de desfrinare 20 , se potriveste deopotriva atit barbatilor, cit 

19. Can, (65 ap. ; 21—23 Anc. j 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vas. c. Mare, 5 Grig. Nyss.) 

20. Mate/' 19, 9. 



380 SFtNTUL VASILK CKL MARE 

$i femeilor, dacS urmSrim desfSsurarea logica a ideii. Dar obiceiul pre- 
zintfl si aici deosebiri, mai ales cind e vorba de femei ,■ Apostolul, de 
pildS, ne spune ca eel oe se lipeste de o desfrinatS este un singur trup cu 
ea 21 . Iar Ieremia zice asa : «Dac3 o femeie se duce la alt bSrbat, ea nu 
se va mai intoarce la bSrbatul ei, ci pingSritS fiind, rSmine ping5ritS» 22 . 
§i «cel ce tine pe cea preacurvS e nebun si necredincios» 23 . Pe de altS 
parte, obiceiul rinduieste ca si barbatii adulterd si cei care itrSiesc in 
desfriu sint datori sa rSminS in cSsnicie, de aceea nu stiu dacS poate 
fi numitS adulters femeia care trSie^te cu un bSrbat care a fost pSrSsit 
(de so^ia lui n. tr.), deoarece aici vina cade asupra celei care §i-a para- 
sit bSrbatul, conteazS deci in primul rind pricina care a dus la desfiin- 
tarea cSs&toriei 24 . Chiar daca este bStutS ori pentru ca nu poate rSbda 
bStSile, femeia trebuie sa rabde mai virtos decit sa se desparta de sot- 
Nu trebuie sa se tina seama nici de pierderea averilor, pe care ar in- 
voca-o femeia. Dar nici cazul ca sotul traieste in desfriu n-a fost pre- 
vazut de obiceiul bisericesc si nici n-a fost rinduit femeii sa se desparta 
de un so{ infidel, ci sa ramina cu el din cauza ca nu se stie ce va urma. 
C3ci «ce stii tu, femeie, daca iti vei mintui barbatul ?» 25 . De aceea fe- 
meia care si-a lasat sotul si s-a dus la altul este o adulters, pe cind eel 
pSrSsit este de iertat si nici cea care vietuieste laolalta cu unul ca 
acesta nu se osinde^te. In schimb, dacS bSrbatul este eel care, dupa 
ce si-a pSrasit >sotia, s-a dus la alta, este el insusi adulter, pentru cS o 
face si pe dinsa adulters, dar si cea care vietuieste cu el e' adulters, 
pentru cS a atras la ea un bSrbat strSin 26 . 

XI 

Cei ce se jura ca nu primesc hirotonia nu trebuie ca, dat fiind ju- 
rfimintul depus de ei, sS mai fie siliti sS-si calce jurSmintul. CSci cu 
toate ca se pare ca ar exista vreun canon care ar fi ingSduitor pentru 
astfel de oameni, eu stiu din experienta cS cei care-si calcS jurSmintul 
nu merg pe calea cea bunS. Trebuie dar sS cercetSm §i felul jurSmintu- 
lui, cuvintele, dispozitia sufleteasca in care s-au jurat, adaosurile amS- 
nuntite care au fost facute in textul juramintului, iar dacS nu exists ni- 
cSieri vreo imprejurare atenuantS, unii ca acestia trebuie ISsati neapS- 
rat deoparte. In ce priveste cazul lui Sever sau mai exact al preotului 



21. / Cor. 6, 16. 

22. lei. 3, 1 (ed. 1914). 

23. Pilde, 18, 23 (ed. 1914). 

24. Se vede ca ideile evanghelice nu patrunsesera Inca deplin din moment ee 
situatia femeii era judecata mai aspru decit cea a barbatului. 

2.'). I Cor. 7, 16. 

2G. Can. (48 up. ; 87, 94 trul. j 20 Anc. ; 102 Cartag. ; 18, 21, 35, 77 Vas. c. M.). 



scrisoiii 361 

■ ■ 1....11 — ■■ ■ , ,., .,, . ■■__■ — ,- __ , 1,1 ■ M il. . 4 .1. ■ n il. ,., - , — „ ■,. „ ■■—. — ^ 

hirotpnit de el, se pare cS el cuprinde clteva astfel de dezvinovatiri, daca 
esti cumva si tu de aceeasi pSrere. Satul supus episcopiei Mistiei, peste 
care a fost rinduit acel om, porunceste sS fie dat lui Vasode si atunci 
nici el nu-si va calca jur3mintul, cSci nu se va depSrta de localitatea sa ,• 
pe de alta parte, Longinos, avind pe Chiriac cu el, nu va lasa parasita 
Biserica si nici sufletul nu si-1 va osindi prin lenevire. Nici noi nu ne 
vom arata ca am savirsi ceva potrivnic canoanelor partinind pe Chiriac, 
care dupa ce s-a jurat sa ramina la Mindane, a acceptat stramutarea. De 
fapt, intoarcerea lui va insemna salvarea juramintului, iar ceea ce a 
facut in urma ordinului nu i se va socoti lui calcare de juramint, pentru 
ca n-a fost adaos la juramint ca nu s-ar departa nici o clipa din Mindane, 
cu lipsa lui de memorie 26 a , zicind ca Cel ce cunoaste si cele ascunse nu 
va privi nepasator nimicirea Bisericii din pricina unui om ca el, care 
de la'inceput a lucrat necanonic, s-a legat cu altti prin juramint impo- 
triva Evangheliei §i invata sS se calce juramintul prin aceea ca s-a stra- 
mutat, iar acum minte fatarind Lipsa lui de memorie. Dar intrucit nu noi 
sintem cei care judeca inimile, ci judecam dupa cele ce le auzim, sa la- 
sam in grija Domnplui pedepsirea, iar noi sa-1 primim fara sa mai cer- 
cetSm si sa-i iertSm uitarea socotind-o o slabiciune omeneasca 27 . 

XII 

Cel care a savirsit uciderea fara voie acela si-a platit indestul osinda 
in cei 11 ani {de excludere de la Sf. Imp3rta$anie, n.tr.). Intr-adevar, e 
limpede ca pentru cei raniti prin lovire sa aplicam Legea lui Moise ; pe 
cel cazut in urma ranilor primite, dar care poate umbla sprijinit de baston 
nu*l vom socoti omorit ? daca insa nu s-a mai sculat dupa lovituri, cel 
care 1-a lovit, chiar daca n-a vrut sa-1 omoare, e socotit ucigas 28 , desi 
involuntar dupa" intentia lui. 

XIII 

Pe preo^ii casatoriti a doua oara 29 canonul i-a oprit cu totul de a 
mai sluji 30 . 

XIV 

Parintii nostri n-au pus intre ucigasi pe cei care au savirsit ucideri 
in itimpul razboiului 31 ; dupa parerea mea ei ar fi vrut sa ierte pe cei 



26. a. Situatie proprie regiunii Antiohiei. 

27. Comentarul lui Zonara asupra acestui caz il reda Mila?, Canoanele, II Ap. 
67. Tot el indica ?i canoanele similare : 25 Ap. ; 95 trul. ; 17, 18. 

28. Can. (65 Ap. ; 23 Ana ; 9 sin. I — II ; 2, 8, 13, 54, 57 Vasile c. M.). 

29. Dupa ce le-a murit prima so{ie. 

30. Can. 17 Ap. ; 3 Trul. j 7 Neocez. 

31. «Omorul nu-i ing3duit, dar e $i legal ?i vrednic de lauda a ucide pe inamic 
in razboi», spunea Sf. Atanasie, can. I, Mila?, op. cit., p. 28. 



382 SFINTUL VASILE CEL MARE 

care au luptat pentru apararea moralitatii si a dreptei credin^e, dar poate 
ca-i bine sa-i sfatuim ca intrucit miinile lor nu sint curate, sa se abjina 
de la Impartasanie vreme de 3 ani 32 . 

XV 

Cel care ia camata, daca va primi sa intrebuin^eze cistigul sau ne- 
drept in folosul saracilor si daca se va lasa de acum inainte de boala iu- 
birii de bani, poate fi primit la preotie. 

XVI 

Ma mir ca tu caufi si in Scriptura precizari gramaticale si socote?ti 
ca e necesar ca limba traducerii sa exprime intelesul ei canonic, iar nu 
sa redea insemnarea proprie a cuvintului evreiesc. Intrucit nu se cade 
ca lenea sa ne lase nerezolvata intrebarea pusa de o minte atit de agera r 
spunem ca pasarile cerului si pestii marii 33 au avut inca de la creafia 
lumii aceeasi origine pentru ca si unele si celelalte au iesit din apa, fapt 
pentru care ambele au aceleasi insusiri : unele inoata prin apa, altele 
zboara prin vazduh si din aceasta cauza sint pomenite la un loc. Daca ne 
gindim la pesti, aceasta forma de limbaj nu si-a putut gasi corespondents 
literals potrivita, dar daca avem in vedere pe toate vietuitoarele care 
traiesc in apa, ea a fost totusi foarte potrivit tradysa, pentru ca si pa- 
sarile cerului sint supuse omului ca si pestii marii si nu humai ele, ci 
toate vieta|ile «care strabat cararile marilor» 34 . Caci nu faptul ca traieste 
in mare face pe un animal viu sa fie peste, de pilda chitii, balen«le r 
pestele-ciocan, delfinii, focile, la care trebuie sa adaugam caii de mare 
si ciinii de mare ( = rechinii) si pestele-fierastrau si pestele cu spada si 
pe$tele-bou si daca vrei urzica de mare, petoncla si tot felul de scoici, 
din care nici unul nu-i peste, dar care strabat «cararile marilor». 

XVII 

Neeman n-a fost mare inaintea Domnului, ci «era om cu trecere ina- 
intea stapinului sau» 35 , adicS era unul din cei care aveau putere pe linga 
regele Siriei. Deci cerceteaza cu amanuntime Sfinta Scriptura si atunci 
dezlegarea problemei va veni de la sine 36 . 



32. Can. 22—23 Anc. ; 8, 43, 45 Vas. ; 5 Gr. Nyss. 

33. Fac. 1, 20—21. 

34. Ultima fraza pare o interpolare intrucit nu urmeaza $irul logic al ideii. 

35. IV Regi 5, 1. 

36. Sa nu se uite ca Sf. Vasile raspunde aici la intrebari puse de Amfilohiu. 



SCRISORI , ' 383 

EPISTOLA 189 
Catre marele medic Eustathe 
ScrisS pe la siir^itul anulni 374 ori la inceputul lui 375 

I 

Toti cei care va indeletniciti cu medicina stiti ca chemarea Voastra 
insemneaza grija fata de om. $i mi se pare ca eel care pune stiinta 
aceasta inaintea tuturor celorlalte indeletniciri, carora isi poate irichina 
omul rivna, si-a gasit judecata cuvenita si nu s-a departat de ceea ce 
trebuie crezut ; in schimb e tot atit de adevarat ca de lucrul eel mai 
pretios dintre toate, care este viata, i^i vine sa fugi ca de ceva dureros- 
atunci cind nu pofi reda cuiva sanatatea. 

Or, iscusinta Voastra are drept scop sa-ti redea sanatatea. In mod 
special, pentru Tine aceasta stiinta se dovedeste plina de rezerve, caci 
tu largesti si mai mult granule filosofiei, nelimitind doar la trupuri 
binefacerile acestei maiestrii, ci te preocupS si gindul sa vindeci si bolile 
sufletului. $i cind zic aceasta nu ma iau dupa zvonurile celor multi, ci 
pentru ca am invajat din propria mea experienta. $i anume, in multe alte 
imprejurari, dar mai cu deosebire acum de curind, am ajuns intr-o stare 
foarte grea din prdcina negraitei rauta^i a vrajmasilor nostri : parca ar fL 
fost un curent rau, asa s-a napustit ea peste viata mea, dar tu 1-ai in- 
departat cu dibacie, scotind aceasta nesuferita rana de la inima mea si 
revarsind in locui ei apa mingiietoarelor Tale cirvinte i . Cit despre mine r 
pe masura ce ma gindeam la uneltirile neintrerupte si variate ale vraj- 
masilor indreptate impotriva mea, am socotit ca ar trebui sa tac si sa 
prime sc in liniste ceea ce unelteau, fara sa ma impotrivesc acelor oa- 
meni inarma{i cu minciuna, aceasta arma nelegiuita, care adeseori se fo- 
loseste si de adevar ca sa-si infiga mai adinc coltii. Dar Tu m-ai indem- 
nat, pe buna dreptate, sa nu tradez adevarul, ci sa combat calomnia, 
temindu-ma ca nu multa vreme am mai putea rabda, daca minciuna ar 
tot progresa in paguba adevarului. 

II 

Acesti oameni care au prins ura pe mine mi se parea ca fac cu 
mine ceea ce se spune intr-o fabula a lui Esop, unde lupul a ajuns sa invi- 



1. S-ar parea ca primele fiaze ale acestei lungi epistole suit lipsite de sens. 
In schimb, ca si cum ai arunca o galeata cu apa rece peste cineva ca sa-1 trezesti 
?i sa-1 readuci la curaj si la trezire, asa afla Sf. Vasile mingiiere in lupta pentr.u 
apararea credintei, care a ajuns sa fie desfigurata de oameni rai si rataciti. Dupa cum 
se ya vedea e vorba de controversele trinitare ale vremii. Unii atribuie aceasta epistola 
Sflntului Grigorie de Nyssa (Bardenhewer, op. cit., Ill, 154). 



384 SFINTUL VASILE CEL, MARE 

nuiascS pe miel, pretextind ca ii este rusine, asa-zicind, sa-1 manince fara 
vreun motiv temeinic, desi acesta niciodata nu i-a putut face nici un 
rau, dar cu toate ca mielul a inlaturat orice invinuire calomnioasa, lupul 
nu-si pierdu deloc pofta, asa ca daca a pierdut din punctul de vedere 
al dreptului, in schimb s-a aratat biruitor prin dintii sai. Tot asa se in-' 
timpla si cu cei care-si dau silinta sa a{i>e ura impotriva mea si socotesc 
ca acest lucru ar Ii o cauza^nobilg, dar pentru ca se rusineaza sa ma 
urasca fara motiv, scornesc impotriva mea tot felul de motive si de 
■acuzatii. De fapt ei nu due pina la capat nici una din afirmatiile lor, ci 
acum spun una, mai tirziu spun alta, si pina la urma cine stie ce inca 
■alta pricina o socotesc a fi izvorul urii pe care mi-o poarta. Rautatea 
lor nu se margineste la un fapt precis, iar cind ii iei la cercetari mai 
serioase, intrebindu-i despre una dintre invinuiri, indata tree la alta si 
•chiar daca toate acuzatiile le sint respinse, ei tot nu se lasa de ura ! Ne 
invinuiesc ca ne inchinam la trei dumnezei, fac sa rasune de minciunile 
lor urechile multora, si nu inceteaza s3 scorneasca orice alta calomnie, 
numai sa poata cistiga oarecum increderea. 

Or adevarul e de partea noastra : aratam in public tuturor, si in- 
deosebi celor cu care ne intilnim, ca am dat anatemei pe oricine vor- 
beste de trei dumnezei si ca nici macar nu-i socotim crestini pe a'stfol 
•de oameni 2 . Cind aud de asa ceva, indata" ridica pe Sabeliu impotriva 
noastra, iar in legatura cu aceasta invStatura se vorbeste tot mai des 
•despre o boalS a carei cauza e tocmai acest om. Impotriva acestei iti- 
x'inuiri noi recurgem la arma obisnuitS, aratindu-le ca impotriva unei 
astfel de erezii simtim acelasi dezgust ca si pentru iudaism. 

Ill 

Ce adica ? Credeji oare ca dupa atitea confruntari se descurajeaza 
:si se linistesc cuinva ? Deloc ! Ne invinuiesc ca am introduce alte 
innoiri in ale credintei, si daca uneltesc in felul acesta impotriva noas- 
tra e pentru ca noi recunoastem existenfa a trei ipostasuri si totusi 
vorbim de o singura bunatate, o singura putere, o singura dumnezeire 3 . 
Intr-un fel, observa^ia lor nu-i departe de adevar, spunem si noi, dar 
atunci cind ne aduc aceasta invinuire ei fac obiectiunea ca felul nos- 
tra de a vorbi nu se.potriveste cu eel obisnuit in Scriptura, care il con- 

2. Se vede ca hotarlrea luata in anul 362 la Sinodul din Alexandria fiict ousii 
■noi tpetc uTtooTaaEic (— o singura fiinta, dar trei persoane) era inca departe de a fi 
acceptata de totf- d. A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chreti'enne de I'age 
apostolique a Chalcedoine, Paris, 1973, p. 242 s.u. 

3. Deci Sfintul Vasile dovedeste ca a receptat hotarirea de la Alexandria : o 
singur5 fiintS divina, in trei persoane. A se vedea, de altfel, si epistola 52. Sabelios 
•admitea numai o singura persoana in divinitate. 



SCRISORI ^ ^ 385 

trazice. $i noi ce raspundem la aceasta observajie ? Ca nu socotim ca 
ar fi drept sa facem din obiceiul in vigoare la ei legea si canonul drep- 
tei credinte. Caci daca obiceiul este o dovada de credinta dreapta, in 
schimb si noi ne putem impotrivi cumva obiceiului aflat in vigoare. Iar 
daca ace§ti oameni il resping, aceasta nu insemneaza ca si noi am fi 
siliti sa facem ca ei, intrucit pentru noi arbitru e Scriptura cea insu- 
f lata de Duhul Sf int, de aceea cei la care dogmele sint de acord cu 
cuvintele Scripturii vor cistiga de partea lor votul adevarului. §i atunci 
in ce consta vina noastra ? In invinuirea care ni s-a adus ni s-au re- 
prosat doua lucruri : eel dintii ar fi ca despar^im ipostasurile ; al doi- 
lea, sa nu mai punem la plural nici una din numirile pe care le atribuim 
lui Dumnezeu ci, dupa cum s-a mai spus, sa vorbim la singular, sa 
spunem ca e vorba de o singura bunatate, o singura putere, o singura 
Dumnezeire si tot asa si cu oricare dintre des&virsirile de acest fel. Cit 
priveste separarea ipostasurilor, ei n-ar putea sa spuna" ca sint straini 
de cei care afirma o diversitate de substanta in natura divina. Intr- 
adevar, nu-i logic ca aceia care vorbesc de trei substance sa vorbeasca si 
de trei ipostaze. Prin urmare, invinuirea se concentreaza numai pe 
faptul ca pronuntam la singular numirile care sint atribuite fijntei dum- 
nezeiesti uhice. 

IV 

Pe de alta parte, putem aduce aici si alt temei la indemina si clar. 
Omul care osindeste pe cei care vorbesc de o singura Dumnezeire va fi 
neaparat de aceeasi parere cu cei care vorbesc de mai multe dum- 
nezeiri, ori chiar de nici una. Caci nu se poate inchipui o alta atitu- 
dine in afarS de cea exprimata. Or, invafatura cea inspirata nu ne 
ingaduie sa vorbim de mai multe dumnezeiri, caci de fiecare data cind 
aminteste despre Dumnezeire o citeaza la singular «caci in El locuieste 
trupeste toata plinatatea Dumnezeirii» 4 . Iar in alt loc : «Gele" nevazute 
ale Lui se vad de la facerea lumii intelegindu-se din fapturi,* adica ves- 
nica Lui putere si Dumnezeire» 5 . Daca inmultirea numarului dumne- 
zeilor e un obicei al celor atinsi de raul ratacirii politeiste si daca ne- 
garea Dumnezeirii e o caracteristica a ateilor, care poate fi temeiul pe 
baza caruia sintem invinuiti ca credem intr-o singura dumnezeire ? 
VrSjmasii nostri ne descopera si mai deschis scopul argumentarii lor : 
despre Tatal ei admit ca e Dumnezeu ,• despre Fiul admit la fel ca se 
cuvine ca si El sa fie cinstit cu nume de dumnezeire ; cit despre Duhul 
Sfint, desi e numarat alaturi de Tatal si de Fiul, totusi ei nu vor sa-L 



4. Col. 2, 9. 

5. Rom. 1, 20. 

— Sfintul Vasile eel Mare 



_„ SFINTUL VA8ILK CI1L MARK 

oBO ________ — — — — — — ——————— — " — 

tnai cuprinda sub numirea de dumnezeire, ci socotesc ca puterea dum- 
nezeirii incepe de la Tatal si se termina la Fiul, excluzind de la mari- 
rea dumnezeiasca natura Duhului <\ Drept aceea, vorbind foarte pe 
scurt, sintem datori s_ ne aparam adevarul impotriva acestei invataturi. 

V 

Cum judecam noi lucrurile ? Impartasind credinta mintuitoare co- 
lor pe care i-a crescut, Domnul pune si pe Duhul Stint in strinsa lega- 
turS cu Tatal si cu Fiul. Or, ceea ce o data a fost unit, spunem ca aceasta 
uniie ramine sub toate formele, caci nu s-a unit intr-un punct ca sa se 
desparta in altul. Puterea datatoare de viata, prin care firea noastra se 
schimba si din viata pieritoare trece la nemurire, puterea Duhului, daca 
o intelegem alaturi de Tatal si de Fiul, ramine nedespartita de Ei in 
multe alte privinte, de pilda cind e vorba de notiunea de bine, de cea 
de sfintenie si de vesnicie, de intelepciune, de dreptate, de tarie, de 
putere si desigur de pretutindenitate, deci in toate numirile folosite in 
intelesul eel mai inalt 7 . Ne gindim deci — asa e just sa credem — ca 
Cel Care S-a unit cu Tatal si cu Duhul in atitea intelesuri, care sint in 
acelasi timp §i sublime ?i vrednice de Dumnezeu, Acela nu poate fi 
intru nimic despartit de El. Intr-adevar, nu cunoastem intre numirile 
atribujte firii divine sa existe vreo deosebire in intelesul de mai bine 
sau mai putin bine si nici nu ne putem inchipui c-ar fi corect sa atri- 
buim Duhului insusiri mai marunte, pe care le-am socoti inferioare 
fata de celelalte persoane. Toate notiunile ca si toate conceptele care 
se potrivesc lui Dumnezeu sint intre ele de o egala vrednicie, pentru 
ca nu se deosebesc in nici o privinta pentru specificarea obiectului 
lor. Notiunea de bun nu ne duce gindul la un anumit obiect, pe cind 
cea de intelept, de puternic si de drept la alte obiecte, ci, oricare ar fi 
numirile care li se dau, ele nu descriu toate decit pe Unul singur. DacS 
Acestuia It zicem «Dumnezeu», descriem aceeasi fiinta - ca si cea la care 
ne duce cu gindul oricare dintre celelalte numiri. Dar daca toate nu- 
mirile intrebuintate pentru fiinta divina au intre ele aceeasi valoare 
pentru a designa acelasi obiect si daca ele ne due gindul spre aceeasi 
fiinta, cu toate ca o descriu si unele si altele sub aspecte diferite, atunci 
pentru ce motiv sa dam Duhului alte numiri in comuniunea cu TatSl 
si cu Fiul si sa-L excludem numai de la dumnezeire ? Intr-adevar, tre- 
buie ori sS-I recunoastem insusiri comune in orice privinta, ori sa nu 
I le recunoastem in nici o privinta. Daca-i indreptatit la unele, nu 

6. De fapt, erezia pneumatomaha pleca de la erezia arianS. 

7. Poate ca nicaieri Sf. Vasile n-a sustinut atit de hotarit divinitatea Duhului ca 
In uccasta epistoli. 



SCR1S0RI 3B7 

poate fi nedreptatit la celelalte. DacH-i proa mic, dupfi cum sustin ei, 
ca sS se poata impartasi tmpreuna cu TatSl si cu Fiul de numirea de 
«Dumnezeire», atunci nu-i drept si fie partes la nici un alt nume po- 
trivit lui Dumnezeu. Dovada consta in aceea cS ne servim de acesta din 
urma ca sa numim multe altele chiar' inferioare. 

Mai mult, Sfinta Scriptura nu crufa astfel de numiri echivoce chiar 
cind ele ni s-ar parea neprobabile atunci cind designam idolii sub numo 
dumnezeiesc. Astfel : «dumnezeii, care n-au facut cerul si pamintul, vor 
pieri de pe pamint si de sub ceruri» 8 . «Toti dumnezeii neamurilor sint 
idoli» 9 . Cind vrajitoarea in vraja ei cheama pentru Saul sufletele pe 
care le dorea, ea zice ca a . vazut dumnezei urcind din pamint; 10 . Do ra 
sa nu vorbim la fel si despre Valaam, care era un fel de prooroc si de 
vrajitor, care avea profetiile in palma, cum zice Scriptura ", si care se 
asemuise diavolilor, prin curiozitatea proorocirilor lui, dar care a primil, 
zice Scriptura, sfa/turile lui Dumnezeu? Din Scriptura se pot achina 
multe marturii de felul acesta, dovedindu-se prin ele ca acest nume 
nu-i deloc mai mare decit celelalte care I se aplica lui Dumnezeu, fn- 
trucit, dupa cum s-a spus, il aflam intrebuintat cu doua intelesuri, chiar 
si pentru unele neverosimile. Cit despre numirile de sfint, de nestri- 
cacios, de drept, de bun, nicaieri n-au legatura cu ceea ce nu li se di- 
vine, asa cum am desprins din Sf. Scriptura. Asadar, daca nu se neacja 
ca Duhul Sfint are comune cu Fiul si cu TatSl, insusiri pe care cro- 
dinta le atribuie numai naturii divine, ce rost are sa spui ca El e exclus 
din aceasta comunitate din pricina unei singure expresii pe care, dupd 
cum am vazut, pinS si demonii si idolii o au comuna cu TatSl si cu 
Fiul din pricina cS adeseori s-au folosit si pentru ele numiri asemS- 
natoare ? 

VI 

Dar, spun vrajmasii, aceasta numire designeaza natura. Or, pentru 
Duhul nu exista comunitate de natura cu Tatal si cu Fiul si de aceea 
El nu are acest nume in partasie cu Ei. Dar sa ne arate dupa ce fel de 
semne au recunoscut deosebirea de natura si au descoperit, cu ajuto- 
rul evidentelor, ceea ce-i propriu si ceea ce-i strain de El, caci noi 
nu avem nici o nevoie de cuvinte sau de alte semne ca sa precizam 
ceea ce c3utam, insfi intrucift aceasta natura e prea inaltS pentru ca sa 
poata fi inteleasa de cei ce-o cauta si intrucit noi judecam dupa anu- 

8. ier. 10, 11. 

9. Ps. 95, 5. 

10. / Regi 28, 13 (ed. 1914). A se vedea Sf. Grigorie de Nyssa : Despre vrijitoaiea 
din Enclor. 

11. Num. 22, 1—41. 



ggg BMNTUL VABILB CBt. MA.RB 

mite semne privitoare la lucruri care scapa" cunoasterii noastre, va tre- 
bui neap3rat s3 fim dusi de mina, prin aceste lucrari dumnezeiesti, la 
cfiutarea naturii divine. Daca am vedea, deci, c3 lucrSrile savirsite de 
TatSl, de Fiul si de Duhul Sfint difera unele de altele, vom trage con- 
cluzia cS naturile care le produc sint si ele diferite, dupa diferenta 
lucrSrilor. Or nu-i cu putinta ca fiintele care difera in privinta naturii 
sa se acorde intre ele din pricina caracterului specific al lucrarilor. Nici 
focul nu rSceste, nici gheata nu incalzeste, ci, cu diferenta naturilor, 
activitStile care pleacS din ele se deosebesc unele de altele. Daca ac- 
ceptam ca unica lucrarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfint, fara nici 
o deosebire nici varietate fata de oricine ar fi, va trebui sS deducem 
din unitatea de actiune o unitate de naturS. n . 

VII 

Tatal, Fiul si Sfintul Duh impreuna sfintesc, impreuna dau viata, 
lumineaza, mingiie si savirsesc in acelasi fel toate lucrarile asemana- 
toare. Deci nimeni sa nu atribuie in chip special actiunii Duhului pute- 
rea de a sfinti, dupa ce am auzit in Evanghelie pe Mintuitorul spunind 
Tataiui Sau in legatura cu ucenicii Sai : «Parinte, sfinteste-i intru nu- 
mele Tau» 13 . Asadar, pentru cei care-s vrednici trebuie sa credem ca 
tot ce se lucreaza in ei e in comun lucrarea TatSlui, a Fiului si a Duhului 
Sfint : orice har, orice putere, orice inaintare morals, viata, mingiie- 
rea, schimbarea care duce la nemurire, trecerea la libertate, precum si 
toate celelalte bunuri care ajung pina la noi. In schimb, pina si noi, 
planul dumnezeiesc care ne conduce, indiferent ca se realizeaza el in 
faptura noastra tainicS sau duhovniceasca sau in faptura sensibila (daca 
trebuie, cu ajutorul a ceea ce cunoastem, sa faca unele presupuneri in 
legatura cu ceea ce ne este superior), nici el nu s-a realizat in afara 
actiunii si puterii Duhului Sfint, intrucit fiecare om de la El primeste 
ajutorul potrivit vredniciei lui personale si potrivit trebuintei lui. Intr- 
adevSr, chiar daca orinduirea si purtarea de grija a acestei lumi intrec 
puterea noastra de intelegere fiind mai presus decit puterea sirnturi- 
lor noastre, s-ar putea afirma totusi cu ajutorul a ceea ce ne este cu- 
noscut noua, ca o consecinta logica, cum ca puterea Duhului e lucra- 
toare in ambele domenii si ca nu poate fi strains de guvernarea 
lucrurilor superioare. Intr-adevar, eel ce sustuie o astfel de birfeala 

12. Are dreptate Y. Courtonne (II, 138—139) cind spune ca Sfintul Vasile poalc 
11 socotit tot atlt de adinc cugetator ca ?i cei doi Grigorie (de Nyssa §i de Nazidii/.). 
Mai pe larg despre aceasta problema in studiul Pr. prof. St. Alexe, Dumnezeirea Sim- 
tului Duh la Si'wtul Vasile eel Mare, in volumul «Sfintul Vasile eel Mare. Inchinarp 
la 1G00 ani de la s3vir?irea sa», Bucuresti, 1980, p. 131—156. 

13. foari 17, 17. 



' CIU ' 0RI MO 

comite o blasfemie goala" §i nesimtfta $1 nu-si sprijinfi absurditatea pe 
nici un temei. Dimpotrivfi, eel care recunoaste c& si lucrurile de dea- 
supra noastra sint guvernate de puterea Duhului Sfint, ImpreunS cu 
Fiul si cu TatSl, face in aceasta" problems o afirmatie sprijipita pe o 
dovada evidenta, care-i luata din insasi viata noastra personala. Deci 
identitatea de actiune in TatSl, in Fiul si in Duhul Sfint arata limpede 
absolute asemSnare de naturS. lata de ce, chiar si daca numele divini- 
tatii indica natura, totusi comunitatea de substanta permite acestei nu- 
miri sa se aplice in sens propriu si Duhului Sfint. 

VIII 

Dar nu inteleg de ce prin aceasta numire, vrajmasii nostri vor sa 
designeze natura divinitatii, acesti oameni care aranjeaza toate lucru- 
rile, ca si cum n-ar fi citit in Scriptura ca natura nu-i rezultatul alegerii. 
Moise a fost ales rege al egiptenilor atunci cind proorocia 1-a numit, 
zicind : «Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru faraon» u . Aceasta 
numire ne ajuta deci §a credem ca e vorba de o putere oarecare, fie de 
supraveghere, fie de lucrare. Dar natura divina, sub toate numirile cite 
s-ar putea imagina, nu poate fi exprimata, in esenfa ei, asa cum ar vrea-o 
invatatura noastra. Cind insa am atribuit lui Dumnezeu numirile de 
«binefacator», de «judecator», de «bun», de «drept» si toate celelalte 
de acelasi fel, la deosebitele Lui lucrari ne-am gindit ; dar natura Celui 
Care lucreazfi prin ele noi n-o mai putem descoperi prin cunoasterea in- 
tuitiva a faptelor Lui. Intr-adevar, cind se va da o definitie a fiecareia 
din aceste numiri si a naturii insasi care designeaza aceste numiri, se va 
da aceeasi definitie a acestora si a aceleia. Or lucrarile a caror definitie 
e contrara, vor avea si ele o natura diferita. Deci altceva e substanta 
sau fiinta, pentru care nu s-a aflat termenul in stare sa o faca cunoscuta, 
si altceva e si semnificatia numirilor pe care le poarta si care Li se d3 pe 
temeiul unei activitati ori a unei vrednicii oarecare. CS n-ar fi nici o 
diferenta in acte, vom descoperi-o noi in comunitatea numirilor ; cit 
despre diferenta de natura, noi nu i-am aflat nici o dovada evidenta pen- 
tru ca, dupa cum s-a spus, identitatea actelor lasa sa se vada comuni- 
tatea de natura. Deci, daca .divinitatea e un nume care designeazS un 
act, dupa cum zicem si noi ca nu exista decit un singur act pentru Tatai, 
Fiul si Duhul, tot asa zicem ca nu exista decit o singura Dumnezeire ; si 
daca, asa cum cred cei mai multi, numele Dumnezeirii indica natura, in- ( 
trucit nu gasim in natura nici o diferenta, nu gresim daca spunem lim- 
pede ca Sfinta Treime nu formeaza decit o singura Dumnezeire. 
14. Je?. 7, l. 



SFtNTUt, VASILK CEt, MAM! 

390 — " 

EPISTOLA 190 
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium 
ScrisS in annl 374 



De problemele Bisericii din Isauria 1 ai purtat grija intr-un mod 
vrodnic de sirguinta si de rivna Ta, lucru pentru care nu pot sS nu te 
laud CS ar fi mai folositor, in toate privintele, daca aceasta grija ar fi 
Incredintata mai multor episcopi este, cred, ceva de la sine inteles chiar 
§i pentru oricare nou venit. §i e sigur ca acest lucru n-a scapat nici in- 
telepciunii Tale, ci dimpotriva bine ai semnalat aceasta situate si bine 
m-ai informal despre ea. Dar pentru ca nu-i usor sa aflam barbati vred- 
nici, trebuie sa fim atenti ca nu cumva, in.timp ce ne straduim sa do- 
blndim siguranta pe care ne-o ofera un numar mai sporit de oameni, 
pentru a aproviziona Biserica lui Dumnezeu cu o cirmuire mai grijulie 
cu ajutorul mai multor pastori, sa ajungem, fara sa ne dam seama, sa 
desconsideram invatatura dumnezeiasca din pricina nepregatirn celor 
chemati la demnitatea arhiereasca si astfel sa obisnuim poporul sa pe- 
treaca in nepSsare^. Caci si Tu stii ca tocmai cei pusi in fruntea multi- 
milor ajung de obicei sa creeze astfel de obiceiuri. De aceea cred ca e 
mai bine daca alegem cite un barbat incercat, de regula din fruntasn 
ora§ului, daca asa ceva e usor si sigur, si lui s&-i incredintam toata ras- 
punderea ca sa puna in ordine toate amammtele. Pentru o astfel de slu- 
Jire ajunge daca omul e robul lui Dumnezeu «lucrator cu fata curata» , 
care sa «nu caute folosul lui, ci al celor multi» 4 , pe care sa-i poata duce 
la mintuire. lar acesta daca va vedea ca puterile lui sint mai slabe^decit 
chemarea care-1 asteapta «sa caute lucratori la seceris» 5 . Asadar daca 
vom gasi un astfel de barbat, marturisesc ca este mai bine sa fie unul 
decit multi, si pentru Biserica este mai de folos, iar pentru noi mai fara 
primejdie, daca vrem sa reglementam in felul acesta tema pastorin. 



sufletelor. . 

Daca acest lucru nu-i usor, atunci sa ne ingrijim sa punem intn- 
statatori prin oraselele si tirgurile care in vremurile vechi aveau scaune 
episcopale si abia du P a aceea sa ridicam pe unul din ei la rang de epis- 

1 D Mil ,„p m ,mtoasa in sudul Asiei Mici facind parte din Episcopia de Iconium. 

3. U Tim. 2, 15. 

4. I Cor. 10, 33. 

5. Mate! 9, 37-38. 



BcwiBoni 391 

cop In oras 6 . Aceasta pontru ca nu cumva eel ales s8 devinS o piedicS 
in calea aranjSrii planurilor urmatoare si s& dam astfel nastere unui 
rSzboi intern din pricina poftei lui de a cirmui peste mai multi, nerecu- 
nosctnd hirotonia episcopilor eparhiali. Daca acest lucru e greu sinu 
1-ar ingSdui vremea, s£ fie cu grija fnteleptia Ta la urmatorul fapt : sa 
procedezi la delimitarea exacts a granitelor jurisdictionale a episcopului 
din tinutul Isaurilor prin hirotonirea in jur a citorva episcopi sufragani. 
Ar cadea in grija noastra sa prevedem pentru viitor ca episcopi pentru 
restul tinuturilor oameni pe care i-am socoti potriviti in urma unei atente 
examinari si ispitiri. 

II 

. ( 

In legatura cu cele comunicate de Cucernicia Ta am intrebat si pe 

Gheorghe 7 , care mi-a expus pSrerea lui. In aceasta" problems trebuie su 

pSstram tScere, lasind pe seama Domnului sa poarte El grija de casa 

Lui. Caci imi pun nadejdea in Dumnezeu, cS El ne va da putere sa iesim 

ca si altadata din greutati, rinduindu-ne o viata mai ferita de tulburari. 

Daca aceasta masura nu te multumeste, fa-mi placerea si trimite-mi un 

scurt memoriu in care sa precizezi cam ce fel de post sa cream, pentru 

ca sa incepem sa cerem ajutor de la fiecare din prietenii aflati in serviciu 

ori in chip gratuit, ori pe un pret modest, si sa ne rugam la Domnul ca 

sa indrume lucrurile spre bucuria noastra. 

Am scris si fratelui Valeriu In legatura cu cele ce mi-ai incredintat. 

La Nyssa situatia este asa cum ai lasat-o Cucernicia Ta si cu ajutor ul 

rugaciuniior Tale inainteaza spre mai bine. Oricum, dintre cei care au 

fost smulsi de la noi, unii s-au retras alipindu-se de curteni, altii au ramas 

asteptind schimbSri acolo. Mare e puterea lui Dumnezeu inclt sS zadar- 

niceasca ori nSdejdile unora ori sa faca ineficace reintoarcerea celor- 

lalti 8 . 

Ill 

TalmScind «mana», asa cum ar fi scos-0 dintr-o traditie iudaica oare- 
care, Filon zicea despre calitatea ei ca era in asa fel incit isi schimba 
gustul dupa cugetul celui ce o consuma si ca in sine ea era un fel de 



6.,Tactica sanatoasa, pentru care Sf. Vasile face apel la factorul traditional. Prin 
ea s-a cautat dejucarea imixtiunii ariene. Prin «int!istatatori» va fi inteles 5i pe 
«horepiscopi» ? 

7. Nu $tim din alt5 parte cine era acest Gheorghe, probabil un candidat la epis- 
copal In orice caz, grija Sf. Vasile mergea pin5 acolo Incit cSuta sa previna pre- 
siunea ariana in aceasta vreme in care imparatul Valens sprijinea pe fata pe arieni. 

8. Sf. Grigdrie de Nyssa nu prea avea tactul necesar pentru a putea face inofen- 
siv5 minoritatea semi-arienilor care nu-1 sprijineau. Nu va trece un an de cind Sf. 
Vasile va scrie aceste rinduri si fratele sau va fi depus prin presiunea guvernatorului 
Demostene. A se vedea epist. 225. 



302 



SFlNTUL. VASILK CBL MAnB 



moi indulclt cu miere, dar cS gustul ei era clnd de piine, ctnd dc came, 
si inca de came de pas<ire ori de vietate saibatica, dar uneori avea gust 
do legume, ba inca" de o anumita" legumS, dupa dorinta fiecSruia, pe cind 
altSdata avea gust de peste, in asa fel Inclt fiecare din aceste calitSti se 
pflstra neschimbata dupa gustul celui ce o minca 9 . 

Scriptura cunoaste care cu trei luptatori : in timp ce in carele de 
lupta ale celorlalte tari aflam doi luptatori, vizitiul si hoplitul sau infan- 
teristul, luptatorii carelor lui Faraon mai ayeau pe ltnga cei doi si pe 
unul care tinea fripl cailor. 

Simpios mi-a scris o epistola exprimind sentimente de respect si de 
comuniune. I-am raspuns si i-am mai anexat si textul scrisorii pe care 
ti-am trimis-o Cuviosiei Tale, incit, daca crezi, o data cercetata si apro- 
bata, dispune sa i se trimita si lui, deodata cu a ta, la care mai adauga 
si tu ceva de la tine 10 . 

Fie ca dragostea Bunului Dumnezeu sa te pazeasca pentru mine si 
pentru Biserica Lui sanatos, voios intru Domnul si rugator pentru mine. 



EPISTOLA 191 
Catre Amfilohie, episcbp de Iconium * 

Scrisa in anul 374 

Cazindu-mi in mina epistola Cucerniciei Tale, am adus mare 
multumire lui Dumnezeu, pentru ca in cuvintele ei am gasit urmele unei 
vechi prietenii. Tu nu ai trecut in categoria celor multi, care fac cu in- 
capatinare primele avansuri de convorbire prieteneasca, ci, dupa cum ai 
invStat in ce consta maretia pe care smerenia le-o da sfintilor, ai pre- 
ferat sa tii rangul al doilea, dar totusi sa dai semn de viata inainte de 
mine. De altfel aceasta e legea biruintei intre crestini, ca sa se incoro- 
noze si eel care se multume§te sa aiba mai putin. 

Ca sa nu ramin insa cu mult in urma rivnei Tale celei nobile, iata ma 
adr<>sez Cucerniciei Tale si exprim si eu ceea ce simt, pentru ca odata 
ce, cu darul lui Dumnezeu, unitatea de credinta este statornica intre 
noi, din acea clipa nu exista nimic altceva care sa ne impiedice de a 
fi un trup si un duh, dupa cum am si fost alesi intr-o nadejde prin che- 

9. A se vedea si cele spuse in epistola 188, canonul 15. Oricum, Sf. Scriptura se 
bucura de mare atentie din partea Sf. Vasile §i Sf. Amfilohie. 

10. Simpios era episcop in Seleucia. Schimbul acestor scrisori va fi fost logat 
si de formulari dogmaticc de felul celei de sub nr. 125. 

*. Se pare ca aceasta epistola n-a fost adresata lui Amfilohiu, ci lui Simpios din 
ScleiKia Isauriei, fiind expediata prin intermediul lui Amfilohiu, dupa cum rciese din 
eplst. 100 (Hnislu, o/>. cil., Ill p. 21).' 



acumoiu 3aj . 

marc. Do dragostea Ta atlrnfi sa legi de un Inceput bun si o urmare 
potrivita, adic3, pe de o parte, s3 aduni in jurul tau pe cei de aceeasi 
credinta, iar pe de alts parte, s& rinduiesti vremea si locul pentru intil- 
nirea cu mine, in asa fel incit intimpinindu-ne reciproc cu darul lui 
Dumnezeu sa conducem Bisericile dupa vechea rinduiala a dragostei,. 
primind ca madulare ale noastre atit pe cei care vin dintr-o parte, cit. 
si pe cei care vin din cealalta parte, trimitindu-i ca si cum ar fi de-ai 
nostri si primindu-i tot in acelasi fel. Aceasta era pe vremuri fala Bise- 
ricii : frapi care erau trimisi in misiune de la o margine la alta a lumii 
abia daca erau incredintati din partea Bisericii lor particulare cu mici. 
semne de recunoastere, in scbimb pe oriunde mergeau, ei gaseau pretu- 
tindeni numai rude si frati. Din pacate acest lucru si multe altele ni le-a 
rapit acum, prin diferite orase, vrajmasul Bisericilor lui Hristos, asa 
incit astazi s-a ridicat un zid despartitor chiar si in cadrul acelorasi orase r 
ajungind ca fiecare din noi sa se uite cu ochi banuitori la semenul sau 2 . 
Prin aceasta ce altceva am cistigat decit sa ne racim sufleteste unii fata 
de altii 3 , stare cu care a caracterizat Domnul in chip exceptional insasi 
situatia apostolilor ? 

Daca vei gasi ca-i indicat, faceti, intre timp, cunostinta unii cu altii, 
ca sa stim cu cine vom intra in comuniune. $i astfel, dupa ce, in vederea 
stringerii la un loc, vom alege o localitate potrivita pentru ambele parii 
si timpul potrivit pentru calatorie, vom porni la drum unii catre altii, iar 
Domnul ne va indruma pe drumul eel bun. 

Sa fii sanatos si voios si roaga-te pentru mine, iar dragostea de oa- 
meni a Bunului Dumnezeu sa te pazeasca spre multumirea mea. 



EPISTOLA 192 
Catre magistrul Sofronios * 
Scrisa in anul 374 

Daca, asa cum scrii in neintrecutul Tau zel dupa fapte bune, te-ai 
facut Tu insufi obiect al unei indoite bucurii, si inume, cea dintii, de a 
fi primit o scrisoare, iar cea de a doua, de a fi lucrat in folosul nostru 
obstesc, in cazul acesta ce rasplata n-ar trebui sa-mi inchipui ca am,. 
dupa ce am citit o scrisoare care-i ecoul celui mai dulce glas si cind vad